Intalnire cu romanii din Belgia

Ieri, la Parlamentul European, am gazduit dezbaterea cu tema “Viitorul României în opinia românilor din Belgia”, la care au participat membri si simpatizanti ai PSD care traiesc in Belgia. Punctul de pornire al discutiilor l-a reprezentat un sondaj de opinie referitor la relatia dintre partide si diaspora si la modul in care romanii din afara tarii pot contribui la imbunatatirea imaginii Romaniei. A fost un dialog deschis si m-a bucurat interesul specialistilor romani din institutiile europene si din mediul privat fata de situatia din tara si fata de politicile PSD pentru schimbarea actualei stari de lucruri.

Pornind de la concluziile sondajului privind nemultumirea fata de situatia din tara si fata de actuala guvernare, am tinut sa-mi exprim rezerva fata de faptul ca degradarea dureroasa, de la o zi la alta, a starii economico-sociale va influenta de la sine optiunile cetatenilor. Dezamagirea fata de puterea pedelista nu e suficienta sa ne aduca in postura de invingatori decat daca stim sa demonstram ca putem fi o alternativa. Cred ca de asta am pierdut ultimele runde de alegeri: nu pentru ca oamenii s-au prapadit de dragul lui Basescu si al PD-L, ci pentru ca noi n-am stiut sa le castigam increderea ca putem fi o alternativa viabila. Sper ca noua echipa de la varful PSD va reusi sa imbunatateasca aceasta comunicare cu alegatorii. In acest context, am insistat asupra rolului organizatiei PSD Belgia intr-un context nefavorabil, asa cum arata ultimele runde de alegeri. La parlamentare, in 2008, 1 din 2 romani din Belgia au votat candidatii PD-L, iar Traian Basescu a fost votat de trei sferturi dintre alegatori, in runda finala cu Mircea Geoana. Aceasta situatie este, din pacate, specifica diasporei si sper ca vom sti sa comunicam mai bine cu acest segment semnificativ de electorat, dar impartit intre indiferenta si prejudecati anti-PSD.

M-am referit, de asemenea, la doua din problemele majore cu care se confrunta romanii din Belgia, asa cum reiese din sondaj. Ma preocupa de ani de zile problema restrictiilor de acces pe piata fortei de munca, in conditiile in care aceasta este una din cele 10 tari care impun inca permise de munca romanilor. Din pacate, inclusiv in acest sens, sprijinul statului roman este practic inexistent, in general relatia cu reprezentantii autoritatilor romane fiind un motiv de nemultumire in diaspora.

Iata cateva din rezultatele sondajului:

• 91,4% sunt nemultumiti de modul în care se face politică în România;
• 80,8% din cei chestionaţi nu sunt mulţumiţi de guvernarea actuală;
• 58,3% din respondenţi consideră ca lucrurile în România merg în direcția proastă;
• 68,6% dintre cei chestionaţi consideră că partidele politice ar trebui să aibă un program de măsuri concrete privind diasporă;
• 65,8% dintre români cred că pentru a îmbunătăţi situaţia românilor din diasporă partidele româneşti ar putea avea contacte mai dese cu autorităţile din statul gazdă pentru a discuta situaţia românilor;
• 69,5% dintre cei chestionaţi intenționează să voteze la viitoarele alegeri parlamentare din România.

Protest de amploare la Bruxelles

Peste 100.000 de sindicalisti europeni au demonstrat azi la Bruxelles, protestand impotriva austeritatii si cerand solidaritate la nivelul UE si masuri pentru crearea de locuri de munca. M-am alaturat, impreuna cu colegii socialisti din Parlamentul European, manifestantilor, pentru a sustine revendicarile lor legitime, intr-o Europa sufocata de politicile cinice ale dreptei. In aceste zile, de altfel, au avut loc actiuni de protest si greve in mai multe tari ale Uniunii Europene.

PS: Comisia Europeana a decis azi deschiderea procedurii de infringement in cazul Frantei, pentru nerespectarea legislatiei europene in cazul expulzarii colective a romilor. Ma bucur ca presiunile socialistilor, inclusiv in Parlamentul European, au determinat o schimbare de atitudine din partea Executivului comunitar, initial extrem de ezitant in aceasta privinta.

Orice forma de cenzura a presei este inacceptabila!

