Datoria de a nu fi euforici

Incontestabil, PSD a obţinut rezultate bune la aceste alegeri, dar bune în raport cu situaţia din ultimii trei ani, nu în raport cu potenţialul său, dar mai ales în raport de faptul că este singurul partid de centru-stânga din România. Sa nu uitam ca, in 2004, dupa patru ani de guvernare, aveam 38%, acum – dupa patru ani de opozitie si o guvernare catastrofala a PDL si PNL – ne bucuram ca am castigat 28%-30%. De aici ar trebui să înceapă orice analiză.

Pe măsură ce aflu rezultatele din teritoriu, nu mai sunt, din pacate, la fel de entuziasmata cum eram aseara. Cineva chiar a scris azi-noapte ca e riscant sa analizezi situatia dupa exit-polluri si avea dreptate.

In orice caz, este evident ca suntem pe un trend ascendent. De ce? Ce anume a determinat această evoluţie?  Este mesajul nostru mai bine perceput, sau este vorba de faptul că unii dintre oamenii noştri au făcut ceea ce trebuia să facă şi au fost votaţi nu atât pentru faptul că sunt pesedişti, ci pentru că sunt buni administratori?

Această din urmă întrebare are un motiv extrem de serios. Mulţi dintre cei care au câştigat posturi importante în administraţia locală, primari şi preşedinţi de consilii judeţene, pentru alte partide, sunt foşti membri PSD, obligaţi să plece din partid sau daţi pur şi simplu afară, în numele unei reforme fără criterii şi fără rezultate palpabile în performanţele electorale ale partidului.

Sunt, dacă vreţi, mult prea multe cazuri „Oprescu” - şi acest lucru ar trebui sa dea de gândit. Am fost suprinsa sa constat cati fosti oameni din PSD au fost alesi ca primari PDL sau PNL sau presedinti de Consilii Judetene. Sau ca independenti. Pacat.

Partidul este pe cale să-şi recapete unitatea şi capacitatea de luptă şi, de aceea, astfel de analize nu trebuie  să dea naştere la noi surse de tensiune şi la noi linii de fractură. Pentru că pe rezultatele acestor alegeri se va construi campania pentru alegerile parlamentare. Care alegeri, dacă este să  judecăm după mai multe semnale care vin dinspre toate partidele, inclusiv dinspre PD-L, au toate şansele să se desfăşoare în luna martie a anului viitor.

S-a dovedit că revenirea în structurile de conducere şi implicarea în campanie a domnilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea a fost o decizie justă şi benefică. Ei au dat dinamism campaniei şi au dovedit o capacitate organizatorică extrem de necesară în astfel de perioade.

PSD are datoria să nu fie euforic, mai ales pentru faptul că are de dus bătăliile  din turul al doilea, iar partidul trebuie să rămână mobilizat în continuare. Asta nu înseamnă că oamenii noştri nu merită din plin felicitări şi aprecierea pentru eforturile şi implicarea lor.

Iar cea mai importantă bătălie, cu grad ridicat de simbolism, este aceea din turul doi al alegerilor pentru Primăria Generală a Capitatei. Care nu este una între Băsescu şi Iliescu, aşa cum lasă de înţeles dl Blaga, care citea astăzi un text penibil de agresiv. 

România are alte probleme şi alte bătălii de dus, iar cu discursuri ca cel de azi al dlui Blaga nu se  rezolvă nici problemele de trafic, nici pe acelea legate de poluare, de reducere a sărăciei, de construcţii de locuinţe sociale.

Personal am admirat prestaţia lui Cristi Diaconescu. A fost coerent şi a identificat bine problemele oraşului. Sper că PSD va avea  înţelepciunea să-l prezinte drept candidatul partidului pentru alegerile din 2012 de la Capitală. 

Acum avem oportunitatea de a face schimbarea necesară, susţinându-l pe Sorin Oprescu. Independenţa are şi ea culoare ideologică. Iar Sorin Oprescu rămâne fundamental un om de stânga, pe care avem datoria să-l sprijinim, ca oameni de stânga.