S-a vorbit enorm, in ultimii 18 ani, despre necesitatea aparitiei unei societati civile romanesti autentice, alcatuita din organisme cu adevarat independente si reprezentative pentru diversele categorii de cetateni. Din pacate, politizarea exacerbata a ONG-urilor aparute dupa ‘90 a condus la scaderea dramatica a increderii in obiectivitatea celor care s-au proclamat singurii exponenti ai societatii civile. De pe urma acestui fapt cel mai mult au de suferit oamenii simpli, cei care au nevoie de forumuri care sa le faca auzite opiniile si care sa se bata pentru ideile de interes general.
Dupa cum stim cu totii, societatea romaneasca se confrunta cu extrem de multe probleme. Inca nu se poate vorbi de o asezare in matca normalitatii in majoritatea sferelor vietii. De aceea, devine vitala coagularea celor ce vor sa schimbe ceva in jurul lor.
Dialogand pe probleme de interes general si atat de sensibile precum aceea a violentei in crestere in randul elevilor, afland relatari directe ale unor cazuri care altfel ar fi riscat sa ramana necunoscute si urmarind comentariile si sugestiile formulate, incep sa cred ca blogurile ofera o sansa nesperata acestui concept generos, sufocat de politica pana acum - societatea civila.
Pentru mine, blogul meu este o cale extraordinara de a interactiona cu oameni informati, care nu trec nepasatori pe langa problemele lumii in care traiesc. Dar, dincolo de blogurile noastre, prin fiecare blog al unui roman ce tine sa se implice - fie si numai cu o idee pertinenta, cu un gand constructiv - s-a nascut in ultima vreme un spatiu critic atat de necesar societatii romanesti. Blogurile incep sa produca stiri si sa devina surse de informare pentru marele public, politicieni si ziaristi. Dar marele lor merit este, in opinia mea, faptul ca au devenit forumuri in care fiecare voce conteaza.
Sunt convinsa ca aceste platforme de dialog civic vor reusi sa urneasca lucrurile in multe privinte. Cu o singura conditie: solidaritatea in sustinerea unei idei de interes general sa depaseasca individualismul ce s-a instapanit in toti acesti ani in societatea romaneasca.
aprilie 8, 2008 la 2:38 pm
Acum, sunt bloggeri şi bloggeri… Dar, faţă de GDS, să zicem, tot e un mare pas înainte…
aprilie 8, 2008 la 2:44 pm
“Societatea civila”…. Cum ramane cu remarcile unor blogger i care dau tonul unor dezbateri si unor idei care numai “constructive” nu sunt? Personal, recunosc, am fost marcat de “gandirea constructiva” a consilierului domnului Ion Iliescu. Citez din Gheorghe : “mă doare fix în cot de posteritatea mea!” “Asta e, eu am cum să-mi câştig pâinea. Restul, treaba lor!” .
aprilie 8, 2008 la 2:49 pm
Asa cum spune Vania, sunt bloggeri si bloggeri, dar cred ca este important ca oamenii sa se poata exprima si, sigur, sa dezbata in mod civilizat problemele societatii.
Victor, eu nu am ce sa caut in polemica asta a voastra. Nu cred ca a fost o reactie fericita in cazul postarii anterioare, dar nici nu cred ca poti judeca un om dupa doua propozitii. Eu stiu ce scrie si cum gandeste Constantin Gheorghe. Ceea ce citezi tu sunt niste vorbe spuse la nervi, pur si simplu. Cred sincer ca ar trebui sa incercam sa depasim acest moment.
Multumesc mult.
aprilie 8, 2008 la 2:50 pm
P.S. Gheorghe mi-a reprosat ca nu este “deontologic” sa extrag anumite fraze din comentariul lui si sa le postez, pt ca in context ar insemna altceva…???? Eu nu am aceeasi profesiune cu Gheorghe asa ca nu am de ce sa ma raportez la o anume deontologie.
aprilie 8, 2008 la 3:00 pm
Articolul meu de acum isi doreste sa sublinieze cat de multe idei bune pot fi preluate din aceasta lume, a bloggerilor. Sunt convinsa ca putem sa ne mobilizam in cautarea solutiilor pentru problemele din societatea. Bloggerii nu se pot substitui clasei politice, in nici un caz, dar pot deveni o voce de care sa se stina seama. Pe mine m-a impresionat reactia tuturor fata de subiectul violentei si cred ca este un exemplu ca, in fata marilor, probleme, putem actiona.
aprilie 8, 2008 la 3:02 pm
Inca ceva si am inchis subiectul : Gheorghe mi se adreseaza condescendent cu “flacaule”. Mai Gheorghe, eu nu sunt nici subalternul tau si nici vreun pusti pe care sa-l iei tu cu “flacaule”. Daca nu sunt la fel de gras ca tine, nu inseamna ca sunt mult mai tanar.
aprilie 8, 2008 la 3:07 pm
@Croina
bun punct de vedere.
bune concluzii.
aprilie 8, 2008 la 3:08 pm
sorry, Corina.
sunt cu okii pe “teroristul cu okii negri”.
:))
aprilie 8, 2008 la 3:16 pm
aprilie 8, 2008 la 3:18 pm
Gheorghe se delimiteaza de PSD. Iata ultimul sau articol, scris pe blog :
“PSD? Care PSD?
Prieteni, vă anunţ că de astăzi de pe acest bolg dispar orice fel de referiri la PSD şi la problemele lui. De altminteri, părerea mea personală este că acest partid şi-a epuizat misiunea, nu mai are nicio raţiune de a mai exista aşa cum este acum şi trebuie refondat. Iar cea mai bună dovadă în sprijinul acestei afirmaţii este că unii de prin Kisselef s-au simţit călcaţi pe coadă de articolele mele. Cum eu respect cozile sensibile, chiar şi atunci când au forma celor de topor, am decis să uit de existenţa acestui partid. Aşa încât vă rog să nu consideraţi lipsă de respect faptul că nu voi răspunde la niciun comentariu al dumneavoastră care se referă la PSD.”
Ii da mana ca doar el “are din ce sa-si castige painea. Restul, treaba lor!”
aprilie 8, 2008 la 3:45 pm
Sunt caprui. Doar ochelarii sunt negri.
Corina, am scris acum ceva timp un articol despre strategia digitala, intitulat chiar “Strategia Digitala”. Nu articolul vreau sa-l aduc in atentia ta, ci ideea.
Ar fi interesant daca PSD ul s-ar gandi sa castige aceasta batalie care s-a mutat in lumea internetului. Cu oameni ca tine, ca Ion Iliescu, Adrian Nastase, Anca Chiser, Maria Barbu, Anca Alexandrescu , sunt convins ca are sanse reale. Totusi nu ma pot impiedica sa observ ca pe blogul Elenei Udrea se plaseaza la fiecare 3 zile, circa 900 de mesaje! Si stii cum e : distractie, distractie, dar votanti?
aprilie 8, 2008 la 3:52 pm
In direct, inregistrat, reluat si in continuare: EZ acuza dur familia nastase:
“Partenerii de afaceri ai lui Barry George, cel banuit ca ar fi luat o parte din mita de 7 milioane de lire sterline, au conexiuni clare cu Adrian Nastase. Adica legaturi care duc pana la fostul premier al Romaniei, cel care si-a dat parafa finala pentru cumpararea fregatelor de la BAE Systems.
In numarul de ieri, EVZ arata ca Georgiana George detine 95a din Axis Trade&Consulting SRL din Bucuresti. Aceasta firma controleaza peste 20a din actiunile Angel Airlines SA, operator aerian din Romania la care are actiuni si fostul director Tarom Gheorghe Racaru. La randul lui, acesta este asociat la Expert Broker Group SA, firma la care are participatii si Nicolae Demetriade, alt fost director Tarom.
Partea interesanta abia acum urmeaza: intr-una dintre multele firme la care Demetriade detine parti sociale, MCC Holding Invest SRL, are participatii si un anume Aurel Ispas. Un nume care capata brusc greutate daca spunem ca Ispas este asociat cu Dana Barb, sora lui Adrian Nastase, in SRL-ul “Fabrica de case Ispas”.
aprilie 8, 2008 la 4:01 pm
Vic…era vorba de puradelul personal al subsemnatei. el e “teroristul” :))
aprilie 8, 2008 la 4:02 pm
Ma rog. Tot una, pana la urma…. Doar ochii ar diferi. :))
aprilie 8, 2008 la 4:31 pm
Corina,
In lipsa de altceva coerent fata de “societatea civila” bloggerii sunt de departe mai ” civici in societate”.Alaltaieri i-am spus liu Vbabiciu,ca blogil reprezinta singura cale de comunicare fara constrangeri ,inafara de constiinta noastra si evident in functie de gradul de pregatire socio-morala a comentatorului ,versus postatorul de articole pe blogg.Imi place blogul ,comentez,nu-mi place imi iau sculele si plec in liniste pentru a nu deranja.Societatea civila ,dupa intelegerea mea,cuprinde elemente din toate categoriile sociale,de diverse profesiuni si orientari politice.Societatea vivila se constiuie in forta constiintei generale fata de politicul ,totdeauna egoist,fata de interesele generale.Societatea civila nu are coloratura politica,ea se contitue ca o contrapondere la devierile de la cerintele democratice ale elementelor politice aflate la conducere la acel moment.Societatea civila este atitudinea generala a cetatenilor acelei comunitati(comuna,oras,judet si tara).I.B.
aprilie 8, 2008 la 4:54 pm
Ion Borgo
Intr-adevar, si eu cred la fel, ca am descoperit impreuna un mod de a comunica, de a aduce in atentie problemele care ne framanta. Sigur, uneori exista si polemica sau accente mai dure, dar daca sunt civilizate, si acestea pot fi utile. Societatea civila a fost confiscata in ultimii ani de cateva voci care s-au considerat singurii reprezentanti ai acesteia. Iar blogurile demonstreaza ca sunt atatia si atatia oameni cu idei pertinente, cu pareri remarcabile - eu consider ca este poate cel mai bun lucru pe care l-am facut in ultimul timp. Sigur ca, pentru un om pe care lumea il cunoaste, este si o mare responsabilitate. Am colegi si am discutat cu unii dintre ei, care considera ca blogul este o corvoada in plus, ceva in care nu merita sa investesti timp si energie. Mie mi se pare ca lucrurile stau exact invers. Sigur, trebuie sa fii mereu atent, sa nu gresesti, sa iti faci timp sa comunici. Dar este ceva, in opinia mea, indispensabil - contactul cu oamenii si problemele lor. Dincolo de orice chestiune politica.
