Primul pas in reconstrucția Europei Sociale trebuie sa fie crearea de locuri de munca pentru tineri

Am adresat o noua interpelare Comisiei Europene, privind necesitatea unui efort substantial la nivelul UE in vederea combaterii somajului ce afecteaza unul din patru tineri europeni, in primul rand prin suplimentarea bugetului alocat Initiativei privind ocuparea forței de munca in randul tinerilor.  

E nefiresc sa se asigure numai 6 miliarde de euro pentru combaterea somajului ce afecteaza tanara generatie, dupa ce Uniunea Europeana a alocat 1600 de miliarde pentru salvarea bancilor. Avem datoria sa ne concentram eforturile pentru reconstrucția Europei Sociale si primul pas trebuie sa fie crearea de locuri de munca pentru tineri.

In urma raspunsului comisarului european pentru Munca si Probleme Sociale la interpelarea privind masurile pentru combaterea somajului in cadrul bugetar 2014-2020, am solicitat Comisiei masuri mai ambitioase pentru a stimula crearea de locuri de munca, imbunatatirea competentelor lucratorilor si corelarea mai atenta a calificarilor cu necesarul de pe piata fortei de munca.

In raspunsul comisarului Laszlo Andor la precedenta intrebare scrisa, se mentioneaza ca au fost emise, din partea Comisiei Europene, orientari pentru reformarea sistemelor de protectie sociala ale statelor membre, cu un accent mai mare pe investitii in capitalul uman si in coeziunea sociala. De asemenea, comisarul pentru Munca si Probleme Sociale a precizat ca a propus ca o cota minima de 25 % din bugetul alocat pentru politica de coeziune să fie dedicata Fondului Social European, principalul instrument prin care UE sustine cresterea gradului de ocupare a fortei de munca.

Pentru un sistem coordonat de reactie europeana la dezastre naturale

Comisia Europeana nu isi poate permite divergente interne in fata nevoii de ajutor a tarilor afectate de inundatii

Am solicitat, printr-o interpelare, Comisiei Europene sa puna la punct un sistem coordonat de reactie la dezastre naturale, pentru a evita contradictiile intre pozitiile publice ale comisarilor, cum s-a intamplat, zilele trecute, in cazul fondurilor disponibile pentru ajutorarea tarilor afectate de inundatii.

Inundatiile din ultimele saptamani, care au afectat grav centrul si estul Europei, si caracterul transfrontalier al catastrofelor determinate de schimbarile climatice ne obliga la o actiune coordonata la nivelul Uniunii Europene. Din pacate, divergentele recente intre comisarii pentru Buget, Janusz Lewandowki, si pentru Ajutor umanitar şi reacţia la situaţii de criză, Kristalina Georgieva, indica o serie de carente in gestiunea raspunsului la catastrofe. Fondul European de Solidaritate a fost creat dupa inundatiile grave din 2002, tocmai pentru a sustine victimele unor provocari similare. Din pacate, acest instrument de solidaritate comunitara nu isi poate indeplini acum menirea din cauza blocajului bugetar, care a fost determinat inclusiv de opozitia unor state membre fata de suplimentarea Fondului de solidaritate. Marea Britanie si celelalte tari care au pledat pentru reguli bugetare mai severe ar trebui acum sa explice victimelor inundatiilor de ce UE nu-i poate ajuta.

Apreciez eforturile comisarului Georgieva pentru ca Uniunea Europeana sa poata veni in mod concret in sprijinul tarilor afectate de inundatiile care au produs, in ultimele saptamani, victime si pagube semnificative.

Am cerut Comisiei Europene regandirea Fondului de solidaritate dupa modelul bugetului pentru ajutor umanitar – disponibil pentru crizele umanitare din afara UE – astfel încât sumele sa poata fi alocate in regim de urgenta.

Europa este predispusa la indundatii majore. Avem, din 2001, Mecanismul de Protectie Civila, exista acest Fond de Solidaritate, dar e evident ca frecventa si intensitatea dezastrelor, implicit nevoia sporita de asistenta, ne obliga la coordonare si eficienta mai mari. Capacitatea europeana de gestionare a catastrofelor naturale trebuie sa includa un sistem de prevenire si de evacuari preventive in caz de pericol si un centru de reactie urgenta, pentru a coordona interventia.

Accesul romanilor pe piata muncii in 2014

Doliul extremistilor maghiari pentru Trianon contravine ideii de pace, convietuirii pasnice si proiectului european

Afirmatiile unor inalti oficiali maghiari si ale primarului din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad – potrivit cărora ziua semnarii Tratatului de la Trianon este o zi de doliu pentru maghiari – ilustreaza incapacitatea extremistilor maghiari de a pasi in secolul XXI si de a se desprinde de nostalgia monarhiei dualiste austro-ungare, pentru a contribui la efortul european de inchidere a ranilor istoriei si de construire a unui viitor comun.

Este o viziune anacronica asupra relatiilor inter-etnice si a configuratiei statale europene. Printre noi traiesc oameni cu mintea blocata la realitatile de acum un secol, incapabili sa accepte adevarul istoric si angajati intr-un efort  periculos de reinviere a unor fantome ale trecutului. E o lipsa elementara de respect pentru comunitatea de nationalitate romana si pentru traumele suferite de aceasta sub coroana habsburgica. Nu in ultimul rand, aceste pozitii afecteaza efortul european de inchidere a ranilor istoriei si de construire a unui viitor comun.

Manifestari precum asa-zisa comemorare, cu panglici de doliu, a semnarii Tratatului de la Trianon si arborarea ostentativa a asa-numitului drapel secuiesc dauneaza convietuirii inter-etnice. Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a declarat că ziua de 4 iunie este o zi de doliu pentru “comunitatea maghiară, care s-a culcat seara în Ungaria, iar dimineaţa când s-a trezit era în România”. Sunt provocari nationalist-sovine, contrare spiritului european, dar si ideii de pace care a triumfat prin incheierea Tratatului de la Trianon, punand capat primului razboi mondial.

Aceasta nostalgie a Ungariei Mari este alimentata constant, la cel mai inalt nivel, de autoritatile de la Budapesta. Faptul ca insusi presedintele Ungariei considera ca Tratatul de pace de la Trianon este o amintire cu care maghiarii nu au reuşit încă să se împace reflecta indepartarea Ungariei de valorile europene si de efortul de consolidare a unui parteneriat menit sa asigure convietuirea pasnica in Europa.

Sa nu uitam ca Tratatul de la Trianon a fost semnat de 23 de state, in urma cu 93 de ani, ca parte a sistemului de tratate de pace de la Versailles care a pus capat primului razboi mondial. Tratatul de la Trianon a constatat încetarea existenţei Imperiului Austro-Ungar, a recunoscut Ungaria ca stat independent si a consfintit decizia democratica a Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia.

 

Apel umanitar: Lumină pentru ochii lui Dorinel!

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/trup-minte-suflet/lumina-pentru-ochii-lui-dorinel-642792.html

Abia după o lună şi jumătate a putut să îşi ţină pentru prima dată copilul în braţe. Un băieţel mult dorit, după ani de rugăciuni şi de speranţe. Dorinel. La 28 de săptămâni a trebuit să fie adus pe lume. Cântărea pe atunci doar un kilogram şi 200 de grame. Plămânii nu îi erau suficient dezvoltaţi, iar îngrijorarea medicilor nu a dispărut nici măcar după prima noapte petrecută de copil în spital şi căreia a reuşit să-i supravieţuiască. La naştere a primit nota 6 şi cu greu doctorii au putut să-l facă să respire. Imediat, Dorinel a fost intubat şi aşa a rămas multă vreme, până ce furtunaşul a fost înlocuit cu o mască de oxigen.

Abia atunci cei doi părinţi, speriaţi şi emoţionaţi, fericiţi şi în acelaşi timp, temători ca nu cumva ceva rău să se mai întâmple, au reuşit să se apropie de el şi să-i mângâie mânuţele. Era o bucăţică de om, care se chinuia să reziste. Să trăiască. Mama arareori putea să-şi stăpânească lacrimile. În timpul acesta corpul firav, extrem de plăpând al copilul, era înţepat peste tot cu ace, era pus la perfuzii, în încercarea disperată a doctorilor de a-l salva. Părinţii îi vorbeau mereu. Doar vocea lor s-a întipărit în mintea băieţelului.

Dorin nu vede. Ochii lui mari şi negri sunt lipsiţi de lumină. Diagnosticul a fost pus la numai câteva luni de la naştere. Retinopatie. Iar ritmul de pierdere al vederii era extrem de alert. După trei luni de stat în spital, părinţii şi-au dus acasă băiatul. Pentru mama şi tata, zilele în care au trebuit să se obişnuiască cu ideea că fiul lor nu va vedea niciodată au durut cumplit. Şi-au spus ulterior că nu e drept. Că nu pot renunţa la luptă. Că fiul lor merită toate şansele să vadă. Au început să scotocească pe internet, să se agaţe de fiecare firicel de speranţă. Să cunoască oameni care au trecut prin aceaşi situaţie ca şi ei. Aşa au aflat că în America ar exista o clinică, William Beaumont din Detroit, cu specialişti pricepuţi care ar putea să picure viaţă în ochii goi ai fiului lor. Cu o singură condiţie: intervenţia chirurgicală trebuie să se facă cât mai repede. Dorinel are deja 4 ani.

Costurile însă, sunt peste putinţa părinţilor lui Dorinel de a le acoperi: 30.000 de euro. Pentru cei care vor să îl ajute pe Dorinel, la BCR, sucursala Ştefan Luchian, Botoşani, pe numele mamei, Tilică Mariana, s-au deschis următoarele conturi:
-în lei:RO68RNCB0579040596800001
-în euro: EO41RNCB0579040596800002
Pentru mai multe detalii, familia Tilică poate fi contactată la numărul  de telefon: 0726.453.127

Comisarul Oettinger a exprimat frustrarea Popularilor Europeni in urma pierderii guvernarii in România, Italia si Bulgaria

M-au revoltat declaratiile comisarului european Gunther Oettinger, care a afirmat ca tari precum România, Italia si Bulgaria sunt aproape neguvernabile. Acest mod de gândire confundă democrația și dreptul cetățenilor europeni de a face alegerile politice pe care le cred potrivite cu incapacitatea de a se guverna. România este cât se poate de guvernabilă și așa a fost în toți acești 23 de ani scurși de la Revoluție, cu toate greutățile prin care am trecut și trecem.

Am condamnat pozitia aroganta a comisarului pentru Energie, germanul Gunther Oettinger, care – din cauza ca familia politica din care face parte, a Popularilor Europeni, a pierdut guvernarea in România, Bulgaria si Italia – pune la colț națiuni europene și determina egoisme naționale, ce pot degenera in poziții extremiste și xenofobe.

România  are un guvern solid, o majoritate parlamentară la fel de solidă, un program de guvernare realist și o economie în creștere. Există viață politică și guvernare și în afara Popularilor Europeni, aflati acum în degringolada din cauza impasului în care au adus Uniunea Europeana. De altfel, Italia și-a rezolvat problema formării guvernului, la fel ca si Bulgaria, ieri, o data cu votul din Parlament in favoarea guvernului condus de socialistul Plamen Oresharski.

Ar fi bine sa-si aminteasca dl Oettinger un adevăr uitat de mulți, si anume că, dacă economia Germaniei a fost performantă în ultima vreme e datorita reformelor realizate de social-democrații conduși de Gerhard Schroder.

Astazi, am adresat o scrisoare deschisa presedintelui Comisiei Europene, prin care i-am cerut sa garanteze impartialitatea politica a Comisiei Europene si sa se delimiteze de asemenea pozitii ce sporesc resentimentele si atitudinile nationaliste intre tarile UE.

In scrisoarea adresata presedintelui Barroso, am atras atentia asupra faptului ca membrul german al acestui for a depășit limitele libertății de expresie, intrând pe terenul alunecos al proceselor de intenție și al atacurilor nepermise la adresa alegerilor politice ale cetățenilor unor națiuni. Pentru depasirea dificultatilor cu care se confrunta, UE are nevoie de toate națiunile componente și nu servește cauzei comune o împărțire în națiuni bune și națiuni rele, în țări guvernabile sau neguvernabile. Respectul alegerilor făcute de cetățeni este fundamental, dacă vrem să rămânem un spatiu democratic.         

Europa socială, extremă urgență!

            Peste un an, vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European. Ele vor fi marcate de cei cinci ani de criză economică, criză care a însemnat cea mai lungă, mai profundă și mai dureroasa, din punct de vedere social, perioadă de recesiune din istoria Uniunii de peste cinci decenii. Șomajul, mai ales cel în rândul tinerilor, a ajuns la cote inimaginabile, polarizarea socială a crescut într-un ritm îngrijorător, iar zeci de milioane de europeni, printre care foarte mulți copii, au căzut sub pragul oficial de sărăcie.

           Politicul a fost drastic discreditat, pentru neputința sa de a răspunde adecvat crizei, iar dreapta europeană, reunită în Partidul Popular European, aflată la cârma instituțiilor europene, nu a găsit altceva mai bun, drept răspuns la criză, decât să facă funcționarea Uniunii netransparentă, nedemocratică și dogmatică, fără pic de empatie față de victimele incapacității lor de a percepe realitățile așa cum sunt.  

            În Europa, au explodat actele de violență îndreptate împotriva celor pe care politicieni și formatori de opinie inconștienți și iresponsabili au găsit cu cale să-i transforme în țapi ispășitori, fie ei cetățeni europeni sau emigranți. Au reusit să facă din stat vinovatul actualei crize, pentru a ascunde legăturile lor subterane cu adevărații vinovați și profitori ai crizei: cercurile financiar-bancare, care și-au asumat riscuri imposibil de gestionat, și au trecut altora costurile inconștienței lor.

         Europa riscă întoarcerea la vechii săi demoni: confruntare, xenofobie, antisemitism, intoleranță, extremism, inegalități economice și sociale strigătoare la cer, injustiție, discriminare, tendințe totalitare. Deocamdată, nu s-a depășit punctul de la care evoluțiile periculoase devin ireversibile. Dar nici departe de el nu suntem, iar evoluțiile politice din țări precum Italia și Grecia, Ungaria și Bulgaria, Olanda chiar, ne îngrijorează pe toți, pentru că ele intră în coliziune cu valorile fondatoare ale proiectului european.

         Există multă suferință socială în Europa și nu doar în periferiile sale sărace din Sud și din Est, ci și în inima sa prosperă, în partea sa occidentală. Și dacă nu am asistat la violențe sociale de amploare și la prăbușirea unor democrații, acest lucru s-a datorat unui fapt pe care dreapta populară europeană se face că-l uită. Este vorba de rezistența modelului social european, care a reușit să existe și să funcționeze, să calmeze o parte a tensiunilor sociale și să mențină o minimă coerență în rândul societăților noastre. Iar aceasta în condiții deosebit de grele și sub asediul unor dogme cu nimic mai lipsite de sens decât cele comuniste – dogmele neo-liberale.

         Cu toate astea, există încă politicieni și intelectuali publici, formatori de opinie, care, în ciuda tuturor evidențelor, continuă să pledeze pentru renunțarea la modelul social european, ca soluție pentru ieșirea din criză. Acea TINA – There Is No Alternative – atât de dragă doamnei Thatcher și-a făcut iar drum în gândirea politică europeană.  

        Doar că acest mod de a gândi nu este propriu democrațiilor. Democrațiile există pentru că întotdeauna sunt alternative la o politică sau alta, la o guvernare sau alta. A spune că nu există alternativă la cursul politicilor economice și sociale, impus de Partidul Popular European întregii Europe, echivalează cu a nega democrația ca sistem politic. Și există suficiente dovezi că politicile promovate de PPE au fost nedemocratice și au generat reacții la fel de periculoase, pentru că europenii nu pot accepta ca votul lor să fie ignorat si ca vocea lor să nu fie auzită.

        Socialistii Europeni și grupul europarlamentar din care fac parte, cel al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților, insistă, încă de la începutul crizei, să demonstreze că abordarea popularilor europeni este greșită și nedemocratică. Mai mult, am construit întotdeauna alternative realiste, bazate pe idei și mecanisme care și-au demonstrat valabilitatea și eficiența în timp. Sunt idei și mecanisme care stau și acum la baza guvernării în țări europene care s-au dovedit mai robuste la criză, mai solidare și mai echitabile, cu economii mai performante și cu un grad mai redus de sărăcie.  

        Răspunsul nostru la criză este unul complex și voi detalia aspectele lui în câteva materiale care vor urma, în săptămânile viitoare. Ideea de bază a răspunsului este reconstrucția Europei Sociale. În fond, orice politică economică se judecă, în ultimă instanță, prin efectele sociale pe care le implică. Degeaba își maximizează o corporație profitul, prin delocalizare, dacă asta înseamnă creșterea șomajului, dezindustrializare, sărăcie, destrămarea țesutului social local etc. Societatea nu câștigă nimic de pe urma acestei maximizări a profitului. Și nici țara în care se delocalizează activități industriale sau prestari de servicii nu câștigă prea mult de pe urma acestui tip de investiții, pentru că ele vin la pachet cu standarde sociale reduse, cu precaritatea muncii, cu salarii de nimic.

        Criza datoriilor publice este, până la urmă, doar un pretext pentru demolarea modelului social european, iar ”austeritatea” s-a dovedit a fi un fals răspuns la problema datoriilor, pentru că, în loc să le reducă, le-a agravat. Suntem cu toții conștienți că statele trebuie să-și reducă datoriile, să pună ordine în finanțele publice. Dar nu sacrificând economia și mai ales nu cu prețul pedepsirii celor care nu au nicio vină pentru criza de acum. Fără creștere economică sustenabilă – care să însemne și creșterea puterii de cumpărare a celor care trăiesc din munca lor, nu din renta oferită de capitalul deținut – criza datoriilor nu poate fi rezolvată.

        Avem nevoie de o abordare realistă și echilibrată a problemelor, o abordare care să țină cont de cetățean, de nevoile și de așteptările lui. Iar pentru ca soluțiile propuse să poată funcționa, ele trebuie să fie obiectul unui larg consens în societate și costurile să fie suportate în mod echitabil de toți, nu doar de cei mai săraci și defavorizați.

Pentru stoparea avortului selectiv

In calitate de raportor al Comisiei de Dezvoltare din Parlamentul European pe tema avortarii deliberate a fetelor, in cadrul dezbaterii de azi de la Bruxelles am pledat pentru intensificarea eforturilor UE in vederea eliminarii avortului selectiv pe criterii de gen.

Aceasta practica incalca dreptul fundamental la viata si are consecinte demografice si sociale dezastruoase. Societatea contemporana nu are nevoie numai de maximizarea investitiilor in capitalul uman de sex feminin, pentru imbunatatirea educatiei si formarii profesionale, ci, mai ales, trebuie sa respecte dreptul femeilor de a se naste.

Practicile selective, provocate de factori culturali, istorici si socio-economici, au determinat un dezechilibru de gen accentuat, mai ales in tarile asiatice, in special in India si China, dar si in Canada, Albania si zona Caucazului. Chiar daca statutul femeii a cunoscut imbunatatiri in lume, intreruperea cursului sarcinii in functie de sexul bebelusului continua sa fie o practica des raspandita, facilitata de tehnologiile moderne care permit gestionarea componentei familiei in functie de factori economici si de mentalitate. Mai ales in cultura chineza, inferioritatea femeilor persista datorita perspectivei confucianiste, conform careia femeia este subordonata tatalui ei, apoi, dupa casatorie sotului, iar dupa moartea acestuia fiului ei.

Feminicidul impiedica indeplinirea unor obiective de dezvoltare esentiale: eliminarea discriminarii femeilor, reducerea mortalitatii infantile si imbunatatirea sanatatii materne.

Cred ca e nevoie de o intelegere aprofundata a cauzelor fenomenului si pentru dezvoltarea unui sistem de stimulente financiare si economice care sa elimine avortul selectiv. Uniunea Europeana trebuie sa sprijine imbunatatirea nivelului de educatie, a gradului de ocrotire a sanatatii femeilor, precum si a oportunitatilor de angajare pentru acestea. Se impune o colaborare mai stransa cu autoritatile nationale, regionale si locale, pentru impunerea unor politici publice anti-feminicid. Este importanta, in acest sens, monitorizarea atenta a aplicarii legislatiei impotriva inegalitatii de gen.

Pentru reformarea sistemelor europene de pensii

Reformarea sistemelor de pensii din UE este vitala pentru salvarea echilibrului social-economic european, grav afectat de recesiune si amenintat de imbatranirea populatiei. Rezoluţia referitoare la o agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile, adoptata in aceasta sesiune la Strasbourg, reprezinta indemnul ferm al forului europarlamentar pentru adoptarea de urgenta a unor masuri coordonate care sa reduca presiunea nesustenabila exercitata asupra bugetelor nationale si sa asigure un nivel de trai decent pensionarilor din tarile UE.

Criza economica e pe cale sa distruga modelul social european, iar schimbarile demografice incep sa aiba un impact grav asupra sistemelor de pensii, care se indreapta spre colaps. In conditiile interdependentei dintre economiile europene, aceasta problema comuna necesita o reforma la nivel european. O treime din populatia UE are peste 55 de ani, iar estimarile arata ca anual categoria de varsta de peste 60 de ani va creste cu doua milioane de cetateni. Pensia e principala sursa de venit pentru varstnici, iar riscul major de saracie cu care deja se confrunta varsta a treia se va accentua in anii urmatori.   

Rezolutia pe care am votat-o in aceasta sesiune plenara recomanda statelor membre sa actioneze pentru reducerea vulnerabilitatii sistemelor de pensii, prin stimularea pilonilor multipli, cresterea nivelului ocuparii fortei de munca, atingerea unui echilibru intre durata vietii profesionale si cea a pensionarii, reevaluarea pensionarilor anticipate, protectia pensiilor lucratorilor in caz de insolvabilitate. Pentru cetatenii romani este importanta solicitarea cu privire la asigurarea dreptului la pensie ocupationala in intreaga Uniune Europeana pentru persoanele care lucreaza in strainatate.

E nevoie de masuri ambitioase de consolidare a sistemelor de pensii, care sa le asigure viabilitatea pe termen lung si sa combata discriminarea de gen. Eforturile de prevenire a saraciei in randul varstnicilor trebuie sa aiba in vedere necesitatea eliminarii inegalitatilor ce persista intre femei si barbati. Speranta de viata mai mare pentru femei nu trebuie sa fie un dezavantaj. Femeile reprezinta majoritatea populatiei peste 75 de ani, dar una din patru femei din aceasta categorie de varsta traieste sub pragul de saracie in Uniunea Europeana.

Un Consiliu European cu miză pe termen lung

Consiliul European de azi are o miză foarte mare, prin implicatiile deciziilor sale – atat asupra fiscalitatii din UE, despre care am vorbit in interventia plenara de ieri, cat si asupra politicii energetice europene.

Se pune în discuție, acum, sistemul de subvenții pentru energia verde. Este un sistem benefic în sine, pentru că a permis dezvoltarea unor tehnologii pe care costurile de producție a energiei le-ar fi făcut inaccesibile, într-un moment în care schimbările climaterice, determinate de emisia de gaze cu efect de seră, sunt o realitate tot mai scumpă și mai periculoasă pentru noi toți.

