Adevarul e ca noua ne place sa idealizam ziua de 8 martie. In fiecare an visam sa fim admirate, rasfatate, iubite si – uneori – ni se si intampla asta..
Dar dincolo de momentele frumoase din vietile noastre personale, 8 martie e un moment in care ar trebui sa ne aplecam mai mult asupra statutului femeii, in tara si in lume. Am citit despre o emisiune la care era invitat Johnny Raducanu si mi-a placut cum spunea el ce minunat lucru e femeia, dar in acelasi timp remarca cat de umilita e ea si, ce e mai grav, „atunci cand nu e umilita, se umileste singura”…
Clipul de mai jos e semnificativ pentru statutul femeii in lumea de azi. Si, daca mai adaug faptul ca in Romania peste un milion de femei pe an apeleaza la ingrijiri medicale ca urmare a violentei in familie, cred ca ziua de azi e un moment in care sa pledam daca nu pentru intelegere si armonie, macar pentru decenta si umanism..
CORINA CRETU 
Qu’est-ce que le sarkinois?
La langue de bois vert que pratiquent Nicolas Sarkozy et quelques uns de ses intimes, un mélange de lyrisme autoritaire, de trivialité de proximité et de grandiloquence sentimentale.
Faut-il pour autant un traducteur pour comprendre le sarkinois?
Non, même si cette langue peut parfois exprimer le contraire de ce qu’elle dit.
Exemple.
A quelques jours d’intervalle, le fils et la troisième femme de Nicolas Sarkozy ont utilisé l’expression «à mort» pour dire l’intensité de leur engagement.
Au tout début de la campagne des municipales, Jean Sarkozy, le clone blond de son père, soutenait «à mort» David Martinon, tête de liste UMP à la mairie de Neuilly-sur-Seine. Une vidéo éternise sa déclaration enflammée.
Pourtant, le 12 février, l’inconditionnel lâchait celui qui était alors porte-parole de l’Elysée (depuis, il a démissionné) pour faire liste séparée.
Les grands serments, chez les Sarkozy, se soldent souvent par des trahisons. En mai 95, Nicolas n’avait-il pas abandonné son mentor Jacques Chirac pour suivre Edouard Balladur, le préféré des sondages?
La question est maintenant de savoir si la polyglotte et ex-polyandre Carla Bruni a déjà appris le sarkinois.
Si oui, il y a tout à craindre de sa déclaration définitive et emphatique dans l’Express du 13 février:
«Je suis de culture italienne et je n’aimerais pas divorcer. Je suis donc la première dame jusqu’à la fin du mandat de mon mari, et son épouse jusqu’à la mort.»
Corina, ai vreun plan concret? Suntem multi cei care observam cand ceva este in neregula in societatea in care traim. Acum ca ai posibilitatea sa te adresezi atat comunitatii din care faci parte cat si capetelor luminate de la Bruxelles, intrebarea este daca ai un plan concret pt a schimba sau macar pt a face un pas spre o viitoare schimbare in directia pe care o reclami. Fiindca eu sunt de acord cu tine, si cred ca sunt mai ales multe daca nu multi care te sustin. Ideea este ce se poate face, daca se poate face. Fiindca altfel…este in zadar. Suntem constienti de ce se intampla rau, mai ales in Romania, pana intr-atat incat si un taximetrist iti poate spune care sunt problemele cu care se confrunta societatea romanesca. Numai ca un taximetrist nu poate avea un Masterplan. Deci?
Genève, 7 mars – Célébrant la Journée Internationale de la Femme et marquant sa campagne «Chine» à l’approche des Jeux olympiques de Pékin, le Comité de défense des écrivains persécutés du Pen International se concentre sur les cas de Zeng Jinyan, Li Jianhong et Tsering Woeser.
Vivant sous les menaces, ces trois femmes courent le grand risque d’être arrêtées et emprisonnées pour longtemps. Femme de Hu Jia, un écrivain dissident en prison depuis décembre 2007, l’écrivaine Zeng Jinyan est placée, avec son bébé de trois mois, en résidence étroitement surveillée à Pékin.
Membre du Centre Pen Chinois Indépendant, l’écrivaine Li Jianhong est sujette à d’intenses harcèlements policiers.
Exilée à Pékin, l’écrivaine tibétaine Tsering Woeser souffre de sévères harcèlements depuis l’interdiction de son deuxième livre intitulé Les Notes sur le Tibet.
Ce 8 mars est aussi l’occasion de rappeler la brutale répression contre les cyberdissidentes et défenseuses des droits humains au Vietnam, Tran Khai Thanh Thuy et Le Thi Cong Nhan.
La première, qui souffre de tuberculose et de diabète, relâchée récemment après 9 mois de détention, a été violemment frappée par l’un des policiers de sécurité lors son arrestation à Hanoi, puis en détention par une détenue de droit commun.
Quant à Le Thi Cong Nhan, elle avait entamé une grève de la faim le 27 décembre 2007 pour protester contre ces conditions de détention devenues insupportables.
Et puis, le 3 janvier 2008, malgré son état de santé précaire, elle a été déportée très tôt le matin vers un autre camp de concentration plus grand et plus redoutable, à plus de 200 km au sud de Hanoi.