aprilie 8, 2008 la 5:15 pm
Sigur, blogul produce, uneori, si idei bune. Depinde de fiecare in ce fel isi foloseste blogul. Unde vrea sa ajunga cu el, ce vrea sa exprime etc. Mai e bun la ceva, zic eu, ajungi sa cunosti oameni. Fel de fel de oameni. Cu unii ne si intalnim, altii raman doar virtuali. Dar are si o mare problema. Unii, pur si simplu, nu mai fac diferenta dintre viata de pe blog si viata reala, iar asta se intampla tot mai des la tineri. Acum, vorba lui Vania, sunt bloggeri si bloggeri, oameni si oameni.
aprilie 8, 2008 la 5:20 pm
Poate ca e la fel ca in viata, Oana. Daca viata reala e plina descoperiri si dezamagiri, nu are cum sa fie altfel nici aici. Am citit azi un articol din New York Times, despre oameni dependenti de bloguri, cu exemple concrete. Nu mai fac miscare, stau in fata calculatorului, beau cafele si se imbolnavesc de inima. Blogul este util, e adevarat. Este un instrument de comunicare, un mijloc de a ne cunoaste, cum spui tu, si de a ne apropia. Eu asa vad lucrurile sau cel putin asa cred ca ar trebui sa fie.
aprilie 8, 2008 la 5:27 pm
Nu stiu care este sau care ar trebui sa fie diferenta intre o discutie purtata in viata reala si una purtata pe blog. Personal, ce spun pe blog, sustin si in viata reala. Daca sunt unii care una spun aici si alta in viata reala, ii priveste. Am observat ca nimeni nu a sarit in apararea Bibliotecarului-recunoscut ca un blogger de mare bun simt, care a fost facut idiot si prost fara motiv. In schimb, observ exact ca in viata reala, ca dupa razboi apar vitejii. Nu este o referire directa la tine Oana dar ar putea fi daca nu iti precizezi pozitia mai clar. Daca tu intelegi lumea asta ca fiind o lume virtuala, personal nu o gasesc de loc virtuala. In general aleg sa discut numai cu oameni care au o identitate, care isi spun clar numele ci nu cu cei care se ascund in spatele anonimatului, tocmai pentru a nu intra intr-o lume virtuala. Internetul, este un mod de comunicare intre oameni aflati la distanta. Nu este o inchipuire, nu este ceva virtual, decat atunci cand vorbesti cu cineva pe care nu-l cunosti si care se pretinde a fi altfel decat in viata reala. Ramane sa alegem fiecare cu cine discutam pentru a nu cadea in capcana virtualului….
aprilie 8, 2008 la 5:34 pm
Iarasi am observat ca romanii sunt sensibili la agresivitate. Faptul ca am intrat in polemica cu cineva si ca am folosit epitete jignitoare dar si argumente inseamna ca am luptat asa cum am putut, cu tastatura pentru a-mi sustine principiile. Daca unii se simt deasupra acestei “mizerii” tip cea provocata de polemica amintita, cred o fac din ipocrizie. Atitudinea Bibliotecarului este una defensiva. De altfel el se auto defineste o astfel de personalitate. Eu nu sunt asa. Nu sunt defensiv. Daca cineva se simte agresat de modul meu de a-mi sustine cu epitete si cu argumente parerile, am sa intreb cum s-ar simti daca ei insisi ar avea nevoie de o voce mai agresiva in sprijinul lor, dar nu am avea decat capete plecate printre noi. Poate asa cum se intampla in autobuze, unde deunazi am fost singurul care am sarit in sprijinul unei doamne agresate de un betiv. In rest tacere. Asa este romanul… Apoi dupa ce a coborat betivul, au inceput comentariile. Hai sa lasam lucrurile asa cum sunt. Sa nu judecam terte persoane cu care nu am intrat in polemica.
aprilie 8, 2008 la 5:42 pm
P.S. La un moment dat am intrat intr-o polemica cu Horia Blidaru , chiar aici pe blogul Corinei si trebuie sa recunosc ca el avea dreptate, in sensul ca nu ma documentasem intr-o anumita problema, el m-a contrazis pe buna dreptate desi cam acid si apoi am luat foc amandoi.
Ideea este ca la un moment dat am inteles amandoi sa ne retragem din polemica. Si eu care nu aveam dreptate si el care avea. Am invatat de atunci sa nu ma grabesc sa intru intr-o polemica inainte de a ma documenta anterior. Insa la afirmatii de tipul “idiot”, “prost” si “mă doare fix în cot de posteritatea mea!” sau “Asta e, eu am cum să-mi câştig pâinea. Restul, treaba lor!” nu trebuie sa ma documentez… Si nici sa ma retrag.
aprilie 8, 2008 la 5:47 pm
Eu mi-am cerut scuze Bibliotecarului pe blogul lui. Este chiar un om care face ceva pentru societate.
- lucrurile stau si altfel, asa ca cel mai benefic ar fi sa ne adaptam si sa luam ce e mai bun din discutiile noastre.
In ceea ce priveste discutia de acum, sigur ca ideal ar fi asa - toata lumea cu cartile pe fata, sa spuna ce are de spus si sa sustina cu argumente. sa accepte ca uneori poate gresi si, mai ales, sa nu se ascunda in spatele anonimatului pentru a improsca cu noroi. In realitatea noastra virtuala - ca sa zic asa
aprilie 8, 2008 la 5:48 pm
http://www.nytimes.com/2008/04/06/technology/06sweat.html?_r=1&scp=1&sq=blog,%20health,%20Russell%20Shaw&st=nyt&oref=slogin
Acesta este linkul catre articolul din New York Times, care ne arata cata de daunatoare poate fi dependenta de blog
aprilie 8, 2008 la 5:58 pm
aprilie 8, 2008 la 6:02 pm
aprilie 8, 2008 la 6:03 pm
Sau daca ai parte in fiecare zi de un scandal ca cel in care m-am implicat, cred ca si tu Corina poti sa te bagi la recompensa
aprilie 8, 2008 la 6:15 pm
Adevarul e ca blogul ca sursa de nervi e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Nu fac acum nici o referire la cazul asta particular. Pur si simplu cred ca e important sa ne unim in fata unor probleme umane si de actualitate. In rest, e clar ca nu putem fi de acord toti in legatura cu toate subiectele. Dar macar sa ne respectam. Sa fiu sincera, pe mine ce ma deranjeaza cel mai mult si mai mult sunt, asa cum am spus, cei care nu au curajul de a-si asuma identitatea, care posteaza lozinci si improasca cu noroi in toate partile. Sub masca anonimatului, bineinteles. Si cum se apropie campania electorala, mi-e teama ca acest tip de neinfectati samd se vor inmulti. De aceea tot incerc sa precizez ca blogul meu nu e neaparat unul electoral. Este un instrument prin care eu imi expun parerile despre unele aspecte si subiecte dar, mai ales, un canal de comunicare, o forma de dialog.
aprilie 8, 2008 la 6:19 pm
Eu te respect. Ai vazut “How to lose a guy in 10 days” ? Este acolo o discutie misto legata de respect.
aprilie 8, 2008 la 6:22 pm
Este un început promiţător, va fi societatea civilă mult-aşteptată dacă bloggerii vor transfera ceva din “activismul” virtual în viaţa reală. Sunt prea puţini ca să se facă auziţi de 22 de milioane, din care mulţi nu au net sau au degeaba. Totuşi, un imbold se simte. Chiar dacă nu produc ştiri senzaţionale, blogurile produc multe idei. Blogul mi-a furnizat în ultima perioadă idei pentru mai multe articole de ziar, iar în acest fel vocea bloggerilor-comentatori s-a transferat în viaţa reala…
Corina, noi suntem dependente de socializare, de discuţiile cu oameni normali, nu de blog
Nu murim aşa uşor. Sigur că tu ai şi vizite anormale, dar ştiu că eşti o luptătoare 
Altfel, citez şi eu dintr-un celebru: sunt bloggeri şi bloggeri
aprilie 8, 2008 la 6:37 pm
Corina,
Faptul ca unii convivi considera bloggul ca mijloc si mod de “pierdere de timp” am senzatia ca nu cunosc sensul comunicarii ca factor de dezvoltatre intelectuala si de cultura socio-politica a unei categorii de cetateni .Printre cei ce ne dorim o gandire moderna,elastica si cat mai cuprinzatoare ,ne includem si noi”societatea civila “de pe bloguri.
V-ati pus ,oare,intrebarea fireasca “Cati oameni singuri sunt in tara noastra?Oare cati dintre acestia au cu cine comunica ,ca o necesitate exisrentiala?Cati oameni valorosi,cu idei deosebite si solutii inedite si pragmatice la probleme majore,n-au acces la transmiterea acestor informatii,nu rareori utile?Oare bloggul nu favorizeaza,daca este expoloatat pozitiv, brain srorming-ul comentatorilor ,uneori surprinzator?Daca am ramane inchistati in canoanele “intelighentiei”autoproclamate di nu rareori desuete n-am avea “societate civila” ci o societate exclusivista si noi restul”prostimea”ceea ce este daca nu un o prostie atunci cel putin o judecata ingusta.”Societatea civila” nu are statut de congregatie sau societate de caritate pentru inteligenta noastra ,societatea civila suntem noi toti,simpli cetateni cu opinii despre rostul mersului democratic al tuturor.Cine-si aroga termenul de “Societate civila” habar nu are ce comporta sensul semantic si etimologic al aceste “sintagem” “Noi suntem societatea civila si numai noi”! Nu se poate formula o astfel de pretentie exclusivista.Autoproclamata “intelighentie” a natiei nu este alceva decat o mana de oameni cu pretentii de eruditi ,au tot dreptul sa si fie, care au o pozitie partizana fata de anumite puteri politice ,la anumite momente ale istoriei recente ce se considera “vestalele”democratiei privindu-ne de sus pe noi ‘muritorii” de rand.
Chiar si “asaltul de idei” dintre vbabiciu,gheorghe constantin,Bibliotecarul, Ina,neinfectat de comunism,Vania,Oana,Isabelle,corinacretu si multi altii demonstreaza “viata pe blog”,blogul ca organism viu si ca stare de spirit care cucereste minti tinere si mai putin tinere si unde liber si fara constrangeri(uneori chiar acid si contondent)se sustin puncte de vedere uneori de o valoare ce in alte conditii nu ar putea fi cunoscute.Pe blog nu te superi,pe blog iti sustii ideile ,parerile,convingerile si chiar daca tonul nu este cel mai potrivit ,nu raman urme.O noua postare,un nou inceput.