Remarc cu îngrijorare si revoltă atacurile la adresa libertăţii de exprimare în România. Consider că nimic nu justifică iniţiativa unor deputaţi şi senatori de a promova un fel de Lege a presei cu prevederi absurde. Mai şocantă este declaraţia Ralucăi Turcan: “In tara noastra, jurnalismul a scapat de sub control. O profesie care ar fi trebuit sa fie facuta cu respectarea in primul rand a cetatenilor a ajuns sa fie transformata intr-un instrument politic. Sunt situatii concrete cand asa-zisi jurnalisti si trusturi de presa devin instrument dupa pofta politica a proprietarilor, ceea ce nu este corect”.

E adevarat: presa a involuat mult şi fenomenul a început cam cu un deceniu în urmă, sub presiunea “audienţei”, care a obligat multe instituţii de presă la un rabat de la calitate. Apoi, presa a urmat drumul deschis de tabloidele occidentale, fără ca înainte de asta să existe jurnale de calitate puternice şi consolidate pe piaţă. Tabloidele româneşti au distrus audienţa ziarelor de calitate, pentru ca apoi să scadă şi ele.

Presa a fost întotdeauna un instrument politic. Presa a promovat întotdeauna interesele politice şi economice ale proprietarilor, ne place sau nu ideea. Chiar şi atunci când acţionari majoritari au fost jurnaliştii şi cititorii, ca în cazul “Le Monde”, într-o vreme. Presa are “prostul” obicei de a promova campanii împotriva unora sau altora. Altminteri de ce ar mai fi numită ”câinele de pază al democraţiei”?

Şi apoi, controlul la care visează Raluca Turcan nu va fi tot unul politic? Deciziile CNA sunt elocvente: televiziunile critice la adresa puterii, incluzând aici şi pe preşedintele Traian Băsescu, sunt campioane la plătit amenzi. Nu sunt judecate politic? Nu se aduce atingere libertăţii de exprimare, pluralismului opiniilor prin aceste amenzi?  

Consider că presa românească are capacitatea de a-şi rezolva singură problemele. În fond, şi presa are o contraputere: cititorul, care poate decide să nu mai treacă pe la chioşcul de ziare. Ceea ce, mai devreme sau mai târziu, va genera o schimbare de substanţă în presa românească, obligând-o să se reprofesionalizeze, să-şi schimbe atitudinea şi modul în care abordează realităţile.

Până atunci, însă, orice formă de cenzură a libertăţii de exprimare este inacceptabilă şi îi descalifică pe iniţiatorii unor asemenea măsuri anti-democratice. 

Pentru ca visul unui copil sa devina realitate!

M-a impresionat gestul unui parinte care vrea sa-l aduca la gradinita fiului sau pe unul din cei mai valorosi chitaristi romani. Intr-o lume ce a cazut prada unui zbucium impins uneori pana la insuportabil si unei goane bezmetice spre nicaieri, un tata are o ambitie a carei puritate ma indeamna sa va adresez apelul de a veni in sprijinul sau: aceea de a-i implini copilului sau visul sa-si vada idolul cantand la gradinita.

Artistul Maxim Belciug a confirmat prezenta sa in noiembrie, dar Sorin are nevoie de ajutor pentru partea organizatorica (transport, cazare, afis). Cred ca e una din acele situatii in care blogosfera poate demonstra ca e capabila sa se mobilizeze si dincolo de vorbe.

Mai multe detalii despre visul unui tata de a aduce un artist de pe scena Ateneului Roman la gradinita baiatului sau gasiti aici.

Dl Tokes se plange Presedintelui Parlamentului European..

Citez din “Romania Libera”:
“Vicepreşedintele Parlamentului European, Laszlo Tokes, a declarat luni într-o conferinţă de presă la Oradea, că doreşte introducerea autonomiei teritoriale, “cu consimţământul politicului românesc şi prin înţelegere reciprocă”, şi în Bihor şi Satu Mare, potrivit Mediafax.
Laszlo Tokes a răspuns luni acuzaţiilor pe care mai mulţi politicieni români i le-au adus după declaraţiile sale de la Şcoala de Vară de la Băile Tuşnad, privind autonomia Ţinutului Secuiesc.

“Doamna Corina Creţu (eurodeputat – n.r.), fostă colegă de muncă a preşedintelui Ion Iliescu, a cerut schimbarea mea din postul de vicepreşedinte al Parlamentului European”, a afirmat Tokes.
Fostul episcop a adăugat că în “campania de denigrare naţionalistă-şovinistă” împotriva sa se înscriu şi declaraţiile senatorului PSD Titus Corlăţean, ale purtătorului de cuvânt al PNL Mihai Voicu şi ale vicepreşedintelui PC Bogdan Diaconu, dar, spre surprinderea sa, şi ale “aliaţilor” din PDL.

