Alegerile parlamentare anticipate de ieri din Serbia, convocate in urma crizei politice aparute dupa secesiunea Kosovo, au dat castig de cauza, din punctul de vedere al voturilor obtinute, partidelor de orientare pro-europeana. Insa, asa cum se intampla adeseori in politica, dar si in viata, “castigatorul nu ia nimic”, ca sa folosesc titlul unei nuvele a lui Hemingway. Sa ne amintim doar de ultimele alegeri legislative din Romania…
Partidul Democrat al presedintelui Boris Tadici si aliatii sai au obtinut impreuna 38,75% din totalul voturilor, ceea ce inseamna ca le vor reveni 102 locuri din cele 250 ale viitorului parlament, potrivit rezultatelor partiale, date publicitatii dupa numărarea a 98% dintre buletinele de vot. Inainte de scrutin, rivalii lor, ultranationalistii din Partidul Radical Sarb, condus de Tomislav Nikolici, erau considerati favoriti pe valul de furie nationala provocat de autoproclamata independenta kosovara. Cu toate acestea, n-au obtinut decat putin peste 29% din voturi, adica 77 de mandate parlamentare. Drept urmare, rolul cheie in negocierile pentru formarea viitorului guvern revine formatiunilor mai mici care au trecut pragul electoral: partidul nationalist al premierului Vojislav Koştuniţa, cu 11,3% (30 de mandate), socialistii din fostul partid al lui Slobodan Milosevici (7,6%, respectiv 20 de mandate), liberal-democratii (5,3%, 14 mandate) si formatiunile minoritatilor etnice (3,2%, 7 mandate).
Alianta proeuropeana coagulata in jurul partidului presedintelui tarii, Boris Tadici, si radicalii lui Nikolici negociaza acum formarea unei coalitii guvernamentale. Cele mai mari sanse par a le avea acestia din urma, care sunt pe punctul de a obtine sustinerea nationalistilor lui Kostunita si a mostenitorilor politici ai lui Milosevici. Presedintele Tadici a avertizat, insa, ca va refuza sa desemneze un premier al acestei coalitii, prevalandu-se de faptul ca nu este obligat de constitutie din moment ce nici un partid nu detine majoritatea de 50%+1 din voturi. Presiunile cele mai mari sunt exercitate, acum, asupra socialistilor pentru a alege tabara proeuropeana, care e sprijinita de Bruxelles prin promisiunea ca va acorda Serbiei statutul de tara candidata la aderarea la UE. Dar socialistii au un profil politic mult mai apropiat de cel al nationalistilor. La randul lor, radicalii spun ca nu vor respinge o aderare a tarii la Uniunea Europeana in cazul in care blocul european nu va mai sprijini majoritatea albaneza din Kosovo. Aceeasi conditie o pune si Kostunita: UE sa aleaga intre Kosovo si Serbia inainte de a discuta despre orientarea Belgradului catre aderarea la UE. Daca, insa, nu se va ajunge la formarea unui nou executiv pana in septembrie, alegerile vor fi reorganizate, ceea ce ar duce la prelungirea crizei de la Belgrad si la blocarea reformelor atat de necesare in acest moment.
Data fiind miza lor majora pentru stabilitatea Serbiei si a Balcanilor, alegerile au avut, in mod firesc, ecouri la Bruxelles. Grupul Parlamentar al Partidului Socialist European isi exprima, intr-un comunicat, opinia ca alegerile de duminica echivaleaza cu un referendum in cadrul caruia cei mai multi sarbi au optat pentru viitorul european al tarii lor si face apel la formarea unui guvern care sa continue eforturile de integrare. Ma alatur acestui punct de vedere, pentru ca eu cred ca locul Serbiei este in Uniunea Europeana si ca e timpul, dupa atatia ani de suferinte ale acestui popor atat de apropiat noua, ca grija pentru siguranta si binele oamenilor sa prevaleze asupra orgoliilor politicianiste. Izolarea si incrancenarea si-au aratat cu varf si indesat efectele. Si pentru ca timpul nu mai poate fi dat inapoi, e momentul ca sarbii sa priveasca spre viitor.