Bloggul,este SOCIETATEA CIVILA CEA REALA,fara constrangeri si fara prejudecati.Poate cineva ,nu peste mult timp ,va sti sa exploateze in beneficiu propriu sau colectiv idei,cugetari,rationamente,propozitii, acte de gandire creativa.Toate acestea sunt o surtsa neimaginata de inspiratie in varii domenii.Se spune ,nu rareori”Un om singur,nu reprezinta mare lucru,o suma mare de oameni reprezinta o forta uriasa prin idei si diversitate”
aprilie 8, 2008 la 6:43 pm
Erata: brain storming, sintagma,sursa, multumesc!
aprilie 8, 2008 la 6:48 pm
Impresionant articolul Profesorului Borgovan.
aprilie 8, 2008 la 6:53 pm
Ecs. sale ministru Justiţiei
Bucureşti
Costăchel Gudurău liberat az dimineaţă lipsă probe intenţie asasinat. Împăcat cu directoru. Pupat toţi piaţa endependenţi. Mâne sară logodna Raul madam Atenaisa Perjoiu. Dânsa renunţat orce pretenţie revandicare paraferna de la Albert Gudurău, dând înscris primit toată suma.
Adineaori ora două post meridiane avocatul statului Pamfil mort subit cafine central. Medic primar constatat caz apoclepsie celebrală.
În consideraţia vechimi mele di magistrat procuror de aproape douazăci şi trii di ani, fiind înaintat în vârstă şi o familie numeroasă devenind misiunea de minister public pre gră pentru mini, vă rog respectos a mi se acorda mie postul de avocatu statului, pe care o voiu îndeplini cu zel şi activitate. Binevoiţi etc.
Vechiu procuror trib. X…
(ro.wikisource.org/wiki/Telegrame)
…mai bine un vesel cântec să cântăm şi să fie şi lăutăresc şi vechi, că se întâmplă de ziua rromilor.
aprilie 8, 2008 la 6:59 pm
@vbabiciu,multumesc.
aprilie 8, 2008 la 7:07 pm
Corina, imi place blogul, cred ca sunt putin dependenta, dar incerc sa am si limite. Oricum, treaba mea, in mare, se desfasoara in fata calculatorului, vreau nu vreau, blogul ma fura
Desigur, uneori e ca in viata. Din asta eu inteleg ca noi, in general, bloggeri sau comentatori, avem doua vieti. Nu ca m-ar deranja, imi place viata oricum ar fi ea, tocmai am realizat si eu 
aprilie 8, 2008 la 7:09 pm
Eu va mutumesc pt ca mi-ati dat ocazia sa citesc un astfel de articol si sper sa nu fiu interpretat gresit, dar consider ca este nevoie de geniu ca sa faci un astfel de comentariu dupa toate mizeriile care s-au spus aici (le-am spus si eu) in ultimele ore, deci este nevoie de geniu si de o mare sensibilitate. Cred ca unor astfel de oameni precum Profesorul Borgovan trebuie sa li se acorde creditul de a se putea adresa maselor, de a forma o alta Romanie…
aprilie 8, 2008 la 7:15 pm
Vbabiciu: Iti multumesc ca il apreciezi pe Ion Borgovan, este unul din oamenii cei mai dragi mie si niciodata nu a vorbit pe langa. Sper sa fie mai multi cei care vor apleca urechea la vorbele lui, pentru ca este un om minunat, cu o experienta si nu spune prostii.
aprilie 8, 2008 la 7:15 pm
Distinsa Corina Cretu, imi place acest subiect despre bloggeri, priviti ca pe o “noua societate civila”.
Eu mi-am facut blog cand am aflat despre d-lui Iliescu, ca are blog.Ani de zile mi-am dorit sa-i transmit acestui OM ADEVARAT, ca imi este rusine pt. faptul ca nu am avut niciodata curajul sa-l sustin.Imi era teama sa nu fiu si eu etichetat drept comunist.
Acesta este unicul motiv pt. care scriu pe blogurile altora.E limpede si clar ca nu sunt deloc priceput, ca nu am idei multe si geniale, fac greseli impardonabile cu carul, dar cel putin in prostia mea, sunt sincer.Nu sunt in slujba nimanui.Nu am partid in spate, nu fac lobby pt. nimeni.
Cand scriu o fraza o fac cu credinta ca am facut bine, iar atunci cand gresesc, am puterea sa-mi cer scuze.
Eu de exemplu, il detest pe dl. Nastase, din toata inima si nu simt asta din cauza lui Basescu.Il acuz direct pt. ca a spalat banii negrii si ca nu a stiut sa se opreasca la timp.A distrus mitul stangii din Romania.Oamenii ca el au virusat societatea.Au introdus o noua regula in lumea noastra si anume ” sa fii cat mai nesimtit si sa ai tupeu la greu dar mai ales sa nu-ti recunosti greseala niciodata”, numai asa razbesti in viata.
Cum poate dansul sa mai fie profesor de drept, cand toti studentii sai stiu ca este cercetat penal?!..raspunsul il stiu.
Pe dvs. va admir de multi ani.Stiu ca sunteti copia fidela a Presedintelui.
Bun simt, onoare, decenta,stil, eleganta si multe alte trasaturi ale unui politician cu viitor si priza la populatie.Imi este ciuda ca stati in spatele astora cu tupeu.
Asta este parerea societatii civile, a mea.O fac fara bani si pt. placerea de-a descoperi oameni noi, oameni mult mai buni decat cei pe care ii vedem la tv. in fiecare zi.
Gabriela Savitski, Anca Chiser,Bibiliotecaru,Constantin Gheorghe,Mihnea Georgescu, neinfectatul de comunism si multi altii, sunt oameni care atunci cand afirma ceva, eu unul, sunt tentat sa-i cred.Buna lor crediinta este usor de intuit.
Succes in continuare, sunt multi oameni simpli care cred in dumneavoastra !
aprilie 8, 2008 la 7:23 pm
Numai cuvinte de lauda si de apreciere, Corina, pentru initiativa ta de a propune spre dezbatere acest subiect atat de cald, de novator si continuu schimbator al blogosferei.
Probabil ca intr-un viitor nu prea indepartat chiar se va putea realmente vorbi despre o reala societate civila a bloggerilor, este minunat ca ai adus conceptul de “societate” in discutie si l-ai asociat cu “lumea blogurilor”.
Germenii acestei realitati deja exista si pe masura ce timpul trece capata tot mai mult contur.
Va fi frumos si interesant sa sarbatorim la un moment dat “Ziua bloggerilor de pretutindeni”, sa comunicam in acest spatiu fara granite, sa continuam schimbul de idei si chiar sa stimulam procesul creativ in zona virtuala.
Si eu vroiam sa aduc pe blogul meu aceasta tema tot mai prezenta in vietile nostre, probabil ca o voi face, dar ca de obicei, tu ai fost cu un pas inainte si pentru promptitudinea de care mareu dai dovada, te felicit sincer
Gandul bun sa te insoteasca si sa ne fie tuturor tovaras nedespartit , pentru ca apoi sa fie imediat urmat de fapta buna catre lumea din jurul nostru !
aprilie 8, 2008 la 7:30 pm
vbabiciu,nu merit elogii,nu ca sunt modest din calea-afara,dar unt sigur ca multi gandesc ca mine,poate n-au experienta mea de viata,dar se vor afirma.De ce nu si tu?Esti tanar !Precum stii :”tineretea nu-i o virtute,este un avantaj” si din pacate si din motive de sanatate(infarct) timpul meu a trecut.Expun pe blogg in nadejdea ca voi fi citit si inteles si poate,candva,cuiva,va folosii din umila mea experienta.Da sunt sensibil.Cu toate ca sunt de formatie prof.de fizica,am avut si am o mare afinitate spre si spre stintele socio-umane.
Prietene,oameni ca mine ,ca tine si ca multi altii din aceasta tara sunt incomozi si nu sunt lasati sa-si exprime public gandurile.Nu sunt asa de bland precum par.Am fost un profesor sever(si prin seriozitatea materiei predate),destul de ferm daca nu prea ferm uneori si ca director de scoala,dar am cautat sa fiu “bun si drept” vorba lui Kogalniceanu.Cat am reusit? Cat am putut.
Dupa revolutia noastra,nu rareori spuneam;”Intr-o societate anormala ca a noastra(dupa revolutie),un om normal pare nebun”.Noi romanii ,inca, nu avem exercitiul normalitatii.Nu va trce mult si-l vom deprinde.Incet,incet ,”gunoaiele” vor fi duse de ape la mal si societatea se va limpezi.Repet.Sunt un optimist incorijibilr,de profesie si rareori am gresit!O seara buna,prietene! I.B.
aprilie 8, 2008 la 7:37 pm
Domnule Profesor,
Am sa va raspund printr-un citat:
“Cel care gandeste pozitiv vede invizibilul, simte intangibilul, si realizeaza imposibilul” -Anonim
Inchei si eu…O seara buna.
aprilie 8, 2008 la 7:43 pm
Dacă Sorin Oprescu chiar participă la alegeri… probabil că voi avea şi eu unde să pun ştampila. Niciodată alegerile la Bucureşti nu au avut soluţii mai puţin viabile, din toate părţile şi pentru toate partidele. Am o mare frică că ne vor mânca gărgăriţele…
aprilie 8, 2008 la 8:40 pm
Corina, legat de dependenta de blog un articol supertare:
Semnat COSTIN ILIE de la Cotidianul:
Blogul ucide in New York Times (via Gandul)
8 Aprilie, 2008 (01:19) | FFW | de Costin Ilie
”
Tocmai mi s-a atras atentia ca scriu cam rar pe blog. N-am putut sa raspund decit ca am fost cam ocupat cu cotidianul.ro. Puteam sa am o scuza si mai idioata decit munca in exces, dar nu vazusem inca articolul asta din Gindul. Redau un fragment, asta ca sa nu va mai obositi sa cititi pina la capat timpenia preluata de Crucisator din NYT: “Stresul de a ţine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn şi o dietă alimentară nesănătoasă constituie o combinaţie potenţial letală care a început să facă victime pe Internet, potrivit New York Times. În urmă cu două săptămâni, în Fort Lauderdale (Florida) a avut loc înmormântarea lui Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a făcut brusc infarct la vârsta de 60 de ani. În decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. ” Asdar si prin urmare, cum ar veni deci, un om face brusc infarct la 60 de ani. Hmmmm…suspect. -Agent Mulder, deschidem un dosar X?
