Aici, la Strasbourg, nu am reusit sa prind meciul Romania-Olanda. Posturile franceze si germane au difuzat meciul Italia-Franta, dar au anuntat de fiecare data cand Olanda a dat gol. Asa ca, nu pot aprecia cum a jucat Romania in aceasta seara. Imi pare extrem de rau insa ca nu ne-am calificat. Cred ca am facut o figura rezonabila in aceasta grupa atat de dificila.
De aceea, eu cred ca tricolorii nostri merita felicitati, chiar daca acum ne retragem - cu fruntea sus - din Campionatul European.
iunie 17, 2008 la 9:09 pm
Oh, Corina, ar fi frumos dacă ne-am fi retras cu fruntea sus!
Dar, din păcate, am făcut-o în acelaşi stil ireversibil românesc: când am văzut că se chiar poate, ne-am speriat! Şi am căzut în genunchi! E, cred, “defectul profesional” al unui popor născut creştin: cade prea uşor în genunchi în faţa oricui!
Prea multe secole de plecat capul în speranţa că sabia nu-l taie ne-au făcut, se pare, să uităm sângele de Decebal ce a iscat sângerii prin munţii Sarmizegetusei…
Şi iar, şi iar, spunem din nou, şi iar, şi iar “PĂCAT, PUTEAM MAI MULT, DAR…”…
iunie 17, 2008 la 9:20 pm
[...] leo spune: iunie 17, 2008 la 9:09 pm [...]
iunie 17, 2008 la 9:41 pm
Buna seara, Corina si bine te-am gasit !
E adevarat, acum cand amintirea meciului cu Olanda e atat de proaspata si inca vie, tristetea si regretele ne coplesesc, caci am fost aproape de pasul care ne-ar fi dus in sferturi…
Preocupati sa iesim cu fruntea sus din confruntarea cu “lalelele portocalii”, ne-am cam lovit cu capul de grinda de deasupra si ametiti de “ce-ar fi putut fi”, am ramas in afara primelor doua locuri, contempland peisajul fotbalistic neputinciosi.
Pacat ca nu ne-am oferit o implinire sportiva, cu atat mai mult cu cat aceasta ocazie a venit dupa 8 ani…
Dar ne-am obisnuit ca Romania in jocurile ei sa fie surprinzatoare, nu-i asa ?
iunie 17, 2008 la 9:50 pm
Măcar aici am sperat 90 de minute, întrerupte de 15 de pauză. Altfel, sperăm din 4 în 4 ani şi speranţele durează mai puţin decât o repriză de meci de fotbal.:)
iunie 17, 2008 la 9:52 pm
Multumesc Leo, Pescarusul Argintiu si Gigi Capsunaru. Fiecare gasim acum tot felul de explicatii. Adevarul e , cred eu, ca trebuie sa recunoastem ca am picat din start in cea mai grea grupa si trebuie sa fim multumiti ca a iesit macar asa. Am avut, dupa 8 ani, asa cum zice Pescarusul, o mare ocazie. Am mers bine pana la un punct. Vad ca Italia e exact invers, cu cat joaca mai mult, cu atat joaca mai bine. Dar specialistii pot comenta mai bine ca mine.. O seara frumoasa!
iunie 17, 2008 la 10:06 pm
@Leo-Gigi
Dacă ar fi s-o spunem pe-aia dreaptă, Decebal a cam fugit prin munţi, fugărit de romani. Puţină istorie autentică, la ceas de noapte, nu strică.:)
iunie 17, 2008 la 10:26 pm
In meciul cu Franta n-am tras un sut spre poarta adversa,in cel cu Italia am fost ajutati,iar cu olandezii am dat dovada de multa slabiciune. O intamplare a facut sa ajungem pana aici. Lipsa de determinare a jucatorilor
precum si proasta alcatuire a formatiei au dus la acest esec si cand te gandesti ca aceasta generatie a avut tupeul sa se compare cu cea a lui Hagi, ba chiar mai mult! Avea dreptate Boloni cand spunea ca nu stim sa fim constanti.Suferinta celor de-acasa este grea si apasatoare. De la antrenor si pana la ultimul jucator, cat si cei din conducerea FRF, trebuie sa-si asume acest esec. Inchei prin a spune ca sunt Dezamagit!
iunie 17, 2008 la 10:45 pm
@ Agnosticus - sperantele astea ne tin, in general, in viata. Acum, cu fotbalul, asa cum am mai zis, cred ca mai degraba putea fi mai rau.. De aceea am zis ca am iesit cu fruntea sus, adica rezonabil.
