Alegerile parlamentare anticipate de ieri din Serbia, convocate in urma crizei politice aparute dupa secesiunea Kosovo, au dat castig de cauza, din punctul de vedere al voturilor obtinute, partidelor de orientare pro-europeana. Insa, asa cum se intampla adeseori in politica, dar si in viata, “castigatorul nu ia nimic”, ca sa folosesc titlul unei nuvele a lui Hemingway. Sa ne amintim doar de ultimele alegeri legislative din Romania…
Partidul Democrat al presedintelui Boris Tadici si aliatii sai au obtinut impreuna 38,75% din totalul voturilor, ceea ce inseamna ca le vor reveni 102 locuri din cele 250 ale viitorului parlament, potrivit rezultatelor partiale, date publicitatii dupa numărarea a 98% dintre buletinele de vot. Inainte de scrutin, rivalii lor, ultranationalistii din Partidul Radical Sarb, condus de Tomislav Nikolici, erau considerati favoriti pe valul de furie nationala provocat de autoproclamata independenta kosovara. Cu toate acestea, n-au obtinut decat putin peste 29% din voturi, adica 77 de mandate parlamentare. Drept urmare, rolul cheie in negocierile pentru formarea viitorului guvern revine formatiunilor mai mici care au trecut pragul electoral: partidul nationalist al premierului Vojislav Koştuniţa, cu 11,3% (30 de mandate), socialistii din fostul partid al lui Slobodan Milosevici (7,6%, respectiv 20 de mandate), liberal-democratii (5,3%, 14 mandate) si formatiunile minoritatilor etnice (3,2%, 7 mandate).
Alianta proeuropeana coagulata in jurul partidului presedintelui tarii, Boris Tadici, si radicalii lui Nikolici negociaza acum formarea unei coalitii guvernamentale. Cele mai mari sanse par a le avea acestia din urma, care sunt pe punctul de a obtine sustinerea nationalistilor lui Kostunita si a mostenitorilor politici ai lui Milosevici. Presedintele Tadici a avertizat, insa, ca va refuza sa desemneze un premier al acestei coalitii, prevalandu-se de faptul ca nu este obligat de constitutie din moment ce nici un partid nu detine majoritatea de 50%+1 din voturi. Presiunile cele mai mari sunt exercitate, acum, asupra socialistilor pentru a alege tabara proeuropeana, care e sprijinita de Bruxelles prin promisiunea ca va acorda Serbiei statutul de tara candidata la aderarea la UE. Dar socialistii au un profil politic mult mai apropiat de cel al nationalistilor. La randul lor, radicalii spun ca nu vor respinge o aderare a tarii la Uniunea Europeana in cazul in care blocul european nu va mai sprijini majoritatea albaneza din Kosovo. Aceeasi conditie o pune si Kostunita: UE sa aleaga intre Kosovo si Serbia inainte de a discuta despre orientarea Belgradului catre aderarea la UE. Daca, insa, nu se va ajunge la formarea unui nou executiv pana in septembrie, alegerile vor fi reorganizate, ceea ce ar duce la prelungirea crizei de la Belgrad si la blocarea reformelor atat de necesare in acest moment.
Data fiind miza lor majora pentru stabilitatea Serbiei si a Balcanilor, alegerile au avut, in mod firesc, ecouri la Bruxelles. Grupul Parlamentar al Partidului Socialist European isi exprima, intr-un comunicat, opinia ca alegerile de duminica echivaleaza cu un referendum in cadrul caruia cei mai multi sarbi au optat pentru viitorul european al tarii lor si face apel la formarea unui guvern care sa continue eforturile de integrare. Ma alatur acestui punct de vedere, pentru ca eu cred ca locul Serbiei este in Uniunea Europeana si ca e timpul, dupa atatia ani de suferinte ale acestui popor atat de apropiat noua, ca grija pentru siguranta si binele oamenilor sa prevaleze asupra orgoliilor politicianiste. Izolarea si incrancenarea si-au aratat cu varf si indesat efectele. Si pentru ca timpul nu mai poate fi dat inapoi, e momentul ca sarbii sa priveasca spre viitor.