Ziua Mondiala de Lupta Anti-SIDA

Azi, la Bruxelles, in cadrul actiunilor consacrate Zilei Mondiale de Lupta Anti-SIDA, am pledat pentru un rol mai activ al Uniunii Europene in combaterea raspandirii infectiilor cu virusul HIV si a incalcarilor drepturilor omului asociate cu SIDA.

In cadrul dezbaterilor din Comisia europarlamentara pentru Drepturile Omului, am tinut sa atrag atentia asupra abuzurilor ce provoaca infectarea cu HIV si afecteaza bolnavii. In 51 de state exista restrictii privind libera circulatie a persoanelor seropozitive, discriminarea impedicandu-le, de asemenea, sa aiba acces la tratament medical si la suportul necesar. Cred ca politicile de combatere trebuie sa vizeze in special grupurile cele mai vulnerabile, femeile si copiii, mai ales in Africa Sub-Sahariana, unde traiesc aproape 80% din femeile infectate cu HIV. Multe dintre aceste femei au contactat virusul in urma abuzurilor sexuale care au loc in aceste zone. Situatiile cele mai critice sunt in Africa de Sud, unde rata abuzurilor sexuale este foarte ridicata, si, in ultima perioada, in Liberia si Congo, unde abuzurile sexuale in masa sunt folosite ca arma de razboi. Peste 22 de milioane de oameni infectati cu HIV traiesc in Africa Sub-Sahariana, reprezentand 68% din totalul persoanelor infectate in lume.

Faptul ca peste 33 de milioane de oameni traiesc azi cu acest virus care continua sa se propage cu rapiditate trebuie sa reprezinte un semnal de alarma, in conditiile in care unul din Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului vizeaza stoparea pana in anul 2015 a raspandirii HIV. Peste 2 milioane de copii traiesc cu acest virus si majoritatea au fost infectati de mame seropozitive. Prin urmare, politicile  UE privind lupta impotriva HIV/SIDA trebuie sa fie concentrate, in primul rand, asupra protejarii femeilor, in special a celor din tari extrem de sarace de unde provine majoritatea persoanelor infectate.

Protectia drepturilor celor infectati cu acest virus sau a celor predispusi la infectare este esentiala pentru a salvgarda demnitatea umana si pentru a asigura un raspuns eficient impotriva HIV, avant la baza drepturile omului.

Ziua Mondiala de Lupta Anti-SIDA este marcata anual de ONU la 1 Decembrie, incepand din 1988.

http://www.libertatea.ro/stire/corina-cretu-solicita-ue-implicarea-mai-activa-in-combaterea-sida-312993.html

Sfantul Andrei

La Multi Ani, tuturor ce poarta numele Sfantului Apostol Andrei, crestinatorul romanilor, cel intai chemat intre apostoli!

Republica Moldova, intre doua rele

Numaratoarea voturilor din alegerile din Republica Moldova a rasturnat intr-o maniera categorica previziunile initiale. Fata de cele circa 26 de procente atribuite de sondaje la iesirea de la urne, comunistii au ajuns la peste 39%. Cu 42 de mandate din cele 101 ale Parlamentului, ei pot bloca alegerea sefului statului, pentru a carui desemnare este necesar votul a 61 de parlamentari. Celelalte trei partide care au trecut pragul electoral – liberal-democratii, social-democratii si liberalii – reunesc 59 de voturi.

Aritmetica electorala va fi baza negocierilor care ar putea duce la depasirea crizei politice prelungite. Chiar daca actuala coalitie pro-europeana de la guvernare isi va pastra puterea de a forma Guvernul si de a-l desemna pe presedintele legislativului, imposibilitatea formarii unei majoritati suficiente pentru desemnarea sefului statului va duce iar la alegeri anticipate, intr-o tara care, dupa trei scrutinuri in ultimii doi ani, se dovedeste a fi in continuare profund divizata.

Votul de ieri a aruncat Republica Moldova intre doua rele: prelungirea provizoratului sau revenirea comunistilor la putere.

Tupeu şi mizerie morală

            Nu încetează să mă uimească tupeul incredibil al celor din PDL, un partid care devine tot mai toxic pentru România şi pentru cetăţenii ei. Ultima dovadă de tupeu este campania pornită împotriva PSD şi a lui Victor Ponta, după întâlnirea de miercuri a acestuia cu membrii grupului PSE din Parlamentul European. Este singurul şef de partid din România care se întâlneşte cu europarlamentarii din familia sa politică la Bruxelles. Popularii cred că n-au aflat încă cine este şeful PDL, iar liberalii nu s-au întâlnit cu Crin Antonescu. E şi această realitate un motiv de reflecţie pentru pedelişti.