Nguyên Hoàng Bao Viêt, du Centre des écrivains vietnamiens en exil CEVEX, membre du Centre suisse romand du Pen international
Eu nu cred că este o diferenţă socială ci una de mentalitate. Am primit acum ceva timp un link youtube. La început mi s-a părut a fi o chestie cu bulină roşie de 18+, cu cât m-am gândit mai mult la el mi-am dat seama că viaţa noastră este formată din mici sertăraşe de mentalitate şi, până la urmă, prin aceasta diferă o personalitate de alte câteva miliarde. Pe lângă ce ne diferenţiază există totuşi, la fel ca şi în cazul ADN-ului, o secvenţă de sertăraşe care ne apropie unul de altul.
Pentru cei dispuşi să gândească ca si mine ceva mai departe de comicul filmuleţului, am să dau acest link:
@
vbabiciu
Cred ca intre noi sunt mai multe asemanari decât contradictii.
Corina Cretu nu isi da seama din ce cerc vicios face parte.
A fost promovata undeva si i-au fost luate mintile.
Probabil citind statutul pe care vi l-am trimis se va convinge.
Sper sa cred ca iesirea lui Nastase din turnul de fildes la bataia capitalei va convinge psd ul ca este un luptator si nu un pistonat.
Desigur, decizia îi apartine, exemplul personal trebuie sa scoata acest pistonat din anonimat.
Depinde numai de el, altfel nu merita promovat.
Ati calculat, investitia facuta in el de aparitie in mas media ?
Cu stima,
@ Bibliotecaru
Diferenta este, intr-adevar, de mentalitate. Eu cred ca de multe ori ne facem singure rau si incurajam pornirile misogine din societatea romaneasca. Interesanta abordarea aceasta si sper sa vad si filmuletul, inca astept sa se descarce. Diferentele sociale totusi, conteaza.
@Bibliotecaru
Da, insa nu toti barbatii sunt construiti pe acelasi calapod asa cum nici toate femeile nu sunt la fel. Raman la parerea ca daca vrem sa schimbam ceva atunci cand avem de-a face cu discriminari nu trebuie sa accentuam asa zisele diferente intre barbati si femei prin discurs ci trebuie sa actionam. Discursurile trebuie sa se centreze pe OM. A discuta in secolul asta despre femei si barbati inseamna fara sa ne dam seama ca obtinem exact efectul invers. Ne separam, fie numai ca si premiza de discutie. Noi trebuie sa plecam de la acceptiunea ca toti suntem oameni, albi sau negri, barbati sau femei, homosexuali sau heterosexuali, fumatori sau nefumatori etc. Daca sesizam nereguli intr-un grup de oameni, intr-o comunitate, in acest sens, adica daca observam discriminari, voite sau nevoite, trebuie sa actionam. Iar daca ne referim la discurs, acesta trebuie sa fie de asa maniera incat sa nu accentueze ceea ce ne desparte, daca ne desparte ceva, ci dimpotriva. Eu de exemplu, daca as fi in locul cuiva care sesizeaza ca in Guvernul Romaniei nu exista o femeie ministru, si as avea posibilitatea sa ma exprim in media, as face propuneri efective. Adica de exemplu, as spune ca din punctul meu de vedere, Corina Cretu, este mult mult mai potrivita decat X sau Y pentru ca…bla, bla. In acest mod simplu si frumos as avea sanse sa obtin efectul dorit ci nu dimpotriva sa declansez sexismul.
@ V Babiciu
Inteleg cam ce vrei sa spui, de fapt: ca toata lumea stie in ce situatie ne aflam, toti dam verdicte, dar nimeni nu vine cu solutii. Intr-un fel, ai dreptate. Pe cont propriu se poate construi mult mai putin decat daca ar exista un plan general, o viziune de viitor.
Cat priveste acest subiect, eu ma ocup de el, dar trebuie sa recunosc ca nu in mod constant si nu in mod fanatic. Daca in societatea romaneasca femeile ar fi tratate normal si nu ar fi discriminate in nici un fel, la servici sau in familie, poate nu m-ar mai preocupa deloc acest subiect. Data trecuta ti-am raspuns pe fuga, dar voiam sa-ti spun ca te-am citat in emisiune pentru ca realmente impartasesc opinia ta. Toti suntem oameni si in mod normal nu am avea nevoie de discriminari pozitive.
In ceea ce priveste solutiile concrete, cred ca trebuie sa existe o politica nationala pentru imbunatatirea conditiei femeii. Ai dreptate ca sunt prea multe vorbe si prea putine rezultate. Eu am colege aici, la Parlamentul Europei, in Comisia de Egalitate de Sanse si ele sunt mai active in acest domeniu. Eu am facut o Declaratie scrisa impotriva traficului de femei si de copii si am avut cateva interventii pe aceasta tema, asta cat imi aduc aminte acum. Dar imi doresc sa pot face mai mult.
@ Radoveanu
Nu inteleg cine si cum mi-a luat mie mintile. Asta da compliment romanesc de 8 martie..
Musiu Radoveanu:
Ne mai scutesti de frantuzismele matale? Pacat ca doar vorba ti-e pretioasa, ca manierele lasa de dorit….
