Antena 1 Cluj

Alaturi de clujeni

Ieri, a avut loc inaugurarea biroului meu europarlamentar de la Cluj-Napoca, prin intermediul caruia mi-am propus sa am un dialog direct si constant cu cetatenii din Ardeal. Momentul inaugural a fost urmat de o conferinta de presa, de discutii cu colegii din organizatia PSD Cluj si de prezenta la patru emisiuni tv – in direct sau inregistrate. Azi, am vizitat fabrica de confectii ”Flacara” si ma voi deplasa in cateva comune ale judetului, urmand ca de la ora 17 sa particip din studioul Cluj al Realitatii TV la emisiunea ”Deschide lumea”.

Am dorit sa fiu prezenta la Cluj nu doar pentru a-mi indeplini promisiunea facuta in campanie – de fapt, un gand mai vechi al meu legat de comunicarea cu oamenii din aceasta parte a tarii. Am tinut, intr-un moment politic tensionat, intr-un context tulbure cu un deznodamant incert, de care depinde decisiv parcursul viitor al societatii romanesti, am tinut, asadar, atat sa iau pulsul la fata locului, cat si sa transmit un mesaj raspicat alegatorilor. Si am facut aceasta intr-un oras abandonat de primarul ales, intr-o traditie deocamdata nefericita, care inseala si exploateaza la maximum asteptarile si increderea oamenilor, fara a le oferi nimic bun.

Ne aflam in pragul unui scrutin prezidential a carui miza este modernizarea tarii si inscrierea ei definitiva pe orbita dezvoltarii si democratiei autentice sau afundarea intr-un circ permanent, care risca sa compromita orice posibilitate de identificare si aplicare a unor solutii viabile pentru scoaterea tarii din recesiune, pentru imbunatatirea nivelului de trai al oamenilor si pentru demararea unui proces de modernizare, de la infrastructura pana la calitatea serviciilor medicale si educationale.

Din pacate, modernizarea tarii este folosita, acum, ca pretext pentru masuri care nu vizeaza in fapt decat instaurarea unui regim autoritar. Am tinut sa subliniez si la Cluj ca nu Parlamentul este de vină pentru ceea ce se întâmplă în economia românească, pentru creşterea şomajului, pentru scăderea puterii de cumpărare a oamenilor, pentru creşterea neliniştii sociale. Este o încercare care aminteşte şi care seamănă foarte mult, de fapt, cu regimul instaurat de Putin în ultimii 8 ani şi părerea mea este că modelul lui Traian Basescu este modelul rusesc, pentru că sub pretextul modernizării statului se încearcă, de fapt, instaurarea în România a unui regim autoritar şi uni-personal şi pentru aceasta preşedintele Băsescu, împreună cu PDL denigrează, demonizează şi anihilează Parlamentul, transformându-l într-o instituţie de faţadă. Prin organizarea acestui referendum, de fapt, preşedintele Băsescu vrea să-si aducă la vot nucleul dur de alegatori, dar si mută toată dezbaterea către Parlament, in conditiile in care în orice ţară democratică, cu prilejul alegerilor prezidenţiale se face un bilanţ a ceea ce s-a întâmplat şi a felului în care preşedintele şi-a dus mandatul.

M-am referit, de asemenea, pe larg, la alte doua teme pe care le consider importante in aceasta perioada: postul de comisar european si acordul cu FMI. Sansele ca Romaniei sa-i revina un portofoliu important in viitoarea Comisie Europeana ar creste daca propunerea pentru postul de comisar ar fi din randul social-democratilor, pentru ca si noua Comisie va fi una echilibrata si reprezentativa politic. Sunt convinsă că dacă domnul preşedinte Băsescu ar trece peste resentimente şi s-ar ajunge la un consens de a-l trimite, de pildă, pe domnul Severin sau pe domnul Cristian Diaconescu, oameni deja cunoscuţi la Bruxelles, care au prestigiu, sunt convinsă că aceşti oameni ar primi un portofoliu de încărcătură, cum ar fi portofoliul extinderii, aici am avea 90% şanse.

In alta ordine de idei, parerea mea e că acordul cu FMI ar trebui regândit după alegerile prezidenţiale, deoarece nivelul de trai va scădea foarte mult. Nu înţeleg de ce au fost făcute aceste împrumuturi, care vor amaneta viitorul copiilor noştri pentru mulţi ani. Este cel mai mare împrumut extern pe care România l-a avut vreodată si, din păcate, nici aceşti bani nu s-au dus în economia reală şi ma tem că după alegerile prezidenţiale, cetăţenii vor cunoaşte o scădere dramatică a puterii de cumpărare şi a nivelului de trai.

