Votul pentru noua Comisie Europeana

Parlamentul European a aprobat, azi, in plenul reunit la Strasbourg, componenta noii Comisii Europene, cu 488 de voturi pentru, 137 impotriva si 72 de abtineri. Am acordat un vot unic de investitura intregii Comisii, care avea nevoie de majoritatea simpla pentru a-si incepe noul mandat ce va dura pana in 2014. Intre cei care au votat impotriva s-au aflat Verzii, iar Conservatorii britanici s-au abtinut. In ceea ce priveste pozitia Grupului Socialistilor si Democratilor, punctul de vedere exprimat de presedintele Martin Schultz este elocvent pentru optiunea noastra:

“Nu am luat usor o decizie in privinta Comisiei. Avem doua posibilitati: sa impartim acest for in stanga si dreapta si sa spunem ca stanga se opune. Dar Europa nu functioneaza asa si in Parlamentul acesta nu exista o majoritate. PPE nu are o majoritate, ALDE nu are o majoritate. Europa nu este un loc unde o directie politica sa isi construiasca singura drumul. Europa este locul compromisului permanent. Dar acesta este mai bun decat o lupta permanenta, fara nici un rezultat. Am putea sa ne certam, dar Europa are nevoie de rezultate”, a declarat in plen Martin Schultz. Am redat acest citat si pentru ca ar fi bine sa ne obisnuim cu acest tip de rationament politic constructiv, din pacate inca atat de strain vietii politice romanesti.

Dar poate cel mai mult a cantarit in balanta deciziei noastre portofoliul foarte important, cel de la Agricultura, care a revenit Romaniei. Votand pentru Comisia Barroso, am votat pentru o reprezentare pe masura a Romaniei in viitorul Executiv comunitar.

Interventie privind egalitatea intre femei si barbati

Chiar daca pentru prima data in istorie numarul femeilor il depaseste, la nivel european, pe cel al barbatilor pe piata muncii, exista inca numeroase diferentieri discriminatorii pe baza de gen. O parte semnificativa a locurilor de munca ocupate de femei sunt cu norma partiala, multe din ele avand la baza contracte cu durata determinata si fiind remunerate necorespunzator.

La mai bine de jumatate de secol de la includerea in tratatele comunitare a principiului egalitatii de remunerare pentru acelasi tip de munca, o femeie din Uniunea Europeana trebuie, in medie, sa munceasca 418 zile calendaristice pentru a castiga cat un barbat in 365 de zile. Chiar daca politica UE in materie a fost una de pionierat, nu putem sa nu constatam ca diferenta de remunerare stagneaza din 2000 incoace.

Avem instrumentele juridice necesare pentru remedierea acestei stari de fapt condamnabile. De aceea, pledez pentru o implicare mai hotarata a viitoarei Comisii Europene pentru aplicarea, in toate statele membre, a Directivei 2006/54/CE privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de sanse si a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de incadrare in munca.

Daca pana acum, recesiunea a afectat mai ales sectoarele dominate de barbati – constructiile si industria prelucratoare – exista riscul ca politicile guvernamentale marcate de restrictii bugetare sa determine, in Romania si in alte state membre, desfiintarea, in acest an, a numeroase locuri de munca din sfera serviciilor publice, domeniu in care femeile sunt mai bine reprezentate. Consider esential ca politicile privind egalitatea femei-barbati sa nu fie alterate prin masuri discriminatorii vizandu-i pe unii angajati din sectorul public. 

Sufletele fostilor zidari

Va propun, la sfarsit de saptamana si inca in toiul iernii, un fragment din extrardinarul concert ”Iarna Simfonic” al maestrului Tudor Gheorghe, incluzand o interpretare emotionanta a frumoaselor versuri ale poeziei lui Adrian Paunescu, ”Sufletele fostilor zidari”.