“Ţinem la autonomia comunităţii maghiare din România, respectiv la autonomia teritorială a unor regiuni unde majoritatea este maghiară. Avem dreptul la autonomie conform normelor şi sistemului democratic european. Nu dorim independenţă, nu dorim secesiune, respectăm integritatea teritorială a României”, a afirmat Tokes.

De asemenea, vicepreşedintele PE a precizat că susţine autonomia şi în afara Ţinutului Secuiesc.

“Avem de gând să introducem autonomia teritorială – cu consimţământul politicului românesc, desigur, prin înţelegere reciprocă – şi în alte regiuni în afara secuimii, în ţinuturile aşa-numite Partium, adică Bihor şi Satu Mare, unde suntem în relativă majoritate într-o oarecare regiune restrânsă”, a afirmat Tokes.

Acesta a precizat că o astfel de autonomie ar fi avantajoasă şi pentru românii care locuiesc în zonele repsective, oferind exemplul Cataloniei din Spania, în care, potrivit lui Tokes “mii
şi mii de spanioli se mută”, pentru că nivelul de trai este cel mai înalt.

Totodată, Laszlo Tokes a afirmat că i-a trimis o scrisoare preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek, căruia îi cere să îi ofere sprijin în oprirea atacurilor din partea politicienilor români împotriva sa, atacuri care “revitalizează atmosfera naţional-comunismului de altă dată”.

Eurodeputatul PSD Corina Creţu a cerut, la începutul lunii septembrie, în plenul PE retragerea calităţii lui Laszlo Tokes de vicepreşedinte al Parlamentului European, ea arâtând că, de la numirea în funcţie, acesta şi-a intensificat mesajele extremiste şi şovine.

În 22 iulie, vicepreşedintele PE Laszlo Tokes a declarat, la Universitatea de Vară “Tusvanyos”, că, dacă o microregiune precum Kosovo şi-a dobândit autonomia, acelaşi lucru ar fi posibil şi în Ţinutul Secuiesc, iar, dacă va fi nevoie, secuimea trebuie să iasă în stradă.

“Trebuie să ieşim în stradă dacă este nevoie. Dacă trebuie, secuimea are nevoie de un model de tip catalan, dar în acel moment nu veţi mai fi la guvernare (UDMR – n.r.), pentru că am manifesta împotriva voastră”, afirma Tokes.

A doua zi, Tokes a lansat un apel către toate comunităţile maghiare din Bazinul Carpatic să continue lupta pentru obţinerea autonomiei.”

Asadar, nu inteleg cum vrea dl Tokes autonomie teritoriala, in acelasi timp cu respectarea integritatii tarii noastre, Romania. Nu ma deranjeaza faptul ca am fost reclamata la dl Buzek, am toate motivele si argumentele sa solicit in continuare demisia sa din functia de Vicepresedinte al parlamentului European. Cu atat mai mult, Declaraţia de ieri a domnului Laszlo Tokes confirmă, o dată în plus, temeinicia motivelor pentru care am cerut demiterea sa din funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European.
Nu poţi inventa tot felul de autonomii aiuritoare, care nu sunt decât unul şi acelaşi lucru: separatism pe criterii etnice, bazat pe ideea unei superiorităţi a maghiarilor în raport cu toţi ceilalţi. Europa are suficiente probleme legate de creşterea xenofobiei, a actelor rasiste, a discriminării unor minorităţi, fără să mai fie nevoie de “contribuţia” în materie a unui vicepreşedinte al Parlamentului European.
Nu stiu de ce s-a referit la mine dl Tokes ca o “colega de munca cu dl Iliescu”, dar am sa va spun, domnule Tokes, ca v-ati pierdut, in opinia mea, prin activitatea dvs inversunata si constanta din ultimii 20 de ani in slujba extremismului de sorginte horthysta, orice credibilitate si orice drept de a arata cu degetul si de a lipi etichete gratuite, de genul “national-comunism” si “nationalist-sovinist”. E ridicol ca intr-o tara ce asigura asemenea standarde democratice minoritatilor nationale sa tipe atat de strident tocmai un semanator de discordie inter-etnica. Dar mai ales e foarte ingrijorator ca intr-un context economic si social atat de dramatic, un lider politic al comunitatii maghiare sa promoveze teze iredentist-sovine, in loc sa caute solutiile de bun simt de care au nevoie stringenta toti cetatenii Romaniei, indiferent de nationalitate, in urma succesiunii inimaginabile de gafe si aberatii ale guvernarii PDL-UDMR.
Imi pare rau de dvs, dle Tokes, va propun sa mergem impreuna in Ardeal sa vedeti saracia oamenilor, problemele cu care se confrunta, ingrijorarile pentru viata de zi cu zi, a lor si a famillilor lor. Nu v-am auzit vorbind nicioadata despre problemele sociale grave ale cetatenilor romani de azi, indiferent de nationalitate. Daca ati fi avut macar o interpelare pe aceasta tema de cand va aflati la Bruxelles, poate ar fi avut sens pozitia de vicepredinte al PE, dar dvs aveti o singura obsesie – autonomia – este singura tema pe care o aduceti in atentie si faptul ca ati fost promovat tocmai pentru aceste idei autonomiste si invrajbire ma ingrijoreaza si ma face sa solicit in continuare gasirea cailor legale pentru retragerea acestei calitati, folosita de dvs doar pt propaganda in favoarea segregarii. In rest, cu respect, va transmit numai bine.

