Sunt alături de marele poet Adrian Păunescu în aceste momente grele pentru el. Mă bucur să aflu că starea sa de sănătate s-a ameliorat. Avem nevoie, mai mult ca oricând, de unul din tot mai puținele repere lucide și verticale ale vremii noastre. Poezia, presa şi politica românească au nevoie de Adrian Păunescu. Multă sănătate şi însănătoşire grabnică!
Astazi, voi participa, de la ora 17, la “Clubul politic” organizat de Organizatia PSD de la Sectorul 3 - organizatie din care fac parte -, iar de la ora 20 voi fi prezenta in emisiunea Gabrielei Vranceanu Firea de la Antena 3. Duminica, de la 19.15, voi participa la emisiunea “Realitatea te priveste”, la Realitatea TV.
Un sfarsit de saptamana cat mai placut tuturor!
Stimată doamnă,
Vă înţeleg amărăciunea şi motivele pentru care faceţi acest gest extrem. Părinţii mei au fost şi sunt cadre didactice. Ştiu ce înseamnă acest lucru, ce sacrificii presupune. Ştiu şi că munca educatorilor nu este răsplătită de societate la adevărata ei valoare, mai ales în societatea noastră, care azi măsoară succesul doar în cât ai, nu şi în cât ştii şi în cât dai celorlalţi.
Eu cred că v-aţi atins obiectivele, prin gestul făcut. Ne-aţi demonstrat tuturor tărie de caracter, spirit de sacrificiu, un solid sistem de valori morale. Aţi reuşit să atrageţi atenţia asupra problemelor din sistemul educaţiei naţionale şi să le puneţi zilnic, aşa cum ar trebui să fie permanent, pe agenda publică. Aţi reuşit chiar să determinaţi un început de solidarizare a cetăţenilor cu oamenii din Educaţie, ceea ce nu e puţin lucru în societatea noastră, individualistă şi egoistă de nevoie, pentru că noi supravieţuim, nu trăim normal.
Cred că gestul Guvernului, de a-şi asuma răspunderea în privinţa Legii Educaţiei, împotriva părerilor oamenilor din sistem, a majorităţii societăţii, nu mai lasă loc de echivoc: gestul dumneavoastră are sens doar într-o lume în care sunt oameni care îl pot înţelege. Cei care conduc acum România nu-l înţeleg, şi atunci sacrificiul dumneavoastră nu va aduce schimbarea pe care v-o doriţi.
De aceea vă rog să renunţaţi la greva foamei, să acceptaţi mulţumirile şi recunoştinţa noastră şi să vă întoarceţi la familie, la cei dragi, la catedră şi la elevi, care au nevoie de dumneavoastră. Credeţi-mă, ceea ce aţi făcut nu este inutil. Rezultatele se vor vedea în timp. Aveţi de partea dumneavoastră oameni care vor să schimbe lucrurile în bine şi acest lucru se va face.
Aveţi întreaga mea stimă, indiferent de ceea ce decideţi. Dar m-aş bucura să aflu că aţi renunţat la grevă.
Tristeţe şi amărăciune din partea opoziţiei, a sindicatelor, a zecilor de mii de oameni care au protestat în stradă, a majorităţii românilor, astea sunt sentimentele care însoţesc eşecul Moţiunii de Cenzură, dezbătută azi în Parlament. Şi pe bună dreptate: cum să nu fii trist şi dezamăgit când vezi că cerinţelor legitime ale oamenilor Puterea le răspunde cu tupeu şi cu nesimţire. Cu tupeul de a se pretinde unica soluţie pentru ieşirea din criza pe care neprofesionalismul şi şi analfabetismul ei în materie de economie au accentuat-o, cu tupeul de a se crede unica reformatoare, şi mai ales cu tupeul de a folosi instituţiile statului împotriva cetăţenilor, pentru a le limita sau anula drepturi fundamentale. Cu nesimţirea de a interzice deputaţilor şi senatorilor majorităţii să participe la vot.
Înţeleg şi amărăciunea colegilor mei din PSD. Cum spunea Victor Ponta, e jalnic spectacolul unor oameni, care exercită suveranitatea poporului, care au venit ieri la el şi au promis că votează Moţiunea, iar azi se uitau la el cu priviri de câini bătuţi şi dădeau din umeri. Ce credibilitate mai poate avea o astfel de clasă politică? Ce fel de “reformă a politicului” este asta?