Consiliul Naţional al PSD

Am participat la lucrările Consiliului Naţional al PSD. Mărturisesc că de multă vreme nu a mai avut PSD un for atât de animat şi de serios, orientat spre partid şi spre problemele lui. Motiv ca unii dintre liderii partidului să regrete acţiunile festiviste şi lipsite de substanţă de la precedentele Congrese, de după 2005. Nu neg că au fost destule luări de poziţie pătimaşe, destule abordări conflictuale. Dar era de aşteptat. În fond, mulţi se poziţionează acum în vederea competiţiei de la Congres. De aceea discursurile lui Mircea Geoană, Adrian Năstase, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu au fost concepute din această perspectivă. Dar asta a avut o parte bună: nu s-au mai ascuns sub preş, de dragul „unităţii”, problemele reale ale partidului. Mai mult, am apreciat şi dimensiunea autocritică a acestor discursuri, faptul că se asumă public responsabilitatea pentru cele bune şi cele rele din activitatea fiecărui lider.

PSD devine un partid viu, şi s-a democratizat evident. Nimeni nu spune că-i uşor. Dar trebuie să deschidem partidul la idei noi şi să aducem în rândurile lui oameni noi, care pot dinamiza partidul acolo unde a pierdut în ultima vreme.

O concluzie care mie, uneia, mi se pare importantă: se pune accentul pe ideea de „echipă de conducere”. Rămâne de văzut cum se formează această echipă, pentru că şi asta e o problemă. Când am încercat formula „moţiunea şi echipa de conducere”, lucrurile nu s-au terminat bine. Poate că la Congres ar trebui să alegem doar preşedintele şi, dacă se aprobă reînfiinţarea postului, preşedintele executiv, iar restul echipei să fie aleasă într-un Consiliu Naţional, posterior Congresului.

Am apreciat conştientizarea faptului că PSD trebuie să se afirme mai puternic ca un partid de stânga. Să se reideologizeze. Asemenea lucruri preocupă mai toate partidele de stânga, în Europa. Poate trebuia să facem mai devreme acest lucru. M-am întrebat, şi nu sunt singura, de unde vin în principal problemele PSD? Cred că în principal dintr-o iluzie, comună mai tuturor partidelor româneşti: aceea că „reforma” este echivalentă cu schimbarea oamenilor din fruntea partidului, şi se reduce doar la ea. Această iluzie a generat schimbarea din aprilie 20005, de la Congresul PSD, congres urmat de o serie de evenimente, care puteau duce la o evoluţie extrem de nefavorabilă partidului. Această iluzie scoate capul şi acum. Rotaţia unor lideri este una, adaptarea partidului la diversele ipostaze: putere, opoziţie, guvernare, este cu totul alta. Adaptarea PSD la noile realităţi ale scenei politice, dar şi la schimbările sociale şi de mentalităţi, de valori morale şi politice, cere mult mai multe: strategii, politici de alianţe, pregătirea şi promovarea de noi lideri, armonizarea diverselor viziuni din sânul partidului, construcţia consensului.

 Cel mai puternic discurs l-a avut Ion Iliescu. Şi cel mai ideologic. Este adevărat că preşedintele Iliescu nu are constrângerile pe care le au cei care candidează la preşedinţia PSD. A spus lucruri pe care, cred eu, mulţi membri şi simpatizanţi ai partidului le-ar spune. Şi a pus o întrebare esenţială: ce fel de partid vrem să fim? Este vorba de consecvenţa ideologică, despre acordul dintre vorbe şi fapte, despre responsabilitate şi respectarea angajamentelor. Şi a fost, înainte de orice, o lecţie politică. 

În concluzie, a fost un Consiliu Naţional productiv, serios şi deschis către viitor. Au rezultat câteva elemente care sunt obligatoriu de clarificat la Congres, elemente care ţin de statut, de programul politic, de structura de conducere.  Abia după ce vom da aceste răspunsuri, vom putea judeca mai bine cine sunt oamenii care, odată aleşi în fruntea partidului, pot face ceea ce decide Congresul.

Audierea noului comisar bulgar

Azi, a avut loc, in Comisia pentru Dezvoltare din Parlamentul European, audierea comisarului desemnat pentru Cooperare internationala, Ajutor umanitar si Raspuns in situatii de criza.

