Violenta
Eu, de vreo doua-trei ore, nu mai sunt om. Nepoata mea, de 13 ani, se intorcea azi de la scoala si a fost atacata de doi galigani - au lovit-o, i-au luat telefonul, au mai lovit-o o data si au fugit. Pe lumina, in plina strada. Nimeni n-a intervenit. Cand m-a sunat pe mine, plangea in hohote, nu intelegeam nimic din ce spune. Incet, incet s-a linistit.
Vreau doar sa va impartasesc si voua aceasta intamplare atat de trista, macar pentru a va avertiza in ce fel de oras traim. De fapt, sunt convinsa ca multi dintre voi inteleg asta mai bine ca mine. Violenta pe strazi, violenta in familie, violenta la televizor, violenta si iar violenta.. Dar noi vrem sa construim o societate civilizata si umana, nu-i asa?
martie 24, 2008 la 8:51 pm
Corina, imi pare rau pentru nepoata ta.
Crede-ma, hai sa schimbam ceva in Romania asta. Spiritul civic este la pamant. Inca odata nepoata ta este visctima lipsei spiritului civic. Suntem varza ca natie.Din pacate.
martie 24, 2008 la 9:03 pm
@ Da, Petrisor, ai dreptate. Lipseste solidaritatea umana si bunul simt, pana la urma. Cum poti sa stai si sa privesti cum o fata de 13 ani e atacata, lovita, furata, fara sa intervina nimeni? E absolut revoltator. Ne-am inrait, ne pasa doar de noi si atat. Ce sa fac? Campanie impotriva violentei? Fac, sunt deja organizatii guvernamentale care se ocupa de asta. Dar e educatia, apoi Politia, samd. Ne-am degradat ca societate, in general, din pacate.
martie 24, 2008 la 9:05 pm
Corina, îmi pare rău! Noi facem paradă cu lunetişti, merţane blindate, aproape că instaurăm starea de asediu în Bucureşti, dar nu se găseşte nimeni să pună la punct doi derbedei, pe care pun pariu că purtătorul de burtă şi nu mai spun ce, cunoscut sub numele de “poliţist de proximitate”, îi cunoaşte şi, de ce nu, le mai trece cu vederea, contra cost!
Se pare că au dispărut bărbaţii din România, în locul lor rămânând fanţi de cartier, care se războiesc cu femeile!
martie 24, 2008 la 9:11 pm
Multumesc, Costel. Nici nu am putere sa scriu, efectiv. Scoala ei e la doi pasi de Palatul Cotroceni, unde ar trebui sa fie securitate maxima. Nici nu am inteles prea bine de la ea unde s-a intamplat, plange intr-una, zice ca mergea cu colegii pe strada si la un moment dat s-au despartit. Ea a ramas singura, sa plece spre Drumul Taberei. In fine, asta o sa o afecteze pe termen lung, mi-e frica sa nu ramana cu traume. In rest, ai dreptate. Toata ziua au vuit elicopterele deasupra noastra, dar nimeni nu a putut sa impiedice doi galigani care atacau un copil in vazul lumii.
martie 24, 2008 la 9:36 pm
Imi pare pentru intamplare! Imi dau seama cat poate suferi nepoata ta.
E de-a dreptul revoltator. In primul rand unde au fost oamenii? Am devenit chiar atat de indiferenti de ce li se intampla celorlalti? Apoi toti politistii astai care ar fi trebui sa impanzeasca Bucurestiul ca tot vine sumitt-ul NATO. Avem deja trei tipuri de politisti in orase, aia normali-anormali, de proximitate si agenti comunitari. Sunt platiti cu varf si indesat din banii contribuabililor si nu sunt niciodata acolo unde ar trebui sa fie, pe strazi…
martie 24, 2008 la 9:37 pm
Asa e, Crina. Sunt la fel de revoltata ca si tine. Si nu e un caz izolat, asta e tragedia.
martie 24, 2008 la 9:51 pm
În Bucureşti? Fata mea are doar 4 ani, dar se pare că trebuie să mă gândesc de pe acum la şofer şi bodyguard. În ce lume trăim? Ce plăcută era copilăria noastră, când ne jucam în faţa blocului şi apariţia unei maşini făcea senzaţie… acum copiii sunt terorizaţi şi închişi în case la TV şi Internet… o lume schizofrenică… cu consecinţe grave asupra formării personalităţii lor…
Repet: În Bucureşti? Probabil că da… În localităţile mai mici, chiar în sateliţii middle class ai Capitalei, nădăjduiesc că aşa ceva nu ar fi măcar obişnuit, nu zic posibil… Doamne fereşte!
martie 24, 2008 la 9:55 pm
Da, Mihnea, in Bucuresti! destul de central. Noi mergeam cu cheia de gat de mici si nu aveam nici o problema, ai dreptate. Si veneam seara de la liceu cu troleibuzul si mai aveam de mers vreo 10 minute printre blocuri. Asta e lumea in care traim, in orasul nostru drag..
martie 24, 2008 la 11:16 pm
Da veneam pe jos acasă şi am luat zeci de bătăi, majoritatea în incinta şcolii sau pe lângă şcoală, bătăi despre care părinţii nu au aflat şi nici nu aveau ce să facă dacă ar fi aflat. Nu am ripostat niciodată, deşi de multe ori cei care mă atacau erau jumătate cât mine. Niciodată nu are rost să ripostezi. Atacatorii nu vor renunţa niciodată, dacă ripostezi trebuie să dai până nu se mai pot mişca. Dar chiar şi aşa mai sunt câţiva pitiţi prin boscheţi gata să intervină sau au în spate o gaşcă care nu te va uita niciodată. Cei care atacă sunt asemeni animalelor cuprinse de turbare, nu mai au instinct de conservare, nu mai răspund la durere, nu mai au raţiune.
Corina Creţu, apropo de spiritul civic de care vorbeşte Petrişor, cel mai cumplit lucru este că Poliţia cunoaşte pe fiecare dintre aceşti oameni. Mai ţineţi minte accidentul lui Orban? Sectoristului i-a trebuit mai puţin de o oră ca să găsească tânăra accidentată. Sectoriştii cunosc totul, îi ştiu pe cei care fură, îi ştiu pe cei care se droghează, îi ştiu pe cei agresivi, ştiu în ce gaşcă este fiecare, cu ce echipă ţine, cam câte sticle de băutură bea pe săptămână. Nu este adevărat că nu sunt profesionişti, nu este adevărat că nu ştiu cum se face treaba. De multe ori am văzut rezolvări spectaculoase de furturi/tâlhării atunci când un poliţist este parte în caz. Atunci când este interes, hoţii sunt prinşi imediat.
