Diversiuni electorale

E o perioada in care se vorbeste despre cu totul alte lucruri decat despre mandatul prezidential pe cale de a se incheia. E evident ca se vrea din rasputeri ca alegerile din noiembrie sa fie despre orice altceva numai despre dezastruosul bilant al lui Traian Basescu nu.

De la criza guvernamentala si parlamentul unicameral cu o componenta redusa, pana la cariera politica a presedintelui Ion Iliescu – toate aceste subiecte lansate agresiv zi de zi nu fac decat sa abata atentia de la fireasca tragere a liniei dupa cinci ani de permanenta irosire a sanselor oferite de aderarea la UE – moment pregatit, de altfel, in timpul guvernarii PSD. Am ratat oportunitatile oferite de cresterea economica a ultimilor ani, iar bilantul e sumbru: criza ne-a prins descoperiti, ne afundam in datorii pentru a plati salariile si pensiile, spitalele si scolile sunt intr-o degradare accelerata si se bate moneda pe teme nerealiste, precum relansarea turismului, cand n-avem un kilometru de autostrada construit in acesti ani. Paradoxal, intrarea in UE nu ne-a adus nici macar beneficiile atrase de apartenenta la NATO. In primii cinci dupa aderarea Romaniei la NATO, media anuala a investitiilor straine atrase a fost de opt ori mai mare fata de anii anteriori. Din pacate, dupa 2004 a fost distrus capitalul de incredere atat de greu castigat, iar aceasta criza politica nu face decat sa ne compromita si mai mult credibilitatea in fata unui Occident care se uita consternat la circul in care se complace o tara care-si bate joc de sansa sa istorica de modernizare si dezvoltare.

E absurd faptul ca suntem tinuti cu fata spre un trecut mai mult sau mai putin indepartat, mai mult sau mai putin relevant, in loc sa analizam dezastruoasa rasturnare de situatie economica, politica si sociala realizata dupa schimbarea puterii politice in  2004. Experimentul Basescu s-a dovedit catastrofal pentru Romania. Aceste alegeri trebuie sa fie despre Traian Basescu si obsesia sa si a PD-L pentru puterea absoluta si cu orice pret, despre amenintarea directa pe care presedintele si partidul sau obedient o reprezinta pentru democratie, nu despre Ion Iliescu, despre mineriade sau despre alte blesteme care o bantuie pe Monica Macovei – care, alaturi de ceilalti ministri favoriti ai sefului statului, ar trebui sa-si asume esecul in reformarea Justitiei, domeniu pe care suntem inca monitorizati de institutiile europene si pentru neajunsurile caruia riscam sanctiuni dure.

Din tara cu temele pregatite pentru aderare, cum a fost Romania la finalul guvernarii PSD, suntem corijentii Uniunii Europene la aproape toate materiile si, in caz de succes basescian la prezidentiale, ne paste repetentia, adica batutul pasului pe loc, la nesfarsit, intr-o mocirla tot mai adanca si tot mai indepartata de valorile si spiritul Europei. Din pacate, in aceasta campanie electorala se discuta despre cu totul altceva, numai despre acest esec major nu.