            Campania a fost începută de Cristian Preda, pe blogul său. Mă aşteptam, din partea unui om căruia i-au mai rămas resurse de bun-simţ după ce s-a înregimentat în PDL(spun înregimentat, pentru că un om cu CV-ul lui nu ar fi acceptat senin mizeriile pe care i le-au făcut şefii lui pe linie de partid), să dea dovadă de reţinere în aprecieri atunci când discută despre declaraţii făcute de altcineva la o întâlnire la care nu a participat.  Nu îmi aduc aminte să-l fi văzut în sala grupului PSE. Şi nici nu ar fi avut de ce se afla acolo. Nu se practică aşa ceva nici la Bruxelles, nici la Bucureşti. Şi atunci, de unde atâta siguranţă în aprecieri?

            Să nu se aştepte nimeni din PDL ca PSD să ascundă cuiva mizeria guvernării Băsescu-Boc.  Am spus socialiştilor europeni, şi eu, şi Victor Ponta, şi colegii mei de la Bruxelles, ceea ce se întâmplă în România, am arătat pericolul derivelor totalitare, anti-democratice, ale puterii, corupţia din stat şi din instituţiile sale. Dar nimeni dintre noi nu a cerut amânarea datei de aderare a României la Spaţiul Schengen.

            Există o explicaţie pentru avalanşa de replici PDL-iste la postarea lui Cristian Preda, toate cu un singur scop: demonizarea PSD şi a lui Victor Ponta. Amânarea aderării, la cererea expresă a unor state, precum Franţa, este o realitate, se pare, şi Bucureştiul a fost înştiinţat că nu există consens în cadrul Uniunii pentru data iniţială, în primăvara lui 2011. Decizia este politică, şi nu are legătură cu aspectele tehnice ale aderării. Nu le discutăm: este foarte posibil ca, din punct de vedere tehnic să nu fie probleme. Atunci trebuie să ne punem probleme în legătură cu aspectele politice: de ce ne resping unele ţări? Ce politică externă are România? De ce nu am reuşit să convingem ţările reticente că am făcut eforturi pentru a răspunde obiecţiilor lor? Astea sunt responsabilităţile celor de la guvernare, nu ale PDL. Nu în PE se iau deciziile, ci în Comisie şi în Comitetul de Miniştri, adică la nivel guvernamental.

            Acum PDL îşi construieşte o explicaţie pentru eşec: PSD e de vină, pentru că a cerut socialiştilor europeni să nu primească România în Schengen. Şi profită de ocazie pentru a face un lucru pe care îl ştie foarte bine: să schimbe agenda. Vezi Doamne, noi, cei din PSD, facem campanie pentru blocarea accesului cetăţenilor români în spaţiul Schengen, cum revine spune iarăşi Cristian Preda, ca nu cumva să fi uitat cine-l citeşte prima minciună.  Îi reamintesc domnului Preda că, în urma eforturilor din timpul guvernării Năstase, românii au putut circula liber în spaţiul Schengen, şi acum, după ce am devenit membri ai UE, nu mai există bariere de acest gen. De fapt, şi asta devine de neînţeles de ce atâta patimă la PDL pe marginea subiectului, se va muta o frontieră ceva mai la est. Atât, şi nimic mai mult. A, da, se vor câştiga câteva minute la frontiera de vest. Dar câte ore pierdem de acolo pe şoselele mizerabile ale patriei? Asta nu ar trebui să ne intereseze mai mult decât o chestie tehnică? Sau asta îi loveşte şi mai tare la imagine?