Ooops, un amic de-al mortului, cu virsta nespecificata (dar previzibila), moare din cauza unor probleme ale inimii. -Receptionat, Scully? Cum? Sinteti ocupati sa demonstrati ca bauturile energizante de tip Red Bull sint si ele letale, consumatorii lor putind deveni usor euforici in cazul in care le combina cu vodka, ceea ce le sporeste riscul de a fi calcati de o masina? Ok, inchid eu cazul: blogosfera ucide. Dar si mai ucigasa e dorinta de a face audienta cu orice pret: nu-i asa, e destul sa scrii ca jurnalul online te poate omori, ca sigur se vor gasi citeva mii de bloggeri care sa vina sa te citeasca. Chiar daca e pentru ultima data.”
aprilie 8, 2008 la 9:29 pm
@Corina,
bloggerii sunt societatea civila de maine, asta e clar,
E o forta a mintii, a pasiunii si a entuziasmului aici care poate fi fructificata intr-o maniera pe care nu a mai cunoscut-o istoria!
aprilie 9, 2008 la 2:00 am
hop si eu, am cam lipsit.. dar boboc fiind nici nu emit pretentii de blogger, inca invat de la voi toti…
intrebare : a fost ziua de nastere a regelui naiului, Gheorghe Zamfir… i-a urat cineva La Multi Ani romanule…???
respecte,
Sibilla
aprilie 9, 2008 la 3:45 am
Deasemenea un alt lucru care a slabit societatea civila in ‘90 au fost tarnacoapele.
aprilie 9, 2008 la 6:21 am
Se vede ca nu (vreti sa) cunoasteti decat activitatea catorva ong-uri, comentariul dumneavoastra e generalizat si hazardat. Iar societatea civila inseamna actiune in folosul cetateanului, nu cuvinte online.
aprilie 9, 2008 la 7:09 am
Bibliorecar — cel de mai sus:
Cunosc activitatea ONG-urilor, le urmaresc din 90. Nu le cunosc pe toate din interior, e adevarat. Cele mai multe ONG-uri au aparut in primii ani din ratiuni politice, nicidecum in folosul cetateanului. In ultimii ani, mai ales dupa 2000, au aparut, intr-adevar unele OnG-uri care impresioneaza prin activitatea lor. Pentru acestea imi pare rau ca nu sunt mai vizibile. Eu abordam notiunea de societate civila in sens larg, ca un cadru de exprimare a cat mai multor cetateni, nu doar al catorva. Poate ne ajutati dvs sa cunoastem mai bine realitatea in lumea ongurilor, daca tot considerati ca eu ma hazardey in comentarii. O zi buna.
aprilie 9, 2008 la 7:18 am
Ma impresioneaza foarte tare aceste comentarii pertinente si de substanta, mai ales cele ale dlui prof Ion Borgo, dar si cele ale Oanei, Pescarusului Argintiu, Krudus sau Mariei Barbu. Va multumesc tuturor. Revin cu un comentariu mai larg.
aprilie 9, 2008 la 7:20 am
Dna Corina,
Eu, personal am incercat si voi incerca si de acum incolo sa surprind “majoritatea sferelor vietii”, in ipostaze care ne scapa de cele mai multe ori…
Excelenta tematica pentru articol.
Felicitari.
aprilie 9, 2008 la 7:27 am
Bloggerii sunt oameni, nu? Iar oamenii sunt cum sunt. Cel mai important este să susţinem dreptul nostru de a putea spune. De a ne putea exprima.
Avem doar o mică problemă: să nu moară net-ul brusc.
Să aveţi o zi bună!
aprilie 9, 2008 la 7:41 am
[...] societate civilă. ! sau ? Publicat în De-ale lu chinezu by chinezu pe aprilie 9th, 2008 Corina Creţu zice că două puncte “Blogurile incep sa produca stiri si sa devina surse de informare [...]
aprilie 9, 2008 la 8:12 am
S-a cam aglomerat locul de bibliotecari pe aici
Asta e, eu unul nu-mi schimb nick-ul pe care îl am de mai mult de un an… poate alţii ar putea încerca să aducă unele schimbări.
aprilie 9, 2008 la 8:14 am
Pentru cei care nu au înţeles mesajul de mai sus, era o banală glumă la adresa doamnei de mai sus… sper că nu se creează iar o bulă de contradicţie.
aprilie 9, 2008 la 8:17 am
interesanta observatia isabelleilorelai: “să nu moară net-ul brusc.”..
……….si noi sa ramanem doar cu vorbele mari.
aprilie 9, 2008 la 8:52 am
“net-ul moare” doar cand intervine dl.Adrian Nastase.
Cazul Mugur Ciuvica@ Armaghedon, este de notorietate.
aprilie 9, 2008 la 9:03 am
@krudus
sa ne fereasca zeii de suparari de genul asta.
aprilie 9, 2008 la 10:05 am
@Corina Cretu
FELICITAAAAAAAAAAAARI pentru aceasta postare :), pai Corina, societatea civila este inteleasa ca GDS prin Patapievici, Liiceani, Stelian Tanase, Alina Mungiu Pipidi, de fapt este vorba de confiscarea societatii civile. Societatea civila, pentru unii, este aia care se prezinta la Realitatea TV, din pacate
Iata ce cred eu de societatea civila
Societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale ale statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societaţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, in sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă.
Cei mai multi oameni folosesc noţiunea de societate civilă în mod eronat sau restrictiv, referindu-se ori la noţiunea de civil (ca opus al celei de militar) ori numai la organizaţiile neguvernamentale. Astfel, in ultimii ani s-a simţit nevoia unei completări aduse noţiunii, denumită acum sectorul nonprofit, sau cel de-al treilea sector al societăţii, unde primele două sunt instituţiile fundamentale ale statului şi sectorul de afaceri.
Societatea civilă este cel mai simplu termen pentru a descrie un întreg sistem de structuri, care implică cetăţeanul în diferitele sale ipostaze de membru intr-o organizaţie neguvenamentală, într-un sindicat sau într-o organizaţie patronală.
Societatea civila este formată din cetăţeni, asociaţi sub diferite forme, care au aceleaşi interese şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi experienta pentru a-şi promova şi apăra aceste drepturi şi interese.
aprilie 9, 2008 la 10:23 am
Multumesc Chinezului pentru preluarea materialului meu, ca si pentru prezentarea unui punct de vedere diferit, cel al lui Mihnea. Este normal sa avem opinii diferite, contrare, simpatii si antipatii personale.
As vrea sa precizez si aici, asa cum am facut-o si pe blogul Chinezului si pe cel al lui Mihnea, ca eu nu politizez in nici un fel si chiar nu imi doresc o societate civila sau un spatiu al bloggerilor construit din lingusitorii partidului, cum spune Mihnea. Intentia mea este de a ne uni in jurul marilor probleme ale societatii, ale oamenilor, sa venim cu idei si solutii si sa dezbatem aceste probleme indiferent de apartenenta noastra politica. Probabil e naivitate, dar eu chiar sper ca se poate si asta. Eu vorbesc de partid doar atunci cand am intr-adevar ceva de zis, in rest ma refer la activitatea mea din Parlamentul Europei, aduc in discutie subiecte care ma preocupa ca om. Nu campaniile electorale m-au impins sa-mi fac blog si in nici un caz nu asta ma mobilizeaza sa fiu aici in fiecare zi. E vorba in primul rand de calitatea oamenilor pe care i-am descoperit prin acest blog, carora le multumesc inca o data ca intra in dezbatere si supun atentiei subiecte atat de importante pentru societate si pentru noi, ca cetateni. In rest, parerile mele sunt cunoscute, la fel ca si dezamagirile mele legate de partid. Poate ca in articolul meu supra-evaluez importanta bloggerilor. Dar nu e doar un spatiu al frustrarilor, cred ca poate deveni un forum adevarat, asa cum am scris. Un spatiu al dialogului, care asa virtual cum este nu inseamna ca nu poate fi si autentic.Blogul nu este un scut pentru mine, este un mod de a comunica. Un mod placut, pentru ca imi place sa scriu si sa particip la dezbateri.
aprilie 9, 2008 la 10:24 am
Oare nu stie dna. Cretu ca peste 95 % din ONGurile romanesti au aparut in anii 90 ca urmare a unor indicatii pretioase “de partid si de stat” ??? Pentru varii motive: a pune mana pe: fonduri, relatii cu institutii straine, pt. control, etc., etc., or pt a descuraja persoane de calitate sa ajunga in aceasta zona. Nume ? In curind.
aprilie 9, 2008 la 10:37 am
Parerea mea este ca asa zisa societate civila se poate organiza in diverse forme, formatiuni daca vreti, pentru a-si face remarcata pozitia. Faptul ca societatea civila este asimilita la ora actuala cu un grup,, si ma refer aici la GDS, este rezultatul unei finantari din exterior (puteti citi aici articolul aflat pe blogul meu “Despre Soros si ONG )-finantare care a facut posibila atragerea unor oameni care stiu sa exprime idei, tiparirea unor ziare la un moment dat si nu in ultimul rand gasirea formulei de recompensare a membrilor sai care se face prin intermediul unei edituri. Un bun exemplu este Patapievici care odata atras in lumea “buna” a “societatii-civile” a reusit sa tipareasca la editura domnului Liiceanu zeci de romane care i-au adus atat notorietatea cat si multe sute de mii de Euro. Dintr-un sarac a devenit brusc un om cu bani. El stie lectia acum: trebuie sa cante cum ii spune Liiceanu si va castiga bani.