Sa speram ca peste patru ani, cand Campionatul se va tine in Polonia si Ucraina, va iesi mai bine.
Are dreptate Paul ca jucam in salturi si nu suntem constanti. Poate si modul de viata are un rol aici. Tocmai urmaresc un post francez, care ii lauda pe olandezi pentru disciplina lor, adica se culca la noua seara, nu beau, nu fumeaza, sunt mereu in antrenamente. Si diferenta se vede.
Va multumesc tuturor pentru comentarii.
iunie 17, 2008 la 10:50 pm
@ agnosticus
nu ştiu despre ce istorie vorbeşti tălică, pentru că:
- eu nu fac trafic decât pe bloguri ale unor OAMENI ce oferă celorlalţi cel puţin tot atât respect cât aşteaptă să primească la rându-le;
- în stilul cu care probabil vă veţi obişnui, aceia care nu mă cunosc deja de pe blogul ANeului, eu am făcut o referire plastică la CARACTER, nu la istorie.
Dacă vrei tălică să extindem discuţia pe plan istoric, mă voi limita doar a spune că, în vreme ce, cu foarte puţine excepţii, românii n-au murit cu fruntea sus ca Decebal, ci fie îngenunchiaţi, fie trădaţi de ai lor, în vreme ce dacii au fost înfrânţi de o forţă ce i-a copleşit, preferând, atunci când şi ultima speranţă la un drept la recurs pe câmp de luptă s-a pierdut, să-şi ia singuri viaţa decât să servească drept materie primă pentru distracţie în circul roman al Colloseumului, ei, romanii, au fost înfrânţi de propria autosuficienţă şi desfrânare. În vreme ce dacii ne-au lăsat moştenire pe Burebista ori Decebal, macaronarii au de purtat pe blazon pete numite Nero ori Brutus. Să văd eu care alt popor ar fi făcut mai multe în condiţiile istorice date, la confluenţa între atâtea imperii care s-au tot înghesuit să ne fie expansionist vecin!
Vei aprecia, sper, reţinerea mea, pentru că pe teme ce ne pasionează în genere putem revărsa valuri de cerneală. Dar, încă o dată, alta era ideea…
iunie 17, 2008 la 11:27 pm
@ Paul
stai liniştit, că de asumat nimeni nu-şi va asuma nimic! în bunul obicei românesc, se va găsi un ţap ispăşitor, probabil Piţurcă, deşi de data asta are concurent serios în Mutu, şi se vor înghesui cu toţii la lapidarium…
că, să nu uităm, numai succesurile are mai mulţi taţi, eşecurile are origini din flori…
n-o spun însă din dorinţa de a te contrazice neapărat, ci pentru că asta e convingerea mea intimă: ceea ce ne-a lipsit a fost tocmai inconstanţa; pentru că prea suntem constanţi în a ne mulţumi cu puţin!
ce fiare au fost şi Lăcă, şi Piţi în teren, şi uite ce fani de băgat autobaza în poartă au ajuns! de ce? pentru că asta ne e constanţa: ne mulţumim cu firimituri de la masa bogaţilor, ne mulţumim a muri frumos, în loc să vrem să trăim curajos! Cu ochii pe partea încă plină a paharului, lesne uităm că ea, jumătatea goală, e primitor loc de… preaplin!
