Sinaia – reuniunea grupurilor parlamentare

Am participat, ieri si azi, la reuniunea grupurilor parlamentare ale PSD si PC de la Sinaia. Temele principale de discutie au fost strategia politica pentru sesiunea legislativa si bugetul de stat pe acest an. De asemenea, au fost analizate unele instrumente ale activitatii parlamentare, precum initiativa legislativa si institutia raportorului, aceasta din urma avand o traditie bine consolidata in Parlamentul European.

Fiind prima reuniune majora a PSD dupa alegeri si dupa intrarea la guvernare, un subiect de dezbatere au fost efectele acestor mutatii asupra partidului si modul in care va aborda acesta, in continuare, alegerile europarlamentare si cele prezidentiale din acest an. Inca o data, s-a subliniat necesitatea afirmarii identitatii proprii de stanga a PSD si a abordarii hotarate a celor doua scrutinuri ce urmeaza. Am observat ingrijorarea multora, mai ales a celor din teritoriu, de a nu ne pierde electoratul stabil si fidel ca urmare a aliantei cu PDL si a participarii la guvernare. 

Am retinut, de asemenea, preocuparea ministrilor nostri de a gasi solutii pentru traversarea crizei cu cat mai putine repercusiuni negative asupra populatiei. In ciuda contextului dificil, chiar daca nu in intregime si la termenele dorite, PSD a reusit sa-si impuna, la elaborarea bugetului pe 2009, punctul de vedere in materie de protectie sociala. Instituirea pensiei minime garantate este unul din exemplele cele mai elocvente in acest sens. In conditiile in care foarte multi batrani supravietuiesc cu pensii de mizerie, cred ca e un prim pas spre ameliorarea situatiei lor aceasta majorare de la 1 mai, la 300 de lei a pensiilor mici, urmand ca de la 1 octombrie sa fie marite la 350 de lei. Majorarea generala a pensiilor si a salariilor bugetarilor, tot in doua transe, fie si numai cu 5% cat s-a reusit deocamdata, majorarea salariilor profesorilor in functie de rezultatele profesionale, compensarea medicamentelor cu 90% din pret pentru pensionarii cu venituri mai mici de 600 de lei pe luna, cresterea subventiilor pentru agricultura, alocarea a 7% din PIB pentru investitii in infrastructura (drumuri, reabilitarea termica a cladirilor, programe pentru apa si canalizare, alimentarea cu apa a localitatilor etc.), capitalizarea CEC pentru sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii, sustinerea cu 50% a formarii profesionale pentru angajati si someri, extinderea programului de schimbare a masinilor vechi, prin majorarea sumei alocate (de la 3.000 la 3.800 de lei), a numărului de masini (la 60.000) si reducerea vechimii masinii (de la 12 la 10 ani) – sunt doar cateva din masurile adoptate in aceste zile ca urmare a insistentelor PSD.

M-am referit la aceste hotarari concrete pentru ca s-a facut mult caz pe nerespectarea promisiunilor electorale, fara a se tine cont de deteriorarea accelerata a cadrului economic si de nevoia de punere de acord a pozitiilor celor doua partide din coalitia guvernamentala. La Sinaia, in aceste doua zile, au fost discutate si alte masuri dorite a fi adoptate ca prioritati legislative ale urmatoarei perioade. In afara de aceste discutii cu caracter mai tehnic, ma bucura mult schimburile de opinii pe care le-am avut cu colegii parlamentari din tara si faptul ca am constat ca exista o stare de spirit realista cu privire la perioada ce urmeaza. Imi pare rau, dar poze nu am facut.. 

Va doresc un sfarsit de saptamana cat mai placut! 

Reuniunea Socialistilor Europeni

Ieri, la Bruxelles, a avut loc reuniunea informala cu ocazia Anului Nou a reprezentantilor socialisti din Parlamentul European. Intrucat 2009 marcheaza finalul acestei legislaturi si este un an electoral, a fost un bun prilej de bilant al activitatii europarlamentarilor socialisti, precum si de discutare intr-un cadru amical a perspectivelor noastre, ale socialistilor europeni,  in alegerile din iunie. Am retinut din cuvantul lui Martin Schulz, liderul Grupului Europarlamentar Socialist, preocuparea deosebita pentru o Europa sociala, mai ales in dificilul context economic pe care il traversam. Problemele cetatenilor se acutizeaza si politicile aplicate de guvernele de dreapta se dovedesc pretutindeni a nu fi viabile, fapt care face necesara mobilizarea fortelor social-democrate europene pentru a propune oamenilor solutiile credibile si eficiente pe care le asteapta.

