Nu ai cum fi ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale când dovedeşti dispreţ faţă de oameni!

Am citit cu indignare interviul acordat de Sebastian Lăzăroiu, Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, acordat ieri portalului HotNews. Dl Lăzăroiu dovedeşte, din răspunsurile date întrebărilor, că nu stăpâneşte problematica ministerului pe care îl conduce si că nu are nici cea mai mică urmă de respect faţă de cei a căror soartă depinde de deciziile sale.

Pentru dl Sebastian Lăzăroiu lucrurile sunt simple: tot ce se întâmplă rău în România are drept sursă existenţa USL. Sunt probleme cu termocentralele pentru că oraşele au primari de la PSD şi PNL. Sunt probleme cu salariile şi pensiile, aşadar PSD şi PNL sunt vinovate pentru că au guvernat bine, au făcut economia să crească şi le-au mărit. Nu le-a trecut prin minte că România va fi guvernată de nişte amatori, precum cei din guvernul Boc, care o vor duce în pragul falimentului.

Dl Sebastian Lăzăroiu urăşte democraţia şi nu înţelege rostul opoziţiei politice. El nu ştie decât de datoria pe care o are faţă de stăpânul care l-a făcut ministru. Adversarii stăpânului sunt duşmanii lui şi se foloseşte de funcţia publică şi de resursele statului pentru a lupta cu ei, în numele stăpânului. Dacă Guvernul Boc are nevoie de un minister al Propagandei, să-l înfiinţeze, să-l numească pe domnul Lăzăroiu în fruntea lui şi aşa ştim că-şi câştigă banii pentru ceea ce face, nu pentru ceea ce nu face. In calitate de ministru al Muncii, dl Lăzăroiu este total inutil românilor şi este cazul să-şi dea demisia sau să fie demis, lucru pe care l-am si cerut public.

Nu am auzit de la dl Sebastian Lăzăroiu un cuvânt despre creşterea dramatică a accidentelor de muncă, cu mulţi morţi şi răniţi, despre condiţiile de muncă deplorabile din mediul public şi privat, despre creşterea incidenţei bolilor profesionale şi a celor sociale. Scandaloasă este şi susţinerea poziţiei consilierului său personal, Mirel Axinte (absolvent de facultate cu profil social!), al cărui demers publicistic a scandalizat opinia publică. Asta dovedeşte totala sa lipsă de empatie pentru oameni. Nu ai cum fi ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale când, prin ceea ce faci şi gândeşti, dovedeşti un imens dispreţ faţă de oameni!

Selectia naturala, singura solutie anti-criza a PDL

Declaratiile si masurile cinice ale reprezentantilor actualei puteri demonstreaza că adevărata motivaţie a anulării subvenţiilor pentru încălzire este stimularea selecţiei naturale, în vederea echilibrării raportului salariaţi-pensionari.

După ce politicile economice ale guvernului au desfiinţat sau au obligat să treacă la negru peste un milion de locuri de muncă şi după ce au fost reduse veniturile bugetarilor, dispreţuiţi în cel mai comunist stil cu putinţă pentru că ar fi neproductivi, seful statului ne anunţă că România nu mai poate sta mult cu 4,9 milioane de pensionari. Probabil că acesta este adevăratul motiv pentru care s-au anulat subvenţiile pentru încălzire. Selecţia naturală va echilibra, cred guvernanţii, acest raport, astfel ca statul nu se va mai împrumuta pentru oameni care, in viziunea PD-L, fac umbră degeaba pământului, în loc să lucreze pentru bunăstarea clientelei sale.

Nu am văzut nicio analiză a actualei puteri, care să ne spună de ce economia României distruge şi nu generează locuri de muncă. Am tot auzit rapoartele triumfale ale premierului Emil Boc, care anunţa sute de mii de noi contracte de muncă. De combaterea muncii la negru nu se pomeneşte nimic. Acum vine şeful său şi ne spune că Emil Boc a glumit, că sutele acelea  de mii de contracte sunt, de fapt, o închipuire, că nu vin mai mulţi bani la bugetul statului.