Inaugurare la Cluj

Ma aflu, incepand de astazi, in judetul Cluj. Asa cum am promis in campania electorala, voi deschide un cabinet europarlamentar la Cluj-Napoca, pentru o comunicare cat mai stransa cu cetatenii din Ardeal. Pe langa momentul inaugural de maine, voi avea intalniri cu reprezentantii organizatiei PSD Cluj, ai catorva colegii de la nivelul judetului si cu mass-media clujene. Voi reveni la inceputul saptamanii viitoare cu impresiile acestui periplu clujean.

Va multumesc pentru interesul aratat celor doua postari anterioare – interpelarile adresate Comisiei Europene pe doua teme care ma preocupa: violenta impotriva femeilor si saracia care se acutizeaza in special in tarile din Est, inclusiv Romania, si-i afecteaza mai ales pe copii. Astept cu interes raspunsurile Comisiei si in functie de acestea voi intreprinde demersurile care imi stau in putere pentru a determina masuri concrete in vederea schimbarii acestor stari de fapt ingrijoratoare.

Copiii Europei – victime ale saraciei

Intrebare catre Comisia Europeana, cu solicitare de raspuns scris:

Procentul romanilor care traiesc in saracie creste in acest an cu 1,7% fata de 2008, ajungand la 7,4%, iar printre cei mai afectati se numara copiii, potrivit Strategiei de parteneriat cu Romania pentru perioada 2009-2013, realizata de Banca Mondiala. Estimarile acestei institutii arata ca ponderea copiilor care traiesc in saracie absoluta in Romania ajunge in acest an la 10,7%, de la 7,8% anul trecut.

Practic, unu din zece copii romani supravietuieste, asadar, in conditii de saracie absoluta. Acest fapt are un impact dezastruos nu doar asupra cresterii si dezvoltarii fizice si psihice normale a acestor copii, ci si asupra sanselor de a parcurge sistemul de invatamant si de a se integra armonios in societate.

Aceasta realitate dezolanta nu este specifica doar Romaniei si noilor state membre. Chiar daca in proportii si moduri diferite, saracia afecteaza copiii din intreaga Uniune Europeana, cu atat mai mult cu cat actuala recesiune economica acutizeaza saracia si mareste numarul celor nevoiasi in toate tarile membre.  Un studiu recent al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica dezvaluie, spre exemplu, ca unu din sase copii germani traieste, de asemenea, in saracie. Anul trecut, inaintea declansarii crizei, un raport al Parlamentului European avertiza ca din cei 78 de milioane de saraci ai Europei, 19 milioane sunt copii, fara a fi luat in calcul copiii imigrantilor, ai celor care solicitau azil si ai persoanelor fara documente.  Aceasta cifra este multa depasita acum si proportiile acestui flagel se modifica in rau de la o zi la alta.

As dori sa stiu cum intelege Comisia Europeana sa solutioneze acest paradox trist al unui continent bogat – saracia in randul copiilor, avand in vedere ca demografic, economic, social, cultural si in toate celelalte planuri ale vietii, viitorul societatilor noastre depinde de copiii de azi, dintre care tot mai multi sunt victime nevinovate ale acestei maladii cumplite si traumatizante care este saracia.

Pentru stoparea violurilor in zonele de conflict

In ultimele zile, am adresat doua interpelari Comisiei Europene. Iata continutul intrebarii prioritare cu solicitare de raspuns scris, privind masurile ce se impun pentru stoparea violurilor, devenite fenomen de masa in zonele de conflict, si pentru asigurarea asistentei necesare victimelor agresiunilor sexuale.

Un studiu recent al UNICEF concluzioneaza ca violul si violenta sexuala impotriva copiilor si a femeilor au atins proportiile unei epidemii in tarile africane zguduite de razboi. Statisticile sunt depasite de o realitate ingrozitoare, in care violul devine, in multe parti ale lumii, o arma de razboi si un instrument eficace de a semana teroarea.