Alaturi de Jan Marinus Wiersma, vicepresedintele Grupului Parlamentar al Socialistilor Europeni

Cu Daciana Sarbu, Gabriela Cretu si Martin Schulz, liderul Grupului Socialist din Parlamentul European.

Bun venit, Daciana, in blogosfera! Va invit cu drag pe blogul ei “verde”: http://dacianasarbu.wordpress.com/

Impreuna cu o parte dintre colegii europarlamentari de la PSD

Cu Adrian Severin, coordonatorul Delegatiei PSD din Parlamentul European 

Agenda Sociala Reinnoita

Dupa raspunsul Comisiei Europene privind conditiile de munca din minele Vaii Jiului, am contribuit cu amendamente la Propunerea de Rezolutie a Parlamentului European referitoare la Agenda Sociala Reinnoita. Proiectul de raport se afla in dezbaterea Comisiei pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale, a carei membra sunt, si vizeaza corelarea Agendei Sociale Reinnoite cu punctul de vedere al Parlamentului European. Aceasta Agenda Sociala este un pachet de initiative, lansate in iulie 2008 de Comisia Europeana, reprezentand, prin strategiile pe care le cuprinde, un nou angajament in favoarea Europei sociale. Masurile propuse se refera la aspecte precum ocuparea fortei de munca, combaterea saraciei, a excluziunii sociale si a discriminarii, preocuparea pentru sanatate, educatie si tineret etc.

 

In ceea ce ma priveste, am dorit sa ating trei probleme. In primul rand, consider necesara actualizarea Agendei in functie de evolutiile – de fapt, mai corect spus, involutiile din planul social-economic european. Drept urmare, am propus o atentie sporita fata de dezechilibrul social si tensiunile provocate in tot mai multe tari europene de cresterea somajului, reducerea alocatiilor bugetare si saracirea populatiei, in contextul recesiunii economice. Pentru aceasta, am solicitat Comisiei si Consiliului European sa adopte politici sociale și de ocupare a forței de munca sustenabile si eficiente, cu accent pe masurile de solidaritate sociala si cu o preocupare sporita pentru raspunsuri urgente si coordonate la provocarile sociale.

 

In al doilea rand, am propus acordarea unei atentii speciale regiunilor celor mai afectate de globalizare si de tranzitia economica, mai ales celor din noile state membre in care sunt necesare reconversia fortei de munca, diversificarea surselor de venit si sustinerea initiativelor antreprenoriale in vederea ameliorarii starii de saracie si a contracararii lipsei de sanse a populatiei, precum si pentru a preveni potentialele tensiuni sociale. M-am gandit, in primul rand, la Valea Jiului.

 

Un alt set de amendamente pe care le-am depus vizeaza cateva domenii sociale pe care le consider esentiale. In conditiile in care romanii si bulgarii inca intampina piedici la angajarea in majoritatea statelor vestice, am solicitat o atentie prioritara pentru inlaturarea barierelor interne in vederea stimularii mobilitatii profesionale in cadrul UE. Mi se pare firesc ca preocuparea pentru libertatea de miscare a lucratorilor din tarile membre sa prevaleze asupra grijii fata de imigratia din afara UE – o problema care-i preocupa mai ales pe colegii din vechile state membre ale Uniunii. De altfel, cred ca aceasta  grija pentru imigranti trebuie dublata de prevenirea posibilelor dezechilibre pe care exodul creierelor din tarile mai putin dezvoltate le poate avea asupra acestora si asupra echilibrului socio-economic global. Am subliniat, de asemenea, necesitatea dinamizarii procesului de integrare a sistemelor educationale din tarile membre si, nu in ultimul rand, am insistat asupra importantei sprijinirii femeilor care vor sa devina mame, atat prin alocatii corespunzatoare pe perioada cresterii copilului, cat si prin crearea unui cadru favorabil pentru reintegrarea pe piata muncii, o atentie sporita cuvenindu-se mamelor care isi cresc singure copiii, intrucat acestea reprezinta o categorie vulnerabila.

 

Sper ca aceste amendamente sa fie aprobate, cu sprijinul colegilor mei socialisti, astfel incat Agenda Sociala Reinnoita sa raspunda mai prompt si mai eficient provocarilor sociale tot mai complexe ale unei Europe afectate de recesiune si de miscari de protest.  