             De departe cea mai greţoasă „contribuţie” la această campanie de demonizare a PSD este cea a lui Traian Radu Ungureanu. Nu credeam să citesc astfel de mizerii, scrise de un om care a trăit în patria liberalismului, Marea Britanie! „Între socialismul de birt al lui Ponta și socialismul salonard al tovarășilor din Parlamentul European nu există decît o diferență de clasificare igienică: de la mizeria fățișă, la cinismul ornat. Obiectivele sînt aceleași: agitația isterică pe tema sărăciei, urmată de revenirea la matca ruso-mafiotă. Marea descoperire a socialismului mai vechi sau mai nou e mecanismul prin care mulțimile sînt puse la treabă spre auto-distrugere și salvate, apoi, de avangarda progresistă a unui partid luminat…Colegii euro-socialiști ai lui Ponta nu sînt străini, în aparenta lor bunăcreștere occidentală, de barbaria Programului ”Ponta pentru România”. Socialiștii conduși în Parlamentul European de Martin Schulz, au un palmares care cerea joncțiunea cu Ponta. Politica de bază a euro-socialiștilor e dictată de alianța de facto a socialiștilor occidentali cu Rusia și cu partidele pro-rusești ale Estului, un soi de Internațională Post-Sovietică menită să blocheze sau să diminueze apropierea UE de statele de pe flancul răsăritean al Uniunii și să promoveze interesele Rusiei în zonă… În consecință, apelul de la Strasbourg al lui Victor Ponta trebuie înțeles pînă la capăt. Ponta a cerut euro-socialiștilor sprijin pentru excluderea României din spațiul Schengen și, cu aceleași cuvinte, pentru alipirea României la spațiul de influență rusă. Oferta Ponta pentru România nu aduce simpla îndepărtare de Europa și nu e doar un catalog de dezavantaje relative pentru români”.

            Poate cădea mai jos un om, pe scara morală, decât TRU? Nu mai pomenesc de mizeriile spuse la adresa României de colegii de grup parlamentar de la Bruxelles ai lui TRU. Nu mai pomenesc de tăcerea aceluiaşi în cazul atacurilor scelerate ale lui Tokes împotriva României. De vină sunt şi în aceste cazuri socialiştii europeni, vânduţi în masă ruşilor! Ar fi de râs, dacă ne-ar mai arde de râs într-o ţară condusă de nişte iresponsabili, care îşi bat joc de noi şi au făcut din corupţie principalul instrument de guvernare.

            Nu putea lipsi din această campanie anti-PSD domnul Flutur, care-şi dă şi el cu părerea despre ce nu ştie. Dar face bine la testul de fidelitate pentru cauză. Îl întreb pe domnul Flutur, care ne acuză pe noi şi pe socialiştii europeni că vrem să ţinem în mizerie şi sub-dezvoltare poporul român: cine a redus veniturile a peste 1,2 milioane de oameni cu mai mult de 25%? Cine a crescut numărul săracilor? Cine vrea să reducă prestaţiile sociale la cote de mizerie absolută? Cine vrea să facă din angajaţi sclavii patronilor, prin modificarea Codului Muncii?  Neruşinarea acestor oameni are vreo limită? Se vede treaba că nu!

              Domnul Preda se pregăteşte să candideze pentru Primăria Generală. E în campanie electorală. Dar dacă aşa îşi închipuie că va atrage simpatia bucureştenilor, îşi face iluzii. TRU e soldat fidel al partidului, şi cum altceva nu poate oferi, scrie şi el prostii . Domnul Flutur e, şi atât.

             Tupeul i-a adus la guvernare pe cei din PDL. Tot el o să-i scoată de pe scena politică. Decontul va fi extrem de dureros. Din păcate în decontul ăsta intră şi românii. Din păcate…

Andrea Bocelli, la Parlamentul European

În ritmul alert al sesiunii plenare din această săptămână de la Strasbourg, am avut parte de surpriza unor momente de o magie unică. Andrea Bocelli este nu numai unul din cei mai talentați artiști ai lumii, ci și un exemplu de dăruire pentru pasiunea lui, în condițiile în care este de la 12 ani nevăzător. Bocelli a absolvit Dreptul și a profesat mai întâi ca avocat, apoi s-a dedicat cu un imens succes carierei muzicale. Dar pentru că vorbele sunt neputincioase în fața harului său, vă propun unul din primele cântece cu care a cucerit lumea.

O poveste cu un comisar european

            Sunt foarte supărată.  Şi supărarea mea este legată de modul în care un comisar european înţelege să răspundă unei cerinţe legitime, venită din partea unei organizaţii a societăţii civile. Nu mi se pare normal ca, pe de o parte, la Bruxelles să se plângă cu lacrimi de crocodil pe umărul celor care reclamă faptul că între organismele UE  şi cetăţeni a intervenit o ruptură, că avem o criză a democraţiei europene, şi pe de altă parte să li se trântească uşa în nas unor oameni care vor să se adreseze acestor instanţe europene, plătite şi din banii lor.

