La Multi Ani tuturor!

Va doresc tuturor La Multi Ani, cu bucurie, sanatate si mult noroc si va multumesc pentru prietenia, sprijinul si solidaritatea voastra.

Sa avem cu totii un An Nou minunat si va urez, de asemenea, distractie placuta in zilele ce urmeaza.

Inca o data, La Multi Ani!  

Anunțuri

24 de gânduri despre “La Multi Ani tuturor!

  1. Sigur că da! Un 2010 cum 2009 nu a fost să fie!
    Cum este doar un sfârşit de deceniu, nu un început, să sperăm că „finis corona opus” şi că ultimul an din cel de-al doilea deceniu al noului mileniu va fi ce nu a fost să fie până acum…
    Co-orina, Co-orina… Cum ne zicea Bob acum câteva deceni… Dylan, of course! Bob Dylan…
    Să fii iubită şi să iubeşti, asta contează…
    Un An Nou cum ar trebui să fie… Aşa cum îl aşteptăm de ceva timp…
    La Mulţi Ani!

  2. Erată: decenii în loc de „deceni”
    P.S. E bine că mai sunt şi blonde care contrazic regula…
    Pentru că, de fapt, asta e traducerea corectă: „Excepţia contrazice regule” nu „o o confirmă”. Nu că ar interesa pe cineva, dar e noapte, e ultima zi dintr-un an îngrozitor, cel puţin pentru 5 milioane de cetăţeni romîni, în fine, o scuză se poate găsi oricând…
    Hai, La Mulţi Ani şi să fie ce ne dorim. Ăştia cinci milioane…

  3. Semne bune anul n-are

    Este 31.12.2009 ora 26:32 a.m.(alt meridian). Anul Nou 2010 începe CRIZA de nervi în staţia Cotroceni pe covorul portocaliu acoperit de frunze ude mereu (mucegăite). Berceanu declară întârziere necunoscută pentru 2009 (s-a ales praful de el la trecerea peste macazurile înaltei competenţe ministeriale).şi-l roagă pe preş Băsescu ce se-mpleticeşte-n limbă, sprijinit de doamna capră, să-l întâmpine pe 2010 cu scumpele cernite anunţate (de micuţul). Eclipsa de lună albastră (o dată la 19 ani !!!) confirmă şi astral că ordinul “scapă cine poate” s-a dat. Apar nişte ur(l)ători cu „vasilca”anunţând despre mulţimea şi disponibilitatea capetelor de porci guvernamentali. În entuziasmul general ecologiştii se bucură de prezenţa naţională a budelor ecologice (ne-am căcat pe noi, dragilor !!!).

    P.S. Români, vă iubesc ! O scoatem noi la capăt, cumva. La Mulţi Ani 2010 !

  4. Multa sanatate si fericire alaturi de cei dragi si tie Corina. Multumim pentru primirea din primavara de la Strassbourg si sper ca ne vom mai intilni si pe viitor. Un 2010 asa cum ti-l doresti!

  5. LA MULTI ANI binecuvantati cu spor in sanatate, bucurii cat mai multe, impliniri de suflet, belsug de fapte bune si prieteni devotati!
    La cumpana dintre ani, sa ciocnim cupe de sampanie cu speranta si optimism intr-un nou deceniu mai bun si mai darnic in oportunitati, sanse si realizari!
    Cu mult drag si pretuire!

  6. La Multi Ani, draga Corina!
    Daca ar fi sa-mi fac un fel de bilant al anului care se-ncheie ar trebui sa mentionez ca in acest an ne-am cunoscut in realitate! Si a fost foarte frumoasa intalnirea noastra!
    Iti doresc tot binele din lume si sa ne revedem la anul neaparat!