Raspunsul Comisiei Europene despre situatia din Valea Jiului

Am primit raspunsul Comisiei Europene cu privire la posibilitatile si intentiile sale pentru imbunatatirea sigurantei muncii in industria miniera din România. Semnalul meu de alarma, in calitate de membra a Comisiei pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale a Parlamentului European, viza situatia critica din mineritul romanesc, asa cum a fost evidentiata de cele doua explozii din 15 noiembrie 2008, de la mina Petrila, in urma carora au decedat 13 mineri si alti 12 au fost grav raniti.

 

“Comisia deplange tragicul accident care a cauzat de curand un numar de decese si raniti printre minerii din România”, se arata in raspunsul scris al Comisarului pentru Munca si Afaceri Sociale, Vladimir Spidla. Reprezentantul Executivului european prezinta actele normative care stabilesc masurile de siguranta pentru prevenirea riscurilor profesionale, subliniind ca Romania a comunicat transpunerea acestor masuri in legislatia proprie si ca este de competența autorităților naționale sa aplice aceste norme. In raspuns se precizeaza ca “având în vedere gravitatea accidentului menționat de către distinsul membru și deoarece nu avem la dispoziție suficiente date, Comisia va contacta autoritățile române pentru a obține mai multe informații, inclusiv rezultatul eventualelor investigații și acțiuni desfășurate la nivel național de către autoritățile naționale de aplicare a legii”.

 

Consider salutara preocuparea Comisiei Europene pentru siguranta activitatii de exploatare miniera din Romania, care, dupa cum reiese din acest raspuns, este reglementata in conformitate cu standardele europene. Din pacate, in vreme ce in Uniunea Europeana accidentele mortale in minerit sunt, de o buna perioada de timp, rare exceptii, in Romania ne confruntam aproape anual cu un bilant tragic de vieti omenesti. Revine, asadar, autoritatilor romane responsabilitatea pentru respectarea normelor de siguranta a muncii in subteran, iar rezultatele anchetei, care este inca in curs, sper ca vor fi revelatoare pentru raspunderea celor implicati in activitatile soldate cu cele doua explozii de la mina Petrila.

 

Din pacate, raspunsul Comisiei Europene nu face deloc referire la posibilitatile de implicare in identificarea si punerea in practica a unor solutii pentru gravele probleme sociale si economice din Valea Jiului. Dupa cum aratam in intrebarea pe care am adresat-o, in aceasta zona persista un risc ridicat de noi accidente, de înrăutățire a stării economice a populației și de tensiuni sociale, fiind necesar un program complex de transformare socio-economică a intregii zone. E necesara o preocupare mai insistenta a autoritatilor locale, nationale si europene pentru ameliorarea conditiilor de munca din mineritul romanesc, dar si pentru contracararea saraciei din bazinul Vaii Jiului si diversificarea surselor de venit pentru o populatie dependenta de minerit, in contextul esecului evident al incercarilor de pana acum de reconversie profesionala.

 

Nu cred ca e normal sa ne amintim ca este o situatie grava in Valea Jiului numai atunci cand mor oameni, dupa care aceasta problema sa fie trecuta in uitare din nou. Voi aborda aceasta stare de fapt atat cu colegii mei din partid, cat si in continuare in fata institutiilor internationale, pentru ca nu putem sa inchidem ochii in fata greutatilor cu care se confrunta semenii nostri din aceasta zona, care ramane, in aceste conditii, un potential focar de instabilitate sociala.

 

De altfel, la nivelul intregii Europe exista o ingrijorare sporita fata de deteriorarea climatului social pe fondul crizei economice si financiare. In urma miscarilor de protest din ultima perioada, unele extrem de violente, din Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria, Grecia si Islanda, pentru martie a si fost convocat un summit al liderilor tarilor UE. Acesta va fi consacrat identificarii de masuri rapide pentru a preveni revoltele sociale, in conditiile in care somajul e in crestere, iar guvernele recurg la reduceri drastice ale cheltuielilor bugetare.

