Predare de stafeta la conducerea UE

Oricat am vrea sa privim de serios presedintia ceha a Uniunii Europene, e greu, datorita cehilor insisi, sa nu ignori latura anecdotica a mandatului lor de sase luni la conducerea rotativa a UE. Lansata o data cu mult controversata lucrare “Entropa”, care a scandalizat numeroase tari membre, printre care Bulgaria – a carei harta afisata in holul sediului Consiliului European era impanzita cu toalete turcesti – presedintia ceha se incheie la fel de ciudat: ministrul ceh al Afacerilor Europene din actualul cabinet Fischer si predecesorul sau din guvernul Topolanek s-au apucat sambata sa vasleasca pe Vltava, ducand un butoi cu bere spre mijlocul raului, unde obiectul simbol pentru tara cu cel mai mare consum anual de bere pe cap de locuitor a fost predat unei delegatii din partea Ambasadei Suediei – tara care preia miercuri presedintia UE. Imbulzeala creata de turistii curiosi sa vada ineditul eveniment a adus ambarcatiunile oficiale pe punctul de a se rasturna.

Prezenta celor doi reprezentanti ai aceluiasi minister in barca respectiva este, de altfel, sugestiva pentru mandatul Cehiei: in plina presedintie a UE, disputele politice interne au degenerat intr-atat incat votul de neincredere al Parlamentului de la Praga a determinat demisia guvernului condus de Mirek Topolanek. Daca mai adaugam rabufnirile ostile la adresa Uniunii ale euroscepticului presedinte Vaclav Klaus, e tot mai de inteles usurarea care cuprinde cancelariile europene o data cu incheierea mandatului ceh. Un mandat calificat chiar de Mirek Topolanek drept “o sansa irosita”, in timp ce la Bruxelles oficiali europeni considera ca ia sfarsit cea mai slaba presedintie a Uniunii. Pana si de obicei rezervata Angela Merkel afirma ca asteapta cu nerabdare presedintia suedeza, dupa care s-a grabit sa adauge politicoasa: “mai ramanem bucurosi cateva zile cu cehii”.  

De inteles, daca avem in vedere ca recesiunea economica, criza gazelor si ofensiva israeliana in Gaza sunt situatiile-cheie fata de care fragila presedintie ceha a reactionat tardiv si ezitant, incapabila sa ofere nici solutii imediate, nici proiecte de durata.

Finalul presedintiei semestriale cehe si debutul celei suedeze coincid cu perioada de schimbari la varful politicii europene. Parlamentul European isi incepe peste doua saptamani noul mandat, iar soarta conducerii Comisiei Europene va fi decisa in sesiunea inaugurala de la Strasbourg. Dupa ce sefii de state si guverne din cele 27 de state membre si-au exprimat sprijinul pentru actualul presedinte al Comisiei, Jose Manuel Barroso, acesta va avea de trecut testul europarlamentar. In acest sens, Suedia a anuntat ca prefera ca Parlamentul European sa se exprime mai intai asupra numirii lui Barroso si ca e de dorit un acord in aceasta directie in cadrul sesiunii ce va debuta in 14 iulie. Pe aceasta tema sunt in curs negocieri intense, in special intre Populari si Socialisti, cele doua mari partide din Parlamentul European, miza fiind un program al Comisiei Europene cu accente sociale mai pronuntate si posturi de comisari europeni pentru socialisti, pentru a ne asigura ca nu va mai fi neglijata componenta sociala. De altfel, opozitia Partidului Socialist European fata de realegerea lui Barroso a fost subminata de absenta unui contracandidat propriu si de divergentele interne, fiind elocvent suportul acordat actualului sef de dreapta al Comisiei de premierii de stanga ai Marii Britanii, Spaniei si Portugaliei.