Ia te uită cine e la eurosceptici 🙂
@ Bibliotecaru, ma bucur ca sunteti pe Realitatea.
Multumesc, Hombre.
V Babiciu
Abia acum vad comentariul tau pentru Bibliotecarul. Iti raspunsesem inainte de ultimul tau post.
Te urmaresc la Realitatea. Iti tin pumnii!
La multi ani! de 8 Martie
Nu obisnuiesc sa urmaresc Realitatea, ca sa nu ma enervez pentru modul in care, cei moderatori intrerup invitatii la mijlocul ideilor. Totusi acum te urmaresc. Sper ca moderatorul sa fie moderator macar de 8 Martie.
@ vbabiciu
Înţeleg intenţia domniei voastre, am însă o nuanţare. Noţiunea de OM trebuie să o percepem noi înaintea celor din jurul nostru în intimitatea gândirii noastre. De ce? Pentru că trebuie mai întâi să ne vedem noi ca OM (cu O majusculă) şi nu ca bărbat sau femeie. Cât timp viaţa mea se scurge alături de alţi oameni într-o societate umană şi ei sunt egalii mei, totul e ok. În momentul în care eu încep să mă compar cu cei din jurul meu, sau să compar un individ cu alt individ, nu mai este ok. Dacă simt nevoia să mă simt gras sau slab, brunet sau blond, slab sau puternic, timid sau nesimţit, isteţ sau prost… deja construiesc un raport şi apare o discriminare. Criteriile ar trebui să clădească natural o structură socială funcţională. Era pe vremuri un concept, „Fiecare să muncească după posibilităţi sale şi fiecare să primească după necesităţi”. Nu ştiu cât de bine sau de rău era acest concept, cert este că el ocoleşte discriminarea, pentru că fiecare devine important pentru societate, la fel de important. Mergi la muncă şi ai o funcţie socială, te întorci acasă şi eşti membru al societăţii, dai ce poţi să dai şi primeşti ceea ce ai nevoie. Atenţie, nu e vorba de o plată a serviciilor ci de satisfacerea unei nevoi. Acest nivel nu poate fi însă construit politic, cu atât mai mult impus. Pentru a ajunge la un asemenea nivel social este clar nevoie de o schimbare majoră asupra mentalităţii şi, mai ales, de modificarea modelului uman. Este evident că în acest moment trecerea de la individ la Om este o utopie futurologică, demnă de un roman SF, dar viitorul ar putea să rezerve surprize.
După părerea mea cel mai rău lucru este însă stabilirea de cote obiectiv de tipul 30% tineri şi 40% femei în structura de vârf a partidului. Nu am nimic cu discriminarea pozitivă, dar cred că normal ar trebui să protejez preferenţial anumiţi oameni pentru a ajunge la nivelul necesar politicii de vârf. Dacă introduc pe liste tineri şi femei ca să iasă la număr, nu e nici o izbândă. Dacă partidul ar face o şcoală politică unde să predea cei mai importanţi profesori de ştiinţe politice şi, foarte important, cei mai buni politicieni, indiferent de zona politică din care provin, şi ar trimite la învăţătură cu precădere tineri şi femei, ar fi altceva pentru că aceşti tineri şi femei ar fi selecţionaţi. Atuul ar fi justificat prin construirea unei baze de alegere foarte mare. Ce spune viaţa politică astăzi? Spune că Partidele sunt într-o acută lipsă de cadre. Iată motivul pentru care PNL a târâit numirea unui ministru al Justiţiei atâta vreme, pentru a alege la final un ministru „civil” vieţii politice. Sunt multe de spus… mă opresc deocamdată aici.
@Stefan RADOVEANU
Stimate Domn, gasesc foarte nepoliticos comentariul dvs. la adresa Corinei, cu atat mai mult cu cat astazi este 8 Martie. Asa cum v-am raspuns si pe blogul meu, eu cred ca majoritatea comentariilor dumneavoastra sunt usor exaltate , partinice si as completa aici, aveti o idee fixa : Adrian Nastase si Ion Iliescu. Eu nu am calculat investitia facuta in Adrian Nastase pt aparitia in mass-media insa ma intrebam asa retoric cam ce avantaje financiare a obtinut de exemplu S O V adica Vantu de la Basescu pt a face din Realitatea, o televiziune „prezidentiala”. Sa aiba legatura cu fondurile de pensii private nou infiintate????
@Bibliotecarul
Scrieti foarte frumos. Ati exprimat ceea ce gandesc si eu dar intr-un limbaj mult mai literar. Astept urmatorul schimb de idei .
Dar madam Roberta a fost aleasa sa faca raportul ala despre Marea Neagra si gata, maura si-a facut datoria, maura se poate intoarce la ciolanul romanesc, pe cand vine, spera ea, PDL la guvernare? Halal responsabilitate! Asa si marinelu poate zice: am frecat-o la Marea Neagra- lac rusesc, in rest nu m-a lasat Calin file liberale, dar mai dati-mi o sansa, poate o dreg cumva…
Mi-a placut cum a zis Corina Cretu despre europarlamentari ca „echipa nationala”. Dar ati fost modesta, aveti o groaza de initiative pe care le stim fie si numai de pe blog despre care merita sa vorbiti. Poate cu alta ocazie si fara o catza pedelista in coaste, care molfaie cu accent frantuzesc (deja? fuck!) tot felul de truisme a la Boc…
Una peste alta, Corina Cretu da clasa (si) la Bucuresti!
