O zi aproape uitată

      Ziua Europei e aproape uitată, într-o Europă în criză, unde guvernele se schimbă sub presiunea nemulţumirii populare, unde sărăcia se extinde ca râia, unde demonii trecutului au ieşit din sticlă: xenofobie, anti-semitism, violenţă politică şi socială, extremism de dreapta şi de stânga, neo-fascism.

      Tristă această uitare. La căderea comunismului, în 1989, Uniunea Europeană era modelul şi aspiraţia noilor democraţii din Est. Care au făcut sacrificii inimaginabile în Vestul dezvoltat, pentru a avea onoarea de a deveni membre ale unui club select. Acum, deziluzia cuprinde atât noii membri, cât şi pe cei fondatori. O deziluzie care se transformă în naţionalism, protecţionism, exclusivism, în căutarea de soluţii pe cont propriu. Egoismul a luat locul solidarităţii.

      Grecia este doar revelatorul unui eşec european, care-şi are originea în reducerea construcţiei europene la dimensiunea sa economică. Statele Unite ale Europei, evocate cu ocazia punerii în operă a Tratatului de Stabilitate Fiscală, sunt, de fapt, o formă fără fond, o construcţie de imagine. Din păcate, liderii naţiunilor europene nu au mers cu imaginaţia până acolo încât să dea şi un conţinut Statelor Unite Europene. Nu înseamnă nimic faptul că avem un „ministru de externe” sau un preşedinte necunoscut unei foarte largi majorităţi a cetăţenilor europeni, pentru că nu este alesul lor, ci alesul şefilor de stat şi de guvern, pentru a nu-i încurca prea tare.

       Statele Unite ale Europei trebuie să fie, alături de statele naţionale, un spaţiu al existenţei democraţiei. Nu am reuşit să definim conţinutul cetăţeniei europene, politic vorbind, şi ca atare nu putem începe proiectul tot cu aspectele economice – importante, dar nu definitorii. Insuccesul gestionării crizei este produsul unei lipse, dacă pot spune aşa ceva: lipsa unui leadership politic. Cuplul Merkel-Sarkozy, celebrul Merkozy, nu avea cum sa ţina loc de aşa ceva. Nu avea legitimitate democratică, de unde şi lipsa de rezultate. Iar consecinţele sunt vizibile, dacă ne gândim la consecinţele democratice ale crizei din Grecia. Nu ştiu dacă economia Greciei s-a salvat sau nu, sigur este că democraţia ei este un câmp de ruine, cu extrema stângă dură şi neo-naziştii în Parlament, cu perspectiva unor noi alegeri, de vreme ce nu se poate forma o majoritate politică, care să susţină un guvern.

        Trebuie să remarc, cu optimism ponderat, că alegerea lui Francois Hollande ca Preşedinte al Republicii Franceze pare să fi declanşat un proces de regândire a proiectului european. Semnalul a fost dat de doi colaboratori ai săi, Pascal Lamy, director general al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, şi Jacques Attali, care semnează o scrisoare în Le Monde, în care se pledează pentru „un buget european de creştere”. Este un pas pe drumul cel bun, dar insuficient. Dacă el nu este expresia unei voinţe politice ferme, exprimate în Parlamentul European, care reprezintă suveranitatea cetăţenilor europeni, nu-şi va atinge scopul. Ştiu că ideea nu place, dar existenţa unui impozit european ar fi o expresie a evoluţiei spre o construcţie de tip federalist, care nu mai poate fi amânată.

       Cu Hollande preşedinte, modelul social european va reveni pe agenda şefilor de stat şi de guvern. Mai mult, sper să se discute concret, în contextul adoptării noului buget european pe următorii şapte ani, despre modalităţi de reducere a decalajelor de dezvoltare între estul şi vestul continentului, adevărata problemă a Uniunii, din care derivă o serie de consecinţe economice şi sociale negative la nivelul Uniunii.