Pe parcursul discutiilor desfasurate timp de trei ore, candidata din partea Bulgariei a demonstrat ca stapaneste foarte bine problemele din sfera ajutorului umanitar. Modul in care a raspuns intrebarilor membrilor comisiei de specialitate reflecta, dupa parerea mea, competenta si experienta sa in acest domeniu, mai ales in ceea ce priveste cooperarea internationala.

In cadrul audierii, am abordat problema legaturii intre ajutor, reabilitare si dezvoltare pornind de la situatia concreta din Haiti si avand in vedere modul in care sunt structurate atributiile din zona ajutorului umanitar si a politicilor de dezvoltare in cadrul viitoarei Comisii Europene. De asemenea, am tinut sa ma refer la necesitatea cresterii sigurantei lucratorilor umanitari, in conditiile in care peste 200 de persoane din acest domeniu au fost ucise in cursul anului trecut.

Kristalina Georgieva este cea de-a doua nominalizare din partea Bulgariei pentru postul de comisar european, dupa retragerea Rumianei Jeleva, in urma criticilor provocate de modul neconvingator in care a decurs audierea sa in Parlamentul European si de suspiciunile privind activitatea sa profesionala in sfera privata. Parlamentul European se va pronunta martea viitoare, la Strasbourg, prin vot asupra formulei viitoarei Comisii Europene.  

De ce nu se vede ajutorul financiar extern

Am citit cu nedumerire şi cu îngrijorare declaraţia lui Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, care făcea două profeţii, sub pretextul unei păreri personale: şomajul va creşte în continuare, cel puţin până la jumătatea anului 2010, astfel că numărul şomerilor poate ajunge la un milion de persoane. Ce ştie domnul Franks şi nu vrea să ne spună guvernul condus de Emil Boc?

Este evident că FMI şi-a înăsprit condiţiile de acordare a împrumutului către România. Printre aceste condiţii se află şi disponibilizări masive în sectorul public. Până acum era vorba despre 100.000 de bugetari care urmează să fie disponibilizaţi. Să admitem că vor fi doar atât. Asta ar însemna ca restul de 200.000 de şomeri suplimentari să vină din sectorul privat. În aceste condiţii, ce valoare mai are previziunea creşterii economice de 1,3% în 2010?

Relaţiile României cu FMI sunt absolut opace. Ni se tot flutură prin faţa ochilor tot felul de cifre, spunându-ne că dacă le atingem, ne va fi bine. În ce constă acest bine? Faptul că vom primi nişte bani cu împrumut, bani care nu intră în circuitul economic firesc, ci se duc (puţini) către finanţarea deficitului bugetar, restul intră în rezerva BNR.

Mi se pare absurd să văd că leul se apreciază, în timp ce economia o ia la vale tot mai repede. De ce se apreciază leul? S-a schimbat ceva în bine în economia României? Dar nu în indicatorii statistici, ci acolo unde se produce valoare, fie că este vorba de sectorul privat, fie că este vorba de sectorul public.

Am impresia că singura grijă a FMI este aceea de a crea condiţiile pentru ca România să poată rambursa împrumuturile. Şi nu o face decât într-un singur fel: prin scăderea dramatică a cheltuielilor statului, asta însemnând nu doar reducerea numărului de bugetari, ci şi scăderea volumului şi calităţii serviciilor publice de sănătate, de educaţie, a protecţiei sociale, în general. Cinismul domnului Franks devine jignitor pentru noi: „România îşi poate permite un sector public de tip Dacia, nu Mercedes. Nu este nimic în neregulă cu Dacia, este o alegere eficientă.” Cu alte cuvinte,” voi sunteţi un popor de mâna a doua, nu vă puteţi permite ce-şi permit alţii. Sunteţi săraci, mulţumiţi-vă că nu vă lăsăm să muriţi de foame! Statul bunăstării nu-i de nasul vostru!”

Cele spuse de reprezentantul FMI în România şi mai ales măsurile foarte dure impuse pentru obţinerea unor bani care nu ne folosesc la nimic, de vreme ce nu duc la relansarea economiei, ci doar permit unor bănci prea lacome să împrumute scump şi fără riscuri statul, în loc să se ocupe de economia reală, unde sunt şi riscuri, ne trimit cu gândul la faptul că România se va confrunta cu o criză gravă a datoriei externe.