iunie 18, 2008 la 12:40 am
Dragilor…musai sa tun si sa fulger in felul meu cu care, sper v-ati obisnuit, Sfinxul e aici de mii de ani si nu a reusit nima sa-l zdruncine, nici macar scanarile americanasilor jmecheri…
In alta ordine de idei, am zis si ma repet, Piturca a pornit din start gresit : multumit din start, repet, cu egalul, a tot racnit inaintea fiecarui meci ” trebuie sa ne aparam “, nu a facut nici macar o schimbare la timp, dar nici una, sunt curioasa cine a calculat bioritmul lui Mutu si de ce nu sade el pe bancuta de rezerve cand nu e in forma deci nu da randament, de ce nu a fost inclus Bratu in echipa, de ce nu avem nici la ora asta un antrenor capabil la nationala,unul curajos care sa fii auzit la viata lui si de aparare dar si de ATAC, de ce nu avem in cei patru ani in care vegetam timp sa ne pregatim macar doi atacanti compatibili in teren, de ce ne multumim cu putin si nu intram in teren sa castigam, din primul minut….si, cate si mai cate …
Sa ma ierte Doamne, Doamne, dar, iacata ca pana si in fotbal e nevoie de matriarhat caci, istoria la care se face referire domnilor zice ca, atunci cand barbatii au pierdut batalie dupa batalie, au ramas la vatra sa se ingrijeasca de copii si gatit, iar ele, amazoanele au castigat batalie dupa batalie, mai apoi, Zamolxe invatatul, a reintrodus patriarhatul….
Recunosc, cum am zis si pe alte bloguri, al AN-eului de ex, nu-l suport pe Piturca, am zis din start ca nu exista o punte intre el si echipa, nu e unantrenor compatibil cu nationala Romaniei…care nationala azi a jucat de miru lumii , vorba banateanului, asa !
Nici macar resiteanul meu Chivu nu a jucat fotbal, ca sa fiu mai clara. Ne-am obisnuit noi romanii sa ne calificam la baraje, sa ne multumim cu putin, sa asteptam pomeni, sa ne aparam ori trebuie ori nu, uitam ca golurile se inscriu in atac si contraatac, facem ce stim mai bine, in fata portii de nenumarate ori pierdem ocazii mari din cauza egoismului, arogantei, si nu dau nume caci se cunosc vedetele pacii care nici macar un singur gol nu au fost in stare, cel al onoarei sa-l inscrie….
As fii inteles bulibaseala de joc de astazi in conditiile in care am fii castigat primele doua meciuri… de ce nu a fost desemnat de ex Lobont sa efectueze lovitura de la 11m in meciul cu Italia, de ce desteptaciunea de Piti s-a incapatanat sa decida ca Mutu sa fie erou…de ce azi la finalul meciului s-a grabit Piti, ca am crezut ca se ineaca in propria prostie, sa declare ca echipa lui e una dezorientata…pai bibicul le-a cerut pana inclusiv astazi in min 80 sa se apere…parca e drogat si centrat exclusiv pe expresia asta ” trebuie sa ne aparam “…na, s-a aparat, inclusiv azi! A dat vina pe echipa el, porumbelul imaculat…de parca gasirea unui vinovat ne incalzeste pe noi…..daca ar fii un om de caracter si-ar da demisia si el si Mutu….ceilalti inca mai pot fii recuperati..
Tare suparata sunt, pentru toti romanii ce au stat azi in multe orase in ploaie asteptand momentele de sarbatoare, macar de la regele fotbal…
La nationala ne trebuie un brat de fier, un antrenor capabil, unul care sa stie sa impuna respect, si sa nu mai faca nici o confuzie intre strategie, tactica si…prostie…. sunt suparata pe toti jucatorii, cu f mici exceptii…
De Piturca sa nu mai aud cat eu traiesc.
Corina prietena draga, tocmai asta ne doare, ca daca am fi inscris macar golul de onoare ne-am fii retras cu fruntea sus, dar noi, ne-am umilit , nu ne-au umilit altii, singuri ne-am facut de ras, si nu-i iert, caci, nu-s olandezii de fier, nu au zece perechi de picioare si crampoane, nu au stele in frunte…dar…stiu sa lupte, din primul minut, pana in ultimul minut.