Exista si un alt punct asupra caruia trebuie sa se cada de acord in cel mai scurt timp pentru a evita vidul de autoritate al Comisiei Europene: aprobarea candidaturii lui Barroso se va face conform Tratatului de la Nisa, in vigoare acum, sau celui de la Lisabona, care probabil va intra in vigoare dupa previzibila ratificare de catre Irlanda in aceasta toamna? Diferenta consta in faptul ca pentru postul de presedinte al Comisiei Europene e nevoie, conform Tratatului de la Nisa, de majoritatea simpla (jumatate plus unu din numarul celor prezenti in sala), pe cand Tratatul de la Lisabona impune majoritatea calificata (voturile a doua treimi din toti membrii legislativului UE) pentru alegerea de catre Parlament a presedintelui Comisiei.

Suntem destul de multi cei care consideram ca nu e corecta alegerea conform unei reguli pe cale de a fi schimbate, numai pentru ca e avantajoasa, iar apoi activitatea viitoarei Comisii sa se desfasoare conform noului tratat, fara a fi facut fata exigentelor pe care le impune acesta pentru desemnarea in functie. Insesi credibilitatea si autoritatea presedintelui Comisiei ar fi puse in discutie in acest caz.

In fapt, e vorba de un nou pas spre obtinerea unei mai mari puteri de catre Parlamentul European, pe care, de altfel, Tratatul de la Lisabona o si recunoaste. Daca votul nu va avea loc la sesiunea din iulie, realegerea lui Barroso se va amana pentru toamna, existand indicii ca irlandezii vor organiza in octombrie un nou referendum.

Tranzitia la nivelul institutional al Uniunii Europene este dublata de aceea in materie de politici si programe: criza economica si efectele sale sociale tot mai puternice pun sub semnul intrebarii solidaritatea europeana, suspansul cu privire la Tratatul de la Lisabona se perpetueaza de mai bine de un an, iar ambitiile in domeniul climatic sunt amenintate de recesiune.

Sunt teme importante, asupra carora suedezii au anuntat ca intentioneaza sa se concentreze, ministrul de externe Carl Bildt avertizand ca presedintia tarii sale nu se va ocupa de disputele si problemele bilaterale. Declaratia sa potrivit careia “Balcanii de Vest te pot tine foarte ocupat daca nu ai altceva de facut” trezeste in aceste zile ecouri diferite in cancelariile europene, dar e un semn al pragmatismului pe care si-a propus Suedia sa-l imprime Uniunii Europene in viitoarele sase luni, precum si un indiciu al mutarii atentiei spre nordul continentului.

Dupa politicile de creare de locuri de munca si de consolidare a supervizarii pietelor financiare si dupa programul de actiuni in materie de mediu, care vor culmina cu summitul de la Copenhaga din decembrie – unde se doreste semnarea unui nou tratat istoric de lupta impotriva schimbarilor climatice, care il va inlocui pe cel de la Kyoto – pe agenda suedeza figureaza lansarea Strategiei pentru Marea Baltica. Un proiect oarecum previzibil, daca avem in vedere ca francezii au lansat anul trecut Uniunea pentru Mediterana, iar cehii Parteneriatul Estic in aceasta primavara. Ramane de vazut, insa, daca pragmatismul suedez va functiona in privinta propriei initiative regionale sau aceasta se va dovedi la fel de lipsita de continut ca si predecesoarele sale.

Zig-Zag cu Ion Cristoiu

Duminica seara, incepand cu ora 19.10, voi participa, impreuna cu colega mea de la PNL,  Adina Valean, la emisiunea ”Zig-Zag cu Ion Cristoiu”, la Antena 3.

Va doresc tuturor un week-end minunat!

Michael Jackson

A murit un artist de exceptie, pe care am avut sansa sa-l vedem concertand la Bucuresti in 1992, atunci cand ne-a impresionat si pe noi, romanii, prin vocea lui unica si miscarea scenica inconfundabila. Michael Jackson a fost victima unor dileme existentiale pe care nu le putem judeca, mai ales acum, cand moartea a tras cortina peste o cariera fara egal.