FMI, cvasi-falimentară, inclusiv moral şi profesional, după seria de eşecuri din ultimele două decenii, se întoarce în forţă, şi odată cu revenirea lui revine şi „Consensul de la Washington”, din anii 80 ai secolului 20: stat minimal, reducerea drastică a prestaţiilor sociale, privatizarea bunurilor publice.

Este evident că FMI va obliga România să privatizeze la repezeală o serie de întreprinderi publice: CFR, Poşta Română, Radiocomunicaţii, ce a mai rămas din distribuţia de gaze şi de energie electrică, şi să-şi vândă participaţiile din întreprinderile deja privatizate, gen Petrom.

Nu am auzit un cuvânt de la reprezentanţii FMI despre contractul scandalos cu Vinci, pentru construcţia celor 55 de kilometri de autostradă între Comarnic şi Braşov. Care va costa cu mult peste tot ce se construieşte în Europa, în condiţii de teren asemănătoare.

Anul 2010 este anul tuturor pericolelor. Iar ca lucrurile să fie şi mai complicate, coaliţia guvernamentală este construită pe iluzii. Sub presiunea puternică a nemulţumirilor sociale, parlamentarii „independenţi”, dar nu numai ei, aleşi fiind prin vot uninominal, nu se vor mai grăbi să sprijine un guvern care este ţinta contestărilor. Şi multe legi care sunt obligatorii pentru obţinerea în continuare a împrumuturilor de la FMI nu vor putea fi adoptate.

Alegând să meargă în continuare cu Emil Boc şi cu baronii PDL în guvern, Traian Băsescu şi-a asumat un mare risc. Iar faptul că legitimitatea mandatului său este foarte fragilă îi reduce marja de negociere, cât şi capacitatea de a arbitra în caz de tulburări sociale. Cât de curând se va ajunge la un nou blocaj politic. Şi trebuie să tragem nişte concluzii de aici. Nu ştiu dacă aceia care conduc acum România au puterea şi onestitatea să le tragă.

Copiii in asistenta sociala a Europei

La Parlamentul European, ieri, am gazduit conferinta “Copiii in asistenta sociala a Europei – rolul UE”.  M-am implicat pentru reusita acestui eveniment in semn de apreciere fata de munca si realizarile organizatiilor non-guvernamentale din reteaua Eurochildd, care au prezentat, in cadrul dezbaterilor, concluziile monitorizarii situatiei copiilor separati de familiile lor biologice.

Aceasta analiza este cu atat mai importanta cu cat urmareste evolutia situatiei de-a lungul unei perioade dificile la nivel mondial, in care s-au facut simtite din plin efectele crizei economice si financiare. Copiii sunt intotdeauna victime ale esecurilor sociale si aceasta criza s-a dovedit a fi un esec de sistem. Prin urmare, este de asteptat o crestere a incidentei cazurilor de copii lipsiti de ingrijirea parintilor, de aceea cred ca este nevoie de coordonarea si eficientizarea activitatilor de ocrotire a copiilor lipsiti de ingrijirea parintilor.

In acest context, am considerat necesar sa ma refer si la obligatia pe care o avem de a ne concentra eforturile in directia solidarizarii concrete cu populatia haitiana. Avem nevoie de formule mai simple si mai rapide pentru adoptia copiilor din Haiti, cu atat mai mult cu cat ne confruntam cu o presiune din partea parintilor de buna-credinta, care doresc sa adopte acesti copii.

In cadrul discutiilor a fost relevata, de asemenea, importanta aprobarii “Indrumarului pentru Asistenta Alternativa acordata Copiilor”, la 20 noiembrie 2009, de catre Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite. Acest instrument pentru implementarea prevederilor Conventiei privind Drepturile Copilului a fost realizat cu sprijinul organizatiilor neguvernamentale si a partenerilor relevanti, inclusiv Eurochild.