Guvernarea prin crize

Vasile Blaga a demisionat din funcţia de ministru al Administraţiei şi Internelor. Sinceră să fiu, ştirea mă lasă rece. Răfuielile din PDL nu mă interesează decât în măsura în care ele dau măsura gradului de descompunere a unui partid care a crescut din oportunism şi moare din neputinţă, lăcomie, corupţie, neprofesionalism şi un infinit tupeu.

Ce mă nelinişteşte este lipsa de coerenţă a acestei guvernări, care depinde până la sinucidere de hachiţele şi de interesele lui Traian Băsescu. Ministerul de Interne a avut trei miniştri în mai puţin de doi ani. Asta este echivalent cu haosul administrativ şi cu lipsa de autoritate. Manifestaţia de vineri a poliţiştilor este semnalul degringoladei din această instituţie. Sigur, fundalul manifestaţiei este social. Doar că problemele ridicate de poliţişti cer decizii politice. Boc este prea slab să le ia, Blaga nu putea trece peste premier, iar relaţia lui cu Traian Băsescu este deja foarte proastă.

Ceea ce au strigat poliţiştii în Dealul Cotrocenilor n-are legătură cu ceea ce s-a întâmplat azi. Are legătură cu modul haotic în care conduce ţara Traian Băsescu, ale cărui interese şi agendă sunt tot mai opace şi mai greu de înţeles.

Reformarea statului, promisă de Preşedinte şi folosită drept alibi pentru tot felul de reforme aventuroase şi de abuzuri, s-a transformat într-un haos instituţional, care se reflectă în proasta guvernare a ţării. Statul român, ”reformat” de Traian Băsescu, se descompune încet, îşi pierde relevanţa, nu-şi mai îndeplineşte misiunile de bază. Nu pot să nu fiu de acord cu Preşedintele Iliescu, care declara acum câteva zile că Traian Băsescu a transformat Palatul  Cotroceni într-o închisoare, în care s-a închis de bună-voie, s-a rupt de realitate şi de unde ia decizii din ce în ce mai aberante.

Aici, la Bruxelles, nimeni nu mai înţelege ceva din ceea ce se întâmplă la Bucureşti. Se ia distanţă, oamenii stau şi aşteaptă să vadă cum vor evolua lucrurile în România. Cum spunea cineva, guvernarea prin crize politice provocate, în plină criză economică şi socială, ei bine, nimeni n-a încercat aşa ceva, pentru că nimeni nu crede că ar fi posibil. De ce ar trebui să fie românii cobaii unei astfel de abordări lipsite de sens? Răspunsul este greu de dat. Dar mi se pare că am ajuns să retrăim ultimii ani ai epocii Ceauşescu, în care un partid s-a scufundat împreună cu acela din fruntea lui, pentru că nimeni n-a avut curaj să-i spună că greşeşte, că e timpul să iasă din scenă.

“Blogul lui Ponta”

Ma bucur ca Victor Ponta a intrat in lumea noastra cu un blog, devenit in numai cateva zile foarte interesant. Felicitari!