Patapievici cel care se vinde in Hypermarket la oferta “5 la pret de 1″ a devenit proprietarul catorva vile iar conturile sale au fost alimentate cu sute de mii de euro si inca continua sa creasca. Fiecare membru GDS si nu numai se afla in aceeasi situatie.
aprilie 9, 2008 la 10:40 am
As vrea sa va recomand acest link foarte interesant si util, sper, de pe blogul Forevergreen:
http://forevergreen.wordpress.com/2008/04/07/spirala-voluntarilor/
Sunt curioasa sa aflu si eu detaliile pe care ni le promite dna Roxana Tautu. Pentru ca, pana la proba contrarie, impartasesc parerea lui Petrisor, in sensul ca ani buni dupa Revolutie societatea civila a fost confiscata. Fondurile si relatiile cu institutiile straine au fost monopolul dreptei politice pentru foarte mult timp, de abia in ultimii ani situatia s-a mai echilibrat. Si am si eu multe exemple in acest sens, dar nu stiu daca asta e tema noastra acum.
aprilie 9, 2008 la 10:45 am
Da, intr-adevar, cred ca e foarte interesant articolul lui V Babiciu de pe blogul lui, referitor la ONG-urile finantate de Fundatia Soros dupa Revolutie. Si va mai recomand site-ul National Endowment for Democracy pentru a vedea care au fost ong-urile finantate din 90 incoace.
aprilie 9, 2008 la 10:49 am
DESPRE BLOGURI
In ultimul numar din „Dilema veche“ tema principala a fost cea a blogurilor. Printre alte informatii interesante am aflat ca in Romania 23 % din populatie are acces la internet, in timp ce in St. Unite - 67 %, iar in Germania – 60 % (vezi : http://www.internetworldstats.com). Cred insa ca cifra de 23 % este exagerata, deoarece ponderea celor ce lucreaza in agricultura in tara noastra e de peste 40 %, in timp ce in SUA si Germania – de numai 3-5 %, iar aceasta categorie a populatiei nu are timp si interes pentru internet, si mai putin pentru bloguri. Iata de ce prima intrebare pe care mi-o pun este in ce masura la noi se poate identifica blogosfera cu societatea civila si, mai ales, daca blogurile pot avea o influenta notabila asupra optiunilor politice ale electoratului, asa cum de pilda a fost cazul la ultimele alegeri din America. Este adevarat ca prin deschiderea blogului sau, Adrian Nastase si-a facut o reintrare rasunatoare in prim planul vietii noastre politice, declaratiile sale pe blog fiind citite de sute sau mii de persoane, iar apoi reluate si comentate in presa (ceeace dansul nu reusise doar prin articolele publicate in Jurnalul National). Dar este un caz rar de mare personalitate politica si e greu sa fie considerat tipic.
Blogurile si bloggerii sunt de mai multe categorii. Cei mai multi sunt cei ce considera blogul un jurnal personal facut public si il intretin aproape zilnic – fie pentru castigarea unui rasunet politic mai mare, fie pentru a-si descarca sufletul. Undeva am citit acest panseu : „Leben soll man leben, aber nicht die ganze Zeit darüber diskutieren“ (Viata trebuie traita, iar nu sa discuti tot timpul despre ea).
O alta categorie este cea a blogurilor transformate in ziar virtual, cu informatii si comentarii, mai mult sau mai putin interesante. Este cazul de pilda al blogurilor HotNews.ro si al lui http://www.jurnalismonline.ro. In ce masura se pot castiga bani din asta e discutabil, dar timpul pierdut de autori e considerabil.
Apoi mai sunt cei ce publica pe blog ample articole pe teme politice, morale, religioase, etc., unele interesante, dar rareori citite de altcineva decat de chiar autorul lor. Caci prin ele se incalca o regula nescrisa a blogului : mesajul trebuie sa fie concis. Regula pe care o incalca chiar acest text. Mai sunt si alte tipuri : blog pentru recenzii de carti (www.bookblog.ro), bloguri tehnice pe specialitati, bloguri pentru cautarea de bloguri etc.
Cu aceasta am ajuns la tema defectelor blogurilor. Cred ca unul dintre cele mai mari este ca, la adapostul anonimatului, multi confunda blogul cu comentariile la articolele din ziare : fie se departeaza de subiectul pus in discutie de posesorul blogului, fie folosesc acest spatiu drept locul unor dispute si rafuieli, nu rareori insotite de insulte sau limbaj suburban.
Parcurgerea articolelor si a comentariilor pe bloguri ia timp, iar daca palavrageala e fara continut, blogul respectiv pierde interesul de a mai fi urmarit. Nu ar fi mai bine sa citim carti decat sa citim bloguri ?
Ar mai fi multe de spus, dar si asa m-am intins destul cu banalitati …
In ultimul numar din „Dilema veche“ tema principala a fost cea a blogurilor. Printre alte informatii interesante am aflat ca in Romania 23 % din populatie are acces la internet, in timp ce in St. Unite - 67 %, iar in Germania – 60 % (vezi : http://www.internetworldstats.com). Cred insa ca cifra de 23 % este exagerata, deoarece ponderea celor ce lucreaza in agricultura in tara noastra e de peste 40 %, in timp ce in SUA si Germania – de numai 3-5 %, iar aceasta categorie a populatiei nu are timp si interes pentru internet, si mai putin pentru bloguri. Iata de ce prima intrebare pe care mi-o pun este in ce masura la noi se poate identifica blogosfera cu societatea civila si, mai ales, daca blogurile pot avea o influenta notabila asupra optiunilor politice ale electoratului, asa cum de pilda a fost cazul la ultimele alegeri din America. Este adevarat ca prin deschiderea blogului sau, Adrian Nastase si-a facut o reintrare rasunatoare in prim planul vietii noastre politice, declaratiile sale pe blog fiind citite de sute sau mii de persoane, iar apoi reluate si comentate in presa (ceeace dansul nu reusise doar prin articolele publicate in Jurnalul National). Dar este un caz rar de mare personalitate politica si e greu sa fie considerat tipic.
Blogurile si bloggerii sunt de mai multe categorii. Cei mai multi sunt cei ce considera blogul un jurnal personal facut public si il intretin aproape zilnic – fie pentru castigarea unui rasunet politic mai mare, fie pentru a-si descarca sufletul. Undeva am citit acest panseu : „Leben soll man leben, aber nicht die ganze Zeit darüber diskutieren“ (Viata trebuie traita, iar nu sa discuti tot timpul despre ea).
O alta categorie este cea a blogurilor transformate in ziar virtual, cu informatii si comentarii, mai mult sau mai putin interesante. Este cazul de pilda al blogurilor HotNews.ro si al lui http://www.jurnalismonline.ro. In ce masura se pot castiga bani din asta e discutabil, dar timpul pierdut de autori e considerabil.
Apoi mai sunt cei ce publica pe blog ample articole pe teme politice, morale, religioase, etc., unele interesante, dar rareori citite de altcineva decat de chiar autorul lor. Caci prin ele se incalca o regula nescrisa a blogului : mesajul trebuie sa fie concis. Regula pe care o incalca chiar acest text. Mai sunt si alte tipuri : blog pentru recenzii de carti (www.bookblog.ro), bloguri tehnice pe specialitati, bloguri pentru cautarea de bloguri etc.
Cu aceasta am ajuns la tema defectelor blogurilor. Cred ca unul dintre cele mai mari este ca, la adapostul anonimatului, multi confunda blogul cu comentariile la articolele din ziare : fie se departeaza de subiectul pus in discutie de posesorul blogului, fie folosesc acest spatiu drept locul unor dispute si rafuieli, nu rareori insotite de insulte sau limbaj suburban.
Parcurgerea articolelor si a comentariilor pe bloguri ia timp, iar daca palavrageala e fara continut, blogul respectiv pierde interesul de a mai fi urmarit. Nu ar fi mai bine sa citim carti decat sa citim bloguri ?
Ar mai fi multe de spus, dar si asa m-am intins destul cu banalitati …
aprilie 9, 2008 la 10:59 am
Eu habar nu am dacă sunt blogger sau ce oi fi, dar Andreea este cu siguranţă.
Ea ne arată în ce ţară trăim:
http://sminchy.wordpress.com
http://www.jurnalul.ro/articole/121870/spitalul-groazei
aprilie 9, 2008 la 11:03 am
N Raducanu
E foarte interesanta analiza dvs, pentru care va multumesc. De fapt, am sa incerc sa revin cu cateva comentarii mai ample, mai ales ca voiam sa vorbesc mai mult despre cele scrise de Ion Borgo si Pescarusul Argintiu. Scuze ca nu am apucat pana acum.
Va propun si linkul catre blogul Bibliotecarului:
http://giconet.blogspot.com/
care preia o stire in care se spune ca “societatea civila il sustine pe dl Blaga la Primaria Capitalei”. Ce frumos vorbim noi aici despre societatea civila si ce e ea de fapt..
aprilie 9, 2008 la 11:46 am
@Corina
am vazut cateva din reactiile la articolul tau..si, deocamdata…parerile sunt “jumi-juma” (cum bine spunea un blogger de blogger).
cred ca lumea bloggerilor are o mica retinere in a fi asimilata cu mult blamata si hulita “societate civila”…ai carei reprezentanti au distrus pur si simplu acest concept.
cine ar vrea sa le calce pe urme ‘neptunistilor”?
brrrrrr.
eu deocamdata sunt destul de retinuta vis-a-vis de capacitatea societatii romanesti de azi de a raspunde la un apel la solidaritate pentru o anumita “cauza”.
am fost surprinsa de reactia unui coleg…caruia i-am explicat cam cum stau lucrurile cu violenta asta pe la noi prin cetate (el fiind un parinte “patit”…cu copilul de 5 ani gasit de jandarmi in mijlocul bulevardului…in timp ce parintele il credea in clasa, la gradinita. 1-0 pentru educatoare). colegul cu pricina m-a ascultat…si in final a pus o intrebare cutremuratoare: “auzi…si din kestia asta…ies bani?”
cred ca mai bine ar fi un anunt scurt:”cautam constiinte. recompensa pe termen lung.”
aprilie 9, 2008 la 11:59 am
@ N Raducanu
Tot comentariul dumneavoastra este o critica, insa de abia la sfarsit pretindeti ca ajungeti la “defectele blogurilor”…Ma surprinde ca nu a sesizat si Corina lucrul asta.
Tot mai des, ziarele citeaza, comenteaza articole ale politicienilor pe care acestia le posteaza pe blogurile personale. Blogul devine pt politicieni o metoda eficienta si mai ales o metoda care nu necesita finantare pt ca acestia sa-si transmita mesajele catre public. Viitorul presei scrise (deja majoritatea jurnalelor sunt citite in editie electronica) dar poate al mass mediei in general, s-ar putea sa fie internetul.