PDL a rămas în continuare lipit de robinetul cu bani publici. Mai acum câtăva vreme, Sebastian Vlădescu, fără constrângerile funcţiei, spunea că anul ăsta sunt la buget tot atâţia bani ca şi în 2008. Unde se duc banii, de a trebuit să reducem veniturile bugetarilor cu 30%-60%? De ce nu mai construim nimic? De ce sănătatea şi Educaţia sunt în halul în care sunt? De ce a trebuit să licenţiem atâţia bugetari? De ce este obligatorie “austeritatea”?
Acum, la cald, e greu de spus ce va urma. Oricum Opoziţia şi-a făcut exemplar datoria. Şi are obligaţia să acţioneze şi în continuare cu aceeaşi fermitate. Următorul prilej va fi oferit de asumarea răspunderii guvernului pentru Legea Educaţiei, când are datoria să iniţieze o nouă Moţiune de Cenzură. Poate atunci cei de la Putere nu vor mai sta la vot în fotolii, cu priviri de câini bătuţi.
O ultimă remarcă: au fost şocante desfăşurările de forţe ale Poliţiei şi Jandarmeriei. Parcă eram într-o ţară aflată sub stare de asediu. A fost şi asta o formă de presiune psihologică asupra celor nemulţumiţi de guvernare.
România se află la o răscruce. Proasta guvernare a ţării nu mai poate fi negată de nimeni, şi a ajuns subiect de ironii şi persiflări în presa internaţională. Agenda publică nu mai contează pentru guvernul Boc şi pentru coaliţia eterogenă care îl susţine orbeşte în parlament. Neliniştea socială se apropie de punctul de fierbere, şi tot ceea ce obţin nemulţumiţii sunt tupeul şi aroganţa celor din PDL, un partid tot mai totalitar în ideologie şi în practica guvernării.
PSD a ales să se exprime în Parlament. Unde susţine interesele celor care şi-au pus speranţa în el. Şi care sunt tot mai mulţi. PSD a rămas principalul partid al ţării, şi în această calitate are mai multe obligaţii şi responsabilităţi faţă de societate.
PSD nu poate ignora vocea străzii, şi câtă vreme oamenii care îşi manifestă în stradă nemulţumirea se păstrează în limitele legii, PSD este alături de ei şi le va prelua nemulţumirile, pentru a se face auzită vocea lor în Parlament. Nu putem admite demonizarea sindicatelor şi încercarea de a prezenta drept ilegale sau imorale grevele şi manifestările de stradă. Ele fac parte din arsenalul democraţiei, şi interzicerea lor, cum se gândesc să facă liderii PDL, exprimă o mentalitate totalitară.
PSD crede în succesul Moţiunii, şi se va bate pentru el, indiferent ce vor face colegii de opoziţie. A renunţa acum la exercitarea acestui drept constituţional ar echivala cu abandonarea celor care au nevoie de o schimbare a modului în care este guvernată ţara, pentru a putea trăi mai bine.
Nu putem accepta galopul sărăciei, care atinge şi firava clasă de mijloc. Nu putem accepta distrugerea statului social, care este singurul instrument care mai poate face din principiile egalităţii de şanse şi justiţiei sociale o realitate. Nu putem transforma România în poligonul de încercare al unei ideologii neo-liberale fanatice şi nemiloase. „Să-i lăsăm pe săraci să moară! Aşa ne va fi mai bine nouă!” Auzim tot mai des acest refren din gura celor care motivează, ideologic, această guvernare în exclusiv interesul bogaţilor României, care nu vor să suporte costurile crizei, aşa cum o fac cei mai mulţi dintre români.
Laşitatea acestei puteri merge până acolo încât intenţionează să nu-şi lase parlamentarii să participe la vot. Este încă o dovadă că actuala putere se descompune, în primul rând moral, că actele sale ilegale şi anti-constituţionale au făcut-o să-şi piardă legitimitatea. Moral, PDL şi aliaţii lor de conjunctură nu mai pot guverna România. Dacă ar avea un dram de bun-simţ, Guvernul Boc ar trebui să plece singur. Nu o va face, pentru că nu se poate dezlipi de robinetul cu bani publici.