Impresia care mi-a lasat-o atunci cand l-am vazut, in 92, a fost aceea a unui om bun si poate prea naiv.  Dincolo de obsesiile sale, avea in sange acea dorinta de a fi recunoscator pentru tot ce a primit de la viata, s-a angajat de nenumarate ori in cauze nobile si a proslavit mereu iubirea, singurul cuvant care conta cu adevarat pentru el. 

 Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ce este statul?

Îmi face plăcere să-i răspund lui Darius, care ne întreabă „Ce este statul?” Întrebarea lui este cât se poate de legitimă, pentru că „statul” se află acum în mijlocul unei polemici, pe fondul crizei economice globale. Mulţi contestă statului dreptul de a interveni în economie, mai mult, consideră că el se află la originea crizei, pentru că nu a lăsat forţele pieţei să se manifeste plenar, deoarece a impus reglementarea lor.

Vreau să fac o distincţie: discuţia priveşte statul „democratic”, iar ghilimelele nu au nimic peiorativ. Sau, cu alte cuvinte, statul de drept.  Nu putem purta această discuţie luând în calcul statul totalitar, fie el comunist sau fascist. Acel stat nu a avut decât o singură dimensiune, aceea represivă, şi totul a fost subsumat ei.

Putem defini statul ca un ansamblu de instituţii, cu diverse funcţiuni, care are drept scop buna guvernare. Este o definiţie extrem de simplificatoare, dar suficient de acoperitoare. Eu aş încerca o altă abordare: statul ca organism de gestiune colectivă a riscurilor. Dar şi a complexităţii.

Există în lumea în care trăim riscuri pe care indivizii le pot gestiona individual, care ţin de educaţie, de sănătate, de perioada de după încetarea activităţii profesionale, după pierderea temporară a slujbei, etc. E vorba de asigurări de sănătate, de pensii publice sau private, de contribuţii la fonduri de şomaj.

Sunt însă riscuri care nu mai pot fi gestionate individual, ci doar colectiv. Riscuri de natură extrem de diversă, de la fenomene meteorologice  extreme la terorism, siguranţa alimentară, siguranţa energetică, accesul la servicii publice indispensabile, asigurarea siguranţei vieţii şi bunurilor indivizilor.

Cu cât o societate este mai complexă şi mai sofisticată, cu atât statul devine un mecanism mai complex. De aici şi nemulţumirea cetăţenilor, care nu percep complexitatea la adevărata ei dimensiune şi nu înţeleg rostul unor instituţii ale statului. Dar fără ele nu se poate.

Sigur, putem simplifica lucrurile. Putem trece pe umerii indivizilor sarcina gestionării unora dintre riscurile pe care acum le gestionează colectiv, prin intermediul statului. Dar pot face acest lucru? Unii, cei mai bogaţi, poate da, deşi sunt riscuri care le depăşesc şi lor puterile. Covârşitoarea majoritate, nu. Pentru că nu au mijloacele materiale şi nici competenţele necesare.

Rămâne problema reformei statului. Ea este permanent de actualitate. Dimensiunea şi funcţiile statului sunt direct dependente de numărul şi natura riscurilor care se pot gestiona colectiv.  Mai mult, acestea se schimbă permanent, de aceea sunt riscuri gestionate colectiv care se pot gestiona individual, şi atunci statul se retrage, şi riscuri noi, care nu pot fi gestionate individual, şi atunci statul trebuie să-şi asume această misiune şi să genereze mecanismele specifice de gestionare.

Dar dacă vrem să facem o reformă raţională a statului, trebuie să începem printr-o analiză a riscurilor, individuale şi colective. Fără această analiză, statul va rămâne un simplu ţap ispăşitor pentru toate relele, care plăteşte oalele sparte de sectorul privat, cum se întâmplă acum. Generând astfel noi riscuri pentru cetăţeni, şi noi vulnerabilităţi pentru societate.  