Adevarul e ca nu a fost cea mai reusita emisiune la care am participat. Inregistrarea s-a facut joi, de abia aterizasem de la Bruxelles.. dar sper ca a fost ok. Multumesc pentru aprecieri.
Domnul Ursu vorbea despre „femei bătăioase”, sau aşa ceva. Am observat un foarte frumos şi curat echilibru în emisiune… s-au discutat idei şi nu persoane, s-au discutat dezvoltări raţionale şi nu politici mărunte de moment. Eu apreciez că este una dintre cele mai bune emisiuni de dezbatere politică pe care am vizionat-o în ultima vreme, şi văd destule. Aşa ar trebui să se petreacă o emisiune politică. Astfel de momente mă fac să cred că există o şansă, că se poate depăşi zona de bătăi în nămol, că obrazul politicii se poate spăla de ruşinea mutării interesului politicii naţionale spre cel politic mărunt, că se va depăşi stadiul de politică a persoanelor şi se va trece la construcţia unui sistem instituţional logic, corect şi funcţional.
@ Bibliotecarul
Ma bucur ca v-a placut emisiunea. Stiu ca urmariti cam tot ce apare. Sper si eu ca vom reusi sa depasim faza abordarilor personale si sa ne concentram asupra problemelor concrete ale oamenilor. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase. V Babiciu a sesizat foarte bine, scrieti frumos, clar si echilibrat. Si, mai ales, sunteti foarte informat. felicitari.
Draga Corina, sincer, te simpatizez nu numai pentru ca esti blonda si parlamentara dar si pentru iubirea ta de blog. 🙂 ( n-o sa mai apara Victor sa ma puna la punct ca am fost decent)
Te intreb insa o chestie. Dupa parerea mea Romania si-a construit o imagine de ” Romania tara sexului” adica, veniti, faceti afaceri, femei frumoase ieftin. Ziceam in trecut ca ar trebui sa-si schimbe numele in Pizdia, scuza-mi vulgaritatea.
Ce rost au toate demagogiile propagandistice ale matale, femeia in Romania e un obiect de facut sex cu el, nu exista o femeie in post de conducere pe care sa nu o reguleze vreun sef, etc..etc…
Femeia in Romania e un obiect de f–- sau un sclav care face mincare si creste copii. Culmea, de 1 martie si de 8 martie i se recunosc aceste merite cu niste flori sau o tinichea cu snur. 🙂
@Corina @Bibliotecarul
Corina, mie mi-a placut mult si ca sa nu repet, sunt intru totul de accord cu @Bibliotecarul. Oricum, el exprima mai bine decat mine, gandurile comune, si atata timp cat sunt comune, o sa ma rezum la a-i da dreptate 🙂
@Bibliotecarul
Haha. Uite, apropos de invatamant, am gasit un material mai vechi pe care l-am scris pt Lia Roberts cand a vrut sa candideze la alegerile prezidentiale de la noi. Bine, era un material pe care ar fi trebuit sa-l foloseasca in discursul dumneai. Ii dau un copy-paste aici:
8.Invatamant.
Raspuns:
Rezolvarea situatiei din invatamantul romanesc, este stringenta si revine atat legiuitorilor cat si Executivului. Criteriul care trebuie sa stea la baza solutionarii acestei probleme, este performanta. Aceasta trebuie incurajata printr-o serie de masuri care sa-i stimuleze pe aceia care o obtin. La ora actuala , sistemul de invatamant romanesc se confrunta , ca si alte domenii , cu lipsa banilor. Din aceasta cauza, scolile, liceele, facultatile, caminele, sunt prost echipate, iar elevii si studentii nu au parte de o pregatire adecvata datorita salariilor foarte mici ale cadrelor din invatamant. Un factor de progres il reprezinta incurajarea invatamantului particular, dar nu este suficient. Sa nu uitam, ca multi romani nu isi pot permite taxele pe care le percep scolile, si facultatile particulare. Trebuie sa dam o sansa tuturor. Primul obstacol care sta in calea eficientizarii invatamantului romanesc este managementul defectuos. O parte dintre cei care conduc unitatile de invatamant nu stiu sau nu vor sa orienteze judicios fondurile de care dispun. Acest obstacol poate fi depasit prin alegerea unor manageri profesionisti in functiile de conducere a unitatilor de invatamant. Romania a produs dupa 1989 o serie de tineri manageri care nu-si gasesc locul in actualele structuri. De ce sa nu-i lasam pe profesionisti sa se exprime ?