            În toamna acestui an, pe fondul disputelor legate de noua Lege a Educaţiei, dar şi al problemelor sociale ale angajaţilor din Educaţie, sindicalistii din Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant “Spiru Haret”, in frunte cu liderul lor, dl Marius Nistor, m-au rugat să-i ajut să aibă o întrevedere cu Androulla Vassiliou, comisar european pentru Educaţie. Din luna septembrie m-am tot adresat cabinetului doamnei comisar, cerând să stabilească o dată când reprezentanţii educatorilor din România pot fi primiţi, pentru a-şi expune problemele. Mi s-a spus că agenda doamnei comisar este plină până la sfârşitul anului, dar că întâlnirea poate avea loc în timpul vizitei pe care o va face în România la sfârşitul lui noiembrie.

            Mi s-a părut o soluţie acceptabilă, şi încă din 20 octombrie am trimis la cabinetul său datele de contact ale liderilor de sindicat din Educaţie. Acum mi se spune că şi programul de la Bucureşti este plin, că nu se găseşte timp pentru o întâlnire cu liderii de sindicat.

            Este pur şi simplu inacceptabilă această atitudine, şi umilinţelor celor din Educaţie, umilinţe venite din partea guvernanţilor, li se adaugă una venită şi din partea unui înalt oficial al Comisiei Europene. Nu cred că doamna Vassiliou înţelege decepţia şi amărăciunea acestor oameni, cărora toţi le trântesc uşa în nas.

            Am sperat că după scrisoarea pe care i-am trimis-o doamnei comisar pe 17 noiembrie, domnia sa va găsi o modalitate de a se întâlni cu liderii de sindicat din România. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, fac acum public protestul meu faţă de această atitudine, arogantă, până la urmă.

            Din păcate, doamna Vassiliou are sprijinul grupului liberal din Parlamentul European. M-aş fi aşteptat la o altă atitudine din partea unui liberal. Şi poate liberalii noştri din PE vor face şi ei un protest asemănător faţă de indiferenţa comisarului european. Cer scuze liderilor de sindicat pentru atitudinea oficialului european. Şi-i asigur că-i voi sprijini şi de aici înainte. Cererile lor sunt pe deplin legitime, şi merită sprijinul întregii societăţi.

Despre situatia din Haiti

Epidemia portocalie continuă

Atmosfera festivistă de la înscăunarea Elenei Udrea, la preşedinţia filialei PDL Bucureşti, precum şi elogiile demne de cultul personalităţii altei Elene arată că PDL trăieşte într-o lume a sa, care pare a avea mereu motive de sărbătoare şi de elogii. Faptul că simţul critic şi autocritic este atrofiat complet în PDL se repercutează asupra nivelului de democraţie din interiorul acestui partid, care a ajuns aproape inexistent.

Elena Udrea n-a avut niciun contracandidat la  şefia PDL Bucureşti. Dar ar trebui oare să ne mai mire aceste întronări demne de partidele totalitariste, când parlamentarii PDL au acţionat ca la un ordin de cazarmă la votul moţiunii, neexercitându-şi atributul democratic al votului? Cât priveşte liderii PDL, lansaţi in ultima vreme, putem observa că toţi au un numitor comun: Traian Băsescu. De la Cristian Preda la Theodor Baconschi, Elena Udrea, Emil Boc şi mulţi alţii, cei care se bucură de sprijin politic sunt fidelii de primă linie ai preşedintelui. Rămâne de văzut, atunci când Traian Băsescu nu va mai fi preşedinte, dacă imaginea şi chiar cariera lor politică vor mai fi la fel.

Oricum, până atunci, e clar ca aceştia vor să bată fierul cât e cald, crezând că arderea etapelor în politică funcţionează deseori. În acest sens, PDL, prin Elena Udrea, ţinteste şi primăria Bucureştiului. Părea a fi printre puţinele puncte scăpate de epidemia portocalie.