Ce faceţi însă domnia voastră atunci când vedeţi că pe stradă e violenţă? Suplimentaţi fondurile pentru poliţie, le daţi benzină, le daţi maşini rapide, le daţi telefoane, le daţi aparatură, computere mobile la care să aibă acces pe maşină… poliţia are interes să fie mica infracţiune în floare, ei se bazează că cetăţeanului îi este frică. Munca poliţistul este frica cetăţeanului şi nu infracţiunea. Dacă cetăţeanului nu i-ar fi frică, nici poliţistul nu ar avea nimic de lucru. Poliţistul nu asigură liniştea cetăţeanul, el nu poate interveni instituţional înainte de a se face o infracţiune. Poliţistul are nevoie de probe, ori probele se produc după infracţiune. Omul însă se simte mai liniştit atunci când ştie că poate apela la poliţie… Până i se întâmplă. Când eşti un nimeni, poliţia îţi spune “şi de unde să-ţi iau eu pe hoţ? Prinde-l domnia ta şi îmi spui să ridic dovezile…” Ar putea fi folclor, dar poate că odată s-a întâmplat totuşi, prea a crezut toată lumea.
Credeţi-mă, a făcut foarte bine că a dat tot ce avea pe la ea. Este cel mai sănătos lucru. Sigur, noi putem vorbi “mamă ce am fi făcut” şi alte de astea, “vai ce spirit civic am fi avut” … eu nu cred. Avem deja frica în oase ca naţie, este o frică introdusă metodic, de zeci de ani, instituţionalizată. Putem vorbi frumos, putem fi indignaţi, putem să facem declaraţii… adevărul este că ne este frică, o frică genetică iraţională. Nu e laşitate, e un instinct de conservare extrem, fără urmă de raţionalitate, care ne făcea pe timpuri să vorbim în şoaptă, indiferent ce am fi vorbit, de frică să nu fim ascultaţi.
Anul trecut, prin toamnă, am ieşit să mă plimb pentru prima dată după un an de zile de stat în casă, prizonier al senzaţie de greaţă pe care o am de foarte mult timp atunci când văd mizeria sufletească a celor de care mă lovesc pe stradă, o mizerie care mă pângăreşte. Evident că, urmat de blestemul meu de a atrage belele, doi băieţaşi au făcut o tentativă de tâlhărie. Am avut o privire care l-a intrigat probabil pe unul dintre ei şi au renunţat în poate ultimele două secunde. Citisem în ei, ştiam ce vor să facă, ştiam încă dinainte de a mă observa ei. Asta nu înseamnă că nu m-au urmărit timp de o oră ca să vadă ce fac… Nu am mai ieşit de atunci, nu am mai ieşit de scârba faţă de ceea ce este afară, de o viaţă mai greţoasă decât ceea ce era pe timpul lui Ceauşescu. Şi ea evoluează, precum mucigaiul şi putrefacţia pe o societate devenită un cadavru.
Nu daţi vina pe poliţişti, ei au o singură viaţă, şi lor le este frică, se dau şi ei mari la vânzătorii de butic atunci când se duc să ia o sacoşe cu câte o atenţie, sau la ţărăncile care vând o legătură de mărar pe trotuarul primăriei. Ei nu sunt însă militari, nu trebuie să se jertfească. Şi oricum ar fi degeaba. Aici este vorba de mentalităţi, de reacţii de pe vremea fanarioţilor care s-au înmagazinat în noi… Mai ţineţi minte versurilor de Hip-Hop?. Suntem noi şi ei. Noi suntem fraierii, după blocurile gri sunt ei, care “ne fac” pe noi fraierii. Lumea noastră este în casă, ferecaţi după o uşă de placaj şi asiguraţi de o broască pe care o poţi deschide cu o cheie falsă în 15 secunde printr-o modalitate care este prezentată pe YOUTUBE. Noi suntem oamenii cinstiţi care tremurăm noaptea cu gândul că s-ar putea ca la un moment dat să năvălească mascaţii în casă pentru că au citit greşit adresa pe mandat… sau că nici nu au mandat, pur şi simplu… Ei sunt oameni care nu au nici o teamă, cei mai puternici au bodyguard care lupta în Local Kombat.
Dl. Mihnea Georgescu, să nu vină un golan de pe stradă şi vă bate bodi-gardul pe care îl plătiţi pentru fata domniei voastre, îl bate de-l ascultă cu urechea. Poate cu atât mai mult atrage atenţia, că are însoţitor, adică şi bani. E mai bine să dai celularul, banii… nu sunt importante, sunt lucruri pe care le poţi reface uşor, viaţa însă…
Poate că vom trăi la un moment dat o viaţă în care violenţa nu va mai fi posibilă, poate vom reînvăţa să plecăm de acasă şi să lăsăm uşa deschisă, poate că generaţiile ce se vor naşte peste o sută sau o mie de ani vor fi scăpat de frică, de durere, de greaţă… Ori poate că aceste valori sunt cu adevărat eterne.
Rămâne însă durerea unui copil de 13 ani care învaţă să urască şi să-i fie frică pe calea cea mai dură, mai ales că probabil cel care i-a luat celularul o va ţine minte, un jaf uşor, nu-i aşa, şi va reveni după un timp. Pentru un copil de 13 ani care a păţi aşa ceva, nu mai există o cale de întoarcere… poate Canada, un mic orăşel izolat…
martie 24, 2008 la 11:18 pm
Imi pare rau sa aud Corina. Violenta este si va fi unul din efectele abrutizarii comandate de la cel mai inalt nivel prin mesajele care instiga la vrajba intre romani, cu acel limbaj suburban, de mahala, cu care ne-au obisnuit potentatii zilei. Romanilor li se spune pe toate canalele mediatice sa urasca tiganii, sa urasca saracii, sa ii urasca pe unguri, sa urasca copiii dezavantajati (li se spune peiorativ “handicapati”
si sa isi urasca parintii care au avut nesansa sa traiasca in regimul comunist. Sa adaugam la aceast “aluat” pestilential viciul de fond al societatii romanesti divizat in caste, gen America Latina, si asa cum remarcau alti colegi aici pe forum lipsa de solidaritate umana, si a spiritului civic.
