O vara frumoasa!

S-a incheiat sesiunea constitutiva a Parlamentului European si urmeaza, dupa lunile acestea intense, cateva saptamani de vacanta. Va multumesc inca o data tuturor pentru sprijinul constant si pentru incurajarile voastre, extrem de importante pentru mine, mai ales in perioada plina de emotii a alegerilor. Am trecut cu bine impreuna acest test, iar recunoasterea acordata in aceste zile de colegii mei socialisti, care m-au propus vicepresedinta a Comisiei de Dezvoltare a Parlamentului European, ma incurajeaza sa-mi intensific activitatea in aceasta directie, fara a neglija catusi de putin celalalt domeniu pe care m-am axat, Munca si Protectia Sociala. Urmeaza, asadar, un concediu in care sper sa-mi incarc bateriile pentru o toamna pe care mi-o doresc cat mai fructuoasa. Pana spre sfarsitul lunii august, blogul meu va intra si el in vacanta. Sper sa ne reauzim cu bine si va doresc pana atunci sa aveti parte de o vara cat mai frumoasa si linistita!

Alegeri in Parlamentul European

Se apropie de final o saptamana cu un pronuntat caracter organizatoric, la Strasbourg prima sesiune plenara a noului mandat europarlamentar stand sub semnul evenimentelor constitutive. A fost ales presedintele Parlamentului European, au fost alesi cei 14 vicepresedinti si chestorii, se constituie azi o parte din comisiile permanente de lucru si, nu in ultimul rand, presedintia ceha a Uniunii Europene si-a prezentat bilantul, iar prim-ministrul Suediei a expus in plen prioritatile presedintiei detinute de tara sa de la 1 iulie.

In ceea ce ma priveste, am satisfactia de a fi propusa de colegii mei socialisti pentru a detine functia de vicepresedinte al Comisiei pentru Dezvoltare, comisie in care am activat si in mandatul precedent. Ma bucura si ma incurajeaza aceasta recunoastere a muncii mele si increderea cu care sunt investita. De asemenea, imi voi continua activitatea in Comisia pentru Ocuparea Fortei de Munca si Afaceri Sociale.

Revenind la alegerile pentru conducerea Parlamentului European, noul presedinte este polonezul Jerzy Buzek, membru al grupului Partidului Popular European. In urma sustinerii acordate de cele trei mari grupuri parlamentare – Populari, Socialisti si Liberali – el a fost ales din primul tur de scrutin cu 555 de voturi din cele 644 valabil exprimate. Conform acordurilor pre-electorale despre care va spuneam in postarea anterioara, in a doua jumatate a acestui mandat, functia de presedinte al Parlamentului European va reveni Socialistilor. Constracandidata lui Jerzy Buzek, suedeza Eva-Britt Svensson, din partea radicalilor de stanga din Grupul Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde Nordica, a obtinut doar 89 de voturi. M-a mirat faptul ca 69 de voturi din totalul de 713 exprimate nu au fost valabile. Probabil unii din noii colegi inca nu s-au obisnuit cu sistemul de vot.

Din punctul meu de vedere, alegerea unui est-european, pentru prima data, in fruntea acestui for are o puternica incarcatura simbolica, la doua decenii de la caderea comunismului, dar exprima si forta celei mai mari dintre tarile est-europene ce au aderat la UE. Nu intamplator ma refer la acest fapt, ci ma gandesc ca Romania este a doua tara ca marime recent devenita membra a Uniunii Europene si ca acest exemplu de reusita poloneza ar fi bine sa ne ambitioneze.

A contat in aceasta alegere si personalitatea d-lui Buzek: fost prim-ministru al Poloniei intre 1997 si 2001, calitate in care a negociat aderarea tarii sale la NATO si a demarat negocierile pentru intrarea in UE, membru al sindicatului “Solidaritatea” din 1980, profesor universitar de stiinte tehnice, specializat in domeniul energiei, fost prorector, iar in 2006 ales cel mai bun europarlamentar al anului de catre publicatia “Parliament Magazine”.