Drama acestor femei este cu atat mai dureroasa cu cat prima consecinta a violului este stigmatul social aruncat tocmai asupra victimelor. Fetele si femeile violate fie sunt alungate de soti, de familii si de comunitatea in care traiau, fie, in unele societati, sunt judecate pentru adulter si condamnate la moarte prin lapidare. Urmarile violului ajung sa fie mai grave decat violenta sexuala in sine. Este cazul victimelor violurilor in masa comise in timpul conflictului interetnic din Burundi, dintre 1993 si 2006. Un avertisment trist vine si dinspre Liberia, unde razboiul civil s-a incheiat in 2003, dupa 14 ani de-a lungul carora s-a ajuns la sinistrul record ca trei sferturi din femeile acestei tari sa devina victimele violentelor sexuale. Dupa terminarea conflictului, violurile continua in virtutea unei inertii barbare. Un raport din acest an al organizatiei “Medici fara frontiere” semnala faptul ca, in unele state africane, 35 de femei sunt violate in medie in fiecare zi.

Toata aceasta situatie umanitara dezastruoasa este favorizata de impunitate si de absenta justitiei. Din pacate, nu doar tarile aflate in conflict sunt caracterizate de rata masiva a violurilor. Un sondaj recent dezvaluia ca peste un sfert din barbatii din Africa de Sud au violat cel putin o data o femeie sau o fata, unul din zece violatori avand ca victime fete cu varsta mai mica de zece ani. Iar demonstratiile post-electorale din acest an din tari precum Republica Moldova sau Iran au fost urmate de represalii dure, existand numeroase acuzatii ca violul a fost unul din mijloacele de pedepsire a femeilor arestate.

Ce masuri are in vedere Comisia pentru a contribui la stoparea si prevenirea violurilor, mai ales in zonele de conflict, pentru a imbunatati siguranta femeilor si pentru asigurarea asistentei corespunzatoare pentru victimele agresiunilor sexuale, de la ajutorul medical pana la reintegrarea lor familiala si sociala?

Pentru un Plan Marshall anti-saracie!

Ovidiu Musetescu

A plecat dintre noi, mult prea devreme, Ovidiu Musetescu.

Ne-am intalnit ultima data in campania electorala si nu mi-a trecut o clipa prin minte ca era ultima data cand il vad pe acest om deosebit, un prieten bun si un extraordinar coleg in toate aceste momente agitate ale politicii romanesti, pe care le-am parcurs in ultimii 20 de ani.

L-am cunoscut inca din primul sau an de mandat ca deputat, cred ca era 92, eram inca jurnalist. Am lucrat insa foarte mult impreuna in perioada 96-2000, cand eram amandoi secretari executivi ai partidului si ne ocupam de campania partidului si a dlui Presedinte Iliescu. 

Mi-e foarte greu sa-l evoc asa cum se cuvine pe acest om care, intr-un mod cumplit de nedrept, a devenit brusc amintire. Fie-ti tarana usoara, Ovidiu, si bunul Dumnezeu sa dea odihna sufletului tau minunat!

Transmit pe aceasta cale un gand de incurajare si compasiune mamei sale si intregii familii.

Despre femei in politica romaneasca…

Am refacut putin titlul Chinezului, care ne transmite o leapsa si ne intreaba daca ar fi  posibil ca Romania sa aiba vreodata o femeie Presedinte.  

Draga Chinezu, in opinia  mea, societatea si clasa politica au fost si sunt de un misoginism dincolo de extrem, nu mai exista asa ceva la ora actuala nicaieri in Europa si in lume. Stiati ca pana si Guvernul irakian are 7 ministri femei? Noul Guvern al Greciei, format de PASOK, are 9 ministri femei, in timp ce in Guvernul Zapatero din Spania numarul femeilor este mai mare decat al barbatior. Din pacate, romanii sunt fundamentalisti si au prejudecati. Femeile din Romania nu prea voteaza femei, o arata toate studiile. E pacat, pentru ca altfel ar arata Romania si societatea romaneasca cu mai multe femei in politica de varf. Am fi, in orice caz, mai umani.

La intalnirea de miercuri de la Cotroceni a presedintelui Basescu cu reprezentantii partidelor parlamentare, a participat o singura femeie, si aceea din partea PSD. Este o reprezentare care spune multe despre cat de greu se schimba mentalitatile la noi, desi au trecut 20 de ani de la Revolutie.

Reprezentarea femeilor la varful politicii romanesti, la 20 de ani de la Revolutie

Sa spun si cateva cuvinte despre functia de Comisar European. Dupa semnalul de alarma tras de Socialistii Europeni - apelul presedintelui Rasmussen catre Traian Basescu il puteti citi aici – iata ca Popularii, familia politica din care face parte PD-L, critica desemnarea lui Dacian Ciolos drept candidat al Romaniei pentru postul de comisar european.