Managementul unei unitati de invatamant nu are legatura cu actul profesoral. Un bun manager este cel care cauta si obtine performanta, si nu neaparat un bun profesor. Odata rezolvata aceasta problema acesti tineri manageri trebuie sa obtina fonduri suplimentare, prin atragerea oamenilor de afaceri. Este un lucru stiut ca acestia pot avea avantaje cel putin la fel de mari investind in invatamant ca si atunci cand investesc in fotbal. Dezvoltarea unor relatii stranse cu oamenii de afaceri, cu firmele din Romania si nu numai ar putea aduce fonduri substantiale unitatilor de invatamant care abordeaza acest drum. Am incredere ca tinerii manageri vor putea debloca invatamantul romanesc din impasul in care se gaseste la ora actuala. Bugetul , trebuie sa sprijine efortul acestora , si Executivul trebuie sa aloce fonduri suplimentare celor care obtin performante. Unitatile care produc inteligenta, trebuie recompensate , incepand cu managerii lor si continuind cu profesorii, si in final cu elevii si studentii merituosi. Trebuie doar ca scolile, liceele si facultatile sa iasa din aceasta amorteala. Trebuie ca cei care le conduc sa-si faca meseria , sa urmareasca obtinerea performantelor , sa stimuleze actul profesoral atunci cand acesta da roade, sa renunte la cei care sunt incompetenti daca este cazul. De asemenea , managerii din unitatile de invatamant trebuie sa atraga si bani de la bugetele locale. Este un lucru stiut ca fiecare sat , fiecare comuna, fiecare oras, fiecare judet, vrea sa se mandreasca cu inteligenta produsa. Din nefericire acest aspect nu este speculat, in sensul bun al cuvantului, de cei care conduc unitatile de invatamant la ora actuala. De asemenea, pentru sustinerea unui astfel de proces sunt necesare masuri de stimulare a oamenilor de afaceri , a firmelor care investesc in invatamantul romanesc de stat. Guvernul trebuie sa gandeasca un program de astfel de masuri, si sa-l prezinte Parlamentului spre adoptare grabnic. Inteligenta romaneasca este bunul cel mai de pret al acestei tari si nu accept sa fie privit ca un aspect secundar.
Corina,
mulţumesc pentru cuvintele bune şi pentru atenţia pe care am simţit-o venind de la tine, în săptămâna în care am stat la spital.
Deşi „trag” la limită de corpul fizic fără să-i acord importanţă decât atunci când e in colaps, această experienţă m-a determinat să devin ceva mai atentă cu mine şi cu cei care depind (sau aşa îmi place să cred) de mine. Şi asta pentru că în 2005 în toamnă, un mare prieten al meu, poetul Ion Chichere – cel ale cărui versuri le cântă aşa de frumos Maria Gheorghiu, e vorba de melodia „Floare de vârtej” – a murit în urma unei hemoragii digestive… Medicul care m-a tratat acum, uluitor de tânăr şi uluitor de priceput, pentru că şi-a dat seama ce am fără bateria aferentă de analize – Liviu Culda se numeşte şi mi se pare cinstit şi corect să rostim mai des numele celor care îşi fac meseria cu pasiune – mi-a spus cu sinceritate că se poate muri şi în urma afecţiunii cardiace de care sufăr DAR şi în urma unei hemoragii digestive…
Dintr-o dată (sau oricum, în câteva zile) am devenit mai reflexivă, mai calmă şi mai atentă cu viaţa… Sper să dureze această „înţelepţire” a mea, pentru că în mod obişnuit sunt agitată, vag atentă la ceilalţi, obsedată de propriile mele adevăruri pe care le impun ca un berbec ce mă aflu şi celorlalţi, impetuoasă şi, uneori, rea.
Referitor la sărbătorirea femeii… Cred că vine din ritualurile arhetipale de slăvire a fertilităţii, a renaşterii naturii, a revenirii la viaţa manifestă, a ieşirii din latenţă a mugurelui şi seminţei. Femeia a străbătut un drum lung, de la matriarhat la supravieţuirea în erele războinice ale bărbaţilor. Acum încearcă să-şi fructifice social abilităţile. Există şi excese. Nu sunt feministă. Bărbaţii au exact atuurile care nouă ne lipsesc. Femeia – hai să-i zicem principiul feminin – are intuiţie şi structura o face să aibă o gândire sintetică. Bărbatul este analitic. Una fără cealaltă e greu de presupus că ar reuşi să cuprindă întreaga arie a manifestărilor umane. Din acest motiv nu sunt a susţinătoare exclusivă a femeii, deşi aşa ar trebui, poate.
Am cunoscut la spital o femeie, vecina mea de salon. O femeie ca toate femeile din ţara noastră. Care s-a dus să lucreze în Italia, o vreme. A stat acolo 3 ani. A lucrat ce lucrează femeile noastre „afară”. Menaj, îngrijirea persoanelor vârstnice. A adunat bani pentru bunăstarea familiei ei rămase acasă şi pentru pespectiva copilului său care vrea să urmeze Facultatea de Stomatologie şi să-şi deschidă apoi un cabinet. A strâns din dinţi, a îndurat orice, a suportat numai ea ştie ce şi s-a întors acasă. Acasă unde toate „arcurile” comprimate vreme de trei ani, cât şi-a impus să reziste, s-au destins. Nu sunt o fiinţă foarte impresionabilă; deşi sunt sensibilă, ascund foarte bine asta sub masca ironiei. Dar povestirile acestei femei şi starea ei generală m-au făcut să mă cutremur de plâns.
