Arhiva pentru februarie, 2009

E primavara, iarasi primavara!

26/02/2009

Chiar daca iarna se da greu dusa in multe parti, incet-incet primavara isi intra totusi in drepturi. Fie si numai calendaristic deocamdata… A fost Dragobetele, urmeaza Martisorul si cele noua zile ale Babei Dochia. La stramosii nostri romani si daci, anul nou incepea la 1 Martie, o data cu renasterea naturii. Intrucat voi lipsi de pe blog la acest sfarsit de saptamana, va doresc de pe acum ca aceasta primavara sa va umple sufletele de fericire si sa va bucurati din plin de viata!

Multumesc Gabrielei pentru articolul sau, care m-a impresionat atat de tare incat nici nu imi gasesc cuvintele pentru a-i raspunde pe masura gestului sau. Iar Ciprian Burcovschi este un mare profesionist, intr-adevar, si ii sunt recunoscatoare din tot sufletul pentru bannerul pe care l-a facut si pe care deja l-au preluat unii din prietenii mei din spatiul virtual. Tuturor va multumesc si va marturisesc ca sunt, intr-adevar, foarte impresionata si miscata de aceasta solidaritate. Nu mi s-a mai intamplat demult asta.  

Inca o data, un week-end frumos!

1 din 10 europarlamentari e blogger

26/02/2009

Mai exact, 11,5% dintre membrii Parlamentului European au blog. Potrivit unei anchete, 89 de europarlamentari dintr-un total de 785 sunt bloggeri, romanii aflandu-se pe unul din primele locuri, spre surpriza realizatorilor clasamentului.

Conduc europarlamentarii francezi si cei englezi – cate 11 din ei au blog -, urmati de 10 spanioli, iar pozitia a treia a podiumului e impartita de romani si germani, cu cate 7 bloguri. Realizatorii cercetarii remarca slabul interes aratat de italieni, renumiti ca fiind comunicativi si prietenosi, pentru comunicarea prin intermediul blogului. Doar doi membri italieni au bloguri, fiind surclasati de cei 6 polonezi.

Pentru o imagine mai precisa a ponderii bloggerilor pe natiuni, cred ca e utila o comparatie intre cifrele europarlamentarilor ce reprezinta aceste tari: Germania are 99 de membri, Franta, Marea Britanie si Italia – cate 78, Polonia – 54, Romania – 35.

Socialistii conduc detasat din punctul de vedere al apartenentei politice, cu 36 de bloggeri (din totalul de 217 eurodeputati socialisti), urmati de populari, dintre care numai 20 au intrat in blogosfera (din 288 de membri). Topul pe criterii ideologice e completat de liberali – 11 bloggeri (din 100 de europarlamentari liberali) si verzi – 10 (din 43 de deputati afiliati acestui grup).

Dupa cum spun si autorii anchetei, e interesant de vazut cati dintre europarlamentari si-au facut bloguri doar pentru campania electorala si cati isi vor continua activitatea o data realesi in alegerile din iunie.

Textul complet pe aceasta tema, aparut in Public Affairs 2.0, e  aici.

Sa nu uitam, totusi, de Moldova…

24/02/2009

Am intervenit in cadrul dezbaterilor din Parlamentul European pe tema revizuirii Instrumentului European de Vecinatate si Parteneriat pentru a solicita acordarea unei atentii sporite situatiei din Republica Moldova, intrucat exista semnale ingrijoratoare cu privire la respectarea libertatii de exprimare la Chisinau si referitoare la corectitudinea alegerilor parlamentare programate in luna aprilie. Exista o ingrijorare din partea Parlamentului European, mai ales a membrilor ce facem parte din Delegatia pentru Relatiile cu Republica Moldova, fata de modul in care se va desfasura campania electorala, cata vreme exista de cateva luni indicii ca puterea comunista face tot posibilul sa obtina al treilea mandat consecutiv. Refuzul prelungirii licentei de functionare postului Pro TV Chisinau este un exemplu. Am tinut sa avertizez si asupra riscurilor determinate de existenta pe teritoriul Moldovei a celui mai apropiat conflict inghetat de granitele UE. Cred ca precedentul Abhaziei ar trebui sa ne puna in garda inainte ca el sa se repete in Transnistria sau in Crimeea.