Secretarul general al Partidului Popular European, Antonio Lopez, este foarte transant in interviul publicat azi de Adevarul: va fi aproape imposibil ca România sa obtina „Agricultura“, deoarece Dacian Ciolos este un necunoscut la Bruxelles, o ”persoana noua pentru noi”, dupa cum spune chiar liderul Popularilor, care accentueaza in acest sens: ”Nu stim ce valori impartaseste si ce viziune are asupra politicilor europene”.

Practic, mesajul transmis din partea PPE si a presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, este foarte clar catre Traian Basescu: criza politica de la Bucuresti trebuie sa se incheie cat mai repede, pentru ca Romania are nevoie de intreaga sa capacitate de negociere la Bruxelles, iar noul guvern va trebui sa se plieze pe asteptarile presedintelui Barroso.  Acesta isi doreste sa fie cat mai multe femei in viitoarea Comisie, in acest sens fiind apreciat exemplul dat de Bulgaria. Antonio Lopez este la fel de franc in continuare: PPE doreste o femeie comisar din partea Romaniei si avanseaza, in acest sens, numele Ancai Boagiu, vehiculat in ultima vreme in culisele nominalizarii candidatului roman.

PSD a avansat, de asemenea, cateva nume si cred ca Adrian Severin  sau Cristian Diaconescu ar contribui la imbunatatirea imaginii tarii in exterior, intr-un moment cand este grav alterata de scandalurile fara sfarsit, si, nu in ultimul rand, ne-ar da sansa unui post pe masura locului 7 pe care-l detinem, ca suprafata si populatie, in UE – loc compromis de prestatia foarte slaba a Romaniei in peisajul european de la aderare incoace.

Va mai trece mult timp pana ca populatia sa voteze o femeie Presedinte, in orice caz.  Dar sper ca femeile insele sa dovedeasca ca merita votul oamenilor si sa nu compromita ideea prezentei cat mai largi in viata politica romaneasca…

Proiectul European pentru Pace, dimensiuni ale societatii civile

Ieri, la Bruxelles, am fost gazda conferintei “Proiectul pentru Pace – Europa: dimensiuni ale societatii civile”. Evenimentul a fost organizat de Nonviolent Peaceforce – un grup de organizatii non-guvernamentale – si incheie campania desfasurata timp de un an sub genericul “Europa, Voteaza pentru Pace!”, in cursul careia au au fost adunate semnaturi de adeziune de la circa 110 ONG-uri si peste 5000 de cetateni europeni. Am primit lista acestor semnaturi in debutul celei de-a doua parti a conferintei, in numele europarlamentarilor din noua legislatura.

Conferinta a pornit de la premisa ca interventiile militare internationale nu sunt suficiente in zonele de conflict, fiind nevoie de o dimensiune civila puternica, materializata, la nivelul Uniunii Europene, printr-un Serviciu Civil European pentru Pace (SCEP).

Cele trei propuneri-cheie expuse de reprezentantii organizatiilor initiatoare si pe care s-a concentrat campania “Europa, Voteaza pentru Pace!” sunt:

1. Crearea unui Departament/Directorat privind construirea pacii, la nivelul Comisiei Europene, pentru a imbunatati infrastructura institutionala pentru dezvoltarea si implementarea initiativelor civile in materie de construire si mentinere a pacii.

2. Un dialog mai structurat intre societatea civila, cu experienta pe teren, si autoritatile europene.

3. Crearea Serviciului Civil European pentru Pace (SCEP), care sa ofere sprijin institutional pentru interventiile privind pacea ale societatii civile europene. In cadrul acestei structuri ar urma ca organizatiile certificate sa contribuie cu consultanti profesionisti in materie de instituire a pacii in zonele de conflict, pentru a sprijini grupurile civile din plan local care lucreaza pentru dialog si reconciliere prin mijloace non-violente.

Cred ca imaginea si eficienta UE ca actor global care promoveaza pacea ar avea de castigat din sustinerea institutionala a unui astfel de program. Atat in cadrul conferintei de presa, cat si in cadrul evenimentului propriu-zis ce a urmat am subliniat necesitatea schimbarilor institutionale la nivelul noii Comisii Europene, a regandirii sistemului de profil, pentru a evita suprapunerile si a eficientiza actiunea pentru pace a UE.

