Bilant 2009 – Perspective 2010

 Anul politic 2009  a fost unul dintre cei mai agitaţi ani din ultimele două decenii.

El lasă în urmă un sistem politic puternic destructurat, dezechilibrat, şi dominat acum de un partid, PDL, organizat mai degrabă ca o organizaţie paramilitară. Este anul în care s-au consumat toate combinaţiile posibile de alianţe politice pentru asigurarea unei majorităţi guvernamentale. Ceea ce avem în acest moment drept alianţă guvernamentală este o ficţiune, câtă vreme „grupul independenţilor” din parlament nu există, legal şi constituţional. Nici unul dintre membrii săi nu a fost ales ca independent; toţi au candidat sub sigla unui partid.

Alegerile parlamentare din 2008 nu a dat câştig de cauză nici PSD, nici PDL, de aceea rolul preşedintelui Băsescu în construirea unei majorităţi guvernamentale a fost disproporţionat şi nefast. Da, alianţa PSD-PDL a fost un eşec, şi eu cred că eşecul a fost programat încă din momentul desemnării lui Teodor Stolojan pentru funcţia de premier. Da, a fost o greşeală din partea PSD să intre la guvernare. Motivele invocate au fost corecte şi morale. O majoritate puternică ar fi permis o guvernare puternică, necesară în vremuri de criză. Numai că guvernul nu a fost condus de Emil Boc, ci de Traian Băsescu. Preşedintele a făcut agenda guvernului, preşedintele a forţat asumarea răspunderii pe legi cu care PSD nu a fost de acord, şi pe care acum Curtea Constituţională le consideră ne-constituţionale.

Eşecul guvernului Boc I, cel din care a făcut parte şi PSD, s-a produs în plan economic. Şi de partea economică a guvernării s-a ocupat PDL. Partid care a refuzat sistematic să aplice soluţiile propuse nu doar de PSD, ci şi de societatea civilă, de reprezentanţii mediului de afaceri.

Ieşirea de la guvernare a PSD a fost premeditată de preşedinte şi de PDL, care a dorit control absolut asupra instituţiilor statului, din motive evidente: intervenţia în procesul electoral în favoarea PDL şi a lui Traian Băsescu.  

Consecinţa fundamentală a anului politic 2009 este faptul că democraţia românească este într-un mare impas. Asupra alegerilor din România vor plana tot mai multe dubii, atât în plan intern, cât şi în plan extern. Ideea că voturile se por cumpăra, ca orice marfă, că există o piaţă pentru asta, un preţ, este coşmarul oricărei democraţii.

O altă consecinţă a acestui an politic o constituie polarizarea extremă a opiniilor politice şi radicalizarea dreptei româneşti, care se confundă, în anumite aspecte doctrinare şi ale practicii politice, cu noua extremă dreapta ce se naşte în Europa.

Am spus că miza acestui an o reprezintă democraţia. Cred că viitorul ne va rezerva mari şi neplăcute surprize în acest sens, în primul rând prin destructurarea partidelor aflate acum în opoziţie. În mai puţin de un an, dacă PSD şi PNL nu vor reuşi să reziste presiunilor partidului stat, ne vom întoarce practic la regimul partidului unic. Începutul a fost făcut prin intermediul Referendumului care reduce parlamentul la o singură cameră, prin desfiinţarea Senatului.

Anul economic 2009  a fost dominat de criză, o criză pe care decidenţii politici au întârziat s-o recunoască şi s-o gestioneze. Măsurile anti-criză s-au rezumat la perfectarea unui acord de împrumut de o valoare excepţională, circa 20 de miliarde de euro, de la FMI, BM şi CE, la acre se adaugă împrumuturile făcute de MF pe piaţa locală, fără ca aceşti bani să determine o schimbare structurală în economie. De fapt, aceşti bani n-au făcut decât să transforme o criză economică şi financiară într-o criză a datoriilor.