Multumiri

Va multumesc din suflet tuturor prietenilor care mi-ati transmis urarile si gandurile voastre frumoase si ati tinut sa-mi fiti aproape pe blog si de ziua mea. Le multumesc Sibillei si lui Forevergreen pentru postarile lor, de asemenea, gandurile mele de recunostinta se indreapta spre Viorica Buda, George Serban, Darius, Bibliotecaru, Pescarusul argintiu, Lucia Verona, Gabi Savitsky, Diasporean, Isabella, Mioara, Ciprian, Dacy, Dan, Loredana, Roxana Mocanu, Octav Pelin, Monica, Lucia, Matilda, Dacul liber, Ady Borna, Marc Antoniu si Lucas.

Ma bucur sa va simt aproape si sper ca si in noul mandat europarlamentar sa fim aceeasi comunitate de discutii si schimburi de idei ca si pana acum. Tuturor tin sa va transmit urarile mele de bine si afectiunea mea! La Multi Ani!

In ajun de Sanziene

Azi a avut loc reuniunea constitutiva a grupului parlamentar socialist, care, in urma aliantei cu europarlamentarii Partidului Democrat din Italia, se numeste de acum inainte Alianta Progresista a Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European. Cu acest prilej, a avut loc alegerea liderului grupului. A fost confirmat in functia de presedinte social-democratul german Martin Schultz. Tot azi a avut loc si prima sedinta la Bruxelles a delegatiei PSD. Tin sa le urez bun venit si pe aceasta cale noilor nostri colegi Ioan Enciu, Sabin Cutas si Catalin Ivan.

In ceea ce priveste componenta noului Parlament European, au fost anuntate rezultatele finale si in privinta ponderii femeilor si barbatilor in noul mandat. Ma bucur ca procentul femeilor a crescut de la 31% la 35%, mentinandu-se tendinta crescatoare inregistrata incepand de la primele alegeri din 1979, cand femeile detineau doar 16% din locurile Parlamentului European. Romania este reprezentata in proportie de 36% de femei, recordul in acest sens fiind detinut tot de statele nordice: Finlanda, cu 62% europarlamentari femei, Suedia – 56%, Estonia – 50%, Olanda – 48%, Danemarca – 46%. La polul opus se afla Malta, reprezentata numai de barbati, Cehia – 82% pondere a barbatilor pe noua lista a europarlamentarilor, Polonia – 78%, Italia si Irlanda – 75%.

Intrucat urmeaza noaptea Sanzienelor – zanele bune in traditia populara romaneasca, va urez tuturor sa aveti parte numai de fericire si belsug!

Reuniunea grupului europarlamentar socialist

In aceasta saptamana, ne vom reuni la Bruxelles in cadrul grupurilor politice din Parlamentul European. Maine, vor avea loc prima sedinta a europarlamentarilor PSD alesi in 7 iunie si reuniunea constitutiva a Grupului Socialist. Maine si miercuri sunt planificate si alegerile pentru conducerea grupului nostru parlamentar.

In urma negocierilor purtate in ultimul timp cu reprezentantii Partidului Democrat din Italia, denumirea grupului in noul mandat va fi Alianta Socialistilor si Democratilor Europeni, celor 161 de mandate ale Socialistilor Europeni adaugandu-li-se cele 21 ale eurodeputatilor italieni de centru-stanga. In urma acestei aliante, raportul de forte intre Populari si Socialisti va fi readus la nivelul precedentei legislaturi, ceea ce va diminua impactul dreptei asupra deciziilor Parlamentului European. Este un lucru important inclusiv in perspectiva alegerii conducerii Legislativului european, precum si a noului presedinte al Comisiei Europene si, ulterior, a membrilor acesteia. In acest sens, in paralel cu intrunirile cu caracter organizatoric despre care va spuneam, in aceste zile au loc negocieri intense in perspectiva sesiunii inaugurale din 14 iulie de la Strasbourg.

Va voi tine la curent cu toate aceste lucruri. O saptamana cat mai buna tuturor!