Pentru eliminarea taxei de intrare in SUA si a vizelor pentru romani

Pentru un Tribunal Penal International pentru Republica Democratica Congo

Febra socială şi nepăsarea prezidenţială

Discursul Preşedintelui României, ţinut în faţa unei săli a Parlamentului dezolant de goală, a fost expresia inadecvării lui Traian Băsescu la o realitate pe care nu o mai înţelege. Luate în parte, multe dintre afirmaţiile sale sunt corecte. Dar de manual de economie politică, nimic mai mult. Din punct de vedere politic, singurul care interesa, până la urmă, a fost un fiasco. Nici măcar nu-l mai putem critica pentru faptul că a fost un discurs de premier. Cel al premierului Emil Boc, de luni, a fost şi mai jalnic decât cel al Preşedintelui.

În fond, românii aşteptau de la Preşedinte nu o dare de seamă, ci un proiect de viitor, ceva care să ofere o perspectivă, un motiv de speranţă. În loc de asta au primit noi promisiuni de suferinţe şi de greutăţi, de mizerie socială. Nu ştiu de ce, Traian Băsescu se vede un soi de Churchill al României, care promite sânge, sudoare şi lacrimi, ca preţ al victoriei finale. Doar că România NU este în război, chiar dacă traversăm o criză economică şi socială fără precedent.

Englezii au acceptat sacrificiile nu pentru discursul lui Churchill, ci pentru că ele aveau un sens. Românii nu pot accepta sacrificiile pentru simplul motiv că ele nu au sens. Nu cred că trebuie să ne sacrificăm pentru nişte bănci care nu ştiu cum să-şi jupoaie mai bine clienţii. Nu cred că trebuie să ne sacrificăm pentru bunăstarea clientelei PDL, care obţine contracte peste contracte din bani publici, în timp ce salariile bugetarilor sunt micşorate cu 25% iar educaţia şi sănătatea sunt dramatic sub-finanţate.

Ne-am împrumutat deja 20 de miliarde de euro. Din care n-am făcut nimic pentru viitor. În fond, aceşti bani ar fi trebuit să finanţeze revenirea la creşterea economică, fără de care nu vom avea capacitatea de a rambursa împrumuturile. Ei bine, nu, Preşedintele României ne anunţă că se pregăteşte un nou împrumut de la FMI, şi noi tăieri de programe sociale. Chiar dacă preţul acestei politici lipsite de viziune şi de finalitate (viitorul împrumut de la FMI va fi destinat achitării celui precedent, şi tot aşa) va fi distrugerea păcii sociale, Traian Băsescu şi PDL sunt ferm hotărâţi să aplice măsuri care s-au dovedit profund eronate, şi care n-au făcut decât să complice situaţia României şi a cetăţenilor ei.

Observ că, ajuns la fundul sacului cu argumente şi cu credibilitatea aproape de zero, Traian
Băsescu acuză presa că prezintă situaţia României mai rea decât este. Din păcate, realitatea este alta: presa nu reuşeşte să prezinte catastrofa socială în adevărata sa lumină. Şi ca de obicei dă vina pe „greaua moştenire”, pe nevoia de a corecta „greşelile” guvernelor anterioare.

Cu tot regretul, trebuie să spun că, excepţie făcând o minoritate extrem de subţire, românii nu au profitat de cei opt ani de creştere economică. Pensiile, corectate cu inflaţia, au stagnat, ca valoare reală, până spre sfârşitul anului 2007. Şi dacă nu erau presiunile PSD, nu ar fi crescut până la valoarea de acum. Practic, pensionarii au trăit ceva mai bine doar un an şi jumătate. Şi pentru asta, a decis Traian Băsescu, trebuie pedepsiţi! Acelaşi lucru se remarcă şi în cazul bugetarilor.

De altminteri, între 2005 şi 2009, în plină creştere economică, numărul celor care trăiesc sub pragul de sărăcie a crescut de la 18% la 23%. Asta dovedeşte cât de puternice sunt structurile de subdezvoltare din România şi cât de periculoasă politica de distrugere a statului social, care ne este prezentată drept „mama tuturor reformelor” statului.

Acest mod lipsit de orizont de a gestiona un moment de criză va duce la radicalizarea poziţiilor celor care plătesc costul incompetenţei actualilor guvernanţi. Radicalizarea va face şi mai puţin posibil dialogul social. Care şi aşa este mai mult formal. Ce se va întâmpla după manifestaţiile de azi? Mai nimic, pentru că autismul guvernanţilor este total. La ei nu contează decât voinţa unui om, Traian Băsescu. Iar demersul acestuia este, cum se vede, total inadecvat situaţiei cu care se confruntă România. Aşa că nu ne rămâne decât o singură soluţie: alegerile anticipate. Oricare alta ar fi şi ne-democratică, şi periculoasă.

(editorial publicat de Amos News)