mai 13, 2008 la 4:44 pm
Serbia este un subiect care ne priveste. Mult mai mult decat suntem noi dispusi sa acceptam. Rezultatul alegerilor e un semnal bun. Dar, tare mă tem, că va mai dura până când acolo se vor limpezi lucrurile. Oricum, e bine că ne amintim şi de vechii noştri prieteni şi vecini.
mai 13, 2008 la 5:34 pm
felicitari, corina cretu! un articol bine scris si pe o tema de mare interes pt noi.
ma bucur ca exista cineva care se ocupa si de politica nu numai de caterinca tipic balcanica pe teme politice.
mai 13, 2008 la 5:35 pm
Serbia, intr-adevar, este un subiect care ne priveste direct si caruia ii acordam prea putina atentie, din pacate. Eu cred ca este datoria noastra sa facem mai mult pentru prietenii si vecinii nostri. Locul lor este in Uniunea Europeana, iar izolarea trebuie evitata cu orice pret. Tocmai de aceea cred ca aceste alegeri au fost atat de importante.
mai 13, 2008 la 7:42 pm
Un articol care pune pe gânduri. Cineva se tot joacă cu butoiul cu pulbere şi se plimbă cu bricheta pe lângă fitil. Problema Kosovo nu se va stinge uşor. Teamă mi-e să nu fie doar o acalmie.
mai 13, 2008 la 7:51 pm
tare mi’e teama ca lucrurile sunt mult mai încurcate decît lasa sa se vada rezultatul alegerilor. serbia de azi e rezultatul nu doar a “efortului” poporului sîrb ci si a celor care si’au facut mendrele în toata yugoslavia. caci boporul e ca boporul 20/80 ; de aceea nu tot ce se vede de la bruxelles e si bine, adevarat sau frumos pentru sîrbi. si au si ei ( sîrbii) falitii lor cu preocupari ( a par le nationalism ou le fancy-europenisme) din ce mai diverse. unul si’a început cariera (politica) vînzînd covoare si la sfîrsit, tot vînzînd a descoperit cît de dulce e glontul patriei , altul între 16 pisici o face pe cotoiul ca sa nu spun ca a fi “patat” pe cap ar trebui sa îngrijoreze (vezi alt patat celebru - gorbaciov) ; si sîrbul în timpul asta se întreaba ca Albina lui Tolstoi ” de ce? de ce?”
mai 13, 2008 la 8:53 pm
Voi reveni cu acest subiect, in functie de evolutia negocierilor pentru formarea noului Guvern, care sper sa aduca stabilitate politica si mai ales progres economic.
mai 13, 2008 la 9:14 pm
Un articol foarte documentat si obiectiv. L-am gasit mai intai aici
http://www.amosnews.ro/Corina_Cretu_Serbia_castigatorul_nu_ia_nimic_-245568
Tot pe AmosNews am gasit multe comentarii interesante ale dvs.
Cat despre fratii nostri sarbi, ei trebuie intelesi: Europa, integrare etc suna bine, dar cu mandria nationala cum ramane? Ce ne-ar pasa noua de ce zice Europa cand ne-ar ciunti cineva teritoriul? Adica, daca teroristii unguri reusesc sa-si duca planul secesionist la bun sfarsit, de aia n-am mai putea noi ca zice Bruxelles-ul sa fim cuminti si linistiti?
mai 14, 2008 la 5:29 am
E greu sa privesti in viitor si sa nu uiti nimic … poti sa ierti, dar sa uiti ce a patit Srbjia, nu ai cum, orice s-ar zice … e atata durere, suferinta si tristete incat sarbului i-a ramas sa ridice ochii la cer si sa se roage : ” Oce nas .. ” ( Tatal Nostru ), i-a fost ciopartit membru cu membru, apoi, i-au smuls inima, caci Kosovo e inima Srbjiei, si au dreptate toti cei care spun adevarul : Kosovo je Srbjie !