În reflex cu toată această cosmetizare, cu această realitate paralelă pe care o impune PD-L, mai mult pentru sine decât pentru oameni, rănile vieţii reale se adâncesc tot mai mult. Bilanţul guvernării PDL-iste are mai puţin legătură cu jocurile de imagine a liderilor, mai mult sau puţin autentici, precum şi cu frunza brand de ţară. Are mai mult legătură cu faptul că în  perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, adică perioada executivă a lui Emil Boc, peste o  jumătate de milion de angajaţi  au ieşit de pe piaţa muncii. Cifrele statistice vorbesc de  80.000 de foşti angajaţi la stat din cei 500.000, iar  unu din opt români care avea loc de muncă în 2008 este acum şomer. Popular vorbind, am putea spune că bate vântul frunza-n dungă.

Cam acestea sunt motivele de laudă şi de sărbătoare ale PD-L, care trăieşte dezastrul propriei guvernări cu mult entuziasm, aidoma celor care deschideau sticle de şampanie pe Titanicul în scufundare.

Însă emblema de departe a neputinţei şi a micimii am putut-o vedea la preşedintele României, care umil încerca să se agaţe, cerşind o brumă de jovialitate de la un Sarkozy neîndurător. În tentativa sa de-a fi luat în seamă, Traian Băsescu n-a avut mare succes nici în dialogul cu Silvio Berlusconi. Cam acesta este statutul lui Traian Băsescu între liderii lumii şi, din păcate, implicit, şi al României. În schimb acasă e lider puternic, unde-şi  promovează supuşii  şi-i ceartă pe sinistraţi şi unde Emil Boc e faţă de el cam ce e el faţă de Sarkozy şi Berlusconi.

Despre femei in politica, la Realitatea TV

In aceasta seara, de la ora 19, voi participa, la Realitatea TV, la o dezbatere despre reprezentarea si promovarea femeilor in politica romaneasca.

Lipsa de reacţie – o aprobare a demersului extremist al părţii ungare

             Reacţia unei părţi a presei de la Budapesta şi a partidelor de extremă dreapta maghiare la aflarea veştii că Ambasada României în Republica Ungară a închiriat sala Teatrului Naţional pentru un spectacol de gală, prilejuit de Ziua naţională a României, spectacol unde urmau să se cânte piese de George Enescu şi Bela Bartok, într-un firesc şi sensibil gest de comuniune, este îngrijorătoare şi periculoasă.

            Ceea ce s-a întâmplat la Budapesta este impardonabil pentru o ţară europeană. Nu e normal ca un  partid extremist, naţionalist şi antisemit, ca Jobbik, poate ajunge să aibă drept de veto în ceea ce priveşte relaţiile româno-maghiare. Surprinde mai ales lipsa de reacţie a societăţii civile maghiare, pentru că nu ne aşteptam la un gest de normalitate din partea oficialilor maghiari din guvernul FIDESZ, şi el având accente naţionaliste şi iredentiste marcate în discursul public.

            Am sperat, în toţi aceşti ani, că apartenenţa noastră la NATO şi la UE, libertatea de mişcare, discriminarea pozitivă a minorităţii maghiare din România, prezenţa aproape neîntreruptă a UDMR la guvernarea României au reuşit să ducă procesul de reconciliere româno-maghiară dincolo de declaraţiile de intenţie. Se pare că nu este cazul, de vreme ce sunt posibile astfel de manifestări extremiste, care aduc atingere demnităţii naţiunii române, şi duc relaţiile dintre ţările noastre cu două decenii în urmă.

            Nu pot trece peste reacţia ambiguă a UDMR, care se sfieşte să condamne acest act nedemn al oficialilor ungari. Ar fi fost o bună oportunitate de a demonstra că, indiferent ce cred ei în realitate despre Ziua Naţională a României, jignirea de la Budapesta îi priveşte şi pe ei.

            Lipsei de reacţie a UDMR i se adaugă tăcerea MAE al României. Nu vrem să începem un război al declaraţiilor cu Budapesta. Dar lipsa de reacţie poate fi interpretată ca o aprobare a demersului extremist şi ruşinos al părţii ungare, ceea ce, dacă judecăm lucrurile la rece, face mai mult rău relaţiilor  bilaterale decât un protest civilizat şi ferm.

            Nu trebuie să lăsăm extremiştii să facă agenda relaţiilor româno-maghiare. Această cedare nu ar aduce nimic bun celor două naţiuni, şi ar complica şi mai mult un proces, cel al integrării europene, care a ajuns deja ţintă pentru extremismul de dreapta european, căruia criza actuală îi suflă în pânze.