Ganduri de Ziua Unirii

Ma bucur ca implinirea a 150 de ani de la Unirea Principatelor a fost marcata prin manifestari menite sa-i sublinieze importanta in istoria noastra si sa omagieze efortul generatiei pasoptiste. Este o aniversare rotunda, prilej de rememorare a trecutului, dar si de analiza a prezentului. Un secol si jumatate de la Unirea cea Mica nu poate fi sarbatorit fara a ne gandi ca ea a deschis drumul cuceririi independentei de stat si al atingerii clipei astrale a Marii Uniri. A fost un vis care n-a durat, din pacate, decat 22 de ani, dupa care Romania s-a prabusit in haul regimurilor dictatoriale, al razboiului si apoi al comunismului. Tradari si consecventa, sacrificiu pentru un ideal si pragmatism, curaj si lasitati – toate acestea ies la suprafata prin lupa acestei aniversari si privindu-le in fata, deschis, asumandu-ni-le, chiar atunci cand sunt adevaruri mai putin placute, s-ar putea sa pasim inainte fara a repeta erorile trecutului. Suna a cliseu, dar istoria e o lectie permanenta despre cat de scurta e memoria omenirii.

Dar dincolo de raportarea la trecut, inevitabila in astfel de momente aniversare, m-am intrebat azi: cat de uniti, de solidari, suntem noi, la 150 de ani de la implinirea primei etape din visul Unirii? Despre ceea ce ne caracterizeaza in plan inter-uman, poate ca vorbeste de la sine gestul medicilor din Slatina care au lasat sa moara un om, pentru ca nu-l gasisera figurand in registre ca avand asigurare. E un caz izolat, desigur, chiar daca astfel de evenimente tragice se repeta ingrijorator de des. Cu siguranta nu e deloc reprezentantiv pentru corpul medical din aceasta tara. Dar ma tem ca s-ar putea sa ilustreze, totusi, nivelul la care au ajuns relatiile dintre oameni. Inrairea, indiferenta, individualismul impins pana la egoism, competitia transformata in adversitate sunt realitati ale vietii noastre de zi cu zi, pe care le simtim de multe ori, dezamagiti de degradarea raporturilor dintre semeni. Repet, nu vreau sa generalizez, dar un astfel de caz extrem ar trebui sa ne puna pe ganduri.

De asemenea, nu pot sa nu evoc aici o dovada de cinism, care vine de peste Prut si care ne aminteste, la aniversarea Micii Uniri, ca acest râu ne desparte, nu ne uneste. Marti, la inmormantarea lui Grigore Vieru, presedintele Voronin l-a omagiat pe marele poet, in memoria caruia a fost decretata zi de doliu national. A doua zi, Vladimir Voronin s-a inchinat lui Lenin, la implinirea a 85 de ani de la moartea acestuia, despre care a spus ca a fost un lider genial, ale carui idei sunt de actualitate si pot deveni ”o foaie de parcurs pentru rezolvarea problemelor timpurilor moderne”. Partidul Comunist si liderul sau au castigat ultimele doua scrutinuri parlamentare si prezidentiale, aflandu-se de 8 ani la putere in cel mai sarac stat din Europa. “Basarabia este un copil infasat in sarma ghimpata” – constatarea lui Grigore Vieru e dureros de actuala astazi. In aceasta primavara, in Moldova vor avea lor alegeri si, oricat am privi noi spre apus, nu cred ca se cuvine sa uitam ca in stanga Prutului traiesc romani care sufera pentru limba lor materna, pentru identitatea lor nationala si pentru aspiratiile lor democratice.

De ziua Unirii Principatelor, va propun aceste trei teme de meditatie: invatamintele trecutului, relatiile inter-umane dintre romani si soarta Basarabiei.

 Un sfarsit de saptamana linistit tuturor!

Legea interceptarilor, intre directiva contestata si realitatea romaneasca

Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii suscita, de cateva zile, dispute aprinse, alimentate de unele acuzatii cu caracter politic.

 

Iata continutul primului alineat al acestui act normativ atat de controversat:

Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave.

 

Nu e nevoie sa fii jurist de meserie pentru a-ti pune, din capul locului, cateva intrebari firesti. Mai intai, ce garantie avem ca o formulare atat de ambigua precum aceasta – “in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave” – nu va fi folosita drept paravan pentru abuzuri?

In aceste conditii, cum se impaca prevederile acestui act normativ cu aceste doua articole din Constitutie – legea fundamentala a tarii?

Art. 26. Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

Art. 28. Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

 

Legea 298/2008 a fost votata, in noiembrie 2008, in unanimitate, exceptie facand o abtinere, de catre Camera Deputatilor, forul decizional, dupa ce anterior primise un aviz favorabil din partea Comisiei pentru Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala, respectiv un aviz negativ din partea Comisiei pentru Drepturile Omului, aceasta comisie avand insa numai rol consultativ in acest caz. Legea, promulgata de seful statului, a aparut in Monitorul Oficial din 21 noiembrie 2008, urmand sa intre in vigoare la 60 de zile dupa publicare.