Eu nu cred ca va fi stabilitate si progres in Srbjia, nu pentru sarbi va fi progres, poate pentru nemernicii si golanii care au planificat si dus la bun sfarsit toate planurile lor diabolice, in toti acesti ani asta s-a facut, fiecare si-a vazut de interese de tot felul, de bani, putere, petrol, influente, orice, numai de sarbi nu pasa cuiva…
Nu cred ca moare UE de grija Srbjiei, pur si simplu nu a demonstrat asta, nici macar intre membrele UE nu exista echilibru, comunicare in aceeasi directie, stabilitate deci….
Eu sunt mandra de atitudinea sarbilor, este opinia mea personala, pun conditii, sigur ca pun, sunt indreptatiti sa puna conditii, sunt demni, de ce s-ar ploconi si umilii la usile UE, au gresit ei cu ceva, ca si-au aparat pamantul, ca au fost insultati, batjocoriti, ucisi, ponegriti cu minciuni, si de catre cine, de aia care habar nu au care le e istoria, de niste fosti criminali de razboi, de niste vai de ei…
Nu sunt simpatizant al vre-unui partid din Srbjia, solidarizez insa cu poporul sarb, caci, sarbii sunt demni, cer respect, si bine fac, nu se vor umilii niciodata, noi avem curajul lor, acela de a ne impune respectul???
Spun simplu lucrurilor pe nume, pana cand vom suporta toti neavenitii, asa zisii politati mondiali sau tot felul de uniuni, organizatii, sau mai stiu eu ce Doamne iarta-ma, care se tot erijeaza in Dumnezeu si fac legea peste tot pe unde li se casuna, sau au de castigat, pana la urma suprematie si putere, caci doar de asta e vorba, nu de altceva…
Nu am incredere in promisiunile UE cum nu am incredere nici in atitudinea domnului Basescu, care din vom afla noi curand, nu stim inca ce motive se opune recunoasterii independentei Kosovo, motivul e interesant de stiut, ma indoiesc de grija si solidaritate sincera cu poporul sarb, e altceva, eu nu stiu ce… framantarea asta de opinii pro si contra recunosaterii independentei kosovare imi da de gandit, cuiva convine de minune prelungirea agoniei, cine trage pe spuza lui, e jocul tuturor jocurilor si cei care detin bagheta ” magica ” distribuie feliile dupa bunul plac…
Viitorul sarbilor nu suna roz, e inrosit de prea mult sange nevinovat, si nimeni nu se inghesuie sa spele urmele, se pare ca toti consimt tacit, ca nu se poate spala… trist, dar adevarat
Corina Cretu, sunteti animata de ganduri nobile, bine intentionata, sigur ca suferintele trebuie sa inceteze, dar intreb si eu cu multa tristete, ce folos ca exista paine pe masa mamei care a supravietuit copilului mort in razboi, cum sa inghita pita, cum sa-si infranga nodurile… e foarte greu, si pentru orfani imposibil… si pe ce ne bazam noi toti cand spunem, da sarbii au suferit destul, sa inceteze suferintele…si daca totusi mai sunt inca felii de taiat, mai sunt teritoriile nordice, zic, daca cineva are si pe acolo ceva interese, caci uneori avem impresia ca vor sa treaca cu buldozerul, sa rada tot din calea lor…
Respecte si recunostinta Corina Cretu pentru ca sunteti solidara cu poporul sarb, insa sincer, nu cred ca vor fi solutii viabile curand, sa dea Dumnezeu sa ma insel, desi eu ma rog si sper pana si in minuni, sa-si recapete Srbjia inima inapoi, Kosovo apartinand Serbiei !
Sibilla
mai 15, 2008 la 1:25 pm
O foarte buna radiografie a unui moment delicat din istoria Serbiei. Sunt de acord ca sârbii trebuie sa priveasca spre viitor, dar ei n-o vor face niciodata renuntand la trecut. Aici trebuie sa-i luam noi pe ei ca exemplu. Suntem departe noi de-a fi un exemplu pentru ei. Au fost mai tot timpul inaintea noastra, iar recenta inzdravenire a imperiului rus va insemna un sprijin puternic pentru convalescenta Serbiei.