Destule motive ca sa vrei sa schimbi ceva in Romania!
martie 25, 2008 la 2:40 am
Cred ca impotriva acestor fapte ar trebui sa facem toti front comun, sa le dezaprobam. Este incredibil cat tupeu au ajuns sa aiba animalele astea care ataca o fetita. Din cate am inteles de la Corina, nu numai Palatul este in apropiere, dar si Sectia 17 este la doi pasi…In mod normal, in zona scolii ar trebui patruleze un echipaj de politie…
martie 25, 2008 la 3:12 am
sincer imi pare rau de tot ce s-a intamplat, nu pentru ca e nepoata dvs, e vorba de un suflet, de un copil… din nefericire, chiar va avea senzatia de teama de a mai iesi singura ….va trebui sa treaca ceva vreme pana va reusi, zic asta pentru ca, mai intai e socul , sperietura, apoi loviturile si jaful, apoi, nelinistile si trairile ei interioare, multe vor ramane in sufletul ei… de asta zic, e o crima ce se intampla si de cata nesiguranta au parte bietii copii:
nu pot sa nu amintesc si de alt aspect, sunt si politisti care-si fac datoria, cei vinovati sunt prinsi, curg tone de hartie se intocmesc dosare, si… sunt iertati de procurori… mor cand aud n.u.p… si vb de cazuri grave, unde victime sunt copii, iar ei au impresia ca viata merge inainte si gata…
imi pare rau ca trebuie sa zic, domnul Mihnea Georgescu, si-a facut un plan, bun, pt fetita dansului, sa-i traisca sanatoasa si voioasa, imi sunt tare dragi copilasii, dar nu a amintit de ceilalti copii, ai caror parinti nu-si permit sofer si insotitor… ei ai cui raman…, caci, sunt tot copii, tot suflete…
poate mai multa implicarea din partea noastra a tuturor, in a le oferii modele prosociale, poate ca nu e bine numai a ne limita la preventie, nu in forma actuala,,,, gandesc ca si acele institutii de reeducare sunt putine sau in mai toate judetele tarii lipsesc cu desavarsire, nu ar fii tarzie reinfintarea lor, cu specialisti, sa se incerce o atenuare a comportamentelor agresive accentuate, sa fie indrumati a-si insusi acei ” huligani” o meserie, si apoi reabilitarea lor ( cer scuze ca am folosit expresia huligani, dar de multe ori victimele ajung in spital, sau mai grav, cu urmari pe viata );
inainte de a condamna statul, institutiile statului, cred ca noi va trebui sa ne trezim la realitate, noi cetateni, parinti sau nu inca, si sa gasim soluti, abia apoi sa dam cu piatra, pentru ca lipsa noastra de atitudine, de implicare, de responsabilizare, iata ca-si spune cuvantul… si se intampla astfel de acte in fiecare zi, pe strada, in toate orasele din tara.. iar trecatorii, isi vad de graba, fiecare cu ale lui, asteptand ca cei care sunt in masura sa-si faca datoria… dar oare noi ne-o facem???
multa putere si sanatate doresc fetitei, sa dea Dumnezeu sa gaseasca resurse, atat prin dvs cat si ale ei, si, sa depaseasca cu usurinta episodul nefericit;
respecte,
SIBILLA
martie 25, 2008 la 3:41 am
Multumesc mult pentru aceste mesaje de solidaritate. Cum spuneau Sfinx, Diasporeanul sau V Babiciu - nu pentru ca e vorba de fata sorei mele, ci pentru ca e vorba de un fenomen.. Ma pun serios pe ganduri vorbele insinuate aici de Bibliotecarul, de Constantin Gheorghe sau altii, ca politistii stiu de fapt care unde opereaza si sunt partasi sau complici. Mai auzisem teoria asta.
M-a impresionat foarte mult comentariul atat de trist al Bibliotecarului. M-a miscat aceasta viziune, mai ales concluzia la care ajunge el. Intr-un fel, eu cred ca frica este un fenomen natural, tipic uman, care vine dintr-un instinct de conservare si ne ajuta sa supravietuim. Dar sa nu intervii cand vezi copiii ca sunt atacati, asta nu mai e frica, e pur si simplu nepasare, lipsa de spirit civic. M-am tot gandit aseara ca poate totul s-a petrecut atat de repede incat oamenii de pe strada nu au realizat ce se intampla. Desi am vazut si eu multe. Imi aduc aminte acum vreun an era un om cazut pe strada si nimeni nu l-a ajutat..
In fine, ne degradam ca societate si o data cu noi, noi insine.
Sunt necesare, intr-adevar, schimbari fundamentale, importante si radicale in structura noastra - ca oameni si ca societate. Citisem zilele trecute un articol pe tema asta pe blogul Mariei Barbu, dar nu imi imaginam sa simt pe pielea mea necesitatea acestei schimbari, intr-un mod atat de trist.
Cat priveste ce a spus Mihnea, cred ca era doar o metafora - ca se pregateste sa ii ia bodyguard la copil. O figura de stil. Si sa iti permiti acest lucru, la ce iti poate folosi? Acel copil va creste si mai vulnerabil, necalit deloc, netrecut prin viata. Ii va fi, vorba Bibliotecarului, frica sa mearga si sa umble pe strada de unul singur, va fi un om izolat, trist, plin de teama si frustrari.
Va multumesc tuturor inca o data. Mesajele dvs ma incurajeaza, imi arata ca suntem oameni, pana la urma, oameni care participa si care se implica. ce bine ar fi daca am putea si per ansamblu sa aratam ce avem mai bun in noi..
Va doresc o zi buna.
martie 25, 2008 la 5:28 am
Sincer, imi pare rau pentru ce i s-a intamplat nepoatei tale.Cred ca va trece ceva timp pana cand o sa-si revina. Acum mai mult ca niciodata are nevoie de toti ai casei si de toti prietenii.Ii doresc sa uite raul ce i s-a facut, sa-si recapete cat mai repede echilibrul interior si increderea in oameni.
martie 25, 2008 la 7:05 am
@ram0na
@Corina Cretu
Pasivitatea noastra tine si de educatia civica: noi, romanii nu avem simt civic. Daca i se intampla asa ceva nepoatei Corinei Cretu in SUA sau alta tara din occident, era scandal national. Insa societatea civila este mult preocupata de politica de la televizor. Presa este absenta in asemenea situatii.
martie 25, 2008 la 7:12 am
Nu imi vine sa cred! este absolut de nedescris. iti scriu, facand eforturi, nu pot sa cred asa ceva…vreau numai sa iti spun Doamne ajuta ca nu a fost mai rau! daca se poate spune asta. bine ca e fata sanatoasa. speriata, dar sanatoasa. de asta imi este si mie frica. de nebuni care, fara motiv, le vad singure, dragute si finute si le ataca, le injura, le smulg gentile sau telefoanele. i-am spus lui Cata sa le dea orice, geanta, telefon, lantisor orice ar avea asupra ei (bine ca nu poarta!) - orice se poate cumpara din nou, reface, mai putin sanatatea ei si evident, sperietura!
noi avem un mare, mare noroc, mama mea vine si sta cu ea, fac lectiile impreuna si o si duce la scoala.