Solicit Guvernului sa realizeze o analiza realista a situatiei actuale si cer premierului Emil Boc si ministrului Muncii, Sebastian Lazaroiu, sa prezinte o informare clara si onesta cu privire la locurile de munca nou create.

Toamna politică

          Ne întâlnim după o lună de vacanţă. O lună pe care am petrecut-o în ţară, m-am întâlnit cu mulţi oameni, în Ardealul copilăriei şi al tatălui meu, în Sălaj şi Cluj, apoi în Deltă şi la malul Mării Negre. Am văzut multă tristeţe şi resemnare, o sărăcie care contrastează violent cu propaganda oficială, care consideră că cineva care câştigă opt sute de lei pe lună este bogat. Iar pe bogat îl despart de sărăcie doar 14 lei, de vreme ce un om care câştigă până la 786 de lei primeşte un ajutor, e adevărat, ridicol de mic, care să „compenseze” renunţarea la subvenţionarea preţului gigacaloriei.

         Sunt multe subiecte fierbinţi în această toamnă politică. Le voi aborda, pentru că ele ne interesează, democraţia nu ar avea sens în lipsa vieţii politice. Dar înainte de orice problema socială este pe primul loc pe agenda publică. Ea a fost acutizată de o serie de decizii absolut inacceptabile, şi ca mod de adoptare, şi ca efecte, luate de un guvern incompetent şi lipsit de orice dimensiune socială în guvernare.

         Acum problema socială este agravată de preocuparea PDL şi a aliaţilor săi de a se menţine la guvernare cu orice preţ. Lucru vizibil în recentele alegeri parţiale din Neamţ şi din Maramureş. Cel puţin alegerile din Neamţ au fost o sfidare adusă Constituţiei, legilor şi bunului-simţ. Dacă PDL a ales să schimbe publicul ţintă, trecând din mediul urban – care l-a ales şi acum îl respinge, fiind cel mai afectat de criză şi de deciziile de natură economică şi fiscală – în mediul rural, atunci toate deciziile de natură legislativă vor fi în sprijinul acestei schimbări.

         Comasarea alegerilor locale cu acelea parlamentare este o astfel de decizie, care să ducă la maximizarea câştigului electoral, alături de o nouă împărţire a colegiilor, introducerea votului uninominal „pur”, de genul „câştigătorul ia totul”, renunţarea la pragul electoral, stimularea apariţiei unor noi partide, care să ia voturi dinspre USL, şi altele de acest gen.

         Din păcate, electoratul din mediul rural, aflat într-o stare de sărăcie incredibilă, cel mai adesea, fără şcoli, spitale, fără medici, fără acces la servicii, publice şi private, elementare, cum ar fi o farmacie, sau un post de poliţie, este cel mai sensibil la cumpărarea voturilor cu punga. Lucru pe care l-am văzut în Neamţ. A fost o ruşine naţională, iar statul, prin instituţiile sale, a ridicat din umeri.

         Voinţa cetăţenilor nu mai înseamnă nimic pentru actualii guvernanţi. Am apreciat mobilizarea cetăţenilor din Codlea, care şi-au apărat dreptul de a avea spitalul de care au nevoie în comunitatea lor. Ei bine, chiar şi cu o decizie a justiţiei, Guvernul refuză să redeschidă spitalul. Pentru că lor nu le pasă de oamenii care au murit lângă spitalele închise. Lor nu le pasă decât de un singur lucru: de putere. Care le conferă acces la banii publici, care sunt cheltuiţi discreţionar, pentru clientela de partid.

         Refuzul de a readuce salariile bugetarilor la nivelul din iunie 2010, în ciuda unei decizii a Curţii Constituţionale, refuzul de a mări pensiile intră în aceeaşi logică, a schimbării publicului ţintă. Cu puţine excepţii, PD-L nu are sprijin în mediul urban. Nu le pasă de cei care nu-i votează. Este un cinism dus la extrem.

         Am scris, nu o dată, despre violenţa din societatea românească. Vara asta actele violente au atins, în opinia mea, un maximum. Care este răspunsul guvernării? Licenţierea a mii de poliţişti şi de jandarmi! În condiţiile în care poliţia nu mai controlează strada!