      Deocamdată, până la noi evoluţii în construcţia europeană, motorul franco-german al construcţiei europene rămâne esenţial. Germania nu are de ales chiar daca ar vrea să facă un cuplu cu altcineva: Italia e prea slăbită economic, deci şi politic, iar Marea Britanie, eurosceptică până în pragul unui referendum dedicat ieşirii din UE, nu e şi membru al eurozonei. Nici Spania, nici altă ţară nu intră în discuţie, iar Germania, şi să poată, nu cred că şi-ar asuma singură riscurile de a conduce Europa.

       Construcţia europeană trebuie să continue. Dar nu ca până acum. Toate cele 27 de ţări membre sunt parteneri cu drepturi egale şi ar fi o eroare să se instaleze un directorat, fie el şi cel franco-german, care să impună decizii celorlalţi. Tratatul Fiscal a fost un act de putere al Germaniei, care a făcut mai mult rău construcţiei europene. A fost un act nedemocratic, oricât de bune ar fi fost intenţiile initiatorilor.

       Sigur, e importantă asigurarea condiţiilor pentru consolidarea monedei euro. Dar construcţia Statelor Unite ale Europei, dacă vrea cineva cu adevărat, trebuie să înceapă de la construcţia unui spaţiu politic comun. Reamintesc că proaspătul Tratat Constituţional nu cuprinde, la cererea statelor membre, referiri la imn şi steag comune. Ce vrem, de fapt? Ca Statele Unite ale Europei să fie doar o altă denumire pentru Pieţele Unite ale Europei şi atâta tot, ca acum? Iar lucrurile să se tranşeze între şefii de stat şi de guvern, iar Parlamentul European, Comisia Europeană să se supună deciziilor acestora, luate după criterii care scapă cetăţenilor?

      Sper ca România să fie mai prezentă în această discuţie, în coordonare cu Franţa şi cu celelalte ţări interesate de o Uniune democratică şi de aprofundarea construcţiei europene. Schimbarea de guvern este o bună oportunitate pentru a ne construi, în sfârşit, o politică europeană, demnă de acest nume. Victor Ponta este un european convins şi sper că acest lucru se va vedea şi în politica noastră externă.

      Ca încheiere, o urare: viaţă lungă Europei Unite! 

About these ads

5 thoughts on “O zi aproape uitată

  1. Roberta, Tic-Tac…, Da-ti, Fata, Demisia, Ca Dracu-i Al Tau!

    Imaginea preluata de pe blogul lui Acuvio

    Nu stiu de ce, eu cand privesc la posteriorul madamei Roberta Anastase, spre deosebire de altii carora aceasta parte anatomica a fostei Miss le trezeste (zice-se) ideea de sex, mie imi inspira imaginea unei bombe cu ceas, care montata in fotoliul de presedinte al Camerei Deputatilor este activata sa explodeze la o anumita ora.
    In conditiile acestea acelasi posterior imi trezeste si o alta imagine cliseu din filmele de actiune de categoria “C” in care eroul, fata in fata cu mecanismul unei astfel de bombe, sub imperativul nemilos al ceasului care ticaie implacabil anuntand un sfarsit dramatic, transpira in draci si se da de ceasul mortii sa-i vina de hac masinariei infernale. Si cu toate ca noi stim ca pana la urma va reusi s-o dezamorseze, cu toate ca regizorul stie ca noi stim, cu toate ca si actorul stie ca noi si regizorul stim, ei bine, toata lumea se incapataneaza sa mareasca doza de suspans inutil pana la momentul 00.00 marcat pe orologiul lighioanei, cand vitezul nostru, cu un ultim bob de transpiratie pe frunte, reuseste in sfarsit sa taie firul galben si sa anihileze astfel obiectul chinurilor spectatorilor.
    Asa si in cazul Robertei, noi stim ca clipele hoatei sunt numarate in scaunul respectiv, alesii neamului stiu si ei ca noi stim acest lucru, Roberta stie si ea lucrul acesta si mai stie ca stim si noi si alesii ca i-a venit vremea de duca, ea insa se incapataneaza, ca de altfel toti portocaliii in situatia ei de pana acum, in fruntea listei tronand chiar chiombalau, se incapataneaza deci sa ticaie, nici macar amenintator de cand sandramua pedelista s-a dus dracului, si sa nu-si dea demisia.
    O demisie care ar scuti-o de penibilul inlocuirii ei prin instrumentele puse la indemana colegilor de Camera de Regulamentul acesteia, penibil pe care il va resimiti in toata “splendoarea” sa la momentul declansarii procedurii de inlocuire a sa.
    Ce-o fi in tartacuta ei numai Dumnezeu stie, dar daca isi imagineaza ca USL-ul avand acum o majoritate confortabila in Parlament o va mai lasa sa fure ca in codru ca pana acum si sa-si faca mendrele prin tergiversarea discutarii unor legi, proiecte reparatorii in Parlament se inseala amarnic. Ceasul ticaie, dar nu ca pana acum, amenintator pentru boboreni, ci pentru dosul ei de cornuta mare aflata la maturitate (pentru cei care nu inteleg la ce ma refer, faceam trimitere la o vaca), dos aflat in pericol iminent de explozie (cu caracter si efecte pur personale).
    Abia astept ca aceasta copie rebutata de Bambi sa primeasca un binemeritat sut in fundul in cauza si sa purceada la depanusat coceni cu el acolo unde-i este locul, nu sa si-l foloseasca pe post de bomba cu ceas in lacasul in care se fac legile tarii.