Ieri, in plenul Parlamentului, premierul ceh Jan Fischer a prezentat un bilant care a provocat dezbateri in care s-au intrecut in egala masura aprecierile si criticile la adresa modului in care Cehia si-a indeplinit misiunea de a prezida Uniunea European timp de sase luni. Caderea guvernului Topolanek in acest rastimp a complicat situatia cehilor, care s-au vazut confruntati, pe langa criza economica si cea constitutionala a UE, si cu criza gazelor si cea din Gaza. La randul sau, prim-ministrul suedez Fredrik Reinfeldt a prezentat ambitiosul program pe care tara sa si l-a asumat pentru urmatoarele sase luni: crearea unui sistem de supraveghere a pietelor financiare, care sa previna aparitia in viitor a unei crize similare celei de acum, revizuirea Strategiei de la Lisabona mai ales cu privire la dimensiunea sociala, pentru a crea mai multe locuri de munca, organizarea conferintei de la Copenhaga din decembrie pentru un nou acord global privind schimbarile climatice, ratificarea Tratatului de la Lisabona de catre toate tarile membre – iata punctele principale ale programului Suediei pentru presedintia semestriala a Uniunii Europene. Sper ca la sfarsitul anului, la momentul bilantului, sa nu constatam aceeasi discrepanta intre obiectevele generoase si realizarile modeste, asa cum se observa in cazul Cehiei acum.

Prima sesiune din noul mandat europarlamentar

Azi, o ceremonie de inaltare a steagului Uniunii Europene si o festivitate de acordare de diplome membrilor din vechea legislatura a Parlamentului European, care nu au mai fost alesi, au deschis saptamana inaugurala  a acestui nou mandat europarlamentar.

Sesiunea constitutiva propriu-zisa va avea loc maine dimineata, dupa care sunt programate alegerile pentru functiile de presedinte si vicepresedinti ai Parlamentului European. In cursa pentru prima pozitie in cadrul acestui for au ramas reprezentantul Partidului Popular European, polonezul Jerzy Buzek, si Eva-Britt Svensson, din partea Grupului Confederal al Stangii Unite Europene/Stanga Verde Nordica. Pe parcursul negocierilor din ultimele saptamani, s-a ajuns la un acord intre Populari si Socialisti, pentru sustinerea reciproca la sefia Parlamentului pentru o perioada de cate doi ani si jumatate. Acest tip de acord a functionat si in mandatul precedent. Drept urmare, Socialistii s-au abtinut sa mai propuna acum un candidat, iar reprezentantul Liberalilor si un eurodeputat italian din Grupul Popular au renuntat sa mai candideze, dupa ce isi exprimasera intentia in acest sens. Jerzy Buzek porneste, asadar, cu prima sansa, fapt imbucurator, cred eu, pentru ca ar fi primul est-european care ar detine aceasta functie. Nu pot sa nu apreciez, insa, si candidatura d-nei Svensson, pentru ca eu consider, dincolo de raporturile si acordurile dintre grupurile politice, ca e bine ca o femeie a intrat in aceasta competitie.

Bilantul presedintiei cehe a UE, prioritatile noii presedintii suedeze si constituirea comisiilor permanente de lucru si a delegatiilor europarlamentare sunt punctele principale de pe ordinea de zi, dupa desemnarea, maine, a conducerii Parlamentului European. Va voi tine la curent cu evolutia acestei prime sesiuni in plen.

Intalniri in perspectiva sesiunii inaugurale de la Strasbourg

Astăzi am participat la două întâlniri pregătitoare ale primei sesiuni a noului Parlament European. Înainte de orice, apreciez iniţiativa presedintelui partidului, Mircea Geoană, cel care ne-a invitat pe noi, reprezentanţii PSD în PE, şi cea a lui Cristian Diaconescu, ministrul de externe, care a invitat întreaga delegaţie română. Este un semn de seriozitate şi expresia dorinţei de a face mai mult pentru folosirea parlamentarilor români de la Bruxelles pentru promovarea intereselor şi poziţiilor ţării noastre în concertul european.

La partid, am discutat  priorităţile României în relaţia cu instituţiile comunitare. Evident, unul dintre subiectele cele mai importante a fost cel legat de depăşirea crizei economice, prin folosirea fondurilor europene pe care le avem la dispoziţie. Am discutat despre felul în care se instituţionalizează relaţia noastră, a eurodeputaţilor, cu partidul, despre acţiuni comune atât direct cu partidul, cât şi împreună cu PSE, cu guvernul României şi cu Parlamentul naţional. Este evident că am acumulat o experienţă în mandatul precedent, chiar dacă a fost unul scurt, că acum ştim mai bine cum să ne promovăm interesele în context european.