Doamne, bine ca e fata bine sanatoasa, sper ca nu au lovit-o tare (daca se poate spune asta!!) mergeti la Mall impreuna, la pizza, undeva, oriunde, in oras. daca nu azi, ca imi imaginez ca tremura si plange si nu are chef de nimic, dar maine, pomaine! nu stati in casa, sa uite de incident, dar sa nu se sperie de “strada”. sa aiba incredere in ea.
chiar vis-a-vis de Politehnica este o sala de arte martiale - poate nu ar strica sa vedeti cum e pe acolo! Poate ii place, se duce, invata multe lucruri, mai ales de aparare! Ii va da incredere in ea insasi!!
Multa sanatate! Capul sus!
martie 25, 2008 la 8:46 am
Sincer imi pare rau dar, din pacate, o sa se obisnuiasca.
martie 25, 2008 la 9:22 am
@ corinacretu
Nu e cazul să unei scuze de tipul “s-a petrecut repede”. Frica de care vorbesc eu nu este una animalica, sau nu numai animalică, este o frică cerebrală provenită din generaţie în generaţi. 80% la sută din oamenii normali, de bine, care nu ar greşi nici cu gândul, nu mai vorbesc cu fapta… nu ar avea nici cea mai mică reacţie dacă ar fi furaţi chiar ei. Oricât ar părea de anormal, de crud, acesta este adevărul. Câte femei ar alerga după un bărbat, pe care îl percep “fioros”, pentru că i-a furat poşeta? Câţi bărbaţi ar simţi o mână în buzunarul cu portofelul gol şi ar avea o reacţie împotriva unui grup de 4 sau 5 persoane?
Patrula echipajului de poliţie, nevoia de a fi un poliţist pe stradă, cum spune indignat vbabiciu,… recunoaşte cineva mecanismul pe care l-am descris mai sus, “infracţiunea cere mai multă poliţie”?
Jaful este, cât de cât, o infracţiune nu foarte la vedere. Uite însă că în tribunele de fotbal sunt jandarmi cât cuprinde şi totul e la vedere. Dispare violenţa pentru că sunt jandarmi, fiindcă se ştiu filmaţi? Suporterii echipelor de fotbal stabilesc întâlniri publice pentru a se confrunta “până la moarte, sunt câine până la…”, poliţia ştie, nu are cum să nu ştie din moment ce sunt publice, pe forumuri… vede cineva să se împiedice astfel de acţiuni. Ştie cineva cum este posibil ca să se percheziţioneze fiecare suporter în parte dar, totodată, suporterii să aibă sute de kilograme de “materiale” asupra lor? Aici nu e vorba de suporteri, de poliţie, de jandarmi, de control… aici e vorba de plăcerea violenţei, de alunecare de la valorile umane, de indivizi care construiesc un alt fel de societate faţă de cea pe care o imaginăm noi ca societate ideală. “Elemente antisociale”; ce facem cu ele, ce putem face cu ele cât timp sunt definitorii pentru societatea noastră?
Nimeni nu se va implica niciodată cu adevărat. Politica are însă şansa doctrinară de a gândi o altă societate, alte mecanisme sociale, o societate fără infracţiuni. Face politica aşa ceva? Cum să facă? Politica azi nu are nici măcar doctrină… Ţine minte cineva acei metri întregi de bibliotecă cu opere politice complete, Marx, Engels, Lenin, Nicoale Ceauşescu care constituiau doctrina comunistă? Doctrina de astăzi a partidelor este sintetizată în 2 pagini de principii scrise în mersul tramvaiului. De 6 luni de zile tot spun domnului Năstase să formeze un grup alături de care să facă o doctrină adevărată a partidului, o doctrină care să vorbească despre modelul uman al social-democraţiei, despre societatea perfectă social-democrată, despre interacţiunea individ societate, despre adevăr, percepţie, unicitate, fenomen, cauză-efect, determinism… lucruri pe care domniile voastre le resimţiţi în acest moment. Nu am primit nici măcar un răspuns de “nu mă interesează, vezi de altul”. Alţi membri PSD mi-au spus… ce tot spui tu acolo, eu mi-s doctor în punctul tău de vedere, singurul din România. Şi am tăcut, la un asemenea argument nu poţi răspunde… Un alt domn cu blog, domnul Dan Mihalache, un timp mult mai de treabă decât l-am perceput eu iniţial, deşi parcă un pic prea imatur (şi asta este deopotrivă bine şi rău la un loc) i-am spus, în loc să-l felicit pentru doctoratul pe care tocmai ce l-a luat… Domnule Mihalache, în ochii mei veţi da doctorat atunci când veţi face o doctrină a PSD. M-a durut ineleganţa gestului meu, mi-ar fi fost mult mai uşor să mă adaug glasurilor care îl felicitau, trebuia însă să-l fac să înţeleagă că acea lucrare pe care a dat-o în schimbul unei diplome nu foloseşte efectiv nimănui. Să fi dat doctoratul cu doctrina PSD ar fi luat aprecieri sincere şi s-ar fi ales şi PSD cu o doctrină la cel puţin 1000 de pagini.
Sigur, lumea se întreabă ce folos am eu de spun aceste lucruri aici sau pe alte bloguri… Dacă nu eu, ce folos are societatea, ce folos are cineva? Şi aici acţionează tot frica mea de om cinstit. Privesc la americani şi îmi dau seama că frica lor a ajuns până acolo încât renunţă la aproape toate drepturile lor civile pentru a contracara nişte invizibili terorişti. Administraţia face acolo absolut tot ce vrea. Lupta împotriva terorismului a devenit pentru statele americane un pretext pentru orice aberaţie venită din partea autorităţilor, cum era la noi, în vremuri apropiate, scuza “ne cere NATO, ne cere UE”. Îmi este frică că ţara mea nu va mai putea fi controlată şi se va transforma spre un imens Gulag, alături de celelalte ţări care au pornit deja pe acest drum. Nimeni nu mai caută azi o soluţie, toţi caută o armă eficientă.
martie 25, 2008 la 9:48 am
Imi pare rau de intamplarea asta. Inca cineva nevinovat traumatizat de miizeria umana. E realitatea trista a lumii in care traim. Raspunsul politiei va fi probabil ca “asa ceva se mai intampla, bine ca n-a fost mai rau”…
Din pacate asa ceva se intampla nu doar in Bucuresti si nu doar in Romania. Spunea cineva mai sus ca in alta parte ar fi fost un val de indignare nationala. Ma indoiesc ca exista un astfel de loc. La New York se poarta cei 20$ de supravietuire, adica 20$ in buzunar pe care sa ii dai tilharului care altfel te ucide. E lumea metropolelor pline de oameni dezradacinati si alienati, e locul unde dezaxatii si animalele se simt fara supraveghere si deci liberi sa se desfasoare.