  2. TRAIAN BASESCU- VIKTOR BOUT – TRAFIC DE ARMAMENT- TIGARETA II (SI CU IMPLICAREA G.I.P.P !!!.)

    Cu precadere in timpul celor doua mandate de ministru al Transporturilor din perioada 12 decembrie 1996- 22 decembrie 1999 Traian Basescu a avut o stransa colaborare cu Viktor Bout in domeniul marii criminalitati transfrontaliere (trafic de armament destinat zonelor aflate in conflict si organizatiilor paramilitare teroriste).
    Pentru desfasurarea acestor activitati criminale au fost folosite, in buna parte, aeronave din flotila Romaniei pe care Traian Basescu, tot in calitate de minsitru al Transporturilor, i le vanduse lui Viktor Bout, cu precadere, in timpul primelor sale doua mandate –cu precadere, in timpul celui de al doilea, din perioada 16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992 (prim ministru, Theodor Stolojan).
    Pentru operatiuni a fost folost- cu implicarea directa a lui Traian Basescu (mai exact, la ordinul sau) Aeroportul Militar Otopeni.

    Traian Basescu a fost implicat in operatiunea de trafic transfrontalier cunoscuta sub numele „jurnalistic” de „Tigareta II” (in fapt, trafic tigari- armament)- aprilie 1998.

    Remarcabil este faptul ca Traian Basescu si-a inceput, efectiv, cel de al doilea mandat de ministru al Transporturilor din perioada CDR cu aceasta „activitate” de criminalitate transfrontaliera.

    O paranteza esentiala.
    Cei care cunosc „istorie recenta” stiu, desigur, ca, urma scandalurilor bine dirijate si „calibrate” incepute, intentionat, inca din decembrie 1997, Traian Basescu este cel care a determinat caderea guvernului Ciorbea in martie 1998.
    Scandalul care a dus la criza ce a provocat plecarea guvernului Ciorbea nu a fost „intamplator” sau „dezinteresat”, dar finantat cu bani GRU (de mentionat ca Traian Basescu era numit, in epoca, in cercurile politice, „specialistul in crize”.)

    Se stia ca Traian Basescu urma sa fie ministru al Transporturilor in viitorul guvern imediat dupa plecarea Cabinetului Ciorbea (martie 1998).
    In fapt, Traian Basescu- anuntat ca ministru al Transporturilor- isi prelua efectiv mandatul (repet, anuntat fiind, deja, oficial) in 17 aprilie 1998.