Invitaţiei lui Cristi Diaconescu, la sediul MAE, i-au răspuns cei mai mulţi dintre eurodeputaţii români. El ne-a prezentat poziţia Ministerului Afacerilor Externe faţă de principalele teme de pe agenda UE, priorităţile politicii europene a României. Este vorba, în rezumat, despre aderarea României la Spaţiul Schengen în 2001, despre aderarea la moneda europeană la termenul fixat, adică în 2014, precum şi de ceva care ne doare, adică despre ridicarea restricţiilor existente în anumite ţări pentru intrarea cetăţenilor români pe piaţa muncii. Am discutat despre domeniile în care s-au afirmat europarlamentarii români,  ca şi despre necesitatea unei informări reciproce mai bine structurată şi fără sincope între noi şi MAE. Cristi Diaconescu a promis că fa înfiinţa pentru asta un grup de lucru la nivelul ministerului, ceea ce pe mine, care am pledat permanent pentru asta, mă bucură. Sper că acest demers va fi urmat de acţiuni concrete.

Ne aşteaptă o sesiune de toamnă complicată, având pe agendă alegerea preşedintelui Comisiei Europene, a noilor comisari europeni, intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dacă irlandezii vor binevoi să-l aprobe prin referendum, iar alţii să-l promulge, şi mai ales cu formularea de noi măsuri anti – criză, cu adresabilitate socială mai marcată.

Reuniunea Socialistilor Europeni la inceput de mandat

 

Ieri, reprezentantii Socialistilor Europeni ne-am intalnit cu prilejul unei reuniuni festive, la care au participat atat colegii din mandatul precedent care nu au mai fost alesi, cat si noii colegi. Asa cum spunea liderul grupului nostru parlamentar, Martin Schultz (in foto, alaturi de o parte din delegatia PSD), a fost o intalnire atat de despartire, cat si de bun venit, un moment care a marcat finalul unei etape pentru unii dintre noi si, totodata, debutul unor noi reprezentanti socialisti in Parlamentul European.

A fost un prilej de a discuta despre prioritatile noului mandat, sesiunea inaugurala de la Strasbourg de saptamana viitoare si alegerea presedintelui viitoarei Comisii Europene. Chiar daca rezultatele obtinute de stanga in numeroase tari europene au fost sub asteptari, ponderea Socialistilor Europeni in Parlamentul European este in continuare semnificativa, dovada fiind si faptul ca dreapta nu a reusit sa forteze un vot pentru realegerea lui Jose Manuel Barroso in fruntea Comisiei Europene saptamana viitoare, acesta fiind amanat pentru toamna, cand va fi supus rigorilor impuse de Tratatul de la Lisabona. De altfel, in noua formula a Parlamentului European, este imposibil de realizat o majoritate pro-europeana fara PSE, o majoritate pentru un vot in iulie fara socialisti fiind posibila doar printr-o nedorita alianta intre populari si reprezentantii fortelor eurosceptice si anti-europene.

Unii vor România afară din UE

Am luat cunoştinţă de interviul acordat postului de televiziune EuroNews de Geert Wilders, parlamentar olandez, lider al Partidului Libertăţii, de extrema dreaptă, islamofob şi anti-european, interviu în care este exprimat şi un punct de vedere dus la extrem în ceea ce priveşte România şi apartenenţa ei la Uniunea Europeană.

 Ideile lui Geert Wilders şi ale partidului său au întrunit, din păcate, voturile a circa 15% dintre cetăţenii olandezi care au votat, de aceea nu putem ignora spusele sale, care privesc România, dar într-un sens mai larg şi construcţia europeană. “Chiar cred că România şi Bulgaria ar trebui să părăsească UE. Partidul meu a votat in Parlamentul olandez împotriva ratificării tratatului prin care se accepta aderarea României şi Bulgariei”, răspunde el la o întrebare referitoare la continuarea primirii de noi membri în UE.

România nu poate fi dată afară din Uniunea Europeană. Şi nici nu poate fi văzută la nesfârşit drept ţap ispăşitor pentru problemele Uniunii. Dacă cei cu idei asemănătoare domnului Wilders ar fi oneşti şi ar renunţa la discursul lor populist, ar recunoaşte că extinderea către Est a UE, cu toate problemele reale care o însoţesc, a oferit imense oportunităţi ansamblului european şi un plus de prosperitate vechilor membri, inclusiv ţării sale, Olanda.