  7. Corina Noastră, Floare de Stâncă,
    Sănătate, linişte sufletească, bucurii şi împliniri de suflet alături de toţi cei dragi, un Nou An în care să auzim şi de Bine..
    La Mulţi Ani!
    Fuego – adună-i, Doamne, adună, pe cei cu inima bună :

    Sibilla

  8. CHE companera Corina Cretu te saluta UNGURU.Companera Corina Cretu iti ureaza UNGURU,,La Multi Ani!Spor la munca ,sanatate ,bucurii,fericire .Companera Corina Cretu stii ca UNGURU este un batrin taliban rebel fanatic din PSD-e,un simplu membru de partid , un militant fanatic din PSD-e care -ti scrie niste cuvinte de-ale lui,,Puterea unui partid se masoara in increderea pe care o are in acel partid si ultimul membru si simpatizant al partidului,dar atunci cind conducatori partidului se cearta pentru putere ,puterea partidului se pierde pentru ca a disparut increderea ultimului membru sau simpatizant in acel partid ,,.Companera Corina Cretu te saluta UNGURU.

  9. La Mulţi Ani cu sănătate, bucurii, succese şi împlinirea tuturor dorinţelor. Fie ca 2010 să fie ceea ce 2009 ar fi putut fi, dar n-a fost…
    Cu deosebită consideraţie,

  10. Sorcova Divină (volum de nuvele)

    {…}Ce repede se varsă timpul în oceanul infinitului !Acuşi se făcu de prânz, îmbelşugat cu cele rostuite de Revelionul cel dintotdeauna cu fundu-n două luntre, grăbit să ia strtul în câteva ceasuri. M-am îmbuibat, ciugulind din toate cât-un pic, şi am trecut la somnul atât de binefăcător copiilor, fără obişnuita poveste – mereu alta – citită de mamaie.
    N-apucai să număr toate oile, când pe o muzică cerească îşi făcu apariţia o sanie cu propulsie cosmică primară, cu îngerească : avangardă, flnc-gardă şi ariergardă. Un singur ocupant – Ziditorul – care după ce a primit raportul Anului Vechi, ruşinat de numeroasele neâmpliniri, Îi ceru acestuia să-l ia de mână pe copilandrul An Nou ce aştepta pe puntea dintre ei şi să facă, din mers, predarea-primirea. O minunată linişte sufletească m-a cuprins. Eram martor la schimbarea în direct a anilor. Dar ce văd ? Spre mine se îndreaptă Sorcova Divină – aidoma cu cea făcută şi dăruită de mamaie – şi vorbe blânde dinspre Ziditor, în energia pură materializat, din care a creat tot universul infinit : – Ce nu poate să facă Anul, poate să facă un copil cu Sorcovă Divină în prima zi din fiecare an, dar nu şi pentru el anume ! A plecat aşa cum a venit, pe aceeaşi muzică cerească pentru Ziditor.
    Am văzut clar cum un înger s-a desprins din ariergardă, şi-n clipa următoare stăteam în genunchi în faţa lui, ţinând în mână Sorcova Divină, numai urechi la ce-mi spunea :- Ai fost ales să te implici, numai în bine, spre ajutorul, alinarea şi vindecarea sufletelor chinuite, zdrobite, pierdute ori nepăsătoare. Vei cerceta, de unul singur, acele cazuri fără semne pământeşti de rezolvare, auzite, văzute sau petrecute, numai cu ochii inimii şi mnţii, fără goarnă, hârtii sau confidenţe. Când hotărârea-ţi e luată, îndreaptă faţa spre Cer, şoptind : „ Eu sunt mâna, puterea şi voinţa îs la Tine !” Apoi cu grijă alege şi potriveşte vorbe ce se lipesc în cântarea Sorcovei ce i-o vei face celui demn de mila Cerului, mângâindu-i fruntea cu florile Divine. La vremea potrivită alege-ţi, din neam, pe copilul demn să preia Sorcova Divină, fără a uita că la cea mai mică şi nevinovată abatere a ta sau a urmaşului, veţi fi însemnaţi cu mustaţă şi barbă în trei culori, de care nu se scapă până la-ndreptăciune. Te ridică, deci, şi nu privi spre mine, că nu-s decât înger instructor în ceata Lui !
    Şi dus a fost . {…}
    Despre minunile făptuite de copilul cu Sorcovă Divină veţi mai afla…
    {…} Copii ai României veşnice ! cît vă aflaţi – oriunde – pe drumul dintre cele două găuri, nu care cumva să „scăpaţi” nesorcoviţi în prima zi a Anului, de către un copil curat la suflet.