In ciuda iluziilor, pe care ni le-am facut mai ales dupa caderea comunismului, numarul si intensitatea conflictelor armate a crescut. Nu cred ca noua ordine mondiala, mai pacifica, la care visam, este pe cale sa se concretizeze. Un raport al ONU arata ca doar in ultimii trei ani, de cand comunitatea internationala a recunoscut nevoia de a reglementa comertul cu arme, circa 2,1 milioane de persoane au fost ucise si cateva zeci de milioane ranite. Aceste conflicte au distrus sau compromis ajutoarele internationale si investitiile in dezvoltare din tarile in conflict.

Suntem in situatia in care trebuie sa luam decizii mult mai radicale in privinta rezolvarii acestor conflicte. Nu este suficient sa declaram ca vrem solutii pasnice pentru razboaiele in curs. Trebuie sa trecem de la vorbe la fapte. Este o nevoie acuta de actiune. In acest context cred ca trebuie inteleasa  decizia Comitetului Nobel de a acorda premiul Nobel pentru Pace presedintelui Barack Obama. Este un indemn pentru actiune, pentru schimbare. Pacea trebuie sa devina o realitate peste tot in lume.

Pacea, trebuie sa fim constienti de asta, este mult mai mult decat absenta razboiului. Conflictele inghetate din diferitele zone ale lumii ne aduc mereu aminte de acest adevar. Cel mai recent astfel de conflict care s-a transformat intr-o confruntare sangeroasa, este cel legat de regiunile separatiste georgiene Abhazia si Osetia, din august 2008, cand intre rusi si georgieni au avut loc lupte sangeroase.

O caracteristica a ultimei generatii de conflicte este aceea a cresterii numarului victimelor colaterale: femei, copii, batrani. Chiar si state cu puternice democratii, cu un control civil riguros asupra corpului militar, cu reguli clare ale angajamentului pe campul de lupta, cum sunt cele membre ale NATO, nu au putut evita victimele civile, nici in fosta Iugoslavie, nici in Irak, nici in Afganistan. Cu atat mai mult victimele civile sunt mai numeroase in razboaiele civile din asa numitele „state esuate”, unde exista doar legea celui mai puternic.

De aceea o dimensiune importanta a procesului de edificare a unei paci durabile la nivel regional si global il reprezinta actiunile de avertizare precoce si de prevenire a conflictelor. Societatea civila, adesea cu sprijinul statelor interesate, a dezvoltat mecanisme de alerta avansata in privinta riscurilor de conflict, de negociere si de rezolvare pe cale pasnica a conflictelor. De multe ori eforturile lor nu au avut rezultatele scontate. Ele fie nu au fost coordonate cu cele ale altor actori implicati in evitarea sau gestionarea conflictelor, fie a existat o concurenta intre diverse organizatii, care se refereau la solutii privind acelasi conflict sau stare conflictuala.

Pentru a evita astfel de situatii, si pentru a creste eficienta actiunilor UE, cred ca propunerile venite din sanul societatii civile europene sunt demne de toata atentia si trebuie sustinute. In cuvantul meu, am sustinut, de asemenea, ca vad utila si necesara infiintarea unei Agentii Europene de Construire a Pacii, sub egida Parlamentului European, sau dupa caz, sub egida viitorului Presedinte al UE. Astfel s-ar obtine o mai buna coordonare a tuturor actorilor relevanti in procesul de constructie a unei paci durabile in zonele conflictuale. Nu cred ca este o ideea rea nici infiintarea unui organism european similar celui american, Peace Corps, pentru ca organizatii atestate ale societatii civile sa poata trimite consultanti si echipe pregatite in domeniul pacii pentru a sustine si proteja echipe locale ale societatii civile in procesele de dialog si reconciliere pe cai pasnice.

Un candidat comun

Cred ca e incurajator faptul ca s-a creat un consens intre toate fortele parlamentare, mai putin PD-L, cu privire la sprijinirea unui guvern de tehnocrati, iar varianta cu primarul Johannis in fruntea acestui executiv mi se pare cea mai buna in acest moment. Tot ce ne ramane e sa speram ca presedintele Basescu va da curs propunerii care se bucura de suportul a peste doua treimi dintre membrii Parlamentului. Altfel, exista riscul adancirii grave a crizei politice. Sper ca va prima interesul national, pentru ca ne aflam intr-o situatie foarte dificila, care nu se poate prelungi decat in detrimentul cetatenilor.