De altfel, cele doua provocari venite in jumatate de an din spatiul ex-sovietic, criza georgiana si cea a gazelor, au ridicat serioase semne de intrebare cu privire la rolul, coeziunea si capacitatea de reactie a Uniunii Europene. De aceea, am insistat in cuvantul meu si asupra necesitatii de a explica mai atent Moscovei ca politica de vecinatate a UE nu este o amenintare la adresa intereselor Rusiei, ci vizeaza intarirea cooperarii si a practicilor democratice din estul continentului. Relatia cu Rusia este esentiala pentru realizarea ambitioaselor obiective pe care urmeaza sa si le asume Parteneriatul Estic, care va fi creat intre UE si tarile europene ex-sovietice, dupa modelul EuroMed – Parteneriatul euro-mediteranean.

Mai jos aveti – din motive tehnice – doar versiunea in limba engleza a interventiei mele:

La Antena 3, cu Vlad Petreanu

23/02/2009

Lipsa de sens

23/02/2009

            Ceea ce se întâmplă acum în Italia în legătură cu cetăţenii români instalaţi temporar acolo este un lucru lipsit de sens, indiferent de ceea ce fac acolo unii dintre concetăţenii noştri, anume aceia certaţi cu legea. Lipsa de sens vine din mai multe direcţii. Una dintre ele este cea europeană, şi încep cu ea pentru că la mijlocul acestui an vor avea loc alegeri europene. Alegerile vor avea loc, practic, simultan în toate cele 27 de ţări membre. Nimic, dar nimic nu ne împiedică să ne gândim că, practic, suntem în prezenţa unui spaţiu politic comun, cu valori comune şi cu probleme dacă nu identice, atunci similare. Mai mult, avem partide europene, liderii lor participă la acţiuni politice oriunde în spaţiul Uniunii Europene. De aceea nu putem accepta direcţia în care evoluează anumite partide politice italiene, pentru că această evoluţie nu mai este o problemă internă a Italiei, ci interesează întreg spaţiul politic european.

            Nu este în interesul nimănui resuscitarea unei drepte extreme xenofobe, antisemite, violente, care adoptă sloganuri şi atitudini rasiste, care face apel la stradă şi la cele mai joase instincte pentru a-şi ascunde incapacitatea de a formula soluţii unor probleme pe care imigranţii doar le scot mai pregnant la iveală.

            Cea de-a doua problemă este una care amestecă economia cu demografia. Din punct de vedere demografic Italia este o naţiune care îmbătrâneşte. Asta costă, în materie de performanţe economice şi de sustanibilitate a sistemelor de protecţie socială. Italia are nevoie de forţă de muncă din exterior. Nu este singura ţară europeană în această situaţie. Spania are şi ea aceleaşi nevoi de a suplimenta forţa de muncă spaniolă cu imigranţi. Bun, mai sunt şi altele, dar aceste două ţări sunt destinaţia favorită a românilor plecaţi în căutarea unui loc de muncă.  Modul în care Italia se raportează la această situaţie este, cel puţin pentru mine, lipsit de orizont.

            UE înseamnă şi pieţe integrate, şi libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor, dar şi a forţei  de muncă. Ţările care au restricţionat accesul cetăţenilor unora dintre ţările membre ale UE pe piaţa lor de muncă au luat o decizie nefericită, care a generat mai multe probleme decât a rezolvat. Pentru că a încurajat munca la negru, crima organizată, evaziunea fiscală.

            Statisticile privitoare la şomaj sunt una, realităţile de pe piaţa muncii alta. Dacă românii sunt angajaţi la negru în Italia, cu tot şomajul ridicat, înseamnă că există o cerere care nu poate fi acoperită din resurse interne. Poate că în România ar putea fi angajaţi italieni care nu-şi găsesc acasă o slujbă conformă pregătirii lor, dar au specializări deficitare în România. Mobilitatea forţei de muncă priveşte acum un continent, şi este o mutaţie care a luat amploare în ultimul deceniu.

            Românii sunt cetăţeni europeni şi trebuie să aibă acces pe piaţa muncii fără condiţii, altele decât pregătirea  lor profesională  şi capacitatea de a răspunde cerinţele postului. Iar atunci când încalcă o lege în ţara de adopţie trebuie să fie trataţi ca orice alt cetăţean al acelei ţări. Pentru că nu au încălcat legea pentru că sunt români, ci pentru că nu o cunosc sau au premeditat o faptă antisocială.

            Dacă acest curent politic xenofob, cu accente fasciste, se răspândeşte din Italia în întreaga Europă, iar criza economică este un factor favorizant al acestei infecţii, vom avea o mare problemă. Pentru că toate ţările europene  au nevoie de forţă de muncă străină. Care fie nu va veni, fie va intra, mai devreme sau mai târziu, în conflict cu cetăţenii din ţările europene. Intoleranţa nu ne ajută să rezolvăm problemele.

            De aceea este firesc ca puterea de la Bucureşti să fie mai vocală şi mai fermă în atitudinea ei faţă de derivele periculoase ale Guvernului Berlusconi. Susţin punctul de vedere tranşant al lui Cristian Diaconescu, ministrul nostru de externe. Lui trebuie să i se alăture premierul şi şeful statului. Nu cred că există  subiecte care nu pot fi discutate de cele două părţi. Trebuie să ne afirmăm mai viguros interesele şi să ne pledăm cauza în faţa Comisiei Europene, a Parlamentului European şi a Consiliului Europei. Avem alt statut acum, care ne permite ca, la nevoie, să batem şi cu pumnul în masă, dacă celelalte mijloace nu dau rezultate. Este o problemă de demnitate, în primul rând.

P.S. Multumesc tuturor celor care mi-au scris in aceste zile si va urez o saptamana frumoasa!

Antena 3

20/02/2009

Ieri am participat la Editia speciala de la Antena 3 consacrata problemelor romanilor din Italia, iar azi – duminica – voi avea o scurta discutie cu Vlad Petreanu, pe aceeasi tema, in cadrul emisiunii “Saptamana de stiri”, Antena 3, ora 16.

P.S. Reluarea emisiunii “Nasul” cu Radu Moraru va fi tot azi, duminica, cu incepere de la ora 13, pe B 1 TV.

Emisiune ”Nașul” – B1 TV

20/02/2009








Vesti

18/02/2009

Doresc sa multumesc juriului condus de Lucia Verona pentru Premiul “Cel mai bun politician dintre bloggeri”, ce mi-a fost acordat in urma concursului organizat in blogosfera. Ma bucura aceasta desemnare si ma obliga sa fiu cel putin la fel de activa si in continuare. Felicitari tuturor celorlalti castigatori, a caror lista o puteti gasi pe blogul Luciei!

 

Ii multumesc, de asemenea, Simonei Ionescu pentru articolul intitulat “Ai nostri de la Bruxelles” si pentru aprecierile la adresa activitatii mele de euro-parlamentar.

 

Am aflat cu tristete de demisia Sibillei, la capatul unor presiuni indelungate si nedrepte. Imi exprim si eu solidaritatea cu Sibilla si imi pare rau ca astfel de abuzuri sunt inca posibile in institutiile din Romania…

Multa bafta, Sibilla!

 

Joi seara, de la ora 20.00, voi fi invitata lui Radu Moraru, la emisiunea “Nasul”, pe B1TV.

Presa Straina

18/02/2009

M-am bucurat sa vad ca presa italiana de azi acorda spatii ample scrisorii pe care am adresat-o, impreuna cu Daciana, premierului Berlusconi.

meesaggeroDe pilda, Il Messaggero, cel mai citit ziar din Roma, publica scrisoarea noastra sub titlul “Basta con la discriminazione“.

Scrisoare catre premierul Silvio Berlusconi

16/02/2009

Relatarea de la Euronews in legatura cu aceasta scrisoare poate fi vazuta AICI.

Corina Cretu – Scrisoare deschisa catre Silvio Berlusconi – Radio France International

Impreuna cu colega mea Daciana Sârbu am adresat o scrisoare deschisa premierului Silvio Berlusconi si ministrului de Interne Roberto Maroni, in semn de protest fata de noul val de acuzatii discriminatorii din partea unor politicieni italieni la adresa românilor care traiesc in Italia. Iata textul integral al scrisorii, pe care am transmis-o si presei internationale:

 

“Domnului Silvio Berlusconi, Preşedinte al Consiliului de Miniştri al Italiei

Domnului Roberto Maroni, Ministru de Interne al Guvernului Italiei

 

Domnule Prim-Ministru,

Domnule Ministru,

 

În ultimele zile, s-a vorbit din nou in Italia despre români. Din păcate, nu ne referim la munca şi creativitatea prin care Adrian Mutu a adus un rezultat bun echipei de fotbal a oraşului Florenţa. Nici la fetiţa pe care soţia lui Cristian Chivu, jucător important al echipei dvs de fotbal campioane, tocmai a născut-o în ţara dvs, la Milano. Despre toate acestea, s-au scris poate câteva rânduri. Ca şi despre artiştii români care încântă, din când în când, publicul dvs rafinat pe scenele dvs faimoase. Despre românii simpli, care lucrează în restaurantele, magazinele sau casele italienilor, făcându-şi datoria cu seriozitate şi devotament recunoscute, nu se scrie şi nu se vorbeşte niciodată nicăieri, chiar daca ei contribuie cu peste 1% la Produsul Intern Brut al Italiei. Şi totuşi, ei există; ei vă fac dvs viaţa mai uşoară şi ne fac nouă cinste.

Se vorbeşte, în schimb, foarte des, în ultima vreme, despre hoţii şi violatorii români. Se vorbeşte cu atâta insistenţă, încât restul Europei ar putea crede că român este un fel de sinonim italienesc al termenului “infractor”. Presa dvs relatează despre cazuri îngrijorătoare apăsând puternic pe cuvântul “român”; jurnaliştii îşi fac datoria de a informa, chiar dacă, prezentând cazul unui român, trec sub tăcere celelalte zece sau o sută de cazuri similare, în care sunt implicaţi cetăţeni italieni sau de oricare altă naţionalitate. Ceea ce ne sperie cu adevărat este însă insistenţa cu care voci ale scenei dvs politice continuă să prezinte România ca pe un izvor al infracţiunii, iar pe români – ca pe un popor alcătuit exclusiv din răufăcători şi criminali.

Tarile noastre sunt nu doar inrudite prin origine, ci si legate de secole de prietenie si colaborare. Românii trăiesc şi muncesc în ţara dvs de ani buni. Mulţi, foarte mulţi dintre ei s-au integrat perfect comunităţilor unde trăiesc, participă la crearea bunăstării din ţara dvs, respectă legile şi plătesc impozitele italiene. În foarte multe cazuri, ei s-au adaptat atât de uşor fiindcă respectă şi cunosc Italia, se simt aproape de italieni, vorbesc o limbă similară şi au învăţat la şcoală despre istoria noastră care ne aseamănă. Alţii, pur şi simplu, s-au adaptat fiindcă sunt oneşti, muncitori şi îşi iau în serios statutul de cetăţeni europeni. Acel statut pe care îl împărtăşim cu toţii, români şi italieni.

Nu e drept sa puneti acum semnul egal între “infracţiune” şi “România”. Vă rugăm să vă convingeţi colegii din administraţia italiană să renunte la aceste derapaje de la normele democratice si de la conduita europeana. Dacă e ceva de pedepsit, să pedepsim infracţiunea, nu naţionalitatea. Singura armă pe care trebuie să o folosim împotriva infracţiunii este legea. Hoţii, violatorii şi infractorii nu sunt români: sunt răufăcători şi ei trebuie să plătească scump răul făcut. Ei singuri, nu o întreagă naţiune care vă consideră prieteni.

Va rugam, Domnule Prim-Ministru, sa luati in considerare si sa adoptati masurile ce se impun pentru ameliorarea acestei situatii si asigurarea respectarii drepturilor tuturor cetatenilor ce locuiesc si muncesc in Italia, indiferent de nationalitate, in consonanta cu cadrul legal european si cu spiritul secolului XXI.

 

Cu deosebită consideraţie,

Daciana Sârbu, Membru al Parlamentului European

Corina Creţu, Membru al Parlamentului European”


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 45 other followers