         Trebuie să remarc faptul că, în ciuda unor tensiuni interne, şi mai ales a atacurilor din partea PDL şi ale lui Traian Băsescu, ajuns şi purtătorul de cuvânt al PDL, USL începe să se rodeze şi să se maturizeze. Toamna asta politică trebuie să fie momentul afirmării ei depline ca singura alternativă la actuala putere. Bătălia se va duce pe două fronturi: în Parlament şi în stradă, printre oameni. Oamenii trebuie ascultaţi, au nevoie de un dialog direct cu politicienii, şi nu mediat de mijloacele de informare.

         Nu cred că trebuie să acceptăm comasarea alegerilor de anul viitor şi nici schimbările legilor electorale propuse de PDL. Un PDL care virează de la portocaliu la verde, semn de laşitate şi de incapacitate de a-şi asuma răspunderea pentru o guvernare dezastruoasă.

         USL trebuie să se radicalizeze, să aibă un mesaj mai ferm, mai ales în privinţa statului social. România trebuie să rămână un stat social. În ciuda crizei, Europa nu a căzut pradă violenţelor sociale (deşi unele episoade au avut loc, în Grecia, în Marea Britanie) tocmai pentru că modelul ei social este încă funcţional. Nu putem combate un viitor posibil val doi al crizei tot cu reduceri de salarii şi pensii şi cu noi contracte din bani publici pentru clientela PDL.

         Cât priveşte Parlamentul European şi atmosfera de la Bruxelles, acestea se află sub semnul crizei. O criză care nu se lasă cu una, cu două, iar răspunsul la criză al decidenţilor politici este dezamăgitor pentru cetăţenii europeni. Prevăd o dispută aspră în legătură cu viitoarea „guvernanţă economică a UE”, propusă de cuplul franco-german. O propunere care n-a fost primită bine nici de mediul economic.

         Sunt câteva probleme care vor ocupa spaţiul dezbaterii publice în lunile viitoare. Şi de deciziile care vor fi luate depinde viaţa fiecăruia dintre noi.      

Declaratii la Cluj

Interviu Parlamentor.ro: “Unii au crezut ca economia capitalista este perfecta”

“Din păcate unii au crezut că este sfârşitul istoriei, că economia capitalistă este perfectă, că nu are nevoie de schimbări. Şi nimeni nu s-a mai gândit la modele alternative, la un plan B”, a declarat pentru Parlamentor.ro Corina Cretu, vicepresedinta a Comisiei pentru dezvoltare din Parlamentul European, membra a Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor si Democraţilor. Ea sustine ca “nu cred că se vor schimba prea multe nici după episodul acesta de criză. Iar următoarea criză va fi şi mai violentă”.  Europarlamentarul e de parere ca, in Europa, asistam la o criza a gestionarii monedei euro.

Adrian Novac: Cat de ingrijorati ar trebui sa fim de retrogradarea ratingului SUA? Ne va afecta si pe noi?

Corina Cretu: Înainte de toate, această retrogradare a venit doar din partea Standard and Poor’s, celelalte două agenţii nu au făcut acelaşi lucru. Asta nu înseamnă că gestul S and P trebuie ignorat. Dar e prea devreme să judecăm cât de mult sau de puţin ne va afecta. Cum a fost şi în 2007-2008, canalele pe care s-a propagat criza în România au încetinit-o cu circa un an. Asta nu înseamnă că nu trebuie să privim cu îngrijorare la evenimentele din SUA. Mai ales că economia românească are nişte slăbiciuni structurale pe care nici SUA, nici alte state dezvoltate nu le au.  

Adrian Novac: Ce pierde si ce castiga Romania din scaderea ratingului Statelor Unite?

Corina Cretu: Nu cred că are ceva de câştigat. Poate doar să înveţe nişte lecţii, dar astfel de lecţii costă, în plan economic, dar mai ales social. Ce are de pierdut? Atâta vreme cât economia globală îşi încetineşte iar creşterea economică, motorul creşterii noastre economice, exportul, poate avea sincope importante. Deci va pierde creştere economică, cu tot ceea ce derivă din ea.

