Criza de încredere

            Uniunea Europeană are o problemă, şi ea se numeşte Grecia, deşi clubul „porcuşorilor”, PIIGS, mai cuprinde Portugalia(spre care bat acum reflectoarele agenţiilor de notare), Italia, Irlanda şi Spania. Toate aceste ţări au în comun o datorie publică ce depăşeşte cu voioşie nivelul impus prin criteriile de convergenţă de la Maastricht, de 60% din PIB. Sigur, se poate discuta despre cât de bine fundamentate au fost ele, la momentul adoptării, dar până una-alta se află la baza funcţionării euro ca monedă unică.

            În vremuri normale aceste abateri de la criteriile de convergenţă nu ar fi fost atât de vizibile, şi mai ales nu atât de periculoase. Acum, în plină criză, lucrurile se schimbă radical. De ce? Pentru că brusc membrii Uniunii Europene care sunt şi membri ai zonei euro au uitat că sunt în aceeaşi barcă, şi caută cu frenezie soluţii pe cont propriu. Germania este cea care a dat tonul refuzului de a lua în calcul o soluţie comună ţărilor din zona euro pentru problemele Greciei, deşi în vorbe a aderat la o schemă de „salvare”, care mai mult afundă, decât scoate Grecia din nevoi.

            Sigur, ne putem revolta la ideea că unii risipesc şi alţii trebuie să plătească risipa şi nechibzuinţa risipitorilor. Dar nu toate ţările din grupul PIIGS au făcut excese cu banii publici. Spania şi Portugalia au folosit banii împrumutaţi pentru a cofinanţa proiecte cu bani europeni, după aderare. Şi au făcut progrese imense în aceşti ani. În principiu au de unde da banii înapoi, după ce trece criza. Totul este ca împotriva lor să nu se exercite presiuni, pentru a le obliga să ia decizii care să agraveze situaţia în care se află.  Şi Grecia s-ar putea descurca, dacă lucrurile ar fi judecate cu calm şi mai ales cu criterii adecvate contextului. Nu e nimeni nebun să spună că Grecia este Germania. Cu toate astea ea este judecată ca şi când ar fi Germania şi, brusc, ar fi deraiat de la rigoarea germană. Greşit.

            Din păcate, Grecia este folosită şi pentru jocuri de putere în sânul UE. Refuzul Germaniei de a fi solidară cu ea are altă motivaţie decât îndreptarea păcătosului. Berlinul consideră că există o bună oportunitate de a impune propria sa politică economică ansamblului zonei euro. Asta este o imposibilitate, pentru simplul motiv că există diferenţe mari de dezvoltare între ţările care au aderat la euro. Este unul dintre motivele pentru care scade entuziasmul faţă de aderarea la zona euro în Estul Europei. Polonia se mai gândeşte, şi chiar şi în România au apărut voci care cer prudenţă în materie. Aderarea prematură la moneda unică are efecte negative care pot depăşi cu mult avantajele. Aceste jocuri slăbesc Uniunea, în ansamblul ei, dar şi capacitatea ei de a influenţa lucrurile la nivel global. Şi arată că, în fapt, Europa politică nu există, practic, iar Europei economice îi lipseşte forţa de a depăşi criza şi de a readuce ţările membre pe calea creşterii economice.

            În ţările membre ale UE cele mai expuse la efectele crizei creşte frustrarea faţă de lipsa de solidaritate. Se naşte o criză de încredere în valorile fondatoare ale Uniunii. Şi s-ar putea ca, din dorinţa de a da un exemplu, pedepsind Grecia pentru erori pe care şi UE le-a trecut prea uşor cu vederea, tocmai aceste valori fondatoare să devină principalele victime. Şi în loc de mai multă Europa, s-ar putea să ne alegem cu „scapă cine poate!”

            Asta nu înseamnă că datoriile nu trebuie plătite. Grecia, ca şi România, şi Italia, şi Portugalia, şi Germania, şi Franţa, şi Marea Britanie trebuie să-şi plătească datoriile. Dar nu trebuie să ne fie indiferent cum şi cu ce preţ social şi politic. În fond, ascensiunea fascismului în Germania tot de la o criză a datoriilor a început…    

Protest impotriva discriminarii romanilor din Spania

Azi am transmis un protest public fata de manifestarile xenofobe si discriminatorii indreptate impotriva imigrantilor romani din Spania, cu atat mai ingrijoratoare cu cat vin din partea principalului partid de dreapta, Partidul Popular. In acest context, am cerut PD-L sa renunte, in semn de solidaritate cu cetatenii romani care traiesc in aceasta tara, la protocolul de sustinere electorala pe care il are cu Popularii spanioli.

