Ce este statul?

Îmi face plăcere să-i răspund lui Darius, care ne întreabă „Ce este statul?” Întrebarea lui este cât se poate de legitimă, pentru că „statul” se află acum în mijlocul unei polemici, pe fondul crizei economice globale. Mulţi contestă statului dreptul de a interveni în economie, mai mult, consideră că el se află la originea crizei, pentru că nu a lăsat forţele pieţei să se manifeste plenar, deoarece a impus reglementarea lor.

Vreau să fac o distincţie: discuţia priveşte statul „democratic”, iar ghilimelele nu au nimic peiorativ. Sau, cu alte cuvinte, statul de drept.  Nu putem purta această discuţie luând în calcul statul totalitar, fie el comunist sau fascist. Acel stat nu a avut decât o singură dimensiune, aceea represivă, şi totul a fost subsumat ei.

Putem defini statul ca un ansamblu de instituţii, cu diverse funcţiuni, care are drept scop buna guvernare. Este o definiţie extrem de simplificatoare, dar suficient de acoperitoare. Eu aş încerca o altă abordare: statul ca organism de gestiune colectivă a riscurilor. Dar şi a complexităţii.

Există în lumea în care trăim riscuri pe care indivizii le pot gestiona individual, care ţin de educaţie, de sănătate, de perioada de după încetarea activităţii profesionale, după pierderea temporară a slujbei, etc. E vorba de asigurări de sănătate, de pensii publice sau private, de contribuţii la fonduri de şomaj.

Sunt însă riscuri care nu mai pot fi gestionate individual, ci doar colectiv. Riscuri de natură extrem de diversă, de la fenomene meteorologice  extreme la terorism, siguranţa alimentară, siguranţa energetică, accesul la servicii publice indispensabile, asigurarea siguranţei vieţii şi bunurilor indivizilor.

Cu cât o societate este mai complexă şi mai sofisticată, cu atât statul devine un mecanism mai complex. De aici şi nemulţumirea cetăţenilor, care nu percep complexitatea la adevărata ei dimensiune şi nu înţeleg rostul unor instituţii ale statului. Dar fără ele nu se poate.

Sigur, putem simplifica lucrurile. Putem trece pe umerii indivizilor sarcina gestionării unora dintre riscurile pe care acum le gestionează colectiv, prin intermediul statului. Dar pot face acest lucru? Unii, cei mai bogaţi, poate da, deşi sunt riscuri care le depăşesc şi lor puterile. Covârşitoarea majoritate, nu. Pentru că nu au mijloacele materiale şi nici competenţele necesare.

Rămâne problema reformei statului. Ea este permanent de actualitate. Dimensiunea şi funcţiile statului sunt direct dependente de numărul şi natura riscurilor care se pot gestiona colectiv.  Mai mult, acestea se schimbă permanent, de aceea sunt riscuri gestionate colectiv care se pot gestiona individual, şi atunci statul se retrage, şi riscuri noi, care nu pot fi gestionate individual, şi atunci statul trebuie să-şi asume această misiune şi să genereze mecanismele specifice de gestionare.

Dar dacă vrem să facem o reformă raţională a statului, trebuie să începem printr-o analiză a riscurilor, individuale şi colective. Fără această analiză, statul va rămâne un simplu ţap ispăşitor pentru toate relele, care plăteşte oalele sparte de sectorul privat, cum se întâmplă acum. Generând astfel noi riscuri pentru cetăţeni, şi noi vulnerabilităţi pentru societate.  

Anunțuri

13 gânduri despre “Ce este statul?

  1. SUNT CIRSTEA FLORIN,din TG JIU si va invit sa vedeti cea mai frumoasa caricatura facuta de Agheorghiesei Valentin-Cozmin, care il inaftiseaza pe euro super parlamentarul din pipera GIGI BECALI.Caricatura premiata de dl. becalii cu 100euro.nu o sa regreta-ti si astept parerile voastre,daca mai vreti si altele.

    • Va salut. Am o intrebare in legatura cu caricatura lui Becali…Cand a fost premiata si cu-i i s-a dat acei 100 de euro? Va rog sa-mi raspundeti!

      • Invata sa poti scrie corect si apoi posteaza comentarii. E jenant sa vezi astfel de greseli!

  2. Multumesc Corina pentru raspuns. Uite ca din perspectiva aceasta de „organism de gestiune colectivă a riscurilor” nu am privit niciodata statul. E ceva la care merita reflectat.

  3. Excelenta tema de discutie! Mai ales, actuala! Nu stiu daca analiza riscurilor acopera o problema care ma preocupa in mod deosebit. Am gasit putine referinte. Am in vedere capacitatea statului democratic de a se apara in situatii de criza prelungita. Exclud totalitarismul de tip comunist care, fara exceptie, a aparut violent, nu ca o evolutie democratica. Fascismul nu cred ca mai poate fi un pericol. Istoria recenta a aratat, insa, ca in state cu traditie democratica, Austria ca un fapt implinit, Franta cu doar cativa ani in urma, derapajele spre miscari de sorginte fascista sunt posibile. Tari cu economii stabile, in acea vreme. Si totusi s-a vazut cat de vulnerabil este statul democrat. Statele europene traverseaza o perioada de instabilitate economica al carei sfarsit este greu de prevazut. Alegerile eoroparlamentare au aratat ca, deja, exista predispozitii spre extreme politice. Cu atat mai mult, cred ca Romania se afla in centrul unor astfel de pericole. O tara cu o economie neperformanta, instabila pe termen mediu si lung. O societate care pare sa priveasca cu interes spre extreme politice. Generatii dezamagite si dezinteresate de o politica participativa. O criza economica cu evolutii greu de anticipat din motive obiective dar si subiective. Poate un astfel de stat, cum este Romania de astazi, sa se autoprotejeze? Nu ne putem preface ca nu vedem ca democratia din Romania se afla intr-un mare pericol urmare unor derapaje in interiorul unei democratii traditionale. Cred ca mecanismele care pot bloca astfel de derapaje trebuie sa constituie o preocupare prioritara. Ele pot parea constrangeri. Dar, pana la urma, ce este mai important?

  4. Cum şi Corina şi George Şerban au spus ce era de spus, şi avem temă de casă şi nu numai, m-am angajat să-i răspund colegului Darius, dar, gândesc că la ” nivel ” de turbo-furnică se poa un ” canon ”, io aleg … pamfletul, adicătelea tema mea fi-va ” ce este Statul în viziunea băsesciană ”… 😉
    Distinsul Darius să nu mă ” bată ”, cerui numai o păsuire, cât să meditez la ce spun Florile de Colţ şi Cavalerii Traci, dar, n-am uitat 🙂
    respecte,
    Sibilla

  5. Statul la propriu si la figurat,este:O adunatura de hoti,care sint mina in mina cu parlamentarii,care fac legile in asa fel,ca sa i-a si pielea de pe noi.Si sa nu uitam ca intotdeauna statul iti va lua,si nu iti va da.Cel putin mie imi i-a mereu dar nu imi da nimic.Se poate trai mai bine fara stat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s