Despre candidatura Bulgariei pentru postul de comisar european

(fragmente din emisiunea consacrata de studioul TV al Parlamentului European inlocuirii comisarului desemnat din partea Bulgariei, care va fi responsabil pentru ajutor umanitar si situatii de criza)

Parlamentul European – institutia cu cel mai mare grad de incredere in UE

Parlamentul European este institutia cu gradul de incredere cel mai ridicat in randul europenilor, potrivit rezultatelor celui mai recent Eurobarometru, date publicitatii ieri. Jumatate dintre cetatenii Uniunii Europene au incredere in Legislativul comunitar, iar in Romania acest procent ajunge la 65%. Asadar, o veste imbucuratoare: doua treimi dintre romani au incredere in activitatea Parlamentului European.

La randul sau, Comisia Europeana se bucura de increderea a 58% dintre romani, a 53% dintre cei care traiesc in noile state membre ale Uniunii si a 46% dintre cetatenii UE. Romanii au incredere in proportie de 55% in Consiliul UE, in care tind sa aiba incredere 53% dintre cetatenii noilor state membre si 41% dintre europeni.Din pacate, increderea romanilor in institutiile europene este dublata o scadere a credibilitatii institutiilor nationale, doar 17% dintre romani avand incredere in Guvern si 11% in partidele politice. Pesimismul romanilor este in crestere cu privire la evolutia economiei interne, situatia locurilor de munca, asteptarile de la propria viata sau starea financiara a gospodariei. In timp ce la nivelul UE, nivelul de satisfactie al cetatenilor fata de propria viata este de 78%, numai 47% dintre romani se declara multumiti de propria viata. Nemultumirea este mai mare in randul femeilor si, din punctul de vedere al varstei, intre cetatenii de peste 40 de ani. Se remarca o discrepanta mare intre gradul de multumire al barbatilor (50%) si cel al femeilor (doar 44%), spre deosebirea de media europeana, unde diferenta este de numai un procent.

Rezultate interesante furnizeaza acest sondaj si cu privire la solutiile pentru iesirea din criza economica. La nivel european, prioritatile de actiune preferate de respondenti pentru iesirea din criza sunt: sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii (37%), investitiile in educatie (28%), sprijinirea somerilor (24%) si a celor saraci (22%).

Pentru implicarea Comisiei Europene in reforma sistemului romanesc de pensii

Am adresat, zilele trecute, o interpelare Comisiei Europene, cerandu-i sa se implice activ in stimularea si sustinerea reformei sistemului public de pensii din Romania si si din alte tari ale UE asupra carora planeaza pericolul nesustenabilitatii.

Un raport recent al Comisiei Europene atrage atentia asupra riscurilor cu care se confrunta sistemele publice de pensii din UE. Impactul imbatranirii populatiei asupra finantelor publice din statele membre ar putea, potrivit Raportului de Sustenabilitate pe 2009, sa depaseasca in gravitate, pe termen lung, efectele actualei crize economice.

Una din tarile europene in care vor deveni tot mai impovaratoare costurile cauzate de cresterea ponderii populatiei varstnice este Romania. Se estimeaza ca in urmatorii 50 de ani se va dubla procentul din PIB pentru cheltuielile vizand pensiile de stat, ceea ce inseamna ca riscam ca jumatate din bugetul tarii sa fie alocat numai pentru pensii. Este evidenta, in aceste conditii, necesitatea reformarii sistemului de protectie sociala si stimularea celui de pensii private, pentru prevenirea unui posibil colaps.

In aceste conditii, am cerut Comisiei Europene sa se implice activ in stimularea si sustinerea reformei sistemului public de pensii din Romania si din alte tari ale UE, aflate potrivit raportului sub acelasi risc al nesustenabilitatii (Grecia, Luxemburg, Slovenia, Cipru). De asemenea, am solicitat Executivului comunitar sa se pronunte asupra oportunitatii unei analize a perspectivei demografice a UE si asupra posibilitatii de adoptare a unor masuri la nivel comunitar pentru contracararea involutiei demografice, care exercita o presiune tot mai mare asupra bugetului public de pensii.