Nu este cazul să stăm liniştiţi. România are probleme structurale grave în economie, pe care criza şi programul de austeritate promovat de guvernul Boc le-au agravat, nu le-au rezolvat. Exportul încetineşte, şi el a fost făcut de acea parte a economiei, globalizată prin intermediul marilor corporaţii din afară. La fel, noi practic nu mai avem bănci româneşti. Cam un sfert din activele bancare aparţin băncilor greceşti. Criza din Grecia nu are cum să nu le afecteze.

Situaţia cea mai gravă este cea a economiei autohtone, în principal din categoria IMM. Ele sunt în blocaj financiar, s-a format un cerc de întreprinderi clientelare ale PDL, care sunt abonate la contractele cu bani publici, restul nu văd banii datoraţi de stat din diverse contracte.

Ne bucurăm că am avut un an agricol bun. Dar cum valorificăm produsele? Unde le stocăm?

Cea mai grea situaţie este în privinţa fondurilor europene. Am primit o mână de ajutor de la UE, care ne-a scăzut pragul de cofinanţare la 5% din valoarea proiectelor. Dar, din vina noastră, 800 de milioane de euro sunt blocaţi, din motive de nereguli în derularea proiectelor.

Nu avem un plan pentru folosirea acestor bani. În schimb ne împrumutăm de pe piaţa financiară, la dobânzi tot mai mari, pentru tot felul de proiecte fără impact economic major.

Echilibrele macroeconomice sunt doar pe hârtie. Dacă ar fi să plătim arieratele, deficitul ar trece probabil de 6% din PIB.

Nu cred că o ţară normală îşi poate face proiect de viitor din încadrarea deficitului bugetar într-o ţintă arbitrară, fără relevanţă, până la urmă. Relevante sunt locurile de muncă, salariile decente, ocuparea forţei de muncă, starea serviciilor publice, infrastructurile, gradul de sănătate şi de educaţie al cetăţenilor.

De aceea nu suntem în poziţia de a da lecţii nimănui, şi nici nu putem fi un model pentru nimeni.    

Adrian Novac: Ce vor face tarile care au excedent comercial cu SUA si care încasează un dolar in declin?

Corina Cretu: Îşi vor vedea munca depreciată, în primul rând. Şi asta sigur nu le convine, de unde reacţia extrem de dură a Chinei şi a Rusiei. Japonia are experienţă în domeniu, ştie cum să se protejeze, deşi nici ei nu-i convine situaţia. SUA sunt mulţumite: un dolar slab le stimulează exporturile, deci adaugă ceva la creşterea economică, şi generează locuri de muncă. De fapt, slaba capacitate a economiei americane de a genera locuri de muncă este principalul motiv de îngrijorare în ceea ce-o priveşte.

Adrian Novac: Pietele nu au reactionat favorabil la discursul de luni al presedintelui Barack Obama. Ce semnal transmite acest lucru pentru SUA si restul lumii?

Corina Cretu: Nici preşedintele Obama nu se aştepta la un răspuns favorabil al pieţelor. Discursul lui nu a fost pentru pieţe, ci pentru americanii simpli, care duc greul crizei, şi care se tem de ce se poate întâmpla. I-a îmbărbătat, a vrut să-i liniştească. Cât despre pieţe, ele reacţionează acum emotiv, nimic nu le poate schimba reacţia în astfel de momente. Trebuie să treacă un timp, să se limpezească lucrurile, pentru a face judecăţi de valoare.

Acest tip de discurs a fost adoptat şi de Traian Băsescu, şi de Emil Boc, şi de ceilalţi guvernanţi. Acest discurs nu rezolvă însă nimic. Pentru că dacă Obama are şi mijloace de a schimba lucrurile, cei care conduc România şi le-au refuzat. Uitaţi-vă cine sunt miniştrii responsabili de economie în România, uitaţi-vă ce ştiu ei, ce discurs au, ce CV. Şi veţi înţelege că aceşti oameni nu au ce ne oferi, în afară de vorbe.

