Despre Banca Mondiala si alte activitati

Am participat, ieri, la reuniunea reprezentantilor Parlamentului European cu directorii executivi europeni ai Bancii Mondiale. Desfasurata sub presedintia lui Thijs Berman, vicepresedinte al Comisiei pentru Dezvoltare a PE, comisie din care fac parte, intrunirea avea pe ordinea de zi cateva teme interesante, precum implicarea acestei institutii in reconstructia Afganistanului si Irakului, strategia si programele ce vizeaza combaterea saraciei in unele zone ale lumii, cooperarea Bancii Mondiale cu ONU, privatizarea serviciilor de utilitati publice, raportul pe 2008 privind agricultura si, bineinteles, nelipsita schimbare climatica.

Anul trecut, am fost in Africa de Sud, la o serie de dezbateri similare cu reprezentantii Bancii Mondiale, ocazie cu care au fost adoptate programe ambitioase, ce-si propuneau contracararea catorva flageluri cu care se confrunta lumea contemporana, dintre care saracia ocupa, in mod firesc, locul central. De altfel, Banca Mondiala - care a fost creata in urma Conferintei de la Bretton Woods din 1944, cu scopul de a sustine reconstructia postbelica a Europei - are, acum, drept obiective centrale combaterea saraciei si incurajarea dezvoltarii pe glob.

Nu pot sa nu observ, insa, ca, in ciuda declaratiilor si a programelor  adoptate cu ocazia numeroaselor intruniri de genul celei de ieri sau de anul trecut, de la Cape Town, rezultatele se lasa asteptate. E si motivul pentru care, in interventia mea de ieri, am remarcat incetineala cu care se transpun in practica proiectele existente. Am subliniat, de asemenea, necesitatea ca Parliamentary Network of the World Bank (din care fac parte) sa depaseasca faza intrunirilor formale.

De altfel, ieri a fost o zi destul de plina, pentru ca am mai avut alte doua interventii, la intalnirea europarlamentarilor romani cu delegatia Camerei de Comert Americane a UE (AmCham EU) si la o conferinta consacrata problemelor copiilor. N-am putut sa nu remarc, in cuvantul meu de la aceasta din urma manifestare, diferentele de gandire, care de fapt decurg din conditiile pe care societatile noastre le ofera. S-a pus mult accentul, de exemplu, pe necesitatea ca femeile insarcinate sa consulte regulat un psiholog, fara a se tine cont de dificultatea pe care o intampina numeroase femei, in special din estul Europei - se intampla frecvent, din pacate, si in Romania - de a beneficia de asistenta unui medic. E important sfatul unui psiholog, dar e vitala consultarea unui doctor. De asemenea, mi-a provocat un zambet, in parte amar, remarca unei reprezentante a Germaniei: “avem atatia copii care nu au o carte in casa”, se plangea ea. Nu m-am putut abtine sa nu-i spun ca la noi in tara e cam greu sa gasesti o casa fara o minima biblioteca, chiar daca, de multe ori, oamenii nu prea au ce pune pe masa.