Noul Parlament European

In urmatorii cinci ani, cetatenii europeni vor fi reprezentati in Parlamentul European de 736 de deputati, care vor fi impartiti in grupuri politice si in comisii de specialitate. Cel mai mare grup politic ramane cel al Partidului Popular European, care va avea 264 de europarlamentari, reprezentand 35,9% din configuratia noului Legislativ. Si in mandatul trecut, Popularii au detinut aproximativ aceeasi pondere, avand insa 288 de locuri din cele 785 cate reunea in total Parlamentul European pana la aceste alegeri.

Desi a pierdut un mare numar de locuri, Grupul Socialist ramane al doilea din Parlament, cu 161 de eurodeputati (21,9%) fata de 217 (27,6%) in mandatul precedent. De mentionat faptul ca, in urma acestor alegeri, delegatia PSD, cu cei 11 membri ai sai, a devenit a cincea ca marime in cadrul Grupului PSE, dupa germani (23 de europarlamentari), spanioli (21), francezi (14) si britanici (13), in timp ce reprezentantii romani din PPE (PD-L si UDMR, insumati) sunt pe locul sapte in cadrul Grupului Popular.

Si numarul liberalilor din ALDE (Alianta Liberalilor si Democratilor pentru Europa) a scazut de la 100 (12,7%) la 80 (10,9%). Singurul grup parlamentar in crestere este cel al Verzilor si Aliantei Libere Europene, ecologistii urmand sa aiba 53 de deputati (7,2%) fata de 43 (5,5%) pana acum. Euroscepticii din Grupul Uniunea pentru Europa Natiunilor au avut 44 de reprezentanti (5,6%), iar in noul mandat vor avea 35 (4,8%), in timp ce comunistii din Grupul Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde Nordica vor avea 32 de parlamentari (4,3%), in loc de 41 (5,2%). Si Grupul Independenta si Democratie a scazut de la 22 de membri (2,8%), la 18 (2,4%).

Aceste cifre se pot schimba in functie de optiunea unora dintre cei 93 de noi europarlamentari care nu fac parte din nici un grup politic pana in acest moment. Ei se vor putea alatura unuia din grupurile existente sau vor putea crea grupuri noi. Potrivit noilor reguli, mai stricte decat pana acum, un grup politic trebuie sa includa cel putin 25 de deputati din minim sapte state membre ale UE. Sunt conditii pe care Grupul Independenta si Democratie nu le mai indeplineste in acest moment, dar vom vedea in perioada urmatoare daca nu vor exista sapte noi membri din trei tari nereprezentate acum in acest grup care sa i se alature. In vechea legislatura, 30 de deputati au fost neafiliati, reprezentand 3,8% din structura Parlamentului European.

Si pentru ca suntem la cifre, trebuie sa va spun ca sunt curioasa sa vad datele despre raportul femei-barbati, indisponibile inca din cauza ca in unele tari alegatorii pot indica preferinta lor pentru anumiti candidati de pe lista partidului preferat, ceea ce da candidatilor aflati intr-o pozitie defavorabila pe lista posibilitatea de a obtine un loc in Parlament, daca electoratul se pronunta in acest sens. Este sistemul de vot preferential pe lista, pe care il consider cel mai potrivit pentru acest tip de scrutin. Voi reveni in momentul in care vor fi anuntate informatiile privind echilibrul femei-barbati in noul mandat.

In ceea ce priveste activitatea propriu-zisa, aceasta va incepe oficial in 29 iunie, in cadrul grupurilor politice, pentru alegerea liderilor acestora si pentru pregatirea primei sesiuni plenare, care se va deschide in 14 iulie, la Strasbourg, unde vor fi alesi noul presedinte si vicepresedintii Parlamentului European. Tot atunci, ne vom pronunta prin vot asupra noului presedinte al Comisiei Europene, daca sefii de state si de guverne din UE vor desemna un candidat la Consiliul European din 18-19 iunie. In ceea ce priveste comisiile europarlamentare, acestea se vor reuni in noua componenta incepand cu 20 iulie.