Domnul Băsescu se supără pe bancheri şi-i întreabă ce fac cu atâţia bani, de parcă n-ar şti că banii ăia sunt împrumutaţi statului, la dobânzi ridicate, care le asigură băncilor un profit substanţial, şi fără bătăi de cap. Era o remarcă pentru galerie, pentru uz electoral. Ca şi întâlnirea de marti, de la Cotroceni, făcută pentru a nu spune românii că guvernanţii sunt nepregătiţi în faţa crizei. Până la urmă ne vor spune că salvarea este tot în tăierea salariilor şi pensiilor, în creşterea taxelor şi impozitelor, în licenţierea bugetarilor, în închiderea de spitale şi de şcoli.

Adrian Novac: Cat de crebile sunt in prezent agentiile de rating? Sunt ele “un rau necesar”?

Corina Cretu: Este o discuţie lungă şi complicată, iar etica acestor agenţii a avut mult de suferit în ultimii ani, mai ales în 2007, când acordau voioase triplu A unei bănci care peste câteva zile falimenta. Criteriile lor de evaluare trebuie revizuite, şi nici mai multă transparenţă, la capitolul conflict de interese, nu le-ar strica. Personal cred că trebuie judecată capacitatea unei economii de a plăti datoriile pe termen mediu şi lung, nu doar nişte situaţii de moment, cu relativitatea lor.

Ele sunt şi nu sunt necesare. În fond fiecare investitor poate judeca oportunitatea şi riscurile unei investiţii. Acum, că există, cel mai bun lucru ar fi concurenţa, şi Europa trebuie să se doteze cu o astfel de agenţie, cum a făcut China. E o măsură de siguranţă.

Adrian Novac: Sunt tot mai multe voci care vorbesc de un nou val al crizei care ne va lovi. Ce credeţi despre asta?

Corina Cretu: Poate fi foarte bine şi o altfel de criză, şi o recesiune, mai lungă sau mai scurtă. Eu tot sper că este doar un scurt episod de febră speculativă, de emoţie, că intervenţiile băncilor centrale, ale FED şi BCE vor calma jocul şi toţi actorii vor redeveni raţionali. Nimeni nu spune că nu sunt probleme, dar ele nu sunt doar ale statelor. Şi alţii trebuie să se uite în curtea lor. Băncile, spre exemplu.

Este cert că modelul de globalizare actual şi-a atins limitele, că aceste crize cu repetiţie impun o serie de schimbări de model. Din păcate unii au crezut că este sfârşitul istoriei, că economia capitalistă este perfectă, că nu are nevoie de schimbări. Şi nimeni nu s-a mai gândit la modele alternative, la un plan B, dacă vreţi. S-au creat organisme precum G 20, care păreau un răspuns la criză. Deciziile lor au rămas pe hârtie. Nu s-a schimbat nimic. Nu cred că se vor schimba prea multe nici după episodul acesta de criză. Iar următoarea criză va fi şi mai violentă.  

Adrian Novac: Retrogradarea ratingului SUA s-a alăturat crizei datoriilor din zona euro. Poate Europa face fata ambelor incercari?

Corina Cretu: Eu cred că da, cu o condiţie: solidaritatea să se manifeste şi în fapte, nu doar în vorbe, iar unele state să nu profite de ocazie pentru a-şi asigura un loc predominant în conducerea Europei, pentru a impune soluţii care nu se potrivesc statelor în dificultate. UE are suficiente mijloace pentru a relansa creşterea economică. Cred că a se cantona doar în soluţia austerităţii bugetare nu este un lucru tocmai înţelept. Nu cu tăieri de salarii, de cheltuieli sociale, de investiţii se plătesc datoriile statelor. Creştere economică, noi locuri de muncă, este o abordare mai raţională, şi mai profitabilă.

Dacă Grecia şi Portugalia au structuri economice mai dezechilibrate, şi pot exista îngrijorări în legătură cu datoriile lor publice, Italia este în altă situaţie, mult mai bună. Italia are un aparat productiv dezvoltat, un sector al serviciilor solid, turismul îi aduce bani, nu mai vorbim de cercetare-dezvoltare, de alte domenii de înaltă tehnologie. Dar dacă sunt judecate la grămadă, atunci lucrurile devin confuze.

