Un Summit in plus

Summitul G 20 de la Pittsburgh s-a încheiat. Dacă e să judecăm după reacţiile celor mai mulţi analişti politici, politicieni şi lideri de opinie, s-ar părea că a fost vorba de un eveniment în care decepţiile sunt mai mari decât realizările. Şi asta devine o problemă, dacă ne gândim câte speranţe a născut formarea acestei structuri, care aducea alături de ţările cele mai dezvoltate ţări în curs de dezvoltare, pentru a gestiona criza şi pentru a găsi soluţii pentru revenirea la creşterea economică, dar mai ales pentru a corecta funcţionarea defectuoasă a capitalismului financiar global.
Prima constatare: nimeni, la Pittsburgh, n-a declarat sfârşitul crizei, mai mult, contrar dorinţei Germaniei de revenire rapidă la politici bugetare strânse, liderii prezenţi la summit au recomandat continuarea politicilor de stimulare a economiei. Mai pe scurt, ploaia de bani va continua, chiar cu riscul declanşării, cât de curând, a unei crize a datoriilor publice.
Sunt destule voci care contestă abordarea unilaterală a crizei, în sensul concentrării exclusiv asupra aspectelor ei financiar-bancare. Fostul premier francez Michel Rocard atrăgea azi atenţia că această abordare nu ţine cont de ceea ce se întâmplă pe piaţa muncii, unde este posibilă o stagnare pentru mulţi ani de aici înainte, din cauza creşterii economice insuficiente.
Pierderile de putere de cumpărare sunt semnificative, atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Comportamentul consumatorilor a devenit extrem de prudent, mai ales din cauza pierderilor masive de locuri de muncă. Va dura până la reîntoarcerea cumpărătorilor în magazine.
Este greu de ştiut, în acest moment, dacă perenizarea G 20, care ia locul G 7, va însemna ceva pentru relansarea economiei la nivel global. Cu atât mai mult cu cât este, ca şi g 7, o structură informală, în sensul în care este în afara ONU. Şi mi se pare bizar că aceste lucruri nu sunt discutate acolo.
Nici în ceea ce priveşte măsurile de reglementare a sistemului financiar global G 20 nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Este evident că marile grupuri bancare(care au devenit şi mai puternice în urma crizei, profitând de ploaia de bani publici) nu vor să vadă statul şi organismele de reglementare a pieţelor interesându-se prea de aproape de afacerile lor. Sigur, e frumos să spui că se vor lua măsuri mai bune pentru evitarea asumării de riscuri excesive. Doar că nimeni nu defineşte pragul de la care riscurile devin „excesive”, cum nimeni nu defineşte măsurile referitoare la controlul pieţei produselor derivate.
S-a vorbit şi despre limitarea părţii variabile a câştigurilor bancherilor, faimoasele bonusuri. Rămâne de văzut cât şi cum vor fi limitate. Pentru că iarăşi plutim în vag, cu recomandări de genul „punerea în operă a unor practici de remunerare sănătoase”.
S-a vorbit şi despre reforma FMI şi a BM, în sensul în care ţările în curs de dezvoltare să aibă mai multă putere de decizie. La FMI puterea de vot a acestor ţări a crescut cu 5%, iar la BM cu 3%. Iarăşi rămâne de văzut cum se traduce asta în practică. Şi mai ales cum se vor schimba politicile curente ale celor două organisme, care nu au dovedit că şi-au schimbat modul de gândire şi de acţiune. Ce dovadă mai bună decât condiţiile impuse României pentru acordarea împrumutului, care ne întorc cu 10-12 ani în urmă, pe vremea guvernului CDR. Şi încă un motiv de îngrijorare: FMI a fost „uns” consilier al G 20.
Vocile critice nu au întârziat să se facă auzite. O temă a celor care se arată nemulţumiţi de rezultate priveşte faptul că G 20 a produs mai degrabă o stare de spirit, decât politici şi măsuri concrete. Ca atare nici nu s-a dotat cu instrumentele necesare punerii în practică a celor decise. O altă temă a criticilor priveşte faptul că summitul a acordat extrem de puţină atenţie problemei sărăciei la nivel global, unde 1,4 miliarde de oameni trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi. Iar din ajutorul de 33 de miliarde de dolari, bani promişi cu ocazia precedentului summit ţărilor celor mai sărace, nu s-a dat niciun cent.
Una peste alta, se pare că a fost un summit în plus, în care s-a discutat mult, s-a decis puţin şi după care se va face şi mai puţin. Agendele ţărilor participante sunt atât de divergente, la fel şi interesele lor, ca şi mijloacele de care dispun pentru a influenţa lucrurile, încât consensul care se poate construi este lipsit de substanţă şi de efecte concrete. Păcat. O oportunitate ratată, mai ales din perspectiva celor care suferă consecinţele crizei.

Anunțuri

7 gânduri despre “Un Summit in plus

  1. @Corina
    Foarte simplist spus această criză a readus în prim plan sloganul: „scapă cine poate”. sau cum se spune la noi în Ardeal: „fiecare cu…”

  2. Din pacate, darius, ai dreptate, ai sintetizat foarte bine esenta Summitului. Macar de ne-am ajuta singuri, aici, acasa, cum alte tari se ridica sau lupta pe cont propriu, coerent, cu viziune. Noi nici macar interesele noastre ca tara – in aceasta conjunctura – nu le-am definit..

  3. Apreciez faptul ca ati ridicat problema vizelor spre America.Insa ceea ce vrea sa va spun este ca am facut o scrisoare impreuna cu un bun prieten si am trimis-o catre Presedintele Statelor Unite Barack Obama.Deocamdata nu am nici un raspuns insa o atasez aici sa o cititi si dumneavoastra…O am si in romana daca o vreti aceasta scrisoare.

    Frumos spus : Corina Cretu: Mentinerea obligativitatii vizelor pentru SUA naste o serie de frustrari in randul europenilor

    http://www.vizeamerica.com/PDF/Open%20Letter%20to%20President%20Barack%20Obama.pdf

  4. @Corina
    Nu e nici o problema merge si cu „d” mic. 🙂
    Ai dreptate, esential este ce facem noi intre noi acasa. Din pacate, cel putin pana acum, facem galagie si cam atat.

  5. Am vazut ca azi a fost publicat un top (http://cotidianul.ro/top_bloguri_de_politicieni-99431.html), conform caruia acest blog se afla pe locul 4 intr-un clasament al blogurilor politicienilor. Nu stiu ce e clasamentul Zelist pe baza caruia a fost alcatuit topul, locul 4 mi se pare acceptabil, dar marturisesc ca am fost surprinsa sa vad aceasta caracterizare facuta de cei de la Cotidianul: „cel mai plicticos blog din acest top, poate şi fiindcă e doar despre UE”. Nu mi-am propus sa am un blog zglobiu, dar trebuie sa recunosc ca sunt dezamagita de acest mod de raportare la Uniunea Europeana. E adevarat, problematica europeana si toate temele adiacente integrarii Romaniei in UE sunt mult mai plictisitoare decat circul cotidian intretinut de unii politicieni care din asta isi hranesc cariera politica. Chiar daca, in general, normalitatea e mai anosta, prefer sa vad in continuare in acest blog o fereastra spre normalitate si sa militez, ca om politic, pentru aderarea societatii romanesti la valorile lumii democratice si civilizate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s