Putem face ceva in Bucuresti? Nu stiu. Poate doar sa plecam de aici.
Cu siguranta insa ca violenta - fie si doar verbala - revarsata pe toate canalele dinspre viata publica spre casele oamenilor nu ajuta. Iar aici violenta de limbaj, comportamentul deviant si grobianismul unui Becali sau Basescu, sau Vadim, sau Vanghelie, sau Mazare, sau, sau, sau… sunt cu mult mai nocive dacat filmele cu impuscaturi. Pentru ca in afara unor idioti, lumea intelege ca filmul e fictiune. Dar personaje reale ca cele de mai sus sunt propovaduite astfel incat mesajul e ca felul lor de a fi e acceptabil. Un pic de poleiala - adaugata mereu - si devine chiar dezirabil.
martie 25, 2008 la 10:22 am
Imi pare rau pentru nepotica ta. Si ca ea, patesc multi altii, si cu atat mai rau, copii….suflete mici, nevinovate si care nu pot face nimic in aceste conditii. Ce fel de oameni sunt cei care pot da intr-un copil…….merita pedepsiti aspru de tot!!!
martie 25, 2008 la 10:30 am
Multumesc inca o data tuturor. Sigur ca violenta este un fenomen intalnit si in alte tari, dar parca nicaieri nu e incurajata - poate neintentionat, dar este! - pe scara nationala. Prin filme, programe, printr-o intreaga “cultura” de innavutire peste noapte, indiferent de mijloace si, nu in ultimul rand, cum spune Confucius, prin “modelele” pe care le vedem la televizor in fiecare zi. Eu cred in puterea exemplului si cred ca Bibliotecarul are dreptate cand acuza lipsa de reactie. Nu stiu daca e numai frica, e probabil si multa indiferenta, nepasare, rautate. Si de multe ori doar atunci cand suntem afectati personal reactionam, din pacate..
Anca, iti multumesc pentru sfaturi. Ideea cu karatele este foarte utila.
Numai bine va doresc, o zi frumoasa.
martie 25, 2008 la 10:33 am
Corina, imi pare rau pentru ceea ce i s-a intamplat bietei copile.
stiu multi copii agresti pentru te miri ce bunuri: 10.000 lei, un telefon mobil, un walkman, un ghiozdan mai frumos…
si asta pentru simplul fapt ca suntem un sat fara caini. fara suparare.
stam acum si ne gandim la ce ni se intampla…ce e cu violenta asta pe capul nostru….unde ajungem….cine e vinovat?
probabil ca noi toti.
noua ne e frica teribil sa intervenim cand un copil/batran/adult sunt talhariti sau agresati. ne e frika fiindca stim ca vom fi singuri. “organele de ordine” au alte preocupari, crede-ma. ii privesc in fiecare dimineatza cum stau in masina lor, “dositi” in spatele blocului si isi beau cafeaua, palavragind.
ne e frica fiindca ne putem alege cu cine stie ce lovituri mortale…si parca nu renteaza, nu?
(evident ca sunt printre noi si cei “avizi de violenta”, care privesc cu placere…aia nu conteaza…aia trebuie tratati)
deci, noi nu intervenim, politia are alte treburi (tare sunt curioasa sa le aflu…cam ce-i preocupa pe distinsii nostri “aparatori”).
apai, mai sus…e jale…nu intereseaza chiar deloc.
cati ani am inghitit (si inca inghitim) zgomotul si nebunia unei “traditionale” nunti la cort…desfasurate in fata blocurilor noastre? acu’ , in urma unor presiuni exercitate de ministerul de interne (sa-i dea al de sus santate lu’ ala de s-a luptat pentru proiectul asta )…e posibil sa fie interzise.
si cate necazuri sunt…si ne cainam…si ne intrebam..si ne revoltam…
si cam atat.
si din patru in patru ani ne ducem si punem stampilutza pe divershi “vanzatori de iluzii”, care mint frumos…si cam asta e viata noastra.
Corina, nu stiu daca ai parghiile necesare acum…dar ar fi o tema foarte buna pentru un politician (sa determine institutiile statului sa functioneze la parametri europeni si sa “nasca” tot soiul de legi/regulamente pentru a elimina violenta din scoli, de pe strada…de oriunde)…si n-ai idee cati oameni te vor urma. important e “sa asculti” si sa iti pese. si sa-ti faci din rezolvarea unor probleme de acest gen un scop.
martie 25, 2008 la 10:44 am
@corinacretu
Talharie . Oriunde s-ar fi petrecut tot talharie se cheama .
Ce este de facut ? Grea intrebare ! Vorbeai de violenta . Violenta verbala este prima etapa a violentei generale .
Cu cata usurinta , aproape iresponsabila , acceptam violenta verbala. In fiecare zi avem parte de ea , poate ca ne hranim cu ea . Un fel de mana draceasca !
Cred ca trebuie sa ne trezim si sa avem toleranta zero fata de toti care practica violenta verbala , incepand de la varfuri.
Regret sincer ca ai avut acest necaz .
martie 25, 2008 la 10:53 am
Draga Corina,
Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Inteleg perfect ingrijorarea ta. Eu sper sa nu ramana cu o teama nepotica ta. Eu am patit acelasi lucru acum vreo 8 ani, in fata blocului, pe bulevardul Unirii. A fost o experienta ingrozitoare. Si am si ramas o buna bucata de vreme cu o teama. Si eram un om matur. Un copil este si mai afectat.
Un lucru este clar. Ceva trebuie facut. Copiii nostri traiesc intr-o lume tare urata. Am vazut si in scoli imagini care m-au ingrozit.
Te pup cu drag si iti urez o zi buna
martie 25, 2008 la 11:06 am
Poate că în acest moment al discuţiei ar trebui să ne reamintim reacţia noastră românească la auzul cazului Mailat? Iată că noi exportam violenţa românească într-o ţară, dacă nu mai civilizată, cel puţin mai ocrotită de astfel de violenţă extremă. Ce reacţie am avut noi? Am avut reacţia “noi nu suntem cu el”, “noi nu suntem ţigani”. Deşi în sens invers, tot o frică de asumare a responsabilităţii, tot o politică de privit în altă parte, tot un semnal absurd de “la noi este bine dacă privim în altă parte”.