Of, tare-s necajita…
Sibilla
iunie 18, 2008 la 3:37 am
Dragă Corina,
Mă întreb cum ar fi reprezentată România în Parlamentul European dacă nu aţi fi tu şi Renate Weber? Roberta Anastase avea treabă pe la iRealitatea tv să-şi dea cu presupusul despre măreţia preşedintelui Băsescu. Vine vreodată pe-acolo?
Cu privire la Naţională, oricum, să fim realişti: Franţa şi Italia au încasat-o mai tare ca noi. Diferenţa e că Italia s-a mobilizat şi a bătut Franţa. Aşa face mereu Italia, are parcurs ascendent. Olanda cred că va fi campioană europeană. Singura care o poate opri e … Italia!
Să vezi tu acum că Oracolul din Bălceşti rămâne mic copil faţă de mine:)
Te pup ţi îţi urez mult succes la Strasbourg. Felicitări, încă o dată, pentru prestaţia ta.
iunie 18, 2008 la 4:00 am
Nu trebuie sa gasim nici o scuza pentru esecul de aseara. Echipa aliniata de Van Basten putea fi invinsa . Ne-au batut cu rezervele. Unde a fost marele tactician Piti? Ai nostri nu au nici o scuza. Rusine!
iunie 18, 2008 la 5:06 am
Esti diplomata Corina dar adevarul este ca, desi are multi jucatori de valoare, avem o echipa modesta.
iunie 18, 2008 la 5:20 am
Cum se scrie istoria
Prin min 75 al meciului cei aproximativ 10000 de romani din tribune au cantat “Desteapta-te romane”.
In minutul 90 , invinsi, cei 11 “fotbalisti” romani au parasit terenul fara sa-si salute suporterii.
Restul e tacere. Si vor avea parte de ea la proximele meciuri.
iunie 18, 2008 la 6:12 am
eu nu vad rezultatul de aseara o tragedie.
iunie 18, 2008 la 6:21 am
Si uite-asa, Corina, toata lumea se pricepe la fotbal si politica. Hai mai bine sa ne ridicam, sa ne scuturam si sa mergem mai departe cu experienta acumulata, chiar daca ea pare umulitoare. Hai sa punem osul la treaba si la urmatorul campionat european sa ne propunem sa ajungem in finala.
iunie 18, 2008 la 7:45 am
Buna dimineata tuturor. Se vede ca toti suntem intristati de prestatia echipei noastre de aseara. Sigur ca, asa cum spuneati, un gol de onoare ar fi fost ceva… Pacat. Acuma, vorba lui Crash, sa ne scuturam si sa ne ridicam. Imi pare rau ca nu am reusit sa ne mobilizam.
Va doresc o zi frumoasa si numai bucurii!
iunie 18, 2008 la 7:47 am
Roxana, eu cu Renate lucrez foarte bine, chiar avem un raport impreuna legat de sanctiuni.
In ce o priveste pe Roberta, eu cred ca va veni din ce in ce mai putin, ea si toti cei care sunt interesati sa candideze in toamna pentru Parlamentul national.
iunie 18, 2008 la 8:44 am
Ei, nu trebuie să spună nimeni că am avut dreptate şi nu era atunci cazul pentru un atare entuziasm.
Pur şi simplu gândesc fără ca judecata să-mi fie întunecată de pasiune. La fel şi în politică, nimeni nu înţelege că nu sunt nici cu… şi nici cu…, şi mă numesc întotdeauna “agent provocator” al adversarului politic.
Eu abia acum nu sunt trist în ceea ce priveşte fotbalul românesc, pentru că domniile lor încep să realizeze învingerea netă, ca scor şi ca joc, de la o echipă care a rulat rezervele, ca la amicale. Există un moment în care cineva s-ar putea gândi la schimbări, şi nu la schimbarea antrenorului mă gândesc eu. Din păcate această stare nu va ţine mai mult de o lună, pe urmă va începe iar optimismul exagerat.