Este revoltatoare folosirea comunitatii romanesti din zona Barcelonei ca arma electorala in alegerile municipale de catre reprezentanti ai Partidului Popular. Sunt extrem de ingrijorata de manifestatia organizata la Badalona, in cadrul careia au fost afisate pancarte cu inscrisul “Nu vrem români”, de pliantele cu sigla Popularilor, in care se promite “Mai multa siguranta”, si de declaratiile candidatului la primarie, Xavi Garcia Albiola, in care cere “curatarea orasului” si-i ameninta in special pe romi.

In Badalona, romanii sunt al treilea grup etnic, iar la nivelul Spaniei formeaza cea mai mare comunitate de straini. Cei aproape un milion de romani au contribuit in ultimii ani la cresterea economica semnificativa a Spaniei, iar acum resimt, alaturi de spanioli si de ceilalti imigranti, efectele dureroase ale recesiunii. Este regretabil ca, in acest context social-economic nefavorabil al crizei, romanii sunt pusi la zid in mod politicianist, cu atat mai mult cu cat Spania este un bun exemplu, la nivel european, pentru politicile sale de integrare a imigrantilor.

Sper ca adeziunea unor reprezentanti ai Partidului Popular la asemenea mesaje de extrema dreapta nu va duce la crearea premiselor favorabile reeditarii in Spania a tristei situatii din Italia, unde politica agresiva a dreptei a ostracizat comunitatea romaneasca si a distrus, cu efecte in timp greu de estimat, posibilitatea unei convietuiri interetnice armonioase.

Am cerut colegilor socialisti spanioli, cu care avem o colaborare excelenta, sa se solidarizeze cu noi in contracararea fenomenului extremist.

Solicit, de asemenea, Partidului Democrat-Liberal sa denunte protocolul de sustinere electorala reciproca, incheiat cu Partidul Popular, si sa fie solidar cu cetatenii romani care traiesc in Spania. 

Here it is..

La Congresul Partidului Muncii din Olanda

La acest sfarsit de saptamana, am participat la Congresul Partidului Muncii din Olanda, desfasurat la Nijmegen, cel mai vechi oras olandez. Cu acest prilej, in calitate de secretar executiv al PSD pentru relatii internationale, am transmis un mesaj de sustinere colegilor nostri social-democrati, care se pregatesc pentru alegerile parlamentare anticipate, programate pentru 9 iunie si la care sunt, potrivit sondajelor, favoriti.

In discursul meu, am insistat asupra ideii ca partidele de stanga au de înfruntat atât ascensiunea agresivă a populismului de dreapta, cât mai ales afirmarea partidelor de extremă dreapta, care, si in Olanda, castiga ingrijorator de mult teren in ultima vreme.

Dincolo de unele particularităţi naţionale, acest fenomen are câteva cauze comune, împotriva cărora stânga trebuie să se mobilizeze şi să ofere soluţii concrete. Una dintre cauze este destructurarea socială, care a atins grav atât clasa muncitoare, aşa cum o ştiam din epoca industrială, confruntată cu delocalizarea producţiei în ţări unde standardele sociale sunt ca şi inexistente, cât şi clasa de mijloc. A doua cauză o reprezintă destructurarea modelului social european, strâns legat de economia socială de piaţă. La acestea se adaugă retragerea statului din funcţia sa de organizator al coeziunii sociale. Oamenii încep să caute soluţii pe cont propriu, ceea ce duce adesea la eşec, eşec imputat cel mai adesea politicului. De aici scăderea dramatică a încrederii cetăţenilor în politică şi chiar în democraţie, aderenţa lor la mesaje populiste, care promovează soluţii simple, dar care puse în practică nu fac decât să accentueze problemele, nu să le rezolve.

In acest context, mi-am exprimat speranţa că mesajul stângii va fi receptat aşa cum se cuvine, pentru că este unul responsabil, bazat pe valori morale şi politice solide, perene, care nu discriminează şi nu exclud pe nimeni. Am precizat, de asemenea, ca PSD se confruntă cu probleme asemănătoare, care sunt amplificate de criza economică si de politicile anti-sociale ale guvernului de dreapta, care deja afecteaza grav sistemul de protectie sociala si puterea de cumparare a cetatenilor.

De aceea, cred că principala noastră misiune este apărarea intereselor categoriilor sociale fragilizate de criză şi de politica iresponsabilă a dreptei. În fond, chiar dacă situaţia ţărilor noastre este diferită, lupta noastră este aceeaşi: pentru păstrarea democraţiei, ca o condiţie fundamentală a progresului social şi economic, si  pentru a face stânga mai vizibilă şi soluţiile noastre mai atractive, într-o lume care se schimbă rapid.

Cu acest prilej, am abordat, de asemenea, in discutiile cu liderii Partidului Muncii si cu omologii din alte partide social-democrate europene, perspectiva intaririi si diversificarii relatiilor, atat in plan bilateral, cat si in cadrul Partidului Socialistilor Europeni.