Unele cuvinte dor, puţini îşi recunosc deschis părţile negre, cu atât mai puţin o societate întreagă.
Idea cu caratele nu este deloc bună. Nu se întâmplă niciodată în stradă precum în filme. Era odată în vizită la noi un domn numit Jean Claude Vandame, sau să fi fost Steven Seagal… sau amândoi… campioni in carate sunt bătuti in Bucureşti dacă se dau mari prin discoteci… ia sa caut pe Google.
“Surse din anturajul luptatorului de la Hollywood spun ca Jean-Claude Van Damme ar fi mancat bataie miercuri noaptea, intr-un club din Bucuresti.
Actorul se afla inca in Bucuresti, unde filmeaza pentru pelicula “2nd in command”, turnata la Castel Film. In club, impreuna cu acesta se afla si Wesley Snipes , cealalta vedeta internationala care filmeaza in aceasta perioada in Romania”. (deci degeaba şpagatul pe două scaune, nu se pun caratele cu ghelbăneasca mioritica)
Aaaa, pardon de Steven nu am găsit nimic de genul asta “Tabloidele americane au scris despre Steven Seagal ca si-ar fi batut in repetate rinduri fosta nevasta, Kelly LeBrock.” Cu totul atlceva, nu-i aşa?
Cât ar părea de laşă, lipsa de reacţie este cea mai bună în cazul în care eşti victimă. Dai celularul, dai şi bani şi îl laşi să plece cu ele. Este posibilitatea cea mai “ieftină” de a ieşi rău, chiar şi faţa tăiată cu lama de ras face să nu merite să te opui jafului. În definitiv, riposta te reduce uman la acelaşi grad de animal ca şi cel care te atacă. Nu se răspunde cu violenţă la violenţă, întorci, dimpotrivă, şi celălalt obraz… desigur, atunci când puritatea sufletească îţi permite acest lucru creştinesc. Probabil că cel care asistă la un astfel de jaf ar trebui să vină să vorbească cu infractorul calm şi fără patimă, fără să atace la rândul lui. Dar acest tip de abordare necesită sute de ore de studiu şi nervi de oţel.
martie 25, 2008 la 11:20 am
Doamna Corina,
oricat de insensibil as fii, in cazul acestei situatii nu pot sa-mi opresc inima de la lacrimi.Lacrimi pt acea fiinta micutza plina de tensiuni, frici si amintiri umbroase.Sper ca reabilitarea sa-i fie plenara si rapida.
Cat despre cei pasivi la astfel de evenimente si altele asemanatoare nu sunt romani, nu mai au pic de umanitate in ei decat animalitate domesticita.
martie 25, 2008 la 11:58 am
Si eu am o nepoata si nu stiu ce as face daca i s-ar intampla asa ceva
martie 25, 2008 la 11:58 am
Am vrut sa zic
martie 25, 2008 la 12:01 pm
@Oana
stai sa vezi cand oi avea un copil si ti-o veni ala invinetit de profesor de la scoala…atuncea dilema.
sa te lasi pe mana statului si sa mori de nervi / sa angajezi niste raketi si sa rezolvi crestineste treaba….
martie 25, 2008 la 12:02 pm
Ina, da’ ce, crezi ca eu nu pot rezolva crestineste problema? Doar nu crezi ca astept sa ii prinda cineva, ii prind eu…
martie 25, 2008 la 12:10 pm
@oana
eh, ma gandeam ca raketii aia rezolva mai profesionist problema…io…mai neatrenata de felul meu…dau cu poseta si cu sacosa…
martie 25, 2008 la 12:31 pm
Toate mesajele voastre ma misca foarte tare si imi demonstreaza ca trebuie facut ceva. Acestea sunt adevaratele probleme ale oamenilor, cele legate de viata lor, a copiilor lor, de viata noastra de zi cu zi. Nu vreau sa spun cuvinte mari, dar realmente sunt impresionata de profunzimea mesajelor pe care le-am primit si de solidaritatea umana. Pana la urma, ii multumesc lui Dumnezeu ca nu a fost mai rau. Sper ca nepoata mea sa isi revina, desi nu a dormit toata noaptea si aproape plange intr-una. Suntem socati noi, oamenii maturi - cum spune Anca Alexandrescu - cand suntem agresati, dar un copil, o fata de 13 ani! Sunt momente, cum este si acesta, cand iti dai seama cate griji si responsabilitati are un parinte. Si cat de importanta este educatia. In jurul unor asemena teme ar trebui sa ne unim si sunt convinsa, ca si Ina, ca pentru rezolvarea lor nu s-ar mai tine atata cont de culoarea politica. In opinia mea, politica are un singur scop: sa contribui la binele oamenilor, sa faci ce poti pentru tara ta si pentru cetatenii acestei tari. Din pacate, s-a deturnat demult sensul acestei notiuni si oamenii cu problemele si necazurile lor sunt lasati de izbeliste.
Multumesc Oana, Ina, Ithys, Confucius, multumesc Pelerinului, Bibliotecarului, Ioana Cezara, Tezeu, Sfinx, Crina, Anca, petrisor, V Babiciu, Petrisor - multumesc pentru sprijin si pentru idei. Nu va cunosc, stiu ca de multe ori nu sunteti poate de acord cu mine, dar cuvintele voastre de solidaritate intr-un moment delicat pentru mine conteaza foarte mult si va sunt recunoscatoare.
martie 25, 2008 la 12:39 pm
Corina, nu stiu daca e vorba de solidarietate si daca e cazul multumirilor. Pentru Dumnezeu, e vorba de un copil. Iar ei resimt asta mult timp. Un atac asupra unui copil, de orice natura ar fi el, are urmari mult timp. Acum, ca sa fiu sincera, cred ca cel mai bine pentru nepoata ta ar fi sa o duceti la un psiholog, el ar sti cel mai bine cum sa indeparteze acest cosmar din gandurile ei. Si sa ii aratati ca o iubiti mult, sa fiti toti langa ea.
martie 25, 2008 la 12:58 pm
Da, Oana, ai dreptate. Eu dimineata doar am intrebat-o cum se simte si cred ca, dintr-o data, si-a adus aminte de tot cosmarul ca de abia s-a oprit din plans. E clar ca e foarte afectata si speriata si mi-e frica sa nu ramana cu traume pe termen lung. Sora mea mi-a spus ca a vorbit deja cu un consilier - psiholog, care i-a recomandat sa o aduca dupa ce se mai linisteste putin. Sper sa isi revina, era si asa un copil interiorizat si timid.