Identificarea si intelegerea publicului tinta in lumea internetului este o chestiune f. importanta. Mesajele politicienilor pot avea ecou in randul cititorilor doar daca acestia dau dovada ca au inteles cui se adreseaza. Corina este un bun exemplu de politician care transmite mesaje simple, directe si mai ales din suflet.
Comentatori suntem noi, restul, inclusiv dumneavoastra si nu va puteti ridica undeva sus, iar de la inaltimea gandirii dumneavoastra profunde sa judecati modul blogger ilor de a comenta din cand in cand. Daca doriti, coborati printre noi si exprimati-va ideile.
Modul de gandire negativ imi displace profund si este in totala contradictie cu modul de gandire al Profesorului Ion Borgovan al carui comentariu facut undeva mai sus, va invit sa-l cititi.
Am sa inchei cu acelasi citat pe care i l-am transmis si domniei sale:
“Cel care gandeste pozitiv vede invizibilul, simte intangibilul, si realizeaza imposibilul” -Anonim
aprilie 9, 2008 la 12:27 pm
Corina,
La ora asta esti pe locul 4 cu postul acesta in topul wordpress al celor mai citite articole. Poate fi si asta un raspuns la enigmele domnului Raducanu legate de eficienta unui astfel de demers din partea unui politician, adica acela de a avea blog. Sigur, asa cum am spus nu orice politician exceleaza in acest domeniu. Ci mai ales cei care vorbesc(scriu) din suflet.
Winston Churchill spunea candva:
“Inainte ca sa poti transmite emotie, trebuie sa fi tu insuti cuprins de ea. Inainte sa poti sa le provoci lacrimi, trebuie sa curga lacrimile tale. Pentru a-i convinge, trebuie sa crezi tu insuti.”
aprilie 9, 2008 la 12:30 pm
Corectare fara “ca” . Inainte sa poti…..
aprilie 9, 2008 la 12:44 pm
Corina, Andreea are o veste minunată: A1 face Teledon în Noaptea de Înviere, pentru copiii bolnavi! Printre care şi Matei!
aprilie 9, 2008 la 1:07 pm
Corina, am scris un articol, pentru tine in mod special, pe blogul meu.
http://vbabiciu.wordpress.com/2008/04/09/esenta-blogului/
aprilie 9, 2008 la 1:08 pm
De fapt…
Societatea Civilă înţeleasă de PIN este… Coaliţia pentru un Parlament Curat şi alte astfel de ONG-uri “deloc” politice.
PIN solicită reprezentanţilor Societăţii Civile să-şi precizeze poziţia legată de candidatura lui Vasile Blaga.
Eu cred că la aceste alegeri ale capitalei, primăria parcă e o bomboană otrăvită, toate partidele vor să câştige ceilalţi.
La început am spus că nu-l pot vota pe Orban, apoi am spus că în nici un caz Blagă, după care Mitrea exclus… dacă nu participă Sorin Oprescu sau chiar Marian Daniel Vanghelie… cred că voi fi nevoit să mă întorc la Orban. Nu o să înţeleg PL-D-ul de ce nu a mers pe mâna lui Silviu Prigoană. Omul ăsta şi-a plătit practic singur ani de zile de reclamă, lumea îl întreabă pe stradă când candidează. Am auzit comentarii că domnul Blaga pe ieşi pe stradă şi va fi perceput ca nenea miliţianu, şi chiar aşa cred că va fi. Adevărata întrebare este de ce vrea toată lumea să piardă alegerile?
Ar mai fi întrebarea de ce nu-mi place Miron Mitrea… domnia sa nu mi-a plăcut încă de când era coleg de sindicat cu Victor Ciorbea şi negocia cu dl. Stolojan condiţiile salariale fără să înţeleagă ce este aceea inflaţie. Sunt convins că între timp a mai învăţat câte ceva, dar nu pot să uit acel răspuns de DA! răspicat la întrebarea dl. Stolojan, “vreţi să aveţi buzunarele pline de bani şi să nu puteţi cumpăra nimic cu ei?” Din acel moment de slăbiciune a domnului Stolojan a început caracatiţa inflaţiei care s-a terminat cu tăieri de zerouri.
aprilie 9, 2008 la 1:10 pm
@ vbabiciu
Eu pe ce loc sunt?
aprilie 9, 2008 la 1:29 pm
eu ma cam indoiesc… blogosfera romaneasca e o oglinda distorsionata a societatii romanesti interesata de comunicare virtuala… e aproape o utopie sa vorbesti de o comunitate ca sa nu spun o societate civila in stare incipienta…
unu: inca nu e pe bune, ca sa zic asa pentru ca virtualul, anonim sau nu, e un mediu propice minciunii, disimularii, distorsionarii…
doi: virtualul, desi o forma de comunicare, ii lipseste contactul direct… trei: cati din blogheri sunt interesati cu adevarat de societatea civila in sensul ca ar accepta sa faca ceva in acest sens si cati nu…
patru: blogosfera romaneasca este politizata pentru ca politica, vrem nu vrem e un hobby romanesc… toti ne pricepem… iar o societate civila politizata nu exista ca si societate civila…
cinci: inca nu am descoperit dialogul ala real la care faceti referinta pentru ca cu putine exceptii am gasit bloguri extremiste unde orice parere contrara e intampinata cu n invective, altele mai putin extremiste unde proprietarul domneste ca un rege si raspunde cu aroganta la orice parere nu-i in acord cu ale sale, la blogurile care orice ce argument de bun simt ai aduce vorbesti la pereti, la blogurile unde toate argumentele sunt demonstrate ca fiind politice - deci validitatea lor nu mai de niciun folos, la blogurile de lauda unde nu gasesti decat glorie si speranta… desigur, mai sunt multe alte bloguri light care sunt despre luicrururi mult mai interesante, dar fara o relevanta anume pentru o societate civila… ideea e ca acel dialog nu e inca posibil… pentru ca mai avem multe de invatat pentru a purta un dialog sincer si fara ocolisuri…
Oricum, succes, cine stie, poate intr-o zi vom purta un asemenea dialog.
aprilie 9, 2008 la 1:29 pm
Iata un tragic exemplu de confrunare intre sistemul comunist represiv, existent in China de astazi si un reprezentant local al comunitatii bloggerilor chinezi.
Materialul a fost preluat de la CNN de newsletterul 9AM la data de 12 Ianuarie 2008, sub titlul “Un blogger a fost batut pana la moarte”.
Redau mai jos acest articol:
“Autoritatile au batut pana la moarte un barbat care posta regulat pe internet, confruntarile dintre locuitorii unui oras chinez si inspectorii municipali, informeaza CNN.
Mii de chinezi au raportat pe internet aceasta crima si si-au exprimat dezgustul fata de cele intamplate.
Wei Wenhua se afla la locul unei confruntari dintre inspectorii municipali si locuitorii orasului, in cursul zilei de luni. Cetateanul a inregistrat cu telefonul mobil confruntarea, motiv care i-a infuriat pe oficiali. Un grup de peste 50 de inspectori municipali l-au atacat si l-au batut pana la moarte. Atacul a avut loc in provincia Hubei, din centrul Chinei.
Sustinatorii libertatii presei au reactionat spunand ca inspectorii municipali nu au nici un drept sa atace un om doar pentru ca acesta ii filmeaza.
In urma acestui incident, politia chineza a retinut 24 de inspectori municipali si investigheaza alte 100 de persoane pentru a stabili cine sunt vinovatii in cazul mortii lui Wei Wenhua, fost director executiv al unei companii de constructii, relateaza agentia oficiala Xinuha, conform CNN.
Organizatia Reporteri fara frontiere a reactionat vehement impotriva a ceea ce s-a intamplat in China: „Wei este primul ‘ jurnalist cetatean’ care a murit in China din cauza a ceea ce inregistra, din cauza a ceea ce vroia sa transmita. Wei a fost batut pana la moarte pentru ca facea un lucru care a devenit obisnuit in viata oamenilor de pretudindeni. Acesta era modul in care cetateanul chinez incerca sa prezinte felul in care reprezentantii sistemului represiv isi depasesc prerogativele ”, a transmis organizatia, conform CNN.
Este cutremurator acest fapt si trebuie cunoscut, pentru a vedea si a intelege ca in anumite locuri de pe glob, inca inrobite de comunism si de sisteme dictatoriale, viata unor oameni este pusa in pericol de existenta blogosferei.
Este o grava incalcare a unor drepturi esentiale, de informare si popularizare a informatiei prin intermediul blogurilor.
Multi dintre noi cu siguranta ca isi amintesc bine cat de ermetizata era societatea romaneasca in urma cu 20 de ani, in privinta accesului liber si neingradit la informatia corecta si completa… Dar am pasit in mileniul III si astfel de lucruri nu pot continua la nesfarsit.
Violenta in societate trebuie cumva eradicata, trebuie construite parghii mai solide pentru stavilirea ei, printr-un sistem legislativ solid si coerent.
aprilie 9, 2008 la 1:30 pm
@Bibliotecaru
Tu faci comentarii exceptionale pe blogurile altora. Pe blogul tau, insa, am impresia ca nu scri din suflet. Nu inteleg de ce folosesti pagina ta pentru a relata mai mult, decat pentru a-ti exprima gandurile, ideile. Si slava Domnului ca stii sa faci chestia asta. Adica sa-ti exprimi gandurile, ideile.
aprilie 9, 2008 la 1:35 pm
Eu nu inteleg, de ce toti posteaza comentarii aici fara sa citeasca ce s-a scris inainte. Iata si Daniel acum, din pozitia de comentator auto suficient desi domnia sa arata cu degetul spre altii, nu citeste ceea ce a scris Profesorul Ion Borgovan, respectiv “ionborgo”. Ar afla astfel raspunsul la dilemele, judecatile, parerile, lor.
aprilie 9, 2008 la 1:50 pm
@ vbabiciu
M-ai prins.