    01.01.2010
    B.A. Răgan

  11. Sorcova Divină (continuare)

    {…} Parcă mai mult ca niciodată mă obseda ideea cum că lumea a fost şi trebuie să rămână a copiilor, cu acces limitat numai adulţilor copilăroşi , iar restul retur în …mamele lor, pentru reciclare ! Dominat de această gândire inflamantă, mă îndreptam, cu un ascuns spirit egoist al copiilor, spre Vasilica – o mândreţe de tinereţe de femeie, sărită peste 25 de ani, luată cu acte şi cununii de Vasile, păduraru cel mai chipeş din leatul său, ocolită de barză pentru al 7-lea an de la nuntă.
    Moliftele, babele şi sfaturile muierilor nu folosiră la nimic, iar destăinuirea Lisavetei – cea cu 11 copii – cum că mişelul de bărbat’s’u, cum de se uită la ea lung, cum şi rămâne grea, o convinseseră definitiv că acea „treabă serioasă” trebuie făcută – musai – la lumină, şi de ce nu, la lumina zilei, ca s-o vadă bine păduraru ; că doar nu s-a pomenit semănător cu glagorie, să arunce pe întuneric seminţele pe ogorul cel sfânt…
    Porţi frumoase, casă mândră, câinele hrănit din belşug şi legat, uşa casei descuiată, ce o deschid cu degetul mic , nu mai-nainte de a privi spre cer, şoptind cele obligatorii, şi iată-mă intrat în casa pădurarului unde mă întâmpină Vasilica, ce-şi scutura fusta uşor mototolită, mai ceva decât porumbaca moţată scăpată de sub pintenatul.
    – Vreau să vă sorcovesc, rostii eu încurajat de figura ei fericită.
    – Stai să vină şi Vasile, dus acuma alături să-şi tragă nişte nădragi noi, surprins că nu s-a dat câinele ca la om străin.
    – Ce mare te-ai făcut, mă încurajează păduraru revenit în cameră, în timp ce-şi aranjează cămaşa pe un semitur de brăcinar.
    – Vă rog să vă apropiaţi capetele, cam aşa ca în poza aceea de pe perete, comandă executată rapid chiar la înălţimea comodă a sorcovitorului. Şi îi dau drumul la colinda fermecată (mângâind pe rând capetele lipite, cu Sorcova Divină) în care spre sfârşit se contopeau cu dorinţa celor doi, vorbele alese şi potrivite: Sorcovă din flori de tei / Pân’ la anul să fiţi trei / Şi-ncă alţi copii doriţi / Mulţi ani să fiţi fericiţi ! După o scurtă pauză sunt pupat de fiecare pe câte un obraz, şi mâinile lor calde îmi îndeasă în buzunar câte un ban adevărat de hârtie…
    Tata care era un ochios, îi spune mamei cam pe timpul înfloriri buldenejului din curtea noastră, că Vasilica s-a rotunjit la burtă, urmând replica ei : – Dacă-i aşa, pregăteşte-te a-l boteza ! {…}