In finalul textului legii se precizeaza: “Prezenta lege transpune Directiva 2006/24/CE privind retinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului si de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006″. Termenul limita pentru aplicarea directivei in toate tarile Uniunii Europene este 15 martie 2009.

Sintetic spus, directiva respectiva este expresia europeana a obsesiei antiteroriste de dupa atentatele din 11 septembrie 2001, aceasta obsesie traducandu-se in SUA prin “Patriotic Act”, adoptat in octombrie 2001, prin care institutiile abilitate primeau, printre altele, drept de supraveghere fara restrictii a comunicatiilor telefonice si prin e-mail ale cetatenilor, pentru a preveni amenintarile teroriste.

Directiva 2006/24/CE a fost atacata de Irlanda la Curtea Europeana de Justitie, iar in tari precum Germania si Bulgaria legile care o transpuneau in plan national au fost contestate la Curtea Constitutionala. Decizia Curtii Europene de Justitie de la Luxemburg, asteptata pentru 10 februarie, va clarifica disputa, iar daca va fi admisa contestatia Irlandei (care vizeaza nu incalcarea drepturilor omului, ci fundamentarea gresita a actului), vor fi abrogate legile care transpun continutul Directivei in plan national, adoptate in majoritatea statelor UE.

Pana atunci, consider imbucuratoare reactia societatii civile si a presei romanesti, declansandu-se astfel, chiar si cu intarziere, o dezbatere necesara pe aceasta tema, intrucat in acest moment lipsesc mecanismele de control care sa preintampine eventualele abuzuri. Aceasta dezbatere nu se cuvine insa a fi folosita in scop politic, ci trebuie consacrata mijloacelor de garantare a sigurantei vietii private, asa cum prevede si Constitutia Romaniei. Transformand acest subiect in prilej de dezvaluiri neprobate si de dispute politice riscam sa aruncam in derizoriu o tema esentiala.

Este evident ca sporirea posibilitatilor oferite de comunicatiile electronice pe de o parte permite diversificarea activitatii infractionale, iar de cealalta parte contribuie la perfectionarea actiunilor de combatere a sferei infractionale. E firesc, in aceste conditii, sa existe o colaborare institutionalizata intre furnizorii de servicii de comunicatii si autoritatile specializate ale statului. Cu o singura conditie: sa functioneze mecanismul necesar si eficient de control pentru a nu exista riscul unor abuzuri impotriva dreptului la intimitate al cetatenilor.

Barack Obama – Un nou inceput

De inaugurarea mandatului lui Barack Obama la Casa Alba se leaga atat de multe asteptari, ale americanilor si ale lumii intregi, cum de putine ori s-a intamplat in istorie. Cel de-al 44-lea presedinte al SUA si primul lider afroamerican care se instaleaza la Casa Alba depune juramantul de investitura intr-un moment de rascruce pentru America si, implicit, pentru intreaga planeta.

 

 

Dincolo de faptul ca intruchipeaza depasirea erei prejudecatilor rasiale, personalitatea si programul sau au reusit sa trezeasca speranta americanilor intr-unul din cele mai dificile contexte ale istoriei lor: criza economica, in plan intern, si cele doua razboaie in care SUA s-au impotmolit – Irak si Afganistan – prima putere a lumii pierzandu-si din prestigiu in conditiile in care lumea pe care o domina a devenit tot mai nesigura si mai imprevizibila.

Fara indoiala, atentia noului presedinte american se va concentra asupra redresarii situatiei interne, planul sau de relansare a economiei urmand sa cantareasca decisiv in balanta succesului sau a esecului acestui mandat. In acelasi timp, insa, Statele Unite trebuie sa-si recastige prestanta la scara mondiala. E de asteptat ca politica externa a administratiei Obama sa fie mai putin agresiva si mai deschisa spre dialog decat aceea a predecesorului sau republican. Razboaiele din Orient, parteneriatul cu Uniunea Europeana, relatiile cu Rusia, radicalismul Iranului si inchiderea inchisorii Guantanamo sunt dosarele principale pe care Barack Obama si echipa sa trebuie sa le solutioneze in plan international.