    In noaptea de 16/17 aprilie (oficial, deja in 17 aprilie) pe Aeroportul Militar Otopeni ateriza aeronava IL-76.
    La ordinul lui Traian Basescu, avionul a primit „gazduire” in zona militara, unde a fost descarcat (continea tigari) si a fost incarcat cu armament.
    „Schimbul” a fost „operat” in „cadrul” vechii colaborari intre Traian Basescu si Viktor Bout (unul dintre cei mai cunoscuti traficanti de armament ai lumii, „fost” ofiter GRU si un constant colaborator al lui Traian Basescu, in domeniu).
    Operatiunea („supervizata” de la Sofia de Ioan Talpes- „extensie” GRU in Romania si ambasador al Romaniei la Sofia, in acel moment) a fost descoperita in urma inregistrarii sale, si difuzarii ulterioare a informatiei catre presa, printr-o informare „discreta”.

    Cei care vor sa isi aminteasca, pot extrage din memorie informatia conform careia, din totalul incarcaturii de tigari, circa 300 de baxuri (care nu au putut fi depistate, ulterior, oficial) au fost incarcate separat si au luat o destinatie necunoscuta. In fapt, era „partea” ce trebuia sa revina, pe loc, „colaboratorilor romani” ai lui Viktor Bout- intre care, principalul, era Traian Basescu.
    Acele baxuri „disparute” au ajuns, in aceeasi noapte, la sediul GIPP (din epoca)- in cartierul Floreasca (deocamdata- repet,deocamdata!- nu dau adresa exacta, pe care o cunosc, asa dupa cum stiu si cine este martorul-cheie) unde au fost descarcate si depozitate temporar. GIPP apartinea, formal, generalului Dumitru Iliescu (de unde devine clar- daca mai exista vreo indoiala- ca marea criminalitate transfrontaliera este umbrela sub care se reunesc, in realitate, cei care, aparent, joaca roluri de personaje aflate pe parti diferite ale baricadei).
    In mai 1998, procurorul general Sorin Moisescu anunta ca (dupa “vinovatii de serviciu”- desigur, expreisa nu ii apartine fostului procurer general) urmeaza ca, pentru evaluarea probelor “sa se mearga pe verticala”. Dar se ajungea, astfel, la Traian Basescu si la acele parti ale serviciilor “corelate” cu GRU- ca atare, anuntul procurorului general a ramas nefinalizat.

    Mai ofer un “avertisment” (cu precizarea ca este doar o parte din “intreg”):
    Anterior- si tot la inceputul unui mandat de ministru al Tramsporturilor- s-a desfasurat o operatiune similara in cadrul “colaborarii” Traian Basescu- Viktor Bout.

    Traian Basescu si-a inceput primul mandat de ministru al Transporturilor din guvernarea CDR in 12 decembrie 1996.
    In 21 decembrie 1996. pe Otopeni Militar a fost „acceptat” (la ordinul si, evident, cu sustinerea lui Traian Basescu- repet, in cadrul „colaborarii” sale cu Viktor Bout) avionul IL-76 incarcat cu tigari. „Schema” a fost cea care avea sa fie regasita, ulterior, in cadrul operatiunii „Tigareta II- tigarile au fost descarcate iar avionul a fost incarcat cu armament.

    P.S.
    Avertismentul este ferm!
    A bon entendeur, salut!