De fapt pe blogul meu nu comentez decât când sunt cu adevărat indignat. Altfel mă mărginesc să prezint informaţia cât mai crudă, pentru a nu o deforma. Cum România este dominată de presa de comentarii şi articole de opinie, este important să existe şi ştiri necomentate, necontaminate cu păreri personale. Dacă îmi fierbe sângele în braţele nervoase… mă folosesc de braţe ca să scriu un comentariu mai acid. Pe alte bloguri îmi permit însă să-mi spun opinia pentru a-mi expune părerea dar şi pentru a provoca reacţii, de a obliga partenerii de dialog să iasă din căderea în extaze şi reflecţii de tipul “excelent post, ţine-o tot aşa” (fără nici o aluzie la nimeni). Am intrat pe un site de arte plastice şi cineva o ţinea de câteva luni de zile, la fiecare post, în engleză… extraordinară textură, superb. EU nu pot să fac aşa ceva, îmi trebuie o provocare intelectuală. De altfel opinia mea militantă nu este schimbătoare. Ideea mea fixă este refacerea clasei politice pe baze doctrinare, astfel încât să avem o clasă politică curată, demnă, corectă, care să inspire încredere şi respect… într-un cuvânt profesionistă, “de carieră”. Orice conflict apărut în politica românească se reduce până la urmă la amatorismul în politică. Sunt extrem de mulţi parlamentari, miniştri, prefecţi, alţi oameni “de bine” din partid, care nu au nici cea mai vagă idee despre ce anume vorbeşte partidul atunci când se referă la doctrina de partid. Din păcate nu vorbim doar de un partid ci de toate partidele. Într-un cuvânt, eu militez pentru ceea ce acum 100 de ani era statutul de normalitate. Astăzi o societate aberantă a devenit normalitatea strâmbă. Dacă mergem în direcţia asta, nu vom mai supravieţui mult timp, poporul va deceda sau va emigra. Eu unul sunt pregătit să mor că de emigrat nu emigrez. Dar nu e păcat de România şi români? Ar fi mai simplu ca totul să revină la normalitate şi apoi la evoluţia benefică. O societate românească puternică ne-ar ajuta şi în faţa Europei, a statelor Americane dar şi a întregii lumi. Părerea mea.
PS. Ştiu că ţi să părut că renunţ fără luptă, nu-mi place să mă pierd în discuţii cu miză mică, nu mă simt învingător decât atunci când se schimbă ceva real. Luptele mici nu fac decât să macine nervii. Ca să fac o glumă, este unul din preceptele războinicului luminii, şi nu vorbesc aici de dl. Gigi, vorbesc de carte.
aprilie 9, 2008 la 1:53 pm
@ vbabiciu
Eu pe ce loc sunt la wordpress. Este drept ca am site-urile în construcţie, dar mai vine când şi când cineva
politikia.wordpress.com/
filosofiepolitica.wordpress.com/
Sincer, eu aşteptam mulţi mai mulţi oameni politici care să se implice în aceste site-uri cu păreri doctrinare şi, mai ales, de imagine…
aprilie 9, 2008 la 1:59 pm
Corina,
In completare la cele comentate de mine si de alti parteneri de blogg trebuie accentuat ca asa cum nu avem o clasa de mijloc ,bine consolidata si puternica din punct de vedere economic si in acelasi timp cu o constiinta la apartenenta de clasa,tot asa nu se poate vorbi de o societate civila constienta de valoarea ei in sine si de puterea ei in societate ,in ansamblul ei.Erijarea in “societate civila” sau mai exact in exponenti ai acesteia ONG-urile nu sunt altceva decat niste societati ,dupa mine autoproclamate,care incearca sa mimeze atributele acestei mult solicitate”societati civile” Ca este nevoie si de aceste ONG-uri si alte societati de caritate si de asistenta a cetateanului nici nu se pune in discutie.Este mare nevoie!Da, dar unde-i transparenta statutelor si regulamentelor de organizre si functionare.Restructurarea lor numerica si functionala ar favoriza credibilizarea acestora.Cu cat mai putine ,cu atat mai eficiente.Aceste organizatii ,daca ar fi bine structurate,ar facilitata coagularea unor resurse umane nebanuite si toate acestea in slujba cetateanului in nevoia de a fi asistat.Nimeni ,dar nimeni de pe acest areal nu se poate autoproclama detinatorul valorilor “societatii civile” fara o recunoastere cat mai larga de catre cei interesati si de catre restul populatiei acestei tari.Modelul societatilor civile din alte tari,pentru noi ,nu poate fi valabil nici la modul general,deoarece fiecare tara are istoria ei de dezvoltare si de ce nu particularitati specifice de intelegere a civismului ,in general.Cei ce provin dintr-o dictatura ,indiferent de gradul de opresiune,nu au o factura psihica matura compatibila treceri lente spre o constiinta civica.Constiinta civica se deprinde ,ca orice fapt de viata ,prin exercitiu,ori cum noi nu venim din trecut cu acest exercitiu,nici macar antebelic,trebuie sa avem rabdare,sa nu mimam valorile societatii civile pentru ca suna ca o partitura falsa.
Toate actiunile ce se desfasoara in media pe teme de civism,pe bloguri si prim varii actiuni,determina formarea deprinderilor si compornamentelor civice.
Acei “corifei” a autoproclamatei intelectualitati ,din pacate,nici chiar ei, oameni umblati peste tari si mari,dupa unele dintre manifestarile lor, nu demonstreaza acest comportament civic atat de necesar,fapt ce-mi confiram prezenta expunere.
“Societatea civila”indiferent unde se exprima ea ,la un moment dat,in piata publica sau pe bloguri,in presa scrisa sau la tv ,are nevoie de acumulari spre o exprimare coerenta si viabila,extrem de necesara.I.B.
aprilie 9, 2008 la 1:59 pm
Multumesc de adrese, Bibliotecaru. Eu nu stiam de site-urile astea.
aprilie 9, 2008 la 2:05 pm
Corina, uite ce a reusit “societatea civila”
http://sminchy.wordpress.com/2008/04/09/vesti-minunate/
aprilie 9, 2008 la 2:10 pm
Andreea (Sminchy), te felicit inca o data pentru tot ceea ce faci. Ma bucur mult ca Antena a gasit un prilej atat de minunat - Noaptea Invierii - pentru a strange fonduri pentru atatia si atatia copii aflati in suferinta. Asa cum noi am discutat, este foarte greu pentru cei care au nevoie de sume foarte mari - cum este cazul lui Matei - sa reuseasca cu adevarat fara o campanie publica de mare anvergura. Eu cred ca aceasta solidaritate este o trasatura esentiala pentru o autentica societate civila. te felicit inca o data si iti doresc mult succes.
aprilie 9, 2008 la 2:16 pm
@Bibliotecaru
Abordarea stiintifica a problematicilor cu care se confrunta societatea romaneasca in zilele noastre nu cred ca este o solutie eficienta. Cunoasterea doctrinei unui partid este obligatorie pentru membrii sai si stiu ca tu ai dus o adevarata campanie in acest sens, te-am observat inclusiv pe blogurile PD-L iste.
Abordarea doctrinara a articolelor de blog tine de un know-how. Adica transmiterea mesajelor catre cititori, asa cum apar ele in doctrina partidului trebuie sa imbrace o forma comerciala, usor lizibila. Politicianul trebuie sa transmita mesaje simple, clare care sa ajunga la inima cititorilor sai. Imbracarea acestora intr-o forma stiintifica ar reduce dramatic dezbaterile provocate. O idee, un principiu-fie el si doctrinar, un concept, poate fi mult mai usor inteles de catre cititor daca este scris cu inima. Asa poate incepe dezbaterea si schimbul de idei. Intre politician si comentator. Cum as putea sa atrag oameni care nu sunt nicidecum interesati in doctrina partidului intr-o discutie pe aceasta tema daca nu imbrac un principiu doctrinar intr-o forma comerciala si daca nu simt ceea ce scriu?
Repet, cel mai bun exemplu este Corina Cretu, care fiind o persoana cu un grad inalt de inteligenta emotionala stie sa transmita mesaje fara sa foloseasca exprimarea greoaie din textele doctrinare.
aprilie 9, 2008 la 2:16 pm
Păi site-urile sunt în construcţie… primul a fost despre alegerile europarlamentare şi acum a trecut la locale… pe viitor poate şi pentru generale.
Cel de al doilea… se vede ce vrea să fie :D.
aprilie 9, 2008 la 3:18 pm
Doctrinele nu au exprimare greoaie ci logică şi cât se poate de corectă. La început am fost foarte surprins de câtă puţin politică circulă prin cercurile politice. Pe urmă am fost deprimat rău de tot. De exemplu, cu ocazia summitului au fost o grămadă de politicieni care au spus că acei tineri sunt anarhişti. Concluzia? Nici unu dintre cei care a făcut o asemenea afirmaţie habar nu are ce e aceea anarhism. Constituţia României interzice fascismul… sunt absolut convins că nimeni dintre cei care au redactat constituţia (cel mai important document al statului, care a fost si revizuit) habar nu aveau ce este acela fascism… au făcut-o din inerţie pentru că, de la 23 August încoace, “fascismul este un lucru rău”. Comunismul la fel este blamat fără să ştie nimeni ceea ce vrea el, toată lumea vorbeşte despre România comunistă desi numai PCR a avut membrii de partid comunişti, nu şi România. Nu a exista nici un stat comunism, nicăieri in lume, nu vorbesc numai de România.
Mulţi dintre astfel de politicieni profani în politică sunt profesori în universităţi de ştiinţe politice sau alte universităţi unde sunt ascultaţi ca politicieni… este penibil. Cei care ştiu despre ce e vorba în propoziţii, care nu sunt nici ei puţini, stau deoparte şi tac, deşi ar putea să reformeze partidele.
Cum este posibil ca eu, un om fără nici un fel de studii în acest domeniu, nici filosofice, nici politice, nici economice să văd astfel de derapaje evidente din simpla informare normală?
Astăzi l-am auzit pe Tăriceanu cum că “vom mări pensiile, chiar dacă unii zic că nu este o acţiune liberală”. Este adevărat că am susţinut că nu este o acţiune liberală, pentru că nu este. Pensiile ar trebui mărite de social-democraţi. Iată un motiv destul de bun ca, într-o societate normală, ministerul muncii să fie ocupat de un politician de stânga, indiferent de coloratura politică a guvernului. Domnul Tăriceanu nu trebuia să facă mişto de mine în conferinţe de presă înainte să gândească logic. Putea să mărească pensiile doar amendând modelul de calcul, fără să dea nimic în plus. Dacă ar fi pus în lege că pensia se va reactualiza la fiecare stabilire statistică a salariului mediu şi nu la valoarea prognozată la sfârşitul anului, totul era OK. O astfel de situaţie nu poate duce la epuizarea fondului de pensie, pentru că totul este proporţional, salariile mari implică pensii mari dar şi contribuţii la fondul de pensii mari.