Se vorbeşte despre povara pe care o reprezintă statul, costurile lui de funcţionare. Aici se amestecă lucrurile, pentru că nu toţi cei plătiţi de la buget sunt funcţionari în administraţia centrală şi în administraţiile locale. Cei mai mulţi bugetari lucrează în serviciile publice: educaţie, sănătate, transport, ordine publică, asistenţă socială, armată, servicii de securitate, ISU, etc. Aceste servicii publice sunt sub-dimensionate pentru nevoile reale ale unei ţări europene, şi evident, şi sub-finanţate. Nemulţumirea populaţiei nu este legată atât de birocraţie, cât de calitatea acestor servicii.

„Reforma statului” nu urmăreşte raţionalizarea funcţionării lui şi nici creşterea calităţii serviciilor publice, ci doar disponibilizarea unor resurse bugetare, pentru a plăti datoriile făcute în cursul anului 2009, care sunt datorii pe termen foarte scurt.

În anul 2009 s-au desfiinţat peste 100.000 de entităţi economice, dintre care nu toate erau fără conţinut sau fără activitate. Sectorul productiv al IMM este cel mai atins de criză, şi el nu se va redresa fără un sprijin substanţial din partea statului.

Lipsa de resurse se vede şi în capacitatea redusă a României de a atrage fonduri europene, pentru că cei interesaţi au mai dificultăţi în a-şi asigura co-finanţarea de pe piaţa bancară  locală.     

Ce va fi în 2010?

Anul politic 2010 va fi, cred, dominat de două procese. Primul priveşte consolidarea controlului PDL asupra statului şi asupra instituţiilor sale, dar şi asupra celorlalte partide. Primul lucru pe care acesta il va face va fi a-şi „securiza” guvernarea, prin atragerea de noi parlamentari în grupul „independenţilor”. Următorul pas este cucerirea unor parti din organizatiile locale ale PSD şi ale PNL, prin diverse acte administrative, în acest scop fiind folosiţi prefecţii. Din acest punct de vedere judeţul Constanţa este un poligon de încercare. Acolo prefectul a atacat cinci primari ai PSD, sub diverse motive, şi a iniţiat, ca la Cernavodă, referendumuri locale pentru destituirea lor.

Un al doilea instrument al PDL în impunerea controlului total asupra scenei politice îl reprezintă încurajarea fenomenelor centrifuge din PSD şi PNL, la limită ruperea lor. 

 Un al treilea instrument de control politic este bugetul de stat.  Am văzut ce s-a întâmplat recent cu fondurile la dispoziţia guvernului, care au fost date doar primarilor PDL şi câtorva din UDMR. Tot mai multe administraţii locale conduse de PSD şi de PNL, dar şi de alţii decât PDL, vor suferi din pricina lipsei fondurilor pentru plata salariilor şi a ajutoarelor sociale, sau a banilor pentru co-finanţarea proiectelor din bani europeni.

PDL nu se va separa de preşedintele Traian Băsescu, cel puţin nu până la alegerile parlamentare din 2012. Mai mult, cred că dependenţa partidului de Traian Băsescu se va accentua, mai ales într-un context social extrem de agitat, care este inevitabil. Este greu de spus care va mai fi influenţa în partid a aripii „liberale”. Mai degrabă se va naşte un grup extrem de radical, format din noua generaţie de politicieni, veniţi în partid dinspre „societatea civilă”, de genul Cătălin Avramescu, Traian Ungureanu, Cristian Preda, Sever Voinescu, Monica Macovei şi alţii. Care îşi va disputa supremaţia cu grupul „baronilor”: Radu Berceanu,  Adriean Videanu, Vasile Blaga.

Partidul se va duce şi mai mult la dreapta spectrului politic, cel puţin la nivelul retoricii, deşi în practică va adopta măsuri şi de stânga, şi de dreapta, în ideea de a obţine voturi în cât mai multe medii. Oportunismul va fi caracteristica principală a acţiunii PDL în 2010 şi în anii următori.