Cum am spus mai sus, Oana, nu vreau sa folosesc vorbe mari sau sa tranform acest trst caz in altceva, dar eu am fost miscata de cuvintele voastre si am simtit nevoia sa va multumesc.
martie 25, 2008 la 12:58 pm
@ Corina
Imi pare rau… imi pare tare, tare rau ca s-a intamplat acest lucru. si sper sa reusiti sa treceti cu bine - atat fetita, dar si voi, familia ei - peste acest soc.
din pacate acest incident nu cred ca e izolat. probabil nu constientizam pericolul pana cand nu traim efectiv asa ceva. de multe ori sunt nevoita sa circul noaptea singura, pe jos sau cu masina…si evident ca plec de la prezumtia ca traiesc intr-un oras civilizat si sigur si ca nu are ce sa mi se intample…dar…
uite ce scriu copiii despre asta:
http://davidbota.wordpress.com/2007/11/22/violenta/
am gasit postul si blogul lui David cu totul intamplator. e incredibil ca am ajuns ca un copil de 9 ani (!) sa scrie atat de inocent dar totusi atat de serios despre violenta.
martie 25, 2008 la 1:02 pm
Nici eu nu cred ca e un fenomen izolat, Mioara, cred ca s-au inmultit cei care pandesc cum sa fure, cum sa te atace iar copiii sunt cei mai vulnerabili.. E foarte trist. Parca noi aveam alte preocupari la 9 ani, nu? Iti multumesc mult.
martie 25, 2008 la 1:04 pm
Felicitari, Anca Chiser, pentru articolul de pe blogul tau. Si multumesc.
martie 25, 2008 la 1:37 pm
Violenta este un fenomen caruia trebuie sa te opui in permanenta pentru ca el nu poate fi eradicat ci doar minimizat. In Romania este nevoie de multe programe de educatie care sa minimizeze violenta in familie, la scoala, intre tineri si, in general in societate. Este socant pentru cineva din Vest sa auda cum copiii sunt batuti de profesori la scoala. La fel de socant este sa auzi povesti incredibile in care adolescenti violenteaza profesorii in scoala. Mentalitatile trebuie schimbate, prin persuasiune. Asa cum am spus autoritatile trebuie sa aibe programe intensive in acest scop.
martie 25, 2008 la 2:17 pm
Imediat sa se dea o lege sa fie Iliescu din nou presedinte. Cat a fost Iliescu presedinte, nepoata lui Corina Cretu nu a fost atacata in plina strada niciodata. Ca imi imaginez ca nu are ochelari si barba.
martie 25, 2008 la 3:09 pm
Îmi pare rău să aud aşa ceva, nu mă mir de atitudinea unor vagabonzi sau hoţi care există peste tot dar mă intrigă atitudinea oamenilor în general care se fac că nu văd, mă intrigă laşitatea neimplicarea şi nepăsarea semenilor de lângă noi.
Eu cred că ar trebui să ne fie ruşine tuturor pentru că aceasta atitudine este generală şi ne caracterizează.
martie 25, 2008 la 3:27 pm
@trollului “dada”
Tot e bine ca nu esti ‘nunutroll’ desi ‘piticii’ vad ca au inceput sa tropaie. Nimeni nu a spus ca nu a existat violenta si in alte regimuri. Exista alte forumuri unde cei cu fixuri despre Iliescu vin cu multe ’solutii contructive’.
martie 25, 2008 la 3:31 pm
@Corina draga,
si eu am o fetita ceva mai mica decat este nepoata ta si inteleg cat de speriata si umilita a fost. Iubeste-o si fa-o sa inteleaga ca ea nu face parte din aceasta pata de violenta ce murdareste Romania. Daruieste-i si din partea mea si a fetitei mele apropiata de ea ca varsta multe, multe sarutari, cu drag, cu iubire dulce si cu urari de bine!
martie 25, 2008 la 3:53 pm
Multumesc, Maria, e tot ce putem face, deocamdata, pentru ea. Sper ca oamenii constructivi sa poata face ceva la un moment dat. Iti admir mult blogul, care reflecta sufletul tau mare si spiritul civic.
Multumesc, Diasporean, dar chiar nu cred ca merita. Daca eu vorbesc de un copil lovit pe strada si cineva imi spune - “sa dam o lege sa vina Iliescu presedinte” eu ce pot sa raspund? Las lumea sa judece, atata tot.
martie 25, 2008 la 4:31 pm
E o spirală care a început odată cu contestarea tuturor valorilor, sub pretextul că ar fi “comuniste”. Nu se mai face şcoală, pentru că şcoala pe care am făcut-o noi era “comunistă”, nu mai avem sistem sanitar, sistem de protecţie socială, nu mai avem nici un sistem, nu mai avem “Stat” pentru că toate au luat-o razna într-o batjocură generalizată şi generalizatoare. Suntem în lumea unde izbândeşte cel cu tupeul mai mare, cel cu pumnul mai tare, cel mai hrăpăreţ şi mai lipsit de scrupule.
Şi, în această lume de coşmar, fără nimic sfânt - parcă am fi în Africa de Sud unde nu se circulă pe jos, toată lumea umblă în maşină - trebuie să găsim nişte valori sau să le regăsim şi să le impunem. Când o facem, suntem taxaţi de naivi.
E greu de spus ce e de făcut. Aşa cum am spus la început, e o spirală care creşte. E o escaladă a violenţei, de toate felurile şi, din păcate, la toate nivelurile.
Îmi pare rău pentru fetiţa, nepoţica ta. Îmi pare rău pentru toţi copiii abuzaţi, furaţi, loviţi, exploataţi. E nevoie de o asanare morală a societăţii noastre, cu legi clare, simple şi aspre. Altfel …
martie 25, 2008 la 7:04 pm
E oribil, toata viata am stat cu grija copiilor, caci se intorceau singuri de la scoala. Copiii trebuie invatati sa se fereasca, sa-si poarte singuri de grija, sa nu-si foloseasca telefonul pe strada, etc. Par absurditati, dar din pacate traim intr-o lume ciudata. Iar lasitatea oamenilor care nu intervin in situatii critice e revoltatoare. E pacat, dar partea buna e ca nu s-a intamplat o nenorocire mai mare. Toata viata i-am stresat pe copii sa nu accepte sa se urce in masina cuiva. Aveam o obsesie, pur si simplu, se intampla atatea nenorociri.