  3. In Lipsa De Guvern, Trompeta Boc Interpreteaza Aria Calomniei!

    Cat de urati sunt portocaliii la suflet si la caracter ne putem da seama dupa incercarile disperate ale preaexpiratului Boc, pe de-o parte de a mai face ei agenda presei cu vesnicele tampenii securistice, iar pe de alta parte cu incercarea de a compromite prin orice mijloace noul guverrn USL. Faptul ca acesti impostori, hoti si imbecili portocalii, au reusit intr-un singur mandat “performanta” de a fi de doua ori usuiti de la guvernare, prin lovire cu sutul in cur si cu maturoiul “Motiunii de cenzura”, a doua oara nemaipucand saracutii sa fraudeze la greu alegerile locale si parlamentare , asa cum si-ar fi dorit, i-a scos pur si simplu din minti pe acesti luzari si i-a determinat sa comita orice marsavie, sa minta, sa falsifice, sa inventeze etc subiecte de presa prin care sa incerce sa decredibilizeze integritatea morala a actualilor ministri din cabinetul lui Ponta.
    Daca au vazut ca manevra lui Lazaroiu, care aluziv isi propusese sa induca ideea unei colaborari a d-lui profesor Marga cu defuncta ,dar atat de via (renascuta sub chiombila) Securitate, s-a dovedit a fi o nuca in perete aruncata de un personaj mai mult decat caraghios, pedeleu l-a sters pe Boc de scuipatii pe care i-a primit in ultima vreme chiar de la oamenii sai, l-au imbracat gigea cu haine curate, i-au platit un bilet de tren clasa a II-a de la Cluj, si l-au scos pe sticla, exact ca in bancul cu bunicu’ mort al lui Bula, scos de acesta la geam pentru a-i incasa pensia, unde dandu-i niste hartii modificate in laboratoarele din Modrogan l-au pus sa-l infereze proletar pe noul ministru al Invatamantului pe motiv de furaciune intelectuala, mai precis de plagiat.
    Pai, ba caricatura de prim ministru, chiar sa fi fost adevarata povestea, comparativ cu “cei patruzeci de hoti” cu care ai guvernat talica de ati pus tara asta pe chituci, prezenta unui plagiator in guvernul Ponta ar fi dat o nota de continuitate guvernarilor mioritice, un farmec aparte, nicidedcum un subiect de blamat public.
    Chiar asa rau ati ajuns, sa nu va produceti si voi cu ceva mai de Doamne Ajuta la adresa guvernului decat cu gaselnitele astea de tot rasul?
    Sau mergi pe principiul calomniaza, calomniaza ca tot ramane ceva ?
    Daca mergi pe acest principiu sa stii ca ti-a iesit, desi nu prea are importanta, in sensul ca pana la o proba concludenta in aceasta privinta avem de-a face cu cuvantul d-lui Ministru Mang, care tot televizat a dovedit cu documente ca nici vorba de asa ceva, ba mai mult ca ai falsificat o luare de cuvant a domniei sale in cadrul unei reuniuni de specialitate in care domnia sa a aratat clar sursa nipona a dizertatiei sale, fata de cuvantul tau in care ai omis sa spui acest lucru, in felul asta reusind sa induci ideea plagiatului.
    Deci pana la proba vericitatii documentului respectiv romanii au de optat intre pozitia d-lui profesor si masinatiunile tale.
    Numai ca, daca stau si ma gandesc bine, dupa tonele de minciuni, dezinformari, incercari de manipulare etc cu care ne-ati servit tu, cabinetul tau dar mai ales chiombila cat ati fost la guvernare, tare imi vine sa zic ca romanii il vor crede pe dom’ profesor.
    Asa ca bade, Bocule, sezi dracu linistit la Cluj, da-i inainte cu campania si nu mai cheltui banii partidului (mai ales acum, cand dupa ce ati fost scuipati de langa banu’ public, suntei mai stramtorati, ca sa zic asa!) pe drumuri inutile de la Cluj la Bucuresti si invers ca si asa nu va mai crede nici ala negru cu coarne si copite caruia va inchinati voi la ordinul basescului.

  4. Hollande vrea un pact de dezvoltare al UE care sa complementeze pe cel de stabilitate dictat practic de Germania (si semnat mult prea rapid de Basescu). Miscarea spre relaxare a austeritatii a prins avint odata cu alegerea lui Hollande, insa Merkel va rezista oricaror incercari de a schimba linia germana.

    “What the German chancellor won’t agree to is for countries to increase spending through borrowing. She will also resist any pressure to allow the European Central Bank to lend directly to governments.”

    Constructia europeana a fost facuta in special pentru a ii controla pe nemti dupa cel de al doilea razboi mondial. Acum, rolul s-a inversat, Germania are rolul de conducator al Europei si impune altor state ce sa faca. Germania controleaza efectiv Banca EUropeana de Investitii, si declina orice imprumut catre guverne europene pentru cheltuieli.

    Ce se vede aici clar este ca statele europene continua o linie veche, inter-guvernamentala si nu una comuna, federalista. Statele mari se folosesc de institutiile UE ca sa isi avanseze agenda, cu acelasi spirit de real-politik ca si in trecut.

    http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-18016872

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s