Dupa douazeci de ani

Azi m-am întâlnit cu foştii mei colegi de an - ASE, Facultatea de Planificare si Cibernetică Economică, promoţia 1989. Recunosc, atmosfera a fost pe cât de nostalgică, pe atât de veselă. Douăzeci de ani înseamnă şi mult, şi puţin. Mult, dacă ne privim cu ochii cu care ne priveam atunci, la absolvire. Trecerea timpului a lăsat urme pe chipul tuturor, oricât am vrut noi să arătăm ca ATUNCI! Puţin, dacă ne gândim ce am realizat în aceşti douăzeci de ani. Schimbările începute în decembrie 1989 ne-au deschis tuturor noi oportunităţi, am realizat atât de multe în atât de puţin timp.

Am fost şefă de grupă, şi mi-a revenit onoarea şi plăcerea să strig din nou condica. M-am întristat când am aflat că din promoţia noastră cinci colegi nu mai sunt printre noi. Le-am închinat un gând pios.
N-am aflat nici azi răspunsul la întrebarea: „de ce m-aţi ales pe mine şefă de grupă?” Glumeţii mi-au răspuns aşa cum îmi răspundeau acum două decenii în urmă: „pentru că ai inimă bună şi nu pui absenţe şi eşti rea de gură şi te cerţi cu profesorii pentru noi!” N-a suflat unul un cuvânt despre corvoada de a fi prezentă la ore, când ei erau la  o bere!

M-am bucurat să văd că vremurile pe care le trăim, aspre şi adesea nemiloase, nu i-au schimbat prea mult pe foştii mei colegi. I-am simţit a fi aceeaşi, dincolo de emoţia revederii, de solemnitatea reîntâlnirii cu unii dintre profesorii noştri. Le multumesc profesorilor care au venit azi la intalnirea noastra, dlui prof Ioan Rosca (astazi Rector al ASE), dnei profesoare Biji si, nu in ultimul rand, dlui profesor Dodescu..

Am discutat, am făcut planuri de viitor, ne-am promis să ne întâlnim mai des, familiştii ne-au arătat mândri fotografiile copiilor lor. Mă gândeam că greutăţile acelor vremuri din studenţie ne-au făcut să fim mai uniţi, mai sensibili la problemele celor de lângă noi, şi acele reflexe nu s-au pierdut, deşi s-au mai estompat.
Generaţia mea a dat mulţi oameni de valoare, care, într-un fel sau altul, au reuşit profesional într-un mediu care le era cunoscut cel mult teoretic. Asta dovedeşte soliditatea educaţiei pe care am primit-o, reuşita eforturilor profesorilor noştri, care ne-au pregătit să facem faţă schimbărilor care au marcat aceşti douăzeci de ani scurşi de la absolvire.
Sunt oameni care conduc afaceri şi au grija multor zeci şi sute de angajaţi. Sunt oameni care au intrat în administraţie, unii dintre colegii noştri au rămas în facultate, pentru a forma la rândul lor noi specialişti. Sunt multi colegi care s-au stabilit în străinătate.
Puţini s-au implicat în politică…

Le mulţumesc colegilor care au contribuit la organizarea întâlnirii pentru efortul lor, pentru stăruinţă şi pentru această călătorie în timp. Care face bine la suflet.