Mi se pare o greşeală să spui că Italia nu poate fi salvată. Nu are nevoie de aşa ceva. Are nevoie de o abordare calmă şi obiectivă, nu de una isterică.

Asta cred eu că trebuie să evite UE: vorbitul pe mai multe voci, şi nehotărârea, abordările ezitante, interesele egoiste.

Adrian Novac: Este actuala criza una a monedei euro?

Corina Cretu: Mai degrabă este o criză a gestionării ei. Toată lumea ştia că s-au încălcat criteriile de convergenţă de la Maastricht, iar cei care dau lecţii de virtute acum sunt în fruntea plutonului contravenienţilor. Dar în loc să iniţieze o reformă a criteriilor, să le facă mai flexibile, au preferat să închidă ochii la încălcări. Această decizie are un preţ. Acum e simplu să dai lecţii de etică, dar era mai bine s-o fi practicat înainte de a se declanşa criza.

Adrian Novac: Cat a contat in criza faptul ca UE are o politica monetara, dar nu si una fiscala comuna?

Corina Cretu: Este greu de spus. Şi nu cred că putem impune o fiscalitate comună unor ţări cu nivele de dezvoltare extrem de inegale. Înainte de asta cred că trebuie reduse drastic decalajele de dezvoltare între ţările bogate şi cele sărace din UE şi din zona euro. Abia acum vedem ce important este acest lucru.

Adrian Novac: Este o solutie buna inundarea cu bani a economiilor tarilor periferice?  Ce riscuri sunt pe termen mediu?

Corina Cretu: Depinde pentru ce sunt inundate. Dacă este vorba de speculaţii pe monedele respectivelor ţări, evident că nu. Dacă este vorba despre investiţii în producţia de bunuri şi servicii, pentru infrastructuri, nu văd de ce am obiecta. Dar dacă ne uităm la zonă, inclusiv la România, investiţiile străine productive au scăzut dramatic pentru unele. Semn că economiile respective generează în realitate temeri, nu optimism.  

Adrian Novac: Redresarea economica in unele state membre din Uniunea Europeana nu a reuşit. Ce e de făcut pentru a reface stabilitatea lor financiara?

Corina Cretu: Este greu de dat soluţii. Fiecare ţară are problemele ei specifice, nevoile ei, slăbiciunile ei. Pentru toate există o abordare comună, cred eu: crearea unui mediu stimulativ pentru investiţii productive, care să genereze locuri de muncă. Restul vine mai uşor.

Adrian Novac: La ce masuri se gandeste Parlamentul European pentru a face ca, in actualul context de criza, economia europeana sa fie mai stabila si mai competitiva?

Corina Cretu: Mă tem că PE nu are atribuţii prea largi în domeniu. Ce putem face este să cerem o re-gândire a priorităţilor investiţionale în viitorul buget al Uniunii, pentru a stimula creşterea economică în toate ţările membre. Restul e sarcina Comisiei şi a guvernelor naţionale.

De aici poate începe discuţia despre România şi politicile sale europene. Până acum guvernul, de fapt preşedintele Băsescu, adevăratul premier al Guvernului, nu a venit la Bruxelles cu vreo iniţiativă anti-criză, cu nimic. Am contribuit la obţinerea consensului, adică am tăcut.

Nu ştiu dacă toate măsurile adoptate de Consiliul European ne avantajează. Ne comportăm ca şi când am fi membri ai zonei euro, fără a avea şi avantajele aferente, că nu sunt doar neplăceri din a fi în eurozonă. Nu ştiu nici dacă e bine să ne impunem aderarea la euro în 2014 sau 2015, în noul context. Guvernul acesta ne dispreţuieşte pe toţi, ia decizii total ne-transparent, fără expertiză.

Dacă noi nu ştim în interior ce vrem, cum am putea cere sau propune ceva celorlalţi membri ai UE? Este o slăbiciune esenţială a României, care ne penalizează grav.