Pentru aceste femei, Corina, care se sacrifică pe altarul familiei, care îşi distrug nervii şi sănătatea pentru a reuşi să încropească o bunăstare relativă, slugărind prin Europa, te-miri-pe-cine, pentru aceste femei ar trebui să dedicăm o zi specială. O zi a Eroinei din România.
Poate aici ar trebui făcut ceva… Nu există nici un mod de a le proteja de abuzuri şi ticăloşii, ele sunt la mâna norocului.
@ vbabiciu
Extrem de interesantă şi importantă problema învăţământului. Da, profesorii trebuie plătiţi, elevii trebuie să stea pe un scaun comod, eventual din piele, cu rotile, care să protejeze coloana şi să nu provoace diferite boli inerente, să aibă un laptop pe birou, să poate lua la sfârşitul orelor de curs un DVD cu toată ziua înregistrată video, pentru a fi eliberat de efortul de a scrie după dictare, clasa însemnând comunicare, să aibă la îndemână o bibliotecă publică electronică, pe lângă cea clasică, din care să poate lua oricine orice carte intrată în „curricula” de învăţământ dar şi alte cărţi extracurriculare necesare dezvoltări unui om normal şi educat. Banii sunt necesari… dar mai este necesar ceva.
Să fi profesor s-a transformat în meserie. Ministerului îi este aproape indiferent ce fel de om este profesorul, dat fiind că şi aşa nu are cadre suficiente. Ministerul nu se preocupă de cine predă şi asta e rău. Ministerul lasă această sarcină în seama inspectoratelor şcolare. Şi atunci ministerul să concentrează nu pe modul în care se face învăţământ în România ci pe problemele instituţionale ale învăţământului. Învăţământul a început să fie răscolit pe timpul domnului ministru Marga. De atunci s-au tot schimbat lucrurile, an pregătitor de preşcolar, calificative, apoi animale în loc de calificative (nici acum nu ştiu dacă să ai un elefant e de bine sau de rău), trepte, apoi maturitate, apoi 10 ani obligatoriu, 8, 12, semestre, manuale alternative, examene noi, mai multe examene, prea multe examene, mai multe materii, prea multe materii, materii opţionale… Cred că nimeni din învăţământ, profesor sau elev, nu mai ştie exact ce va face la anul. Cine să mai aibă timp de arta pedagogică? Şcoala reprezintă avizul sanitar, WC-uri curate, jandarm la uşa liceului, rezultate bune la învăţătură, profesori licenţiaţi, studii de pedagogie… Repere fără suflet, casete care aşteaptă să fie bifate, situaţii, cifre, rapoarte… nimic cu suflet.
Acum mii de ani, pe vremea când şcoala era la începuturile ei, Platon descrie ce însemna atunci şcoală. La început copii erau învăţaţi să citească şi să socotească, îşi formau o bază care le era necesară studierii aprofundate a lucrurilor. Apoi ei se dedicau artei, oratorie, învăţau poeţii vremii, nu foarte multi încă, învăţau armonie muzicală (atât de apropiată de matematică şi fizică) şi… ştiinţa filosofiei. Socrate, apreciat vorbitor, strângea împrejurul lui elevii şi discuta liber cu ei, dezvoltând momente unice şi memorabile. Este esenţial de înţeles că un profesor bun nu poate exista decât alături de un elev pe care să-l poate simţi ca pe un egal mental, doar că ceva mai neexperimentat. Socrate discuta cu discipolul prin argumente, logic, fără a-i da concluziile gata ambalate. Discipolul nu învăţa de fapt nimic prestabilit, învăţa cum să acumuleze şi cum să raţioneze. Acumularea fără trecerea prin filtrul raţional nu are prea mare valoare pentru că de obicei se ajunge la o situaţie prin care „se răzbună”. Am să întrerup aici visarea spunând că marea problemă a învăţământului românesc actual este faptul că sistemul de predare este inadecvat iar guvernul nu umblă la modalitatea de a preda ci doar la modalitatea de a acorda diplome. De ce spun eu că sistemul de predare este greşit?, pentru că un premiant nu înseamnă un om genial ci un om care are capacitatea să înveţe o listă de adevăruri sociale considerate universal valabile. De multe ori un premiant în şcoala generală nu reacţionează bine în liceu, iar cel din liceu la facultate. Există complexul lipsei timpului de predare, fiecare profesor se simte dator să predea cât mai mult, nu prea îi pasă ce anume învaţă discipolul ci cât anume a reuşit să predea la oră. Privesc în urmă şi prea puţine lucruri am reţinut de la şcoală, privesc la elevii de azi şi lucrurile reţinute de ei îmi par şi mai puţine. Întreb şi eu, cum întrebam şi acum 30 de ani, cum poate învăţa cineva ce i s-a predat 6 ore pe zi în tot 6 ore. Cum poate cineva să înţeleagă în tot aceste 6 ore pe zi.