Mă rog, nu are rost să continui… eu rămân la părerea mea, doctrina politică este indispensabilă partidului politic.
aprilie 9, 2008 la 3:20 pm
Doctrinele nu au exprimare greoaie ci logică şi cât se poate de corectă. La început am fost foarte surprins de câtă puţin politică circulă prin cercurile politice. Pe urmă am fost deprimat rău de tot. De exemplu, cu ocazia summitului au fost o grămadă de politicieni care au spus că acei tineri sunt anarhişti. Concluzia? Nici unu dintre cei care a făcut o asemenea afirmaţie habar nu are ce e aceea anarhism. Constituţia României interzice fascismul… sunt absolut convins că nimeni dintre cei care au redactat constituţia (cel mai important document al statului, care a fost si revizuit) habar nu aveau ce este acela fascism… au făcut-o din inerţie pentru că, de la 23 August încoace, “fascismul este un lucru rău”. Comunismul la fel este blamat fără să ştie nimeni ceea ce vrea el, toată lumea vorbeşte despre România comunistă desi numai PCR a avut membrii de partid comunişti, nu şi România. Nu a exista nici un stat comunism, nicăieri in lume, nu vorbesc numai de România.
Mulţi dintre astfel de politicieni profani în politică sunt profesori în universităţi de ştiinţe politice sau alte universităţi unde sunt ascultaţi ca politicieni… este penibil. Cei care ştiu despre ce e vorba în propoziţii, care nu sunt nici ei puţini, stau deoparte şi tac, deşi ar putea să reformeze partidele.
Cum este posibil ca eu, un om fără nici un fel de studii în acest domeniu, nici filosofice, nici politice, nici economice să văd astfel de derapaje evidente din simpla informare normală?
Astăzi l-am auzit pe Tăriceanu cum că “vom mări pensiile, chiar dacă unii zic că nu este o acţiune liberală”. Este adevărat că am susţinut că nu este o acţiune liberală, pentru că nu este. Pensiile ar trebui mărite de social-democraţi. Iată un motiv destul de bun ca, într-o societate normală, ministerul muncii să fie ocupat de un politician de stânga, indiferent de coloratura politică a guvernului. Domnul Tăriceanu nu trebuia să facă mişto de mine în conferinţe de presă înainte să gândească logic. Putea să mărească pensiile doar amendând modelul de calcul, fără să dea nimic în plus. Dacă ar fi pus în lege că pensia se va reactualiza la fiecare stabilire statistică a salariului mediu şi nu la valoarea prognozată la sfârşitul anului, totul era OK. O astfel de situaţie nu poate duce la epuizarea fondului de pensie, pentru că totul este proporţional, salariile mari implică pensii mari dar şi contribuţii la fondul de pensii mari.
Mă rog, nu are rost să continui… eu rămân la părerea mea, doctrina politică este indispensabilă partidului politic.
aprilie 9, 2008 la 3:30 pm
@Corina, aseara tocmai citeam pe mai multe blogguri despre cat de daunatoare poate fi dependenta de bloggerit. Azi citeam in Target cum se poate trai bine si extrem de bine din bloggarit, ca ocupatie permanenta.
Anul trecut prin noiembrie vedeam numai perspectivele frumoase ale blogging-ului, pe urma am vazut the dark side, iar acum incep sa ma conving de puterea cuvantului bine spus, cand si unde trebuie si de catre cine trebuie.
Eu cred in puterea societatii civile de a corecta, de a elimina, de a promova.
Sunt convinsa ca daca ne facem auziti/cititi ni se vor alatura foarte multe persoane. Iar platformele de blog sunt o scena perfecta pentru promovare. Altii castiga milioane de dolari din blogging, noi macar sa reusim sa ne facem cunoscute intentiile, proiectele, etc. Imi cer scuze, dar nu am citit toate comentariile.
aprilie 9, 2008 la 3:34 pm
Nu ştiu de ce s-a postat de două ori (mie mi-a dat server error), dar se poate şterge unul dintre ele.
aprilie 9, 2008 la 3:40 pm
@pt toti bloggerii
nu ma pot abtine sa nu reiau comentariul de ieri al lui arod. cred c are mare dreptate:
“Blogul d-lui Nastase face impresia ca ar fi un grup de credinciosi dintr-o secta, adunati in jurul unui predicator, care prevede, daca nu sfarsitul lumii, sfarsitul tarii.
Orice eveniment este interpretat in termeni apocaliptici. Zborul unei ciori, tusea lui Basescu, junghiul lui Putin, cainele vagabond din fata convoiului oficial, posteriorul d-nei Udrea prevestesc un singur lucru: Nastase va ajunge presedinte.
Iluziile si le alimenteaza postatorii unii altora, ajungandu-se la o adevarata psihoza.
Dupa mine este un caz clinic.
Sa explic mai clar. Jur, cu buna credinta.
Distanta dintre d-l Nastase si Basescu pe esichierul politic este enorma. In favoarea lui Basescu. Nu sariti ca arsi! Eu nu vorbesc de calitatile celor doi. Vorbesc, repet, de pozitia pe esichierul politic.
Pe domnul Nastase il asteapta alegerile parlamentare. Nu se stie pe cine va avea adversar in colegiul electoral. Nu poate fi chiar sigur ca va fi deputat.
Cat despre candidatura la presedentie, ar trebui sa obtina nominalizarea partidului sau. Desigur domnia sa are cativa sprijinitori. Dar nici viitorul acestora nu este chiar atat de sigur intr-un partid framantat de lupte interne.
Si insfarsit, chiar daca ar candida, victoria impotriva lui Basescu este indoielnica. De fapt, in opinia mea improbabila. Sa mai justific?
Nu cred ca este necesar.
Cu una, cu alta, atitudinea catastrofica, vaietele de pe blog nu pot decat sa apara ca manifestarea unui grup alienat (in sensul etimologic al cuvantului). Lumea merge inainta cu sau fara Nastase.”
aprilie 9, 2008 la 5:16 pm
Apreciez foarte mult comentariile voastre, si ma bucur ca valorificam aceasta oportunitate de a comunica pentru a ne impartasi gandurile si pentru a strange randurile atunci cand ne uneste revolta ori bucuria sau pur si simplu dorinta de a schimba ceva in jurul nostru.
Dl profesor Ion Borgovan - ionborgo - subliniaza foarte bine faptul ca pana acum societatea civila a fost apanajul catorva, care tin mortis sa monopolizeze tot ce se poate pe acest segment: de la finantari la aparitii publice. Din pacate, asa cum am remarcat multi dintre noi, scopul acestor… initiati nu a fost intotdeauna unul nobil si dezinteresat. Dimpotriva, s-a mers si, iata, se merge inca in directia aservirii asa-zisei zone civice intereselor politice. Lansarea de ieri a candidaturii d-lui Vasile Blaga e o dovada elocventa.
Pescarusul argintiu lanseaza o idee interesanta: instituirea unei Zile a Bloggerilor de Pretutindeni. In masura in care acest segment de voci civice castiga teren cu repeziciune, propunerea mi se pare intemeiata.
Preiau nu numai ideea acestei zile, ci si urarea Pescarusului, pe care o transmit fiecaruia dintre voi:
Gandul bun sa te insoteasca si sa ne fie tuturor tovaras nedespartit, pentru ca apoi sa fie imediat urmat de fapta buna catre lumea din jurul nostru!
aprilie 9, 2008 la 5:29 pm
Mai lipseste un partid al bloggerilor.
Partidul Bloggerilor Romani, apoi ne impartim mai mult sau mai putin doctrinar cum ii place Bibliotecarului : Partidul Bloggerilor Social-Democrati, Bloggerilor Liberali si Partidul Bloggerilor lui Elena Udrea 
aprilie 9, 2008 la 5:37 pm
ROMANIA de azi,
A la CATERINCA,
psd ul lanterna politicii din Romania, cineva spunea lampionul rosu.
Daca azi suntem in aceasta catastrofa politica, lipsa de oamenii seriosi si profesionali, lipsa de profesionalism se datoreaza acestui individ ion iliescu care a dezvoltat mediocritatea.
In Romania chiar daca vine primarul cel mai bun din SUA nu se va schimba situatia.
Romania, in particular capitala are nevoie inca de 20 ani pentru a deveni ceva Europeean.
Criminalul ROMANIEI a facut natiunea noastra a a câstiga in pierdere de timp, acest Criminal este FSN - PDSR actualul PSD.
Regretabil, tineretul mai are incredere in niste fosile care au condamnat natiunea la inca 20 de ani de saracie, risc de accidentare pe drumurile publice, saracie si umilinta a parintilor nostri, la lipsa de siguranta in mediul urban, la riscurile alimentare si sanitatare, la lipsa de responsabilitate si decenta in educatia copiilor nostri.
Acesti indivizi in afara de lipsa de viziune politica sunt incompetenti, uitati-va la adrian nastase, nimic din ce a inceput nu a terminat.
Cu stima,
aprilie 9, 2008 la 5:49 pm
Spunea un oarecare, babiciu, ca v-am plimbat peste tot, primar la Cornu, la capitala, ambasador, si nu mai stiu unde ati putea incerca norocul.
Ma intreb, pe ce bani va plimbati, daca sunt bani puublici sunteti un excroc, daca sunteti pe banii psd sunteti un profitor.
Si daca sunteti pe banii personali, cum ii justificati ?
Ma intreb, si se intreaba Românul :
- dece suntem in pierdere de timp,
- dece au fost luati parintii nostri inainte de vreme,
- dece natiunea s-a imputinat, tineretul ne-a parasit,
- dece murim pe drumurile publice din ROMANIA
- dece nu avem siguranta de a merge pe strada
- dece suntem umiliti la orice moment
- dece suntem straini in tara noastra,
dece, dece, pentruca un iliescu, roman, vacaroiu si alti ne-au condamnat la moarte inaite de timp.
Am ajuns la tichete cadou, mâine daca acestia vor mai exista vom ajunge la coada la supa colectiva.
Judecati, mai suportam MINCIUNA si GOLANIA acestor CRIMINALI ?
O seara buna
NB
Va rog sa lasati mesajul
aprilie 9, 2008 la 6:01 pm
Asta s-a dilit rau! Ce ai domnule Radoveanu??? Nu mai stii ce diversiuni sa bagi??? Cum adica “spunea un oarecare, babiciu” ????? Ti se pare ca sunt un pericol pt Basescu de ai pus ochii pe mine si imi atribui afirmatii pe care nu le-am facut in viata mea????