Criza italiană: Derapajul spre fascism

Cred ca pentru noi, romanii, momentul din aceasta seara din Parlamentul Europei a fost destul de umilitor: sa explicam, pentru a nu stiu cata oara, ca romanii nu sunt romi, ca in Italia traiesc milioane de romani cinstiti, care contribuie cu peste 1% din Produsul Intern al Italiei, ca la inceputul secolului XXI manifestarile fasciste sunt o rusine pentru intreaga Europa. Colegii nostri de la PDL, atat de vocali cand e vorba de a ataca in toate partile, au decis sa lipseasca, pentru a nu-i supara pe colegii lor italieni, din partidul lui Berlusconi. Eu cred ca romanii ar trebui sa stie cine apara interesul national in Parlamentul Europei. Grupul Popular, din care fac parte PDL si UDMR, a fost intotdeauna impotriva Romaniei, indiferent de tema, iar azi au demonstrat din nou acest lucru.

Deci, sa recapitulam: Italia atrage, de o bună perioadă de timp, atenţia internaţională prin două lucruri: situaţia romilor şi problema gunoaielor. Termenul folosit în mod curent pentru a desemna oricare din cele două chestiuni este acela de criză. Din păcate, nu este vorba doar despre un exces de exprimare, ci de o dublă realitate cu atât mai îngrijorătoare cu cât se adânceşte de la o zi la alta. Cauza este evidentă şi nu cred că mai este cazul să recurgem la eufemisme pentru a menaja orgoliul fraţilor noştri latini, care, de altfel, nu fac nici un efort pentru a ne menaja nouă sensibilităţile: pentru criza romilor şi pentru criza gunoaielor vina se află exclusiv la Roma. Responsabilitatea politică internă a fost tranşată de electoratul italian, însă învingătorii ne arată, de câteva săptămâni încoace, că, într-adevăr, nu au alte soluţii decât măsurile extreme pe care le-au vehiculat în campania electorală.

Culmea absurdului a fost atinsă zilele trecute, când o reprezentantă în Parlamentul italian a partidului lui Silvio Berlusconi a formulat o soluţie unică pentru cele două probleme stringente ale ţării sale: imigranţii clandestini să fie trecuţi în legalitate dacă adună gunoaiele care sufocă, de luni de zile, oraşul Napoli. Propunerea i-a şocat chiar şi pe cei din propria-i tabără politică, un senator al Ligii Nordului – formaţiune aparţinând coaliţiei guvernamentale de dreapta – declarând că “afirmaţia ei a depăşit orice limită a bunului simţ, atingând culmea idioţiei”.

Vehemenţa disputelor politice italiene s-a mutat şi în Parlamentul European, în plenul căruia a fost dezbătută, aseara, criza romilor. Noi, socialistii, am propus includerea acestui subiect pe ordinea de zi, in urma unei dezbateri in Grup si a intalnirii de care vorbeam, intre socialistii romani, italieni si spanioli.

Confruntărilor aprinse dintre colegii mei socialişti şi exponenţii grupurilor politice de dreapta li s-au adăugat, din păcate, încercările a doi europarlamentari din partea României, Csaba Sogor şi Laszlo Tokes, de a trage, şi de pe urma acestui caz, spuza pe turta lor: aceeaşi placă răsuflată despre drepturile minorităţilor şi autonomia culturală şi teritorială. Am mai remarcat că din plen, în ora alocată discutării situaţiei romilor din Italia – timp prea restrâns şi înghesuială prea mare pentru a primi şi eu cuvântul – au lipsit colegii noştri de la PDL, fideli obiceiului de a nu supăra Grupul Popular, din care fac parte alături de partidul lui Berlusconi.

Dincolo de aceste detalii, situaţia este una extrem de gravă, după cum o prezenta şi Comisarul european pentru Probleme Sociale, Vladimir Spidla, care a transmis aseară un avertisment ferm autorităţilor de la Roma.

Incendierea taberelor de nomazi, raidurile nocturne, arestările fără mandat, ameninţările cu mobilizarea armata pentru a lupta împotriva infracţionalităţii, sondajele care spun că două treimi din italieni vor ca toţi romii să fie expulzaţi din ţară şi semnalele trase de presă asupra atmosferei macabre ce domneşte pe forumurile italiene de discuţii pe Internet, unde numeroşi tineri exprimă idei de felul “clandestinii nu merită trimişi acasă, ci pedepsiţi prin împuşcarea cu tunul” sau “i-aş împuşca în faţă” – toată această atmosferă de ură etnică şi rasială este rezultatul unei propagande iniţial populiste, apărute pe fondul neputinţei de a controla fenomenul imigraţiei ilegale şi pe cel al infracţionalităţii, dar care degenerează, iată, în fascism în toată regula.

Mâine, Consiliul de Miniştri se reuneşte în şedinţa de mult promisă la Napoli, oraşul în care singura soluţie, găsită până acum doar de cetăţenii exasperaţi, la cele două probleme italiene – taberele de romi şi munţii de gunoaie – a fost focul. Dacă va fi adoptat pachetul de măsuri împotriva imigranţilor, cu care ameninţă în ultimul timp Frattini şi colegii săi, înseamnă că se va intra în faza gesturilor extreme la adăpostul unor norme antieuropene, caz în care cred că UE ar trebui să ia în discuţie posibile sancţiuni împotriva unui guvern ce încalcă valorile ce stau la temelia Europei Unite. 

P.S. Asa cum am amintit, avand regim de urgenta, timpul alocat dezbaterilor pe aceasta tema a fost extrem de restrans. Din partea noastra, a socialistilor europeni, a vorbit Adrian Severin. Dar noi avem dreptul ca, o data pe sesiune, sa depunem o Declaratie scrisa, acolo  unde nu reusim sa ne spunem punctul de vedere si dorim neaparat sa o facem. Eu am sa depun maine aceasta Declaratie care urmeaza sa fie cuprinsa, conform procedurilor, in textul Raportului despre acest subiect, ce va fi transmis apoi Comisiei Europene.