Există şi o concluzie? Nu ştiu exact. Poate că ar trebui să ne intereseze mai puţin armoniile legislative cu Europa. Avem şansa de a face totul de la început? Atunci să o facem o dată pentru 1000 de ani. Să începem reforma învăţământului nu prin a schimba sistemele, instituţiile ci prin a schimba modul de a fi al profesorilor, prin a despărţi valorile obligatorii de cel facultative, de a deroba învăţământul de aspectul său cantitativ, de a elimina sistemele de evaluare. Să începem reforma în învăţământ prin a schimba instituţia profesorului, prin a schimba şcoala de profesori, astfel ca în 20 de ani să avem un învăţământ mai bun. Pentru că şi aceasta este o problemă, ceea ce schimbi azi în învăţământ se va vedea abia peste 10 sau 20 ani dacă a fost bine sau rău.
Am fost cam incoerent pentru că învăţământul este o problemă mare pentru mine şi aş vrea să spun tot ce-mi trece prin cap… prea multe pentru a avea o ordine clară pe care să o pot înghesui într-un mesaj. Surescitarea mă duce la lipsa de coerenţă. Sorry!
La Multi Ani femeie !
da, meritam sa fim cinstite si apreciate, ocrotite si iubite, pentru ca noi suntem florile de colt din sufletul tuturor, si, da multi realizeaza tarziu asta, si nu mai au puterea de a se catara pe creste, sa se bucure de frumusete… sunt prea incrancenati…fara detalii, caci de prisos ar fii…
felicitari femeii Corina Cretu, pentru ca se implica si pentru ca spune cand are ceva de zis… daca fiecare din noi ar face dupa putinta cate ceva, s-ar urni un mic pas, dar un pas inainte…
succes iti doresc si… o primavara zambitoare si bogata in impliniri, sa nu te lasi intimidata de ” berbeci „, serios, sa ramai o luptatoare si tu insuti si e de ajuns… sunt atat de simpatici, se simt stingheri si franjuri in prezenta noastra, si de aceea incrancenarea cu care ne ataca cu ” barbatie „, desigur nu generalizez, pt ca printre ei mai exista si Oameni adevarati cu care ne mandrim…
respecte si admiratie,
SIBILLA
Va doresc, doamnelor si domnisoarelor, sa aveti parte de o primavara minunata si plina de iubire!!!
Sa nu uitam ca IUBIREA este cea care ne innobileaza si deopotriva ne face viata mai frumoasa,in orice colt de lume am fi!
si acum…o mica…”povestioara”…
„- De ce plingi?
– Pentru ca sint femeie! – raspunde mamica.
– Nu inteleg … – zice micutul.
Mamica il imbratiseaza si spune :
– Si n-ai sa intelegi niciodata …
Mai tirziu, copilul isi intreaba tatal :
– De ce plinge mamica ?
– Nu stiu nici eu ! Toate femeile pling fara motiv !
a fost tot ce i-a putut spune taticul.
Devenit adult, il intreaba pe Dumnezeu :
– Doamne, de ce pling femeile asa de usor ? Si
Dumnezeu raspunde:
– Cind am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta
deosebita!
I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe
ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca
sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata
si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza
adesea proprii ei copii. I-am dat forta care-i
permite sa continue cind toata lumea abandoneaza.
Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor
si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii
cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cind
ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta
barbatul in caderile sale si de a-i ramine alaturi
cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi
sa plinga atunci cind simte nevoia. Vezi, fiule,
frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe
care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura.
Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e
poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste
dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin
care poti sa-i zaresti inima.”
Cu mult drag,io,Roxana
@
Roxanne
Dans le mariage, on fait l’amour par besoin, par devoir.
Dans l’amour, on fait l’amour par amour.
La vie et l’amour sont la même chose. Quand il n’y a pas d’amour, il n’y a pas de vie.
@
Corinne,
L’amour, pour être parfait, Quatre S doit porter : Sage, seul, serviable et secret.
Un chagrin d’amour ne dure Que jusqu’au prochain amour.
@
Gabriela
Un amour naissant inonde le monde de poésie, un amour qui dure irrigue de poésie la vie quotidienne, la fin d’un amour nous rejette dans la prose.
Etre amoureux de Socrate, c’est être amoureux de l’amour.
@
Bibliotecaru
L’amour, même en dehors du mariage, est toujours moral ; un mariage sans amour est toujours immoral.
Le génie est composé d’amour, d’enfance et encore d’amour.
@
Adrian Nastase
L’amour fait naître la jalousie, mais la jalousie fait mourir l’amour.
Aussi en politique
Oana Dobre
@Stefan Radoaveanu…
„Ideologiile ne separa!Visele si suferinta ne apropie!”
p.s.o primavara frumoasa si tot binele din lume!!!
Roxanne
@
Roxane
Va rog sa intrebati Corinne Cretu de idologie.
Cred ca suntem foarte apropape, diferenta este interpretarea.
Cititi statul si apoi vom discuta pe e mail
Cele mai bune gânduri de primavara,
Fiind intru totul de acord cu articolul postat, m-a lovit putin afirmatia cu milionul de femei care sufera in fiecare an violenta domestica. Sincer, imi pare de genul celei cu „20% din romani homesexuali”. Sper sa ma insel. Daca e totusi asa, e chiar grav.
@ Ionel
Si pe mine m-au socat aceste date, dar intr-un Raport al Comisiei Europene se spune ca romancele apeleaza cel mai mult la medici – peste un milion pe an – ca urmare a violentelor din familie, violentei domestice, cum spun ei. Nu stiu daca aceste date sunt cu totul reale, dar daca ma gandesc si la femeile care incaseaza si inghit fara sa mai mearga la doctor, chiar ca mi se pare ingrijorator de grav.
@ V Babiciu
@ Bibliotecaru
Foarte interesanta discutia despre invatamant. Sunt atat de multe de spus pe tema asta. Parerea mea este ca prioritatile Romaniei ar fi invatamantul si sanatatea si imi pare rau ca profesorii si medicii sunt atat de umiliti in Romania post-decembrista prin salariile pe care le au. Nu mi se pare ca un medic sau un profesor este mai putin nobil decat un jurist, care castiga cat un medic si un profesor la un loc, daca nu mai mult. Sunt ingrijorata pentru nepoatele mele, care vin de la scoala cu tot felul de prostii in cap. Calitatea invatamantului a scazut dramatic si va multumesc petru ca va aplecati asupra acestui subiect.
@ Gabriela Savitski
Bine ai revenit, ma bucur ca esti mai bine si, mai ales, ma bucura ce ai scris, ca te vei gandi mai mult la sanatate si nu vei mai trage de tine. De fiecare data cand avem o incercare, gandim la fel, ne promitem sa avem grija de noi si sa ne ingrijim, apoi intram in vartejul treburilor cotidiene si nu ne mai oprim. Dar iti doresc sa te faci bine complet, cat mai repede posibil, sa fii sanatoasa si sa te bucuri de cel mic, care are atata nevoie de tine.
M-a impresionat povestea doamnei care a muncit in Italia, cunosc si eu cazuri, femei care se sacrifica, cum spui tu, muncesc pe branci in strainatate ca sa trimita un ban acasa si am toata consideratia pentru acestea. Noi, romancele, ne gandim mult mai mult la familie, la cei din jurul nostru, asta e o constatare facuta de cand tot calatoresc si vad ca, in general, oamenii sunt mai egoisti, nu cred ca ei au descoperit expresia cu datul camasii de pe tine, pentru binele celuilalt.
Iti doresc inca o data sanatate si liniste sufleteasca.
@ Gabriela Savitski
Bine ai revenit, ma bucur ca esti mai bine si, mai ales, ma bucura ce ai scris, ca te vei gandi mai mult la sanatate si nu vei mai trage de tine. De fiecare data cand avem o incercare, gandim la fel, ne promitem sa avem grija de noi si sa ne ingrijim, apoi intram in vartejul treburilor cotidiene si nu ne mai oprim. Dar iti doresc sa te faci bine complet, cat mai repede posibil, sa fii sanatoasa si sa te bucuri de cel mic, care are atata nevoie de tine.
M-a impresionat povestea doamnei care a muncit in Italia, cunosc si eu cazuri, femei care se sacrifica, cum spui tu, muncesc pe branci in strainatate ca sa trimita un ban acasa si am toata consideratia pentru acestea. Noi, romancele, ne gandim mult mai mult la familie, la cei din jurul nostru, asta e o constatare facuta de cand tot calatoresc si vad ca, in general, oamenii sunt mai egoisti, nu cred ca ei au descoperit expresia cu datul camasii de pe tine, pentru binele celuilalt.
Iti doresc inca o data sanatate si liniste sufleteasca.
Patriarhatul este o conspiratie a barbatilor care trag foloase de pe urma femeii. Nu va lasati pacalite si calcate in picioare. Ganditi-va cat de valoroase suntem, iar barbatul este un nimic fara femeie. Ar fi cazul sa va dati seama de valoarea voastra. Schimbati-va mentalitatea, care a fost impusa de Biserica, si care este condusa exclusiv de barbati, in folosul lor. Mai ganditi-va si la voi, nu numai la familie si barbat pentru ca ei… „barbatii” nu se gandesc decat la egoismul lor.
Patriarhatul este o răsturnare de situaţie. Matriarhatul a fost o conspiraţie a femeilor împotriva bărbatului. Posibil scenariu: bărbaţii au refuzat să mai vâneze şi femeia n-a mai avut ce să pună în cratiţă; a fost suficientă o grevă ca să fie dărâmată o societate:))
Interdicţia sacerdotală impusă femeii a fost generalizată de creştinism. Oracolul din Delphi era o femeie, Pythia. Cultele romane acceptau femeia, unele îi acordau exclusivitate în oficierea misterelor divine. Protestanţii şi unele culte neoprotestante nu au reţineri în a ordina femei-preot.
Credeam că numai bărbaţii sunt adepţi ai teoriilor conspiraţiei.
Cred ca e gresit sa asociem purtarea valului islamic cu asuprirea femeii – decat daca vorbim de cata libertate au avut de fapt aceste femei in alegerea lui.
Desi nu imi place, nu l-as purta, nu as fi incantata daca fiica mea ar alege sa il poarte si nici nu imi face placere sa vb cu aceste persoane, sau sa le vad, totusi este libertatea lor sa poarte orice vor (si mai face parte si din cultura lor – cum la noi e baticul la femei).