Investitorii olandezi ocupă primul loc în rândul investitorilor străini din România. Schimburile comerciale cresc an de an. Nu cred ca Olanda doreste să renunţe la avantajele care decurg din apartenenţa României la UE si nici ca o politică anti-imigraţionistă dură si legitimarea discursurilor xenofobe si rasiste sunt soluţiile la problemele demografice de pe continentul nostru.

Am avertizat, imediat după anunţarea rezultatelor alegerilor europene, asupra pericolului reprezentat de ascensiunea extremei dreapta în PE. Vom ridica această problemă în grupul parlamentar al PSE, pentru a da o replică pe măsură acestui tip de abordare, care aduce atingere demnităţii unui stat membru şi care face din xenofobie un instrument politic.

Cred că şi celelalte partide româneşti din PE ar trebui să protesteze împotriva unor astfel de abordări. Respingerea fermă a atacurilor la adresa ţării noastre se impune, pentru că ele pun sub semnul întrebării legitimitatea prezenţei noastre în UE şi privesc România drept un membru de rang inferior.

Criza abia incepe

Un prieten îmi semnalează un articol din „Le Monde”, despre întâlnirea de la Aix-en-Provence a Cercului Economiştilor, de la sfârşitul săptămânii trecute.

Această întâlnire precede lucrările G 8 de la L’Acquila, din Italia. Unde economia va fi pe ordinea de zi, fără îndoială. Deşi optimismul decidenţilor politici pare să fie ceva mai robust, la Aix-en-Provence alta a fost atmosfera. Mult mai pesimistă şi intervenţiile majorităţii celor 150 de participanţi mai alarmiste.
Cifrele OCDE despre şomaj sunt extrem de îngrijorătoare: între aprilie 2008 şi aprilie 2009 el a crescut cu 40% în ţările cele mai bogate. Se crede că între 2007 şi 2010 vor fi 26 de milioane de şomeri în plus în aceste ţări, adică o creşte de 80%, nemaiîntâlnită într-un timp atât de scurt.
Şi nu doar şomajul. Datoria ţărilor bogate, membre ale OCDE, va depăşi curând PIB ul lor. Asta va duce, obligatoriu, la reducerea cheltuielilor pentru protecţia socială, a numărului celor plătiţi de la buget şi la creşterea impozitelor, spun unii dintre cei prezenţi la Aix.
Pentru o ţară ca România aceste veşti sunt încă şi mai proaste. Ţările bogate sunt principalii clienţi pentru produsele economiei româneşti. În România s-a produs deja o ajustare drastică a consumului. Nu putem spune că pierderile la export pot fi compensate prin consumul intern, pentru că puterea de cumpărare cunoaşte o scădere, ca să nu mai vorbim de creşterea şomajului.
Citez dintr-un material de analiză al PSD, care a lansat azi un program economic în 24 de puncte, destinat relansării creşterii economice: “După şocul rezultatelor negative din trimestrul 1 faţă de ipoteza pe care s-a construit bugetul, o scădere a PIB de 6,2% faţă de 4%, pentru trimestrul 2 şi trimestrul 3, Guvernul ia în calcul scăderi mai drastice, de 8,9%, respectiv 9,1%. Corecţia presupusă în trimestrul patru, când scăderea PIB va fi de 4,9%, ar conduce la scădere pe întreg anul 2009 de 7%, adică cu 3% mai mult peste ceea ce s-a prevăzut în buget.”
Mă bucur să constat că prima măsură anti – criză a PSD este aceea care prevede crearea unui Fond Naţional de Locuinţe, care să finanţeze construirea a 50.000 de locuinţe complet echipate, supuse regimului de închiriere, cu garanţii acordate prin Fondul de Garantare pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii. Este într-adevăr o măsură care poate genera creştere economică, pentru că antrenează industria şi pe verticală, şi pe orizontală.
Extinderea primei de casare şi pentru persoanele juridice de la 1 septembrie 2009, precum şi cuprinderea în program a tractoarelor şi a alte utilaje agricole, începând de la 1 ianuarie 2010 vizează înlocuirea parcurilor auto şi de utilaje şi încurajarea industriei constructoare de maşini agricole. Trebuie să spunem că dotarea exploataţiilor agricole cu tractoare şi utilaje este mult sub media din UE.
Reducerea TVA pentru pâine, carne de pui neprelucrată şi lapte este, indiscutabil, o măsură care are ca scop asigurarea protecţiei sociale a celor mai săraci români şi va fi dublată de un mecanism de control prin care micşorarea TVA să se regăsească în reducerea preţurilor, şi nu în creşterea profiturilor comercianţilor.
Măsurile propuse de PSD trebuie discutate, înainte de toate, cu partenerii de coaliţie, dar şi cu cetăţenii. Cetăţenii trebuie asociaţi la luarea deciziilor, pentru că ei suportă costurile acestei crize.
Dacă este adevărat scenariul celor care spun că abia acum începe criza, trebuie să ne aşteptăm la mari frământări sociale, la instabilitate politică şi chiar la violenţă socială. De aceea este nevoie de crearea unui consens naţional pentru susţinerea unui pachet mai consistent şi mai bine ţintit de măsuri anti – criză. Consens care implică mai mută solidaritate socială şi naţională.