Se estimeaza ca primele o suta de zile ale noii administratii sunt decisive, atat datorita caracterului urgent al unor masuri foarte importante, cat si pentru ca aceasta perioada de debut va da tonul intregului mandat.

Dumnezeu sa ii odihneasca!

Grigore Vieru, unul din cei mai sensibili poeti ai literaturii noastre, si-a inchinat intreaga viata limbii romane, intr-o epoca in care aceasta era pusa la zid in Basarabia. A fost unul dintre promotorii curentului national, care a culminat cu recunoasterea limbii romane ca limba oficiala in 1989 si cu proclamarea independentei de stat in 1991. A militat pentru Unirea romanilor de pe cele doua maluri ale Prutului, in ciuda evolutiilor ostile de la Chisinau din ultimii ani. Marturisirea lui despre prima calatorie pe care a efectuat-o in Romania sintetizeaza intreg patriotismul sau si ramane o lectie pentru noi toti:„Daca visul unora a fost ori este sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul”.
Sibilla a scris un articol foarte frumos despre poetul-simbol, luptatorul pentru limba romana si pentru drepturile romanilor, articol pe care il puteti citi aici.

Azi-dimineata a murit in mod neasteptat un om extraordinar de bun, Nasul Iacob din Zalau. Sunt cu tot sufletul alaturi de dna Iacob, ca si de Dana si Cipri, in aceasta incercare grea. 

Tot azi, cu 19 ani in urma, murea Maia, bunica noastra draga, Valentina.

Dumnezeu sa ii odihneasca si sa ii aiba in paza Sa!

week-end

Va urez un week-end frumos, linistit si cu multe bucurii!

Africa

In aceasta saptamana am luat cuvântul în plenul Parlamentului European în cadrul dezbaterilor asupra situatiei din regiunea Cornul Africii, poate cea mai defavorizata zona a lumii. Iata înregistrarea interventiei mele, precum si textul acesteia.

 Dle Preşedinte, Doamna Comisar,

As dori în primul rând sa salut efectuarea misiunii de informare a colegilor mei într-una din cele mai periculoase regiuni din lume si cu siguranţa una din cele mai defavorizate. Cornul Africii este poate cea mai săraca zona din lume. Etiopia a suferit in urma secetei din ultimii ani – o catastrofa într-o tara în care milioane de persoane suferă de foame chiar si în anii cu recolta bogata. Sudanul si in special regiunea Darfur sunt, de asemenea, prezente tragice pe harta lumii prin catastrofa umanitara, calificata de mulţi specialişti drept un veritabil genocid in urma masacrării a peste doua milioane de oameni, in vreme ce alte patru milioane sunt refugiaţi din calea războiului civil. Somalia, Eritrea si Djibuti sunt printre cele mai sărace tari, unde conflictele sunt o realitate permanenta.

Instabilitatea constanta a regiunii este una din cauzele greutăţilor pe care Cornul Africii le întâmpina în procesul de dezvoltare economica, sociala si politica. Succesul procesului de pace în regiune este strâns legat de participarea la acesta a structurilor regionale si africane, cum sunt Autoritatea Interguvernamentala pentru Dezvoltare sau Uniunea Africana. Uniunea Europeana trebuie sa susţină consolidarea acestor organizaţii, precum si creşterea capacitaţii lor de a preveni si a soluţiona conflicte. O mai buna integrare regionala ar permite de asemenea un dialog mai deschis între tarile din Cornul Africii asupra unor subiecte de interes comun cum sunt migraţia, traficul de arme, energia sau resursele naturale, si ar constitui o baza pentru dialogul asupra temelor divergente, cum ar fi respectarea frontierelor delimitate si retragerea trupelor masate la graniţe.

Un alt domeniu în care Uniunea Europeana trebuie sa se implice mai mult este violarea drepturilor omului. Conform acordului de la Cotonou, aceste tari trebuie sa ajungă la un acord cu Uniunea Europeana în privinţa respectării legilor statului de drept, a drepturilor omului si a principiilor democratice.

De asemenea, Uniunea Europeana ar trebui sa implice parlamentele naţionale si reprezentanţii societăţii civile din aceste tari în negocierile pe care UE le poarta cu statele africane. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru în procesul de elaborare a Strategiei Uniunea Europeana – Africa.

Sper ca dezbaterea noastră de astăzi sa aibă un efect concret în privinţa creşterii rolului Uniunii Europene pentru îmbunătăţirea situaţiei din aceasta regiune.