PSD a prezentat ţării un program de guvernare. Măsurile sale pentru ieşirea din criză sunt raţionale, fezabile şi şi-au dovedit valabilitatea în ţările în care au fost aplicate. Nu este România o excepţie de la mecanismele care au permis altora să depăşească greul crizei şi să revină la creşterea economică. PSD a dovedit capacitate administrativă şi responsabilitate. Iar dacă această Moţiune de cenzură va fi votată, PSD este capabil să formeze un guvern apt să gestioneze corect şi transparent treburile ţării, să elimine haosul din actul de gestionare a treburilor publice.
Este în interesul tuturor forţelor politice ca miercuri să se producă o schimbare de guvern şi de majoritate guvernamentală. Este poate ultima şansă a clasei politice să demonstreze că apără şi promovează şi altceva decât propriile sale interese. Dacă nu o va face, consecinţele pot fi dramatice, iar nemulţumirea socială se poate transforma uşor în violenţă socială.
Fac un apel la raţiune către toţi parlamentarii români, în special către cei care sprijină Guvernul Boc: acest guvern şi-a atins limitele incapacităţii şi trebuie să plece. Votaţi Moţiunea, pentru a deschide calea formării unui nou Guvern, care să ofere românilor speranţa unei schimbări în bine a vieţii lor. Sacrificiile impuse de acest guvern românilor au fost inutile, şi devin periculoase pentru democraţie. Votaţi Moţiunea, pentru a spăla imaginea Parlamentului. Votaţi Moţiunea, pentru a dovedi responsabilitate şi solidaritate cu o naţiune care suferă profund de pe urma unui guvern incapabil şi iresponsabil.
(Articol publicat de Amos News)
Cu prilejul prezentei in sesiunea plenara de la Strasbourg a secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, am pledat pentru o mai mare solidaritate intre tarile bogate si cele sarace ale planetei, in vederea intensificarii eforturilor pentru combaterea foametei si a saraciei. De asemenea, am atras atentia asupra perpetuarii discriminarii femeilor in lume.
Ne confruntam cu expansiunea dramatica a saraciei si cu faptul ca, in fiecare seara, un miliard de semeni ai nostri adorm flamanzi. De aceea am solicitat implicarea mai ferma a ONU pentru identificarea posibilitatilor concrete de a determina o mai mare solidaritate intre tarile bogate si cele sarace ale planetei, avand in vedere responsabilitatea istorica a statelor dezvoltate pentru gradul de saracie din fostele colonii, pentru exploatarea salbatica a resurselor naturale ale acestora si, nu in ultimul rand, pentru degradarea accelerata a mediului, cu consecinte grave inclusiv asupra starii materiale a locuitorilor din tarile in curs de dezvoltare.
Remarcand eforturile depuse in vederea stimularii indeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, am avertizat si asupra perpetuarii discriminarii femeilor, cu consecinte asupra ratei de scolarizare in randul fetelor, a paritatii salariilor femei-barbati, a prezentei in pozitii decizionale, precum si a reprezentarii in viata publica. Conform unui raport al Natiunilor Unite, numai in 23 de tari femeile ating pragul critic de 30% locuri in parlamentele nationale, printre statele cu o slaba reprezentare feminina fiind si Romania.
In sesiunea plenara de la Strasbourg, am cerut Comisiei Europene sa intreprinda un demers concret si urgent pentru salvarea vietii invatatoarei Cristina Anghel, aflata in greva foamei, si pentru a influenta o imbunatatire a conditiilor de trai ale angajatilor din sistemul public romanesc.
In interpelarea adresata Comisiei Europene am atras atentia asupra acestui caz cu conotaţii umanitare deosebit de grave, d-na Cristina Anghel aflandu-se în greva foamei de aproape 60 de zile. Protestul ei îndreptăţit este determinat de reducerile salariale din sistemul de învăţământ. În urma deciziilor anti-sociale ale actualei guvernări de dreapta, categorii largi de bugetari sunt aruncate în lupta disperată pentru subzistenţă.
În condiţiile în care există o indiferenta totală a autorităţilor române fata de acest caz disperat, am solicitat ajutorul Comisiei Europene, cerand acesteia sa se pronunte daca are in vedere un demers concret si urgent pentru salvarea vietii d-nei Anghel si pentru a influenta o imbunatatire a conditiilor de trai ale angajatilor din sistemul public romanesc.