Deşi nu mă pricep la fotbal, deşi nu am urmărit meciurile României, vă pot spune ce nu merge, şi asta de cel puţin 16 ani. România are o echipă naţională a vedetelor, fiecare simte că ceilalţi trebuie să alerge pentru el. Dacă aveţi o înregistrare cu meciurile României, priviţi cu atenţie, nu pe cel ce joacă, ci pe cel care este în conul de umbră al acţiunii. Este o mişcare cu plictis, agale, greţoasă. Adresam de curând o întrebare, nu mai ştiu pe ce blog, de ce la ei în teren situaţia era om la om, la noi în teren situaţia era pe grupuri, adică total împotriva regulilor. “Buluc pe minge” este prima situaţie de evitat care se învaţă la pitici. Prezenţa zonală şi “la adversar”, aşa numitul “ţine om”, este calea cea mai bună de a contracara un atac. Mă mai întrebam de ce de la ei la noi mingea făcea 20 de secunde şi de la noi la ei făcea cam 4 ori 5 minute. Răspunsul este simplu, ei preferau pasele lungi, precise şi la omul liber, noi realizăm o “ţesătură” de pase (cum spun comentatorii), mult mai uşor de interceptat şi, mai ales, mai uşor de prevăzut ca rezultat.
În ultimul meci, România a avut două şuturi pe spaţiu porţii şi un singur corner. Aici este cu adevărat penibil. Dacă şutezi de la mijlocul terenului şi poţi avea mai multe lovituri pe spaţiul porţii. Chiar dacă cele două şuturi s-ar fi fructificat, tot nu am fi putut învinge. Aici este vina, că ne bazăm pe un singur om, adică Mutu. Ceilalţi ştiu deja asta şi îl blochează de nu poate nici respira. Şi cu asta ce am făcut?
În concluzie, ar trebui să renunţăm la scheme de victorie şi să recurgem la strategii de învingere, începând cu alegerea echipei dintre cei care nu se cred vedete, dintre cei care ştiu să fie legaţi unul de altul, care să lucreze împreună. Al doilea punct de vedere, ar trebui să nu jucăm la victorie ci pentru spectacol. Chiar dacă nu vom fi campioni, măcar vom fi cea mai iubită naţională de pe mapamond. Pe vremuri Brazilia era o echipă a spectacolului şi era iubită de toată lumea, chiar dacă învingea, chiar dacă nu învingea, era tot timpul no.1. Ar trebui să plecăm şi noi de aici, un joc deschis, spectacol în mânuirea mingilor şi forţarea atacului. Cum spunea Pele, “Atunci mergeam pe cartea atacului. Chiar dacă luam două goluri, dădeam noi patru.” Spectacolul echivalează cu o victorie.
iunie 18, 2008 la 8:48 am
Acum se pricep si cocoanele cu Vertu la fotbal!
iunie 18, 2008 la 9:45 am
Poate avem mai mult noroc data viitoare…
iunie 18, 2008 la 10:45 am
Penibili in fata rezervelor olandeze !
iunie 18, 2008 la 11:17 am
Marius, esti mai bun ca ei? Mai terminati odata cu aratatul cu degetul si incepeti sa gasiti solutii! Olandezii sunt disciplinati, nu dau vina unul pe altul si nici nu se uita stramb si cu repros atunci cand altii la fel ca ei gresesc. Zambesc, dau o mana de ajutor si muncesc mai mult.
M-am saturat pana peste cap de atitudinea asta in care cautam doar vinovati si aproape niciodata solutii! De asta plec, poate gasesc acolo alte mentalitati!
iunie 18, 2008 la 7:04 pm
Eu vreau să rămîn după aceste Europene doar cu impresia deosebită lăsată de suporterii naţionalei. Ei merită toate felicitările. Fotbaliştii au primit ce au meritat…cînd vrei puţin, puţin primeşti. În schimb rom’nii au demonstrat Europei că nu sîntem doar un popor de Mailaţi, şi că sîntem mult mai civilizaţi şi mai…cheltuitori decît şi-au închipuit ei. Am un singur regret…că nu le-a dat Bănel un gol italienilor. Atît despre fotbal!Din păcate ne întoarcem la oile noastre. La valiza lui Gigi , la alianţa PDL-PNG , la gropile din Sătmar şi găurile din bugetul lui…O seară plăcută. Hai RomÂnia!