Europa si asteptarile romanilor

Ieșim din criză schimbând Constituția?

Mulţi se întreabă ce ne deosebeşte pe noi, românii, de celelalte naţiuni europene. Răspunsurile sunt variate, şi nu de puţine ori greu sau imposibil de reprodus doar cu termeni din dicţionarul explicativ al limbii române. Dar, dacă ar fi să sintetizăm, un răspuns acoperitor ar fi inadecvarea la realitate. Care, la rândul ei, produce ceea ce vedem: surogate de soluţii la problemele cât se poate de reale şi de dureroase ale cetăţenilor şi ale societăţii în ansamblul său.
Ne place sau nu, prima pe agenda publică se află criza economică. O criză care nu se dă dusă, ce-i drept şi pentru că are un mediu ideal de cultură: politici anti-criză inexistente sau eronate, o guvernare diletantă în materie de economie, o ruptură evidentă între politicile fiscale şi cele monetare şi un mediu de afaceri tot mai toxic pentru întreprinderi.
O criză de amploarea celei pe care o traversăm nu este o banală răceală care, fie că este tratată, fie că nu este tratată, durează tot şapte zile. De fapt, este prima criză de acest gen în perioada post decembristă, cea de la începutul anilor 90 având alte cauze şi fiind una a schimbării de sistem. Acum avem una de sistem, nu doar la scara unei regiuni a Europei, cea ieşită din comunism, ci una globală, cu cauzalităţi multiple.
Şi ce ne oferă drept soluţie Guvernul Boc, chemat la ordine de preşedintele Băsescu la Cotroceni? Modificarea Constituţiei! Nu discut aici modificările propuse de Traian Băsescu, pentru că ele îl reprezintă şi îi promovează obsesiile. Problema este că acest proiect de modificare a Constituţiei, lansat în acest moment, nu are alt obiectiv decât schimbarea priorităţilor de pe agenda publică.
Cu alte cuvinte: ”Români, vreţi să ieşim din criză? Păi, nu se poate, până ce nu scăpăm de Senat şi de o parte dintre trântorii ăia de parlamentari, până ce nu dăm mai multă putere şefului statului, care trebuie să controleze tot ce mişcă în ţara asta!”
Să zicem că mâine se aprobă în Parlament proiectul. Să zicem că peste o lună are loc referendumul de aprobare a revizuirii Constituţiei. Să zicem că în toamnă au loc alegeri anticipate (pentru că modificările vizează şi acest aspect, al uşurării dizolvării parlamentului). Să zicem că se schimbă şi Legea electorală şi PDL guvernează după alegeri cu o majoritate zdrobitoare. Credeţi că se schimbă ceva?
Nu, evident nu! Pentru că problemele structurale ale economiei româneşti nu dispar ca prin farmec, odată cu modificarea Constituţiei, cum nu dispar nici datoriile publice şi nici povara pe care o reprezintă serviciul lor. Evident, nu dispar nici şomajul, nici sărăcia, nici excluderea socială. Incompetenţa actualilor guvernanţi este de domeniul evidenţei și ne costă pe noi, toţi. Ei pretind că fac ceea ce fac în numele poporului. Inclusiv modificarea Constituţiei. Doar că din tot ceea ce fac guvernanţii lipseşte un lucru esenţial: grija faţă de popor, de vreme ce soluţiile la problemele românilor sunt doar surogate.
Nemulţumirile cetăţenilor faţă de performanţele clasei politice sunt reale şi legitime. Dar o democraţie nu poate funcţiona în condiţiile unei respingeri cvasigeneralizate a politicului şi a politicienilor. Numai că orice efort de a creşte încrederea în capacitatea politicienilor de a rezolva problemele societăţii este subminat de proasta guvernare şi de soluţiile-surogat. Am intrat într-un cerc vicios, din care nu cu modificarea Constituţiei se poate ieşi.

(Editorial publicat de Amos News)

Protest împotriva denigrării românilor

În legătură cu prezentarea, în cadrul unei emisiuni “umoristice” de pe un canal francez a unui aşa-zis “salut românesc”, executat cu palma întinsă, în semn de cerşit, Delegaţia europarlamentară PSD a făcut ieri următoarea declaratie:

Prezentarea unui presupus ‘salut românesc’, care denigrează în fapt un întreg popor, este inacceptabilă şi nu are nicio legătură cu libertatea de expresie sau cu libertatea presei. Asemenea acţiuni nu au nimic de a face nici cu simţul umorului -indiferent de formatul emisiunii-, neducând decât la crearea sau consolidarea unor prejudecăţi care nu îşi au locul în Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât românii sunt cetăţeni cu drepturi depline ai UE.