Partidul îşi va mări clientela şi va fi şi mai dependent de finanţatorii săi, care, în schimb, doresc acces privilegiat la banii publici. Episodul Honorius Prigoană, felul în care a fost desemnat candidat în colegiul rămas liber prin plecarea lui Bogdan Olteanu la BNR spune multe despre cum funcţionează partidul şi care sunt valorile lui.

Al doilea proces priveşte recompunerea scenei politice, în funcţie de un singur criteriu, poziţia faţă de Traian Băsescu şi conţinutul celui de-al doilea mandat al său.

PDL va trăi în continuare în umbra preşedintelui, şi va încerca să minimizeze erodarea datorată participării la guvernare.

UDMR este o organizaţie care luptă pentru supravieţuire, după ce a pierdut monopolul reprezentării minorităţii maghiare. Prin intrarea la guvernare speră să submineze autoritatea Partidului civic Maghiar, care domină în secuime. Asta presupune şi o radicalizare a discursului autonomist, printre altele.

PSD are şi el de gestionat o serie de crize interne. Primul hop îl reprezintă pregătirea Congresului din februarie-martie. Mi-e greu să fac previziuni. Voi reveni cu un articol separat referitor la felul in care vad eu la ora actuala situatia din partid.

Ceea ce este evident este faptul ca PSD trebuie să-şi facă, mai mult ca oricând, o analiză extrem de serioasă a activităţii din aceşti cinci ani, să socotească nu sub imperiul emoţiei, ci calm şi rece, ce a câştigat şi ce a pierdut prin deciziile luate, şi să decidă ce va face în viitor.

Deşi unora dintre colegii mei nu le va place această perspectivă, PSD trebuie să rămână în opoziţie şi să pregătească impecabil alegerile locale şi generale din 2012, fiind extrem de activ în plan parlamentar. Trebuie să-şi prezinte, în anul care vine, candidaţii pentru toate marile oraşe din România, precum şi candidaţii în colegiile pe care nu le deţine acum. Este cazul afirmării noii generaţii de lideri din PSD. Ei trebuie să capete vizibilitate şi notorietate publică.

Nu cred că scenariul scindării PSD va funcţiona. Nu exclud însă, spre exemplu, formarea unui nou partid, sub tutela preşedintelui Băsescu, care să concureze PSD la stânga, cum nu exclud ca unii lideri şi parlamentari ai PSD să se afilieze noului partid. Sigur, nu va fi comod pentru PSD, dar partidul a mai trăit un episod asemănător, în 1997, când s-a format APR.

PNL are şi el probleme asemănătoare, fiind sub presiunea PDL. Şi el a ales opoziţia, şi această alegere are nişte costuri: parlamentari şi aleşi locali dezertori, contestarea actualei conduceri, etc.

Am fost susţinătoarea ideii unei alianţe de guvernare social-liberală. Sper că PSD şi PNL să coopereze, nu să se concureze, acum, în opoziţie fiind.

În plan economic, 2010 va fi anul vârfului de criză în România. Eu nu văd care va fi motorul relansării economiei. Consumul iese din discuţie, câtă vreme va continua scăderea puterii de cumpărare, acum mai abruptă în sistemul bugetar. Deja s-a anunţat că bugetarii nu vor mai primi bonuri de masă, tichete cadou şi nici tichete de vacanţă. De asemenea este posibil ca practica reducerii salariilor prin concedii fără plată forţate. Pensiile nu vor mai fi nici măcar indexate cu inflaţia.  

 Nici exportul nu va fi un motor, pentru că România nu are o economie orientată spre export. Nu discutăm acum de ce am ajuns în această situaţie. Dar să ne amintim că exportul de autoturisme a fost posibil doar pentru că state precum Germania au aplicat măsