Ucraina între pace și război

Sunt profund întristată de tragedia din Ucraina și vreau, înainte de orice, să transmit sincerele mele condoleanțe rudelor și apropiaților celor care au pierit ca urmare a prăbușirii avionului companiei malaeziene. Este un act laș, care nu servește nicio cauză și care nu poate fi justificat în niciun fel. Cei care au tras asupra avionului, indiferent cărei tabere aparțin, trebuie să ajungă în fața justiției și să dea socoteală pentru crima lor.

Acum este esențial ca părțile aflate în conflict să permită o anchetă internațională cât mai completă și să coopereze cu toate organismele implicate în anchetarea acestei tragedii aeriene. Rolul principal în anchetă revine statului ucrainean, prin instituțiile și agențiile specializate. Separatiștii din estul Ucrainei au obligația de a permite accesul echipelor de anchetă la locul catastrofei, fără niciun fel de condiții.

Am sperat – și nu sunt singura – că alegerile prezidențiale din Ucraina, din 25 mai, vor deschide calea unei soluții pașnice a conflictului. Din păcate, în loc de soluții, ma tem ca avem parte de o escaladare a conflictului.

Federația Rusă are obligația morală să contribuie la degajarea unei soluții pașnice, folosind influența pe care o are asupra liderilor separatiști. Dacă vrea să dovedească faptul că acționează cu bună-credință, acum are prilejul s-o facă, facilitând ancheta și, în același timp, dialogul separatiștilor cu puterea legitimă de la Kiev.

Ucraina se află pe muchie de cuțit, între pace internă și război civil generalizat. Uniunea Europeană și aliații săi americani și-au asumat partea lor de responsabilitate în rezolvarea acestui conflict, ajutând Kievul să treacă peste greutățile în plan economic și social. Federația Rusă trebuie să procedeze la fel. Este în interesul tuturor să avem o Ucraină suverană și integră, în care toate grupurile etnice să se simtă în siguranță. Nu putem accepta repetarea tragediei iugoslave în Ucraina.

Toate gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor din avionul prăbușit și sper să aibă tăria să treacă peste această grea încercare. Este obligația noastră să ne asigurăm că astfel de evenimente tragice nu se vor repeta, că oameni nevinovați nu vor mai cădea pradă violenței și actelor iresponsabile!

Printre prioritatile Presedintiei italiene a Consiliului se regasesc si prioritatile noastre, ale romanilor

italian_presidency_parliamentFie ca ne referim la teme precum migratia si mobilitatea fortei de munca, la problema ocuparii fortei de munca sau la teme precum egalitatea de gen si lupta impotriva discriminarii, prioritatile Presedintiei italiene a Consiliului sunt, din multe puncte de vedere, si prioritatile noastre, ale Romaniei.

Concordanta dintre prioritatile anuntate de Italia si actiunile intreprinse deja sau avute in vedere de Romania, in plan intern, nu poate decat sa ne bucure.

Ma refer, de exemplu, la rata ridicata a somajului si a inactivitatii, in special in randul tinerilor, din plan european. Faptul ca Presedintia italiana va depune eforturi pentru punerea in aplicare a strategiei UE de ocupare a fortei de munca, axata pe instrumente cum ar fi Initiativa de Ocupare a Fortei de Munca pentru Tineret si Garantia pentru Tineri, reprezinta un pas suplimentar in directia corecta, pe axa actionala necesara in acest moment in Europa. Subliniez acest punct, pentru ca instrumentele europene sunt implementate, deja, si de catre Guvernul Ponta, tocmai cu scopul de a stimula crearea de noi locuri de munca tintind, implicit, reducerea somajului.

Tot la acest capitol, cresterea mobilitatii fortei de munca de inalta calitate – o tema-cheie a Presedintiei – vizeaza in mod direct multi dintre tinerii (dar nu numai!) romani. Acestia vor primi, astfel, un sprijin suplimentar pentru a munci, la nivel inalt, in concordanta cu pregatirea lor teoretica si practica, in orice tara membra UE. Atat timp cat procesul va duce la o „circulatie a creierelor”, in cadrul caruia Romania sa beneficieze de pe urma acestui proces, consider ca este o directie buna de actiune. O acumulare de experienta profesionala intr-un stat membru, care poate fi ulterior implementata si in Romania poate forma noua generatie de specialisti de care tara noastra are nevoie.

La fel de important, in opinia mea, este faptul ca problema de gen va fi urmarita ca una dintre prioritati in politicile si evaluarea actiunilor de responsabilitate sociala si de impact. Alaturi de consolidarea luptei impotriva discriminarii, inclusiv printr-un accent pus asupra incluziunii romilor, Presedintia italiana asuma o serie de directii de actiune care vor veni in sprijinul multor cetateni si cetatene din Romania.

Atat Italia, cat si Romania au in acest moment la conducerea guvernelor nationale doi premieri tineri, pe Matteo Renzi si Victor Ponta.

Energia si deciziile politice ale celor doi, puse in contextul acestor prioritati ale Presedintiei italiene, sunt argumente care ma fac sa cred ca, in urmatoarele luni, Europa si Romania se vor face pasi in directia stimularii mobilitatii fortei de munca, a identificarii de solutii concrete problemei ocuparii fortei de munca, a promovarii egalitatii de gen si combaterii discriminarii. Trebuie sa credem intr-un alt fel de viitor european in care Romania va fi, intr-adevar, o tara puternica in Europa.

Pe langa aceste prioritati anuntate, noi, PSD, vom face eforturi in Parlamentul European sa impunem pe agenda institutiilor UE si tema combaterii extremismului si asigurarii ca libera circulatie a fortei de munca nu va fi in niciun caz afectata sub impactul extremistilor.

Asa cum a spus si premierul Victor Ponta chiar astazi, romanii nu sunt europeni de rang secund. Daca suntem cetateni europeni egali, atunci trebuie sa respectam cu totii aceasta egalitate, indiferent de tara din care provenim. Noi ne vom bate pentru acest principiu.

Foto: neurope.eu

Când retorica agresivă naşte violenţă fizică

Constat cu îngrijorare că, la aproape o lună de la alegerile europarlamentare,pericolul extremist creşte în intensitate în state membre ale Uniunii Europene precum Marea Britanie sau Franţa. Nu ne mai referim exclusiv la o escaladare a tensiunilor din spaţiul public generate de o retorică electorală.

Pericolul extremist a trecut la un alt nivel, care nu mai are nicio legătură cu alegerile naţionale sau europene.

La nivelul populaţiei britanice, aşa cum arată studiul anual al Atitudinilor Sociale ale Britanicilor, există un «efect UKIP» care constă în stimularea unor atitudini anti-imigraţie. Informaţiile şi statisticile oficiale ale autorităţilor britanice, cele care arată că, în realitate, imigranţii nu vin în Marea Britanie pentru beneficii, imigraţia fiind bună pentru economia britanică, nu ajung la cetăţeni. Chiar dacă realitatea contrazice minciunile celor din UKIP, un sfert dintre britanici cred în prezent că imigranţii vin în ţara lor pentru beneficii, iar 77% dintre aceştia vor reducerea imigraţiei. Acesta este rezultatul retoricii toxice şi iraţionale a UKIP, fiind o situaţie extrem de gravă.

În acelaşi timp, retorica extremistă nu poate să nu fie pusă în legătură cu incidentul din Franţa, în care un adolescent român a fost atacat brutal.

Cât timp politicienii extremişti din Europa vor continua retorica agresivă, iraţională, acest tip de violenţe se vor răsfrânge şi asupra unora dintre europeni.

Este nedrept şi periculos ceea ce se întâmplă, iar rolul nostru, al României, într-un climat din ce în ce mai tensionat este acela de a-i îndemna pe toţi să oprească violenţa, să asculte argumentele raţionale şi a ţine cont de statisticile oficiale care arată că românii contribuie la economiile ţărilor europene în care aleg să muncească. 

O scurtă analiză a alegerilor europene

Prima observație importantă după aceste alegeri – și dincolo de alte considerente – se referă la rata mare de absenteism. Nu cred că este un fenomen specific alegerilor europene, care oricum nu au atras mulți votanți nici în trecut. Este un fenomen însoțitor al ”deficitului democratic”, care este reproșat de cetățeni atât instituțiilor politice europene, cât și instituțiilor politice naționale. Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze cu adevărat este lipsa de încredere a cetățeanului în capacitatea instituțiilor democratice și a politicului în general de a-i rezolva problemele.
Acolo unde politicul a fost mai atent la agenda publică, prezența la vot a fost constantă sau chiar a crescut. Nu mult, dar a crescut. Și România este printre țările în care prezența la vot a crescut, iar creșterea s-a produs în absența ”stimulentelor”. Vreau să remarc acest lucru în ceea ce privește România: este prima campanie electorală în care nu au mai fost acuze de ”pomeni electorale”, ceea ce este un lucru extrem de important, o schimbare de mentalitate de remarcat. Mai mult, nimeni nu poate acuza Guvernul că a dat ”ceva”, pentru a fi votată alianța la guvernare. Au contat rezultatele guvernării, în ansamblul lor, faptul că cele mai multe dintre promisiuni au fost puse în operă.
Sursa insatisfacției europenilor și, de fapt, marea eroare a celor care au condus UE a fost legată de austeritate. A fost un răspuns inadecvat dat unei crize atipice, care a generat mai multe probleme decât a rezolvat, a provocat mai multă suferință socială și, pe un fond resentimentar, a hrănit extremismul, anti-europenismul și a pus sub semnul întrebării continuitatea proiectului european. Din păcate, răspunsul unora dintre forțele politice la nivel european și național a fost profund inadecvat și împotriva așteptărilor și nevoilor cetățenilor europeni. A fost, dacă e să vorbim direct, o dictatură a minorității împotriva majorității.
O altă sursă a insatisfacției ține de politicile naționale. A devenit o practică nesănătoasă, iresponsabilă și ipocrită chiar, a multor politicieni la nivel național să dea vina pe ”Europa” când este vorba de eșecuri care nu au nicio legătură cu UE și cu politicile europene. Ascensiunea Frontului Național în Franța și a UKIP în Marea Britanie, a unor forțe politice anti-sistem din Italia, Spania, Grecia, chiar și din Germania sau Olanda, este legată de eșecuri interne. Aceste țări au profitat cel mai mult, în diverse epoci și moduri, de pe urma apartenenței la UE. Nu sunt motive serioase de revoltă împotriva UE și, cu toate astea, aceste țări au furnizat cel mai mare contigent de extremiști, de eurosceptici și de anti-europeni în noul Parlament European. Statistic vorbind, de la 56 de locuri în precedentul PE, acum sunt 108 parlamentari din aceste partide.
studiu euroscepticism
Nu trebuie să eludăm această discuție. Pentru că, în aceeași manieră iresponsabilă în care au luat drept țintă grupuri etnice sau națiuni întregi, aceste partide extremiste oferă acum drept soluție întoarcerea la un naționalism agresiv și excluziv, la protecționism economic și social. Este ridicol să prezinți drept un pericol pentru sistemul de protecție socială al Marii Britanii, spre pildă, faptul că vreo șase sute de familii de români primesc alocații britanice pentru copiii lor! Sau să inventezi așa-zisul ”turism social” în Germania, iar în același timp să refuzi instituirea unor minime sociale la nivel european, cum ar fi un salariu minim.
Sigur, proiectul european tebuie să evolueze. O poate face în cel puțin două feluri. Primul, cu mai mult transfer de suveranitate. Nu cred că este necesar un supliment de transfer de suveranitate către Bruxelles, și dacă unii lideri europeni vor insista în această direcție, forțele extremiste și anti-europene se vor întări și vor bloca funcționarea Uniunii. Al doilea mod de a merge înainte este acela în care ajungem la un consens asupra faptului că nu sunt necesare noi transferuri de suveranitate către Bruxelles, iar instituțiile europene trebuie supuse unei revizuiri de fond, pentru a răspunde mai bine sarcinilor care le revin, pentru a le face mai transparente și mai ușor de înțeles pentru cetățenii europeni.
Mă tem că există o diferență între Est și Vest în înțelegerea nevoii de mai multă Europa. Revin: nu despre noi transferuri de suveranitate este vorba, ci de reducerea decalajelor de dezvoltare, mai multă solidaritate între cetățeni și națiuni, creștere economică, reducerea șomajului, protecție socială, viață decentă pentru toți, nediscriminare, o politică inteligentă în materie de imigrație, integrarea lor socială, politici coerente în ceea ce-i privește pe rromi.
Ce se va întâmpla acum la Bruxelles, plecând de la rezultatele alegerilor? Sigur este un singur lucru: noua majoritate -oricare ar fi ea! – va avea mari greutăți în a-și duce la bun sfârșit programul pe care îl va aproba pentru noua Comisie Europeană. Vor urma discuții complicate, compromisuri nu foarte ușor de explicat și de înțeles și, pe acest fond, o diabolizare zgomotoasă a Uniunii Europene, partidele precum UKIP și FN hrănindu-și și fidelizându-și electorii cu așa ceva.Comisia Europeană nu va fi simplu de format. Aranjamentele din spatele ușilor închise dau apă la moară celor care acuză UE de diverse păcate. Urmează o discuție, și mai importantă, în legătură cu programul noii Comisii. Sper să nu se facă, de dragul acestor partide eurosceptice și extremiste, compromisuri, în special privitoare la libertatea de mișcare în interiorul UE, dreptul de muncă sau politicile sociale. Cetățenii UE nu sunt emigranți, nimeni nu are dreptul să-i trateze astfel. Sunt egali în drepturi, libertăți și obligații. Și așa trebuie să fie tratați și de acum încolo. Europa cu două sau mai multe viteze nu are sens, ar fi semnul eșecului ei.
Fără a trata superficial acest fapt, avansul forțelor politice extremiste, anti-europene sau eurosceptice nu trebuie să paralizeze acțiunea forțelor politice pro-europene, responsabile, moderate. Cel mai bun răspuns la temerile speculate de aceste partide ar fi rezolvarea problemelor reale pe care le-au speculat politicienii de felul celor din UKIP și din FN. Întoarcerea la o Europă a națiunilor, ca un urmă cu un secol (anul acesta se comemorează un veac de la momentul izbucnirii Primului Război Mondial) ar fi un uriaș eșec. Identitățile naționale sunt una, iar diversitatea este un avantaj pentru Uniune. Antagonizarea națiunilor, ideea că există națiuni indispensabile, menite să conducă Europa și altele subalterne, menite să se supună primelor, este rețeta sigură pentru un eșec de proporții. Cetățenii nu ar avea nimic de câștigat. Iar nicio națiune din Europa nu poate rezista, de una singură, competiției pe care o presupune globalizarea.
Sunt multe lecții de învățat din aceste alegeri. Sper că ele vor da de gândit tuturor celor responsabili de destinul proiectului european și de soarta a peste 500 de milioane de europeni.

Populiștii europeni pierd în Olanda

Proclamați, sau mai degrabă auto-proclamați cu surle și trâmbițe drept marii câștigători ai alegerilor de anul acesta, populiștii europeni și-au deschis drumul spre noua legistlatură a Parlamentului European cu o înfrângere. Iar asta chiar în Olanda, acolo unde nu cu mult timp în urmă, la Haga se semnau acorduri pentru formarea unui viitor grup europarlamentar care să submineze Uniunea Europeană chiar din interior.

Partidul olandez pentru Libertate, condus de Geert Wilders, unul din cei mai vocali politicieni populiști și xenofobi din Uniunea Europeană, s-a clasat, conform sondajelor, pe un rușinos loc 4 la alegerile desfășurate ieri în Olanda. Iar față de precedentul mandat a pierdut, alături de un fotoliu de europarlamentar, și câteva procente bune din sprijinul popular. Deși conform legislației europene rezultatele oficiale nu se vor putea face publice decât duminică, nu văd motive pentru care acestea să fie radical diferite față de exit-poll-uri. Iar aseară am văzut, la televiziunea publică din Olanda, un Wilders obosit, care și-a recunoscut înfrângerea blamându-și – ce ironie! – propriul electorat pentru rezultatul mult sub așteptări.

Am luptat de-alungul mandatului precedent, alături de alți colegi europarlamentari români sau din alte state membre, împotriva oricăror forme de populism și de intoleranță politică, iar rezultatul de ieri demonstrează că acțiunile noastre și-au găsit ecouri, că ceea ce am făcut pentru a combate politicienii radicali a produs roade. Uniunea Europeană, cu toate imperfecțiunile sale, este un proiect mult prea important pentru a-l lăsa pradă celor care oferă soluții derizorii pentru problemele cu care ne confruntăm azi cu toții. Dezbinați, așa cum propun acești politicieni să fim, nu vom reuși niciodată să depășim dificultățile pe care le-a adus cu sine criza economică. Iar alegătorii au dovedit, cel puțin în cazul Olandei, că resping populismul și xenofobia.

Tot ieri au avut loc alegeri și în Marea Britanie, unde populiștii lui Farage se spune că ar fi avut sorți de izbândă mai buni. Un alt mare pas vor fi alegerile din Franța, unde rămâne de văzut care vor fi rezultatele „dinastiei” Le Pen. Însă, oricum ar fi, înfrângerea din Olanda transmite un semnal clar, acela că europenii preferă soluțiile punctuale, că s-au săturat de găsirea unor vinovați de serviciu și de blamarea românilor din străinătate pentru toate neajunsurile cu care se confruntă. Sper ca, pe 25 mai, să sărbătorim victoria normalității în întreaga Uniune Europeană!

Tripla provocare a alegerilor europarlamentare

Europarlamentarele care vor marca finalul acestei luni nu reprezintă doar un simplu exercițiu democratic la care europenii cu drept de vot sunt chemați pentru a-și trimite reprezentanții în Parlamentul European. Desigur, fiecare ciclu electoral vine cu particularitățile sale și, tocmai de aceea, au existat întotdeauna diferite mize politice la trecerea de la o legislatură la alta. Însă de această dată există, în opinia mea, cel puțin trei trăsături care deosebesc radical acest scrutin electoral de alte alegeri prin care a trecut Europa. Sunt provocări atât pe plan intern, cât și pe plan extern, care vor putea defini succesul pe termen mediu și lung al Uniunii Europene.

În primul rând, alegerile europarlamentare de anul acesta (și campania aferentă) vin pe fondul unei situații extrem de tensionate la granița de est a Uniunii Europene. Asediată de haos și de violențe ce prefigurează, în opinia unora, un război civil, situația din Ucraina pare să fi scăpat de sub control. Văduvită de o atitudine unitară în fața provocărilor la care a fost supusă, Europa a fost acuzată că și-a abandonat vecina dinspre est. Nimic mai fals! Situația din Ucraina este una delicată, iar în asemenea situații, deciziile trebuie cântărite cu maximă prudență. Viitoarea Comisie Europeană, ce va fi emanația acestor alegeri, va trebui să se aplece cu celeritate și cu precădere asupra acestui subiect, iar campania electorală oferă politicienilor din toate statele membre un bun prilej de a înțelege cât mai clar care este poziția europenilor cu privire la situația din Ucraina. S-a spus de multe ori că instituțiile europene sunt prea departe de opinia cetățeanului de rând. Ei bine, alegerile de la finalul lunii vor scurta această distanță și le vor permite europenilor să se pronunțe, pe baza opțiunilor politice pe care le au la îndemână, și asupra acestui subiect extrem de important pentru înreaga Europă. Situația din Ucraina este, așadar, o provocare majoră, pentru că rezultatul votului va influența – sunt convinsă – decizia Uniunii Europene cu privire la modul în care va formula un răspuns în această privință.

O a doua provocare majoră este reprezentată – de data aceasta în planul intern al Uniunii Europene, de ascensiunea formațiunilor politice radicale, cu precădere a celor de dreapta. Am abordat acest subiect în multe dintre intervențiile mele în Parlamentul European și am transmis câteva gânduri chiar și aici, pe blog, despre capcana populismului european, cel care oferă soluții seducătoare, ușor de înțeles pentru cetățeanul de rând, însă total nefezabile și periculoase pentru proiectul european. Cifrele pe care le arată sondajele de opinie nu sunt, de multe ori, îmbucurătoare, arătând că sprijinul pentru politicienii anti-europeni ar putea depăși 30%. Deși adevărata competiție rămâne între socialiști și populari, trebuie să conștientizăm faptul că planurile politicienilor radicali, de subminare a Uniunii Europene, reprezintă amenințări directe la adresa realizărilor de până acum a Europei Unite. Este și aceasta o provocare extrem de importantă, pentru că viitorul Parlament European va trebui să găsească cele mai bune metode de a izola aceste forțe politice și de a le ține cât mai departe cu putință de procesul decizional.

În al treilea rând, o provocare semnificativă este reprezentată de modul în care Uniunea Europeană se va putea reforma din punct de vedere politic odată cu aceste alegeri. Așa cum bine știm, mulțumită Tratatului de la Lisabona, opinia cetățenilor va cântări mai greu decât până acum în desemnarea Președintelui Comisiei Europene, iar aceasta este o victorie certă în reducerea mult-blamatului deficit de democrație la nivelul Uniunii. Se vorbește uneori despre înțelegeri în spatele ușilor închise, despre reducerea transparenței cu privire la desemnarea viitorului Președinte al Comisiei, însă rolul acestor zvonuri nu este decât acela de a descuraja europenii să se prezinte la urne. O prezență scăzută la vor ar fi în avantajul celor care sunt consțienți că vor pierde și a celor care, odată cu insuccesul lor, speră într-o înfrângere a progreselor politice la nivel european. Tocmai de aceea, cred că este extrem de important să avem o prezență cât mai mare la vot.

De altfel, cred cu fermitate că prezența la vot este răspunsul în fața tuturor acestor elemente. Doar dacă europenii vor înțelege miza celor trei provocări și se vor prezenta la urne, Parlamentul European va căpăta legitimitatea de care are nevoie pentru a găsi cele mai bune răspunsuri pentru situația din Ucraina. Doar astfel, politicienilor radicali li se va putea restrânge accesul la masa deciziilor europene și doar astfel proiectul european va putea progresa din punct de vedere politic, astfel încât distanța dintre simplul cetățean și procesul decizional să se scurteze considerabil. Este și o șansă pentru România, care – spre deosebire de multe alte state – nu va exporta la Bruxelles politicieni xenofobi și anti-europeni. Cred cu fermitate că, în măsura în care va exista sprijin popular, cele trei provocări se vor putea transforma într-un succes triplu al Uniunii Europene.

Final de legistlatură

Săptămâna aceasta  a avut loc ultima sesiune din această legislatură la Strasbourg. Mă simt mândră de ce am făcut în acest mandat pentru Romania, pentru români, alături de colegii mei, și sunt foarte determinată să construim în continuare o Uniune Europeană în care toti cetățenii să fie egali în drepturi, libertăți și obligații. Am încredere că, în urmatorii 5 ani, vocea României va fi mai puternică în Parlamentul European și în Europa.

Vă mulțumesc tuturor pentru sprijinul și încrederea pe care mi le-ați acordat în toată această perioadă și vă invit, indiferent de preferințele voastre politice, să veniti la votul de pe 25 mai.

Este foarte important ca Romania să transmită un mesaj puternic în Europa în viitoarea legislatură, iar cel mai solid semnal pentru perioada viitoare stă în votul fiecărui cetățean român!

PE

O Europă interconectată: eliminarea tarifelor de roaming

Este incontestabil faptul că internetul şi telefonia mobilă ne-au influenţat stilul de viaţă, începând de la nivelul fiecărui individ în parte, până la cel al firmelor şi al instituţiilor. În decursul a doar câţiva ani, datorită evoluţiei accelerate a telefoniei mobile şi a internetului, am ajuns să înțelegem cu toţii ce înseamnă, în adevăratul sens al cuvântului, să trăim în secolul vitezei. Iar aceste noi forme de comunicare au însemnat şi construirea unei pieţe care a creat locuri de muncă şi care are acum nevoie de un impuls în a investi în noi tehnologii și în a deveni mai performantă. Tocmai de aceea, Parlamentul European a căutat soluţii prin care costurile administrative asociate autorizărilor de operare să fie reduse, iar capacitatea reţelelor să crească.

Săptămâna trecută, la Bruxelles, am votat pentru eliminarea tarifelor de roaming, măsură ce presupune că diferenţele dintre tarifele pentru sunat, mesaje şi utilizare de date în interiorul Uniunii Europene vor dispărea până la finalul anului 2015. Cred cu fermitate că este o măsură benefică şi pentru români, în special pentru cei care se află la muncă sau în vacanţă în Europa şi care vor putea, astfel, păstra legătura cu familiile lor din țară mai uşor şi la preţuri mult mai mici. Crearea unei Pieţe Unice a Telecomunicaţiilor va fi benefică în primul rând pentru utilizatori, la fel cum a fost şi reducerea tarifelor şi creşterea competitivităţii pe această piață, încurajate de Uniunea Europeană prin măsurile luate anii precedenţi. La nivel european sunt peste 100 de operatori de telefonie mobilă şi peste 1000 de operatori de telefonie fixă. Piaţa Unică va crea un singur set de  reglementări, iar beneficiile vor fi extrem de consistente, aducând bugetului Uniunii un surplus mai mare de 100 de miliarde de euro.

Aproape o zecime din economia digitală a Europei e reprezentată astăzi de sectorul comunicațiilor, ceea ce se datorează nevoii crescânde a companiilor de a recurge la conectivitate. Prin decizia Parlamentului European, cele 28 de piețe naționale vor dispărea, iar costurile suportate de consumatori inevitabil vor scădea, datorită simplificării procedurilor pentru furnizarea de servicii.

Cred că și prin acest vot, Parlamentul European demonstrează faptul că deciziile sale duc înspre o uniformizare a structurii europene din mai multe puncte de vedere. Este un proces care ne arată, încă o dată, că proiectul Europei unite este în beneficiul tuturor, iar un continent interconectat este, fără îndoială, unul din punctele de referință în împlinirea acestui deziderat.

O plăcută reîntoarcere în Ardeal şi Banat

Săptămânile trecute am fost, din nou, în Ardeal şi Banat, locuri în care mă reîntorc de fiecare dată cu multă plăcere. I-am reîntâlnit pe oamenii de aici, majoritatea foarte bine informaţi despre cele mai recente dezbateri la nivel european. Cred că nu surprinde pe nimeni faptul că temele cu care am fost abordată cel mai des au fost cele legate de declaraţiile iresponsabile la adresa României, venite dinspre anumiţi politicieni populişti şi xenofobi, unii chiar trimişi de români acolo, prin votul din iunie 2009. M-am bucurat să constat, însă, că lupta mea din Parlamentul European împotriva acestor politicieni îşi găseşte ecouri chiar până la nivelul localităţilor mai mici, unde Europa poate părea, pentru unii, prea departe, însă unde sunt mulţi cei care simt, pe bună dreptate, că vocea lor trebuie auzită la Bruxelles.  Acesta este şi motivul pentru care, de-alungul întregului mandat, am fost în mod regulat prin ţară. Am considerat întotdeauna că activitatea de la Bruxelles sau Strasbourg nu poate avea conţinut în lipsa dialogului direct cu cei care ne-au trimis acolo, cu cei în numele cărora, în definitiv, vorbim de la tribuna parlamentară. Vor avea o mare deziluzie politicienii care îşi propun să facă acum, la final de mandat, vizite în diferite colţuri ale ţării şi să le spună oamenilor cât de mult s-au luptat pentru interesele lor. Au trecut peste 7 ani de la momentul intrării României în Uniunea Europeană, iar cetăţenii au înţeles că declaraţiile demagogice de final de mandat nu ţin locul reprezentării în faţa instituţiilor europene.

Cel mai important semnal pentru întreaga Europă ar fi acela de a avea o prezenţă cât mai mare la urne în ziua alegerilor europarlamentare. Ar fi un mesaj clar pe care l-ar putea da România. În ciuda defectelor sale şi a crizei economice prost gestionate de către populari, construcţia europeană e în avantajul tuturor statelor membre, fie ele mai vechi sau mai noi, iar istoria scursă de la momentul înfiinţării sale ne demonstrează cât se poate de clar acest lucru.

Entuziasmul celor pe care i-am întâlnit la Cluj, Dej, Gherla, Arad şi Timişoara mi-a reconfirmat faptul că am putea da acest semnal în luna mai. Ar fi atât în avantajul României, cât şi în avantajul Uniunii Europene, proiect care ar fi, astfel, reconfirmat şi asupra căruia, cu legitimatea astfel câştigată, se vor putea opera modificările pe care le doresc cetăţenii, indiferent cât de departe s-ar afla, fizic, de Bruxelles.

IMG_5386

IMG_5417

IMG_5429

PSD Timis01

Relaunching Europe Bucharest

Lunea viitoare, conferinţa “Relaunching Europe” ajunge la Bucureşti!

Împreună cu invitaţii şi colegii noştri din Grupul Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, vom aborda teme importante pentru România, care au, însă, un impact deosebit asupra întregii Europe.

Solidaritatea socială, combaterea sărăciei, dar şi oportunităţile oferite de o piaţă a muncii aflată într-o continuă schimbare sunt doar câteva dintre aspectele pe care le vom dezbate împreună cu toţi cei prezenţi luni, 17 februarie, începând cu ora 17:00, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti.

Vă aşteptăm alături de noi!

Relaunching Europe Bucharest

Lecţia referendumului elveţian

Rezultatul recentului referendum elveţian, prin intermediul căruia majoritatea celor care s-au prezentat la urne s-au pronunţat în favoarea limitării dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor europeni pe teritoriul Ţării cantoanelor, a transmis unde de şoc în întreaga Europă. Asemenea tuturor celor care urmăresc evoluţiile politice europene, am fost şi eu surprinsă de decizia elveţienilor. Însă odată spulberată emoţia imediată ce a urmat, în mod firesc, momentului politic, cred că acest referendum trebuie privit cu mai multă atenţie şi în lipsa patosului care a permis multora să îi blameze, la un loc, pe toţi cetăţenii Elveţiei. O ţară a cărei locuitori, merită menţionat, într-o proporţie de peste 20% sunt şi cetăţeni ai Uniunii Europene.

Se pare că, din păcate, nici Elveţia nu a fost ocolită de cele mai recente tendinţe anti-europene, care au cucerit o parte deloc neglijabilă a electoratului din Europa. Însă cred că a privi acest rezultat ca pe o atitudine a întregii populaţii din ţară este profund eronat. Principiul conform căruia decizia aparţine majorităţii este incontestabil, însă cifrele absolute din spatele procentelor ne arată că diferenţa dintre cei care au susţinut restrângerea dreptului la liberă circulaţie şi cei care s-au opus acesteia este infimă, de doar 19.000 de voturi. Cred că cei care trebuie într-adevăr blamaţi pentru situaţia creată sunt politicienii populişti din Elveţia, care au atras o bună parte a electoratului în capcana măsurilor simpliste, încercând să încetăţenească ideea că imigranţii sunt cauza tuturor problemelor cu care se confruntă ţara lor. Consider că nimic nu este mai periculos decât să credem că ţara ai cărui naţionali suntem, indiferent care este aceasta, poate funcţiona ca o insulă autosuficientă, ruptă de ţările vecine şi ferită de efectele fenomenului migraţionist. Efecte care, ar trebui subliniat, nu sunt doar cele negative, pe care le place atât de mult populiştilor să le promoveze.

Cred că ceea ce referendumul din Elveţia ne învaţă pe toţi, indiferent de poziţia pe care o ocupăm, este faptul că trebuie să luptăm cu şi mai multă fermitate pentru valorile europene şi să realizăm cât de utile sunt acestea pentru fiecare dintre noi. Doar astfel ne vom putea asigura că referendumul elveţian nu se va transforma într-un precedent periculos. Iar indiferent de orientarea politică pe care o îmbrăţişează fiecare dintre noi, realitatea e un martor al faptului că libera circulaţie este unul din cele mai de preţ realizări ale Europei unite.