    01.01.2010
    B.A. Răgan

  12. Sorcova Divină ( 1 )

    Port în mine de mai multe ocoluri în jurul Focului Ceresc, făcute fără greş şi scaiva întârziere, de către minunata corabie cosmică la care buna mea mamă a primit special pentru mine, de la Cel de Sus, bilet de călătorie cu loc rezervat, un secret uluitor pe care nici în somn nu l-am dezvăluit cuiva sau altcuiva. Oare s-ar afla cineva de mare încredere să-l cunoască în lumea asta plină de „mizeri şi bogaţi” ? Dacă dau greş mari cazne mă aşteaptă în viaţa de apoi, başca o mustaţă şi barbă în trei culori, s-o port pe chipu-mi cinstit câtă umbră îmi va mai fi dat a face pe covertă.
    Eram aşa de mare cât să sfideze clanţa uşii de la şcoala primară, clanţa mea cu dinţi de lapte înlocuiţi parţial, preocupat peste poate de rolul sorcovitorului ce urma să-l interpretez fără greş de zeci de ori, în faţa unui auditoriu eterogen din care nelipsiţii : părinţi, bunici, unchi, mătuşi, rude de sânge mai din coa sau mai din colo, vecini, ceva feţe mai cinstite tot mai răzleţe pe oceanul necinstei, unii special listaţi de mama după criterii numai de ea ştiute şi ceva ofertanţi ce puneau mare preţ pe urările pure pornite din sufletele încă neinfestate ale copiilor din satul veşnic românesc.
    Textul, aproape ca ş-acum, începea cu „Sorcova veselă”, continua cu „Să trăiţi…” şi nu oricum, „Ca un măr, ca un păr / Ca un fir de trandafir”, cât despre parale…”Câte frunze în frunzar / Atâţi bani în buzunar”, iar la final îi amintea taina credinţei, celui mângâiat de „Sorcoviţă din măr dulce / Sfânta cruce să te-ajute / La Anul şi La Mulţi Ani !”
    Bunica, o femeie cu multă carte dar cu puţini copii, prea ştiutoare în ale plantelor şi animalelor, a lucrat în mare taină o sorcovă minunată pe o anume magică ramură de de măr dulce, cu boboci de flori ale raiului, nemaivăzuţi, întruchipaţi din foliile straielor îngereşti slobozite pe ici pe acolo, cu ştiinţă de aceştia, pe când se aflau în alaiuri cereşti ascunse ochilor păcătoşi, adunate de ea cu grjă şi speranţă mai tot anul.
    Abia făcusem ochi în diminaţa ultimei zile a anului, când mamaie – că aşa o numeam eu – se apropie de mine zâmbitoare şi enigmatică, cu o mână la spate ca şi cum ascundea ceva, îmi dă bineţe şi după ce-i răspund cu obişnuita întârziere de copil răsfăţat, mi se adresează :
    – Închide ochii fără prefăcătorie şi prinde cu dreapta ce vei simţi, apoi te minuneză de ce ţe dat să vezi!
    Provocarea era prea mare ca să mai încapă obişnuitele glume, aşa că după ce execut comanda mă străduiesc să pricep că ţineam în mână o operă de artă în care se îmbinau dragostea artistului, fantezia divină şi componentele florale de o delicateţe imaterială, pentru care Academia Română trebuie să reformuleze explicaţiile din dicţionar referitoare la cuvântul sorcovă, total necorelate cu ce mi se prezenta ochilor.Da, neândoios, aveam în mână chiar Sorcova Divină !
    – Hai să-i fac o probă mamaie, să auzi şi cuvintele pe care le ştiu a spune bine şi pe de rost, am zis eu nerăbdător.
    – Nu ! Vraja sorcovei se adevereşte doar în prima zi a anului, de Sfântul Vasile cel Mare. Ş-apoi numai azi nu e mâine.
    După ce am admirat-o minute în şir, am vârât-o într-un cilindru de carton recuperat, anume făcut de mamaie, şi aşezat-o cu smerenie pe şifonier, având grijă să nu-mi scape ceva lăudătoşenii în legătură cu Sorcova Divină.{…}

    12.01.2010
    B.A. Răgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s