De ce atâta amărăciune în Est?

Nu sunt foarte sigură că la Washington au fost înţelese cu adevărat motivele amărăciunii şi frustrărilor din ţările foste socialiste la aflarea veştii că partea americană renunţă la instalarea elementelor scutului anti – rachetă în Cehia şi Polonia. Cu atât mai mult cu cât momentul anunţului coincide cu o perioadă în care are loc rememorarea evenimentelor care au condus la căderea Zidului Berlinului şi la prăbuşirea comunismului.

Nimeni în Europa, în general, şi în Est, în special, nu-şi doreşte revenirea la Războiul Rece. Doar că atât modul în care s-a ajuns la acordurile de instalare a acestor elemente, cât şi modul în care s-a renunţat la aceste acorduri aduc aminte de practicile acelei perioade. Sentimentul că SUA şi Rusia s-au înţeles din nou peste capul nostru, că părerea noastră nu contează contribuie la naşterea unor noi temeri. Anume că SUA se pregătesc să-şi schimbe radical priorităţile de politică externă, acordând mult mai puţină importanţă Europei. Deschizând astfel calea unei influenţe crescute a Rusiei în afacerile europene.

Temerile în privinţa Rusiei nu sunt fără temei. Luna trecută s-a împlinit un an de la evenimentele armate din Georgia, care au arătat pericolul conflictelor îngheţate din Caucaz şi din Europa de Sud – Est. Riposta militară dură a Rusiei a amintit de „primăvara de la Praga” şi de invadarea Cehoslovaciei. Din păcate, inflaţia de proiecte de rezolvare a lor, concurenţa pe care şi-o fac promotorii lor împiedică rezolvarea lor pe baze permanente şi echitabile.

Un alt motiv de îngrijorare în legătură cu Rusia îl reprezintă politica ei energetică şi folosirea purtătorilor de energie drept armă pentru atingerea unor obiective preponderent de natură politică, şi mai puţin economică. De aceea montarea elementelor scutului anti – rachetă în Cehia şi Polonia era privită drept o poliţă de asigurare în faţa tendinţelor Rusiei de amestec în treburile Europei, în general. Mai ales acum, când, din păcate, Europa nu are capacitatea de a genera o politică coerentă şi unitară faţă de Rusia.

Pentru unele dintre ţările din Est, între care şi România, ţară pe care o reprezint în Parlamentul European, un alt motiv de frustrare faţă de politica americană în zonă îl reprezintă politica de vize. În ciuda promisiunilor şi a insistenţelor ţărilor noastre şi ale Uniunii Europene, o decizie în acord cu nevoile şi aşteptările cetăţenilor români se lasă aşteptată. Mulţi români se întreabă, pe bună dreptate, de ce sunt discriminaţi în acest caz, al vizelor, când soldaţii celor două ţări au luptat şi luptă, şi mor, împreună în Afganistan şi Irak.

Cred că multe dintre aceste nedumeriri şi frustrări nu ar fi apărut dacă exista un efort de explicare a deciziei din partea Washingtonului, dacă lucrurile erau mai transparente. Nimeni nu-şi doreşte antagonizarea şi izolarea Rusiei. Dar istoria ne face bănuitori în astfel de cazuri.

Acest episod demonstrează, odată în plus, cât de importantă este legătura trans-atlantică şi mai ales cât de mult înseamnă pentru ţările din Estul Europei legătura specială cu SUA. Cu timpul, pe măsură ce construcţia europeană devine mai solidă şi mai limpede,  sentimentul lor de nesiguranţă în relaţia cu Rusia se va reduce, ajutat şi de, sperăm noi, o mai amplă şi mai profundă democratizare a vecinului de la Răsărit. Până atunci scutul anti – rachetă ne-ar fi făcut să ne simţim mai în siguranţă.       

Acest articol a aparut si in AMOS NEWS, ca si pe site-ul in limba engleza Euractiv.

Anunțuri

17 gânduri despre “De ce atâta amărăciune în Est?

  1. Corina, insasi amplasarea de rachete pe teritoriul Poloniei si a radarului in Cehia era perceputa de Rusia ca o amenintare la propria securitate si o continuare a Razboiului Rece. Si nu degeaba, ci pentru ca radarul respectiv, cu tehnologie X-band putea sa patruda adinc pe teritoriul Rusiei. Iar sistemul de rachete putea fi oricind modificat rapid pentru a lovi Rusia. Aici mai multe despre subiect:

    http://www.nytimes.com/2009/09/19/world/europe/19satisfy.html

    In ce ii priveste pe europeni, cred ca abia acum se trezesc din visat. Administratia Bush i-a momit si folosit pentru avansarea propriilor interese ale SUA, gidilindu-le orgoliul in fata „vechii Europe”. Romania s-a dus acolo pentru ca astepta sa ia niste contracte de reconstructie si pentru ca astepta alte avantage/rasplata din partea SUA. Cite contracte a primit Romania?

    Nu cred ca SUA au un aranjament secret cu Rusia peste capul europenilor. Daca il au vom afla. Dar este un moment bun pentru un nou imbold de a consolida UE, in asa fel incit sa poata sa faca fata unei noi relatii cu SUA si Rusia. Si un moment bun pentru Romania sa realizeze ca nu are „protectori” mai mari si ca nu este o favorita de curte.

    Re. conflictul din Georgia: cred ca e bine sa fim obiectivi si sa pornim discutia de la a accepta ca Georgia a declansat acest conflict militar cu Rusia. Georgia a inceput sa bombardeze si sa ucida populatie civila rusa in Abhazia. Presedintele georgian a luat o decizie strategica foarte proasta pentru tara sa si poporul georgian si a transformat un conflict inghetat intr-unul fierbinte. Se vor schimba insa lucrurile si acolo daca vine un alt regim mai putin extremist.

    In ce priveste amenintarea energetica a Rusiei, cred ca se supraliciteaza acest subiect. Sigur ca daca un partener nu isi plateste factura, furnizorul poate inchide caldura. De ce ne miram atitia? Alta solutie nu exista decit sa accepti Rusia ca partener economic. Urmariti ultimele interviuri ale lui Medvedev, si o sa vedeti ca si ei au niste probleme structurale, si nu au in gind un razboi energetic cu Europa.

    http://www.cnn.com/CNN/Programs/fareed.zakaria.gps/

    Nu vad motive de ingrijorare vis-a-vis de Rusia. Suntem in NATO si UE. Din contra, vad o oportunitate de schimba abordarea veche anti-rusa a conducatorilor romani intr-una de colaborare.

  2. Eu unul nu sunt deloc supărat că s-a renunţat la scut. Domnii politicieni americani încearcă să împingă conflictul vest-est aici, la marginea europeană. Acest scut ar fi reluat o problemă de tipul crizei cubaneze… Cuba nu a ieşit deloc bine de aceasta confruntare ruso-americană.

  3. @Biblio, exact, Polonia si Cehia ar fi fost prima tinta a rusilor in caz de conflict. Iar ‘scutul’ nici macar nu acoperea toata Romania, ci doar sud-estul tarii in caz de atac iranian cu racheta. Rapprochement-ul SUA-Rusia e bun pentru toata Europa.

  4. @all, iata ca diplomatia concertata poate sa se substituie unui program militarist, in speta proiectului scut anti-racheta. Sub presedentia lui Obama, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat in unanimitate o rezolutie care sa minimizeze sansa ca programul nuclear civil al unei tari sa se poate transforma intr-unul militar, de consturctie al armelor nucleare. Targetul imediat al rezolutiei este Iran si Coreea de Nord. Rusia a votat pentru, dupa intilnirea Obama-Medvedev. Deci cooperarea SUA-Rusia ajuta implicit si ONU sa devina mai eficient.

    http://www.nytimes.com/2009/09/25/world/25prexy.html?_r=1&ref=global-home

  5. http://sfinx777.wordpress.com/2009/09/25/licitatii-comisioane-contestatii-caras-severin-twin-peakse/
    Pe asemenea miristi isi duce furnica sibilina * traiul *, ca, a tunat si i-a adunat inTwin Peakse-ul carasean : frunzaverde,talpes, baroni, nababi, voievozi cica… si, inca mai respir,asta da * minune *… Romania, in acest ritm si cu asemenea specimene nca la putere (sasperam NU t inca mult timp), incotro???
    Basescovici si famiglia , sa ia la plecare si alte personaje, ne-am saturat de * sa traim bine * !!!
    Cum vede Bruxellul * lupta anticoruptie * ? Halal * credibilitate * avem cu acesti cameleoni… trebuie sa IESIM LA VOT, sa dam cu ei de pamant, musai !
    respecte,
    Sibilla

  6. Multumesc pentru comentarii.
    Cred ca vă datorez un supliment de explicaţie în legătură cele scrise aici. Am motive să cred că acest sentiment de amărăciune este real în Est. Nu atât pentru că americanii nu mai instalează scutul anti-rachetă în Cehia şi Polonia. Onest vorbind, prea mare valoare militară nu avea. În schimb avea o mare valoare simbolică. Aceea că americanii îşi ţin angajamentele şi nu se izolează, nu caută soluţii pe cont propriu la probleme care ne privesc pe toţi, în Europa.
    Din păcate, Europa nu are încă o politică rusă, coerentă şi unitară. La fel, Rusia nu are o politică predictibilă şi transparentă faţă de Europa. Istoria recentă, rănile încă nevindecate nu ajută, ci mai mult încurcă. Poate că de asta ţările din Est sunt mai vehemente când este vorba de modul în care se raportează „vechea Europă” la Rusia. Sigur că ţări mari, precum Franţa şi Germania, sunt tentate să joace singure în relaţiile cu Rusia. În joc sunt relaţii comerciale de zeci de miliarde de euro.
    Dar relaţiile cu Rusia nu trebuie să se rezume la afaceri şi interese comerciale. Sunt multe probleme în suspensie, şi de o parte, şi de cealaltă. Confruntarea şi retorica Războiului Rece nu sunt o soluţie. Nici cedarea în faţa pretenţiilor Rusiei, de a avea, direct sau indirect, un drept de amestec în treburile Europei.
    Poate greşit, poate pe bună dreptate, ţările foste socialiste cred că doar americanii au forţa de a impune ruşilor o conduită normală în relaţiile internaţionale. Eu cred că ei au încă de jucat un rol în Europa. Întrebarea este cum. Sigur nu declanşând o nouă cursă a înarmărilor. Ci prin sublinierea interesului lor pentru consolidarea şi8 aprofundarea relaţiilor transatlantice. Care să dea un semnal clar Rusiei, că dacă vrea să fie partener egal în lumea de azi, trebuie să adere la un sistem de valori, acela care stă la baza relaţiei transatlantice.
    Sigur, de dorit ar fi să avem o armată europeană, dotată cu un sistem anti-rachetă european. Nu avem nevoie, tehnologic vorbind, şi nici economic, de nimic pentru a-l produce. Lipseşte decizia politică. Riscuri sunt destule, şi nu în primul rând din partea Rusiei. De aceea nu ar fi o investiţie în van.
    Poate că intrarea în funcţie a Tratatului de la Lisabona să mişte mai uşor lucrurile. În toate domeniile construcţiei europene. Asta în ceea ce ne priveşte pe noi, europenii. În ceea ce-i priveşte pe americani, ei au, în cazul de faţă, o problemă de comunicare. Pentru că nu au lăsat fără alternativă proiectul anti-rachetă, ci l-au adus la o dimensiune fezabilă şi credibilă. Care, dacă se va materializa, va fi în avantajul României, care, în vechea variantă, nu avea protecţie.
    Vă mulţumesc pentru interesul acordat subiectului, şi pentru poziţiile exprimate. Mi se pare firesc acest dialog, şi nu voi ezita să abordez subiecte controversate, chiar cu riscul de a contraria. Ca om de stânga, cred sincer că banii destinaţi înarmării pot fi folosiţi cu mult mai inteligent în alte domenii, mai ales în domeniul social. Dar sunt aspecte fundamentale ale securităţii în care trebuie să investim, chit că ne place sau nu. Democraţia şio libertatea au şi ele un preţ. Din păcate…

  7. Dialogul este foarte bun iar subiectul abordat incitant. Fiecare putem sa apreciem anumite argumente ca fiind juste sau nu. Forta si soliditatea argumentelor ne poate schimba pozitia. Mai ales cind nu cunosti toate perspectivele si circumstantele in jurul unei probleme.

    Inteleg foarte bine ce inseamna neincrederea in cei mari si puternici, chiar si fata de cei din propriul club. Inteleg ca politica Germaniei fata de Rusia sperie pe est europeni. Sperie si fragilitatea constructiei politice a UE, incapabila sa ofere garantii politice membrilor sai.

    Acum mi-am mai ajustat un pic pozitia. Cred ca un entuziasm prematur in resetarea relatiei SUA-Rusia nu este oportun. Timpul ne va arata cit de mult va ajuta aceasta noua relatie Europei, mai precis statelor din est. Dar cred ca multi sunt de acord ca atmosfera inveninata, amenintatoare si asemanatoare Razboiului Rece instalata de republicani pe vremea lui Bush era periculoasa. Va fi interesant de analizat cine si in ce proportie beneficiaza de pe urma unui sistem bazat pe frica in comparatie cu unul bazat pe incredere si destindere.

    O zi buna!

  8. Nici nu stiu cat era de necesar scutul antiracheta.Oricum nu cred ca e util.
    Noi avem alte probleme:sanatate,justitie,agricultura,turism,nu avem autostrazi,strazi.
    Tara asta e ca o balarie,campurile sunt necultivate,avem cel mai bun pamant din lume si degeaba.Au venit evreii sa ne invete cum sa facem agricultura,desi ei au bolovani,in loc de pamant.Inca putin si ne invata iordanienii sa facem agricultura,desi au desert.
    Magistratii fac greva,desi e ilegal.Astea sunt problemele la noi.Costa milioane de euro greva lor.
    Nu ne ataca nimeni.De ce sa vina americanii peste noi sau pe langa noi?Sa ramana la ocean sau la oceanele lor(m-am scaldat in ele).

  9. Actuala administratie de la Washington DC, da impresia ca nu intelege contextul geo-politic actual. Sper sa fie numai impresie.

  10. corina, sunt total de acord cu tine…stiu ca interesul poarta fesul si ca romania are un cap prea mic pt acest fes….dar ramanem cam descoperiti tocmai acum cand UE nu e suficient de unita si puternica…

    totusi nu cred ca era corect sa spui „….şi frustrărilor din ţările foste socialiste…”care socialiste? nu erau foste comuniste?

  11. @ Karakas
    Eu cred că ne-am putea apăra de Iran reînnodând relaţiile comerciale cu ei şi nu cu un scut anti-rachetă. Dacă vine o rachetă nucleară spre România şi sistemul anti-rachetă o dezintegrează în aer, poate nu va fi explozie nucleară, dar reziduri radioactive peste tot vor fi în mod cert… bine nu va fi în orice caz. Cred că o colaborare economică şi o bună înţelegere, că nu avem de ce degaja prea multă patimă spre Iran, ne pune la adăpost mai bine decât scutul respectiv.
    La fel şi cu Rusia, China sau oricine ar mai vrea să trimită rachete spre spaţiul NATO. Raţiunea apărării pasive nu este să te dotezi cu tot ce te poate apăra, pentru că nu te poţi apăra aşa de orice pericol şi de toţi posibilii atacatori, ci să ai o relaţie normală cu toată lumea.

  12. Eu m-am bucurat cand s-a renuntat la scutul cu pricina.
    Nu e ciudat cum „luptam” pentru pace cu scuturi, radare, rachete ?

    E tot ce comentez.
    Poate e momentul sa intelegem ca NIMENI nu ne ajuta. NIMENI. Culmea, nu ne ajutam nici noi, dar asta e alta discutie.

  13. Asa cum am spus, si eu cred ca acele instalatii nu aveau mare valoare militara. Da, nimeni nu ne ajuta, Darael. dar o data hotarata aceasta operatiune, pentru care americanii au insistat, gestul a devenit simbolic. Poate ca e o decizie buna renuntarea la acest proiect, dar e deranjant ca Statele Unite au luat aceasta decizie in mod unilateral. Nu poti decide in legatura cu o alta tara – sau cu o regiune – fara macar sa te consulti cu aceasta. Asta e parerea mea..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s