Trebuie ajutata sa treaca peste acest moment neplacut. Numai bine va doresc.
martie 25, 2008 la 8:37 pm
Abia acuma am citit postarea. Imi pare tare pentru nepoata ta. Sper si eu sa nu ramana cu traume.
martie 25, 2008 la 8:37 pm
Pardon, am mancat un “rau”.
martie 25, 2008 la 9:19 pm
Am 25 de ani si incerc cu greu sa imi imaginez ce as fi simtit daca as fi avut 13 ani si mi s’ar fi intamplat asa ceva. Imi pare rau pentru ca acest copil a trebuit sa treaca printr’o astfel de incercare! Va felicit pentru ca ati ales sa faceti public cele intamplate, desi era un lucru mai degraba personal! Este si acesta un mod de a protesta si de a lupta cumva impotriva acelor lucruri pe ni le’am dori disparute pentru totdeauna din aceasta lume in care traim.
martie 25, 2008 la 9:22 pm
Distinsa Corina Cretu, daca imi pare rau?!…da, regret ca ca un copil poate avea si o astfel de experienta mai mult decat primitiva.Imi pare rau ca nu am fost prin zona, sa aplic legea asa cum cred eu, ca trebuie facut in astfel de cazuri.
Dusi la politie si inchisi imediat, fara prezumtie de nevinovatie.Fapta era clara, nu mai avem dubii, nu mai avem nevoie de avocatii apararii, aveam deja marturia unui copil inocent, care valoreaza mai mult decat orice lege sau procedura.
Dar cel ma mult ma doare, ca astfel de lucruri revoltatoare se petrec din ce in ce mai des.
Legea nu mai exista in Romania din pacate.
Chiar daca sunt unii care vor spune ca bat campii, dar asa este….si noi stim acest lucru dar ne este frica sa-l recunoastem.
La noi, Legea se aplica dupa ureche si in functie de plile si relatii, de conjunctura in care ne aflam la momentul respectiv.
Acesi doi “galigani” va garantez ca scapa, dupa ce toarna la randul lor pe altii cu fapte mai grave,….cunosc astfel de spetze.
Multa sanatate nepoatei si curaj sa depaseasca momentul !
martie 25, 2008 la 9:33 pm
@ Gabi, sper din toata inima ca aceasta spirala, acest cerc vicios sa isi gaseasca cumva o rezolvare. Stiu ca e vorba de ani de zile, nu ne putem transforma peste noapte, dar macar sa se vada ceva, un inceput, nu stiu..
@ Forevergreen - Trebuie sa recunosc ca uneori am considerat ca exista parinti care exagereaza cu grija lor. Pentru ca aveam in minte copilaria mea, cand aveam grija - intra-devar - dar nimic nu parea atat de amenintator ca astazi. Acum inteleg grija, ingrijorarea, teama parintilor pentru copiii lor. Sunt alte vremuri, mult mai urate, din pacate.
@ Darius, multumesc pentru solidaritate.
@ DSN - Cand am scris postul nu m-am gandit prea mult, eram indignata, revoltata si speriata. Astazi m-am intrebat daca am facut bine. Mie nu-mi place sa vorbesc despre viata mea personala. Dar mesajele de aici imi arata ca, intr-un fel, am facut bine. E vorba de un fenomen din societatea noastra si a a tacea nu este o solutie. Parerea mea este ca numai presiunea sociala poate determina la ora actuala o schimbare in societatea noastra.
martie 25, 2008 la 9:40 pm
Acum am vazut mesajul tau, Krudus. Ai dreptate, se intampla asemenea lucruri in fiecare zi, asta e tragedia. Cat despre cei doi, au fugit, evident, nimeni nu a intervenit, au inghesuit-o, lovit-o, i-au luat telefonul si .. asta e, de unde sa ii mai iei?
Legi avem, dar cum spui tu, ele nu se aplica. A ridicat si Gabi Savitski subiectul asta, cu legea si cred ca si aceasta ignorare a legii incepe sa capete mari dimensiuni.
martie 25, 2008 la 9:58 pm
ILIESCU PRESEDINTE PE VIATA. SI DUPA CE MOARE, NINA ILIESCU PRESEDINTA PE VIATA. Apoi va trebui sa gasim pe alti ca nu au avut copi.
martie 26, 2008 la 12:01 am
Legi aspre pentru cei care fura telefoane pe strada. Aia carora le lasa matusa din pensie cateva castele, cu tot cu tablourile aferente, impotriva lor nu trebuie sa fie legi aspre. Ca ce, ei au furat de pe strada sau din birou?
martie 26, 2008 la 7:07 am
@ dadatroll
Pe cine vezi preşedinte după Traian Băsescu?
martie 26, 2008 la 10:04 pm
“Vreau doar sa va impartasesc si voua aceasta intamplare atat de trista, macar pentru a va avertiza in ce fel de oras traim. De fapt, sunt convinsa ca multi dintre voi inteleg asta mai bine ca mine.”
Noi in lumea asta traim. Noi, bloggerii care ies din casa, muncesc, iau autobuze aglomerate pentru asta, se lupta pentru un loc pe scara, traiesc in blocuri infecte, etc. si vedem zilnic astfel de lucruri.
Din pacate, ce i s-a intimplat fetitei se intimpla atit de des si de zilnic, incit nu constituie un fapt de presa decit cind i se intimpla nepoatei unei persoane celebre. Nu vreau sa fiu acuzata de cinism, dar daca i se intimpla nepoatei mele, nu ar fi auzit nimeni altcineva decit noi, familia, si un grup mai mare sau mai mic de politai care ne-ar fi asigurat ca asta e, se intimpla des si n-avem ce face. [Adica exact asa cum s-a intimplat acum citiva ani cind eu am patit asta la mare, m-am dus la niste politai din trupele nou aduse din toata tara pentru siguranta pe litoral - le stiti, celebrele trupe in pantaloni scurti, iar ei mi=au spus o faza gen: "prinde orbu', scoate-i ochii', moment in care, avind vie in fata ochilor imaginea a citeva zile pierdute in mod dubios dind declaratii inutile, am renuntat la dreptul meu constitutional de a face plingere - mai ales ca nici comunitarii patrulatori nu prea aveau chef de formularistica.]
Ar fi frumos, insa, ca acest caz sa duca la o schimbare, la o mai mare vigilenta a politiei, la o mai buna pazire a copiilor - ma scuzati, dar cred ca la virsta aceea nepoata dvs., in mod legal, nu trebuia sa se afle singura pe strada - la o mai mare solidaritate sociala.
In loc sa va ocupati de chestiuni de imagine, ar trebui ca dvs., de la partidul pe care il reprezentati, sa va luati in serios rolul de reprezentanti ai polului stingii (daca asta sinteti) si sa promovati conceptele pe care le sustineti prin platforma-doctrina sau cum i-o zice… a partidului dvs. Printre care e si solidaritatea umana, nu?