‘Umoristul’ a încercat să prezinte poporul român ca pe unul de cerşetori, care a invadat Uniunea Europeană spre nefericirea acesteia. O asemenea teză neconformă realităţii nu numai că insultă poporul român -faţă de care cultura franceză ar trebui sa aibă motive de recunoştinţă – ci, mai grav, alimentează euroscepticismul care ne ameninţă din ce în ce mai mult riscând să împingă înapoi Uniunea Europeană spre atmosfera barbară a războaielor europene.

Solicităm prezentatorilor emisiunii să îşi ceară public scuze pentru prezentarea distorsionată, defăimătoare, a imaginii românilor în Franţa, autorităţile franceze competente în domeniul audio-vizual trebuind de asemenea să ia măsuri în acest sens.

PS: Într-o emisiune difuzată pe postul public francez de televiziune France2, un umorist francez i-a luat peste picior pe români, spunând că salutul românilor include gestul de a cerşi bani, conform hotnews.ro. Privirea umilă, palma întinsă şi tonul rugător, sunt elementele definitorii ale “salutului românesc”, concept inventat de umoristul Jonatahan Lambert şi prezentat sâmbătă seara la postul public francez de televiziune France2 Salutul a fost însoţit de cuvintele “S’il vous plait, Messieurs, Mesdames!”, propoziţia pe care cerşetorii din Hexagon o folosesc pentru a-i îndupleca pe cetăţenii francezi.

Campanie de informare privind vizele SUA

De cativa ani, m-am implicat, in calitate de membru al Delegatiei europarlamentare pentru relatiile cu SUA, in solutionarea problemei vizelor SUA pentru romani. In special cu prilejul celor doua conferinte transatlantice anuale, am insistat asupra necesitatii eliminarii acestei masuri discriminatorii. Una din propunerile formulate a vizat cresterea transparentei in procesul de acordare a vizelor. De fapt, mai corect spus, de refuz a acestora, avand in vedere rata ridicata – circa 25% – a respingerii solicitarilor romanilor. Asa cum am mai spus, atat in discutiile avute cu congresmeni americani si cu reprezentanti ai autoritatilor romane de resort, cat si in dialogurile de pe blog, e nevoie de o mai stransa colaborare bilaterala pentru o informare mai buna a cetatenilor romani in legatura cu cerintele impuse de SUA pentru acordarea vizelor. Cu atat mai mult cu cat, de la 1 iulie anul trecut, SUA au redus pragul de refuz al acordarii vizelor pentru includerea in programul Visa Waiver de la 10% la 3% – o masura ce ne indeparteaza foarte mult de includerea in programul de renuntare la vize, cata vreme acest indicator reprezinta o conditie esentiala in acest sens.

In aceste conditii, ma bucur sa vad ca, in sfarsit, a fost demarata o campanie de informare a cetatenilor romani ce doresc sa obtina o viza temporara pentru vizitarea SUA. Sper ca accesul mai usor la informatii privind procesul de acordare a vizei, la condiitile impuse de partea americana, precum si noul formular de solicitare a vizei SUA - care are si o versiune in limba romana si inlocuieste de la 1 aprilie cele trei formulare existente anterior – vor contribui la diminuarea ratei de respingere a cererilor. Nu pot sa nu ma intreb de ce a fost nevoie de ani de zile pentru un pas simplu si necesar… Dar, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Strategia UE in relatiile cu America Latina

Pentru eliminarea vizelor canadiene

In sesiunea plenara de la Strasbourg, am avut urmatoarea interventie privind eliminarea obligativitatii vizelor pentru Canada:

Consider ca una din problemele prioritare pe agenda summit-ului UE-Canada, programat la Bruxelles in 5 mai, trebuie sa fie eliminarea vizelor pentru toti cetatenii Uniunii Europene, in baza principiului reciprocitatii si pentru eliminarea actualelor discriminari ce-i priveaza pe cetatenii romani, bulgari si cehi sa viziteze Canada fara viza.

Este o situatie cu atat mai bizara cu cat, anul trecut, a fost eliminata obligativitatea solicitarii vizelor de scurta sedere de catre autoritatile canadiene pentru cetatenii croati, al caror stat inca isi negociaza aderarea la UE.

Romania a inregistrat progrese semnificative in ultimii ani, inclusiv in ceea ce priveste cateva criterii importante pentru eliminarea regimului vizelor: rata de refuz a cererilor de viza, rata de depasire a perioadei de sedere legala si cifra cererilor de azil sunt intr-o scadere continua.

Eliminarea vizelor ar reflecta, asadar, aceasta evolutie, iar tratamentul egal acordat cetatenilor europeni si canadieni ar contribui la intarirea increderii reciproce.