Pana spre sfarsitul acestei luni, cand vom incepe activitatea europarlamentara, voi fi in concediu si mai putin prezenta pe blog. Sper ca ma veti intelege - o sa iau o pauza dupa aceasta campanie, ma simt destul de obosita. Va doresc tuturor numai bucurii si multumiri inca o data pentru sprijinul vostru, care a insemnat atat de mult pentru mine. 

Europarlamentari cu acte

Am participat astazi la ceremonia de înmânare a certificatelor doveditoare ale alegerii ca membru din România în Parlamentul European, în urma scrutinului din 7 iunie 2009. Pe langa cei 33 alesi, au participat Presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca si liderii principalelor partide politice: Mircea Geoana, Emil Boc, Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor (care este si parlamentar ales) si Marko Bela.

Au sosit si rezultatele oficiale

Nu eram noi dacă aceste alegeri nu se terminau cu un scandal. Scandalul refuzului PNL de a semna Procesul Verbal care consfinţeşte rezultatul final al alegerilor, alegeri câştigate de PSD şi PC atât ca număr de voturi, cât şi ca număr de mandate de eurodeputaţi, 11. Toţi cei care au făcut posibilă această victorie merită felicitări şi sunt mândră că fac parte din echipa câştigătoare. Au fost multă muncă, multe zile obositoare, multe întâlniri cu oamenii. PSD a dovedit că rămâne cel mai puternic partid românesc.
Sunt mândră şi pentru că eu şi colegii mei ne-am promovat cu onestitate şi decenţă programul. Sunt tristă când cineva pune sub semnul întrebării dăruirea şi munca mea şi a colegilor mei cu acuzaţii de fraudă electorală masivă.
Incidente la vot au fost şi vor fi. Peste tot în lume, nu doar la noi. Şi vot multiplu. Recent în Franţa alegerile au fost anulate într-un mare oraş, tocmai pentru că cineva a introdus în urne câteva sute de voturi pentru un candidat. Dar asta n-a adusa nici anatema asupra partidului contravenientului, nici n-a declanşat isterii naţionale. Acest mod de a face faţă unei realităţi a dus la rezolvarea promptă a cauzei, în justiţie. Nu în presă, nu la televizor, ci în justiţie.
Nu putem pune sub semnul întrebării un întreg proces electoral pentru că au fost oameni iresponsabili. Ei vor răspunde în faţa legii, mai devreme sau mai târziu. Ce nu înţeleg eu e altceva: de ce avem Autoritatea Electorală Permanentă? Nu era de datoria ei să propună mecanisme, inclusiv legi, care să elimine posibilităţile de fraudă? Iar liberalii au avut timp patru ani de zile pentru a lua măsurile necesare evitării unor astfel de situaţii.
Procesul de validare a rezultatelor continuă, ele vor fi publicate în Monitorul Oficial şi mâine se vor înmâna celor aleşi certificatele care dovedesc calitatea lor de aleşi în PE. Va fi un moment solemn, numai că solemnitatea sa va fi întinată de bănuiala fraudei.
E trist şi nemeritat pentru candidaţi, e trist şi nemeritat pentru partide, dar mai ales pentru cetăţeni. După asta, ce se va întâmpla cu absenteismul? Evident, va creşte. Şi va eroda şi mai mult democraţia, care nu poate exista fără angajamentul cetăţenilor în viaţa publică şi politică.
Avem o mare problemă. Cum să facem să reconstruim încrederea cetăţenilor în oamenii politici, în partide şi în instituţiile statului? Sigur nu cu acuze de fraudă electorală, nu cu ordine de vot, nu cu turism electoral sau cu voturi cumpărate. Ci cu responsabilitate, decenţă şi onestitate.
Pentru mine şi pentru colegii mei din PSD este evident că avem obligaţia să facem astfel încât să-i convingem pe cei care ne-au dat votul lor că-i vom reprezenta cu demnitate şi profesionalism la Bruxelles. Este singurul mod de a creşte încrederea în politicieni.