Dar acest sistem de subvenționare a fost deturnat de la scopul său inițial și folosit de unii pentru a obține profituri nemeritate de pe urma sa. Mai grav, dezvoltarea energiilor alternative, extrem de costisitoare, a afectat atât nivelul de trai al cetățenilor, cât și dezvoltarea unor ramuri industriale, cum este siderurgia, feroasă și neferoasă.    

În fond, ceea ce se caută acum, la Consiliul European, este găsirea unui optim între energia obținută din surse clasice și cea ”verde”, care să le facă rentabile pe ambele, să nu împiedice dezvoltarea în continuare a tehnologiilor nepoluante, dar de data asta pe o bază sănătoasă, durabilă, și nu pe subvenții exagerate, de care să profite nu consumatorii, nu cei din industriile aferente, ci doar aceia care, precum în Spania energiei solare, și chiar și la noi, în zona eolienelor, au văzut în acest sector doar o sursă de profit imediat, pentru investiții în logică financiară, nu industrială. Poziția României este aceea de a se reduce subvențiile pentru energiile verzi la un nivel la care să fie protejate interesele întregului sector de generare, precum și cele ale consumatorilor. 

Este doar o parte a problemelor legate de viitorul energetic al UE. O alta, la fel de sensibilă pe agenda liderilor europeni, va fi cea a gazelor de șist. Independența energetică a UE este folosită drept argument de susținătorii exploatării lor. Dar nu putem extrapola în Europa datele existente pentru SUA și Canada. Acolo, majoritatea exploatărilor sunt în zone nelocuite, in vreme ce Europa e un continent dens populat, cu probleme reale legate de accesul la apa potabilă. Putem vedea în ce măsură acele zăcăminte există, dacă merită să fie exploatate și cu ce costuri. UE pare reticentă la ideea exploatării lor și vrea să mai acorde cinci ani tehnologiei actuale, pentru a elimina dezavantajele cunoscute sau pentru dezvoltarea unor tehnologii alternative.

Poziția României este clară: deocamdată explorare cu tehnologii clasice și atât. Când va fi clar că tehnologia nu prezintă riscuri de mediu și se confirmă existența unor resurse suficiente, abia atunci se va permite exploatarea lor în regim industrial. Cred că premierul Victor Ponta a fost extrem de clar în luările sale de poziție pe această temă și nu cred că președintele Traian Băsescu a dat un mandat contrar acestei poziții, care este în interesul României.  

Vor fi și alte subiecte de acest gen pe agendă, inclusiv veșnicul proiect Nabucco. De principiu, cu cât UE va dispune de mai multe surse alternative de aprovizionare cu gaz, cu atât mai bine. Dacă însă aceste conducte vor fi umplute majoritar sau exclusiv cu gaz rusesc, nu cred că vom rezolva mare lucru. Și așa se invită pe agendă problema Iranului, care era una distre sursele de gaz care justificau existența Nabucco.

Din punctul meu de vedere, lucrurile în domeniul siguranței energetice nu sunt complete fără o strategie de cercetare-dezvoltare în domeniu pe termen lung, care să cuprindă noi tehnologii nepoluante sau cu impact minim asupra mediului, care să ducă la reducerea permanentă a consumului de combustibili fosili.

Aceasta este problema centrală a ceea ce numim ”independența energetică”: reducerea dependenței de combustibilii fosili. Pentru că, altminteri, societățile moderne sunt construite în jurul consumului de energie, sunt societăți energo-intensive. Depinde de noi să folosim inteligent energia, să facem posibile noi surse, mai curate și mai puțin constisitoare pentru viitor.

Cred că România a început să-și construiască o strategie coerentă în domeniu, care să permită o dezvoltare durabilă și benefică pentru consumatorii sectorului energetic. Să vedem cum se va structura ea, după deciziile Consiliului European de azi.