America, tot mai departe

Ironia sortii face ca tocmai in preajma aniversarii Declaratiei de independenta nu doar a unui nou stat, ci a unei lumi noi, in calea liberei circulatii a romanilor sa fie asezat un obstacol major.

De la 1 iulie, Statele Unite ale Americii au inasprit conditiile pentru admiterea tarilor aspirante in programul Visa Waiver in vederea eliminarii vizelor pentru cetatenii acestor state. Pragul de refuz al acordarii vizelor a fost redus de la 10%, cat era pana acum, la 3%. In ultima vreme, rata medie de respingere a solicitarilor de vize pentru romani a fost de 25%. 10% reprezenta o tinta foarte greu de atins, dar nu imposibila. Pragul de 3%, insa, anuleaza orice speranta de calificare, intr-o perspectiva medie de timp, a Romaniei pentru programul de renuntare la vize.

Masura vine dupa ce, la sfarsitul lunii iunie, Parlamentul Romaniei a aprobat Ordonanta de Urgenta a Guvernului, care instituie pasapoartele biometrice – una din conditiile de admisie in programul de renuntare la vize. In mai, ministrul Cristian Diaconescu a discutat problema vizelor cu Hillary Clinton, la Washington, iar in martie Parlamentul European solicitase oficial ridicarea vizelor SUA pentru toti cetatenii din tarile UE, inclusiv in urma eforturilor noastre, ale europarlamentarilor romani. Ca membra a Delegatiei Parlamentului European pentru Relatiile cu Congresul SUA am pledat de nenumarate ori in discutiile cu colegii americani si in Parlamentul European pentru eliminarea acestei masuri discriminatorii. La randul ei, Comisia Europeana exercita, in ultimul an, presiuni intensificate in aceeasi directie.

In aceste conditii, nu ne ramane decat sa continuam demersurile deja demarate, pornind insa de la realitatea nefavorabila noua, ca masura adoptata la 1 iulie reflecta viziunea democratilor in materie de politica externa. In ceea ce ma priveste, mi-am exprimat dorinta de a face in continuare parte din Delegatia Parlamentului European pentru SUA, tocmai pentru a putea actiona in contact direct cu membrii Congresului american pentru renuntarea la vizele pentru cetatenii romani si in noul mandat.

Dupa douazeci de ani

Azi m-am întâlnit cu foştii mei colegi de an - ASE, Facultatea de Planificare si Cibernetică Economică, promoţia 1989. Recunosc, atmosfera a fost pe cât de nostalgică, pe atât de veselă. Douăzeci de ani înseamnă şi mult, şi puţin. Mult, dacă ne privim cu ochii cu care ne priveam atunci, la absolvire. Trecerea timpului a lăsat urme pe chipul tuturor, oricât am vrut noi să arătăm ca ATUNCI! Puţin, dacă ne gândim ce am realizat în aceşti douăzeci de ani. Schimbările începute în decembrie 1989 ne-au deschis tuturor noi oportunităţi, am realizat atât de multe în atât de puţin timp.

Am fost şefă de grupă, şi mi-a revenit onoarea şi plăcerea să strig din nou condica. M-am întristat când am aflat că din promoţia noastră cinci colegi nu mai sunt printre noi. Le-am închinat un gând pios.
N-am aflat nici azi răspunsul la întrebarea: „de ce m-aţi ales pe mine şefă de grupă?” Glumeţii mi-au răspuns aşa cum îmi răspundeau acum două decenii în urmă: „pentru că ai inimă bună şi nu pui absenţe şi eşti rea de gură şi te cerţi cu profesorii pentru noi!” N-a suflat unul un cuvânt despre corvoada de a fi prezentă la ore, când ei erau la  o bere!

M-am bucurat să văd că vremurile pe care le trăim, aspre şi adesea nemiloase, nu i-au schimbat prea mult pe foştii mei colegi. I-am simţit a fi aceeaşi, dincolo de emoţia revederii, de solemnitatea reîntâlnirii cu unii dintre profesorii noştri. Le multumesc profesorilor care au venit azi la intalnirea noastra, dlui prof Ioan Rosca (astazi Rector al ASE), dnei profesoare Biji si, nu in ultimul rand, dlui profesor Dodescu..

Am discutat, am făcut planuri de viitor, ne-am promis să ne întâlnim mai des, familiştii ne-au arătat mândri fotografiile copiilor lor. Mă gândeam că greutăţile acelor vremuri din studenţie ne-au făcut să fim mai uniţi, mai sensibili la problemele celor de lângă noi, şi acele reflexe nu s-au pierdut, deşi s-au mai estompat.
Generaţia mea a dat mulţi oameni de valoare, care, într-un fel sau altul, au reuşit profesional într-un mediu care le era cunoscut cel mult teoretic. Asta dovedeşte soliditatea educaţiei pe care am primit-o, reuşita eforturilor profesorilor noştri, care ne-au pregătit să facem faţă schimbărilor care au marcat aceşti douăzeci de ani scurşi de la absolvire.
Sunt oameni care conduc afaceri şi au grija multor zeci şi sute de angajaţi. Sunt oameni care au intrat în administraţie, unii dintre colegii noştri au rămas în facultate, pentru a forma la rândul lor noi specialişti. Sunt multi colegi care s-au stabilit în străinătate.
Puţini s-au implicat în politică…

Le mulţumesc colegilor care au contribuit la organizarea întâlnirii pentru efortul lor, pentru stăruinţă şi pentru această călătorie în timp. Care face bine la suflet.

Politica si mitocanie

Nu aş fi vrut să ajung să scriu despre mitocănia unui parlamentar român. Am aparat nu o data institutia Parlamentului si am fost de multe ori revoltata in fata incercarilor de discreditare a parlamentarilor romani.  Parlamentul este o arenă de confruntare între forţele politice, între viziuni diferite asupra unor subiecte sensibile. Aceste confruntări se pot desfăşura între nişte limite civilizate, sau, aşa cum s-a întâmplat în cazul schimbului de replici dintre deputaţii Cristian Boureanu şi Alina Gorghiu. Domnul Boureanu a depăşit o limită pe care ca femeie nu credeam că ar putea fi trecută de un individ presupus educat, care admite şi respectă un sistem de valori etice şi morale.
Suntem o societate care a fost şi este dominată de o atitudine dispreţuitoare faţă de femeie. Care nu a fost şi nu este considerată egala bărbatului. Care poate fi jignită şi umilită, care trebuie să meargă doi paşi în urma bărbatului, la propriu şi la figurat. M-a revoltat lipsa de reacţie a celor care îi sunt colegi domnului Boureanu.
Femeile care au intrat în politică nu sunt nişte „domnişorici”. În gura domnului Boureanu cuvântul este o insultă. Atitudinea acestui macho de Dâmboviţa este o insultă. Prezenţa sa în Parlamentul României este o insultă. Nu, ele şi-au asumat nişte responsabilităţi, au consimţit la nişte sacrificii, inclusiv în plan personal. S-au expus, inclusiv mediatic. Sunt egalele bărbaţilor în ceea ce fac în politică.
Astfel de atitudini trebuie să ne facă atenţi asupra statutului femeii în societatea românească. Care, din punctul meu de vedere, s-a degradat în ultima vreme: tot mai puţine femei în Parlament şi în administraţia publică, atitudini tot mai insultătoare din partea mediilor de informare, care le prezintă în situaţii degradante.
Nu sunt o feministă în sensul clasic al cuvântului. Dar nu pot accepta să fiu tratată aşa cum a fost tratată Alina Gorghiu de un mitocan macho, doar pentru că sunt femeie. Şi cred că domnul Boureanu nu a primit replica meritată nu doar din partea femeilor, ci şi din partea clasei politice. Pentru că astfel de oameni duc la scăderea încrederii în politicieni şi în capacitatea lor de a gestiona problemele ţării.
Mi-a lăsat un gust extrem de amar acest episod, şi trebuie să înţelegem cât de mult avem de luptat până la schimbarea mentalităţilor. Şi până să devenim o societate normală, în care toţi să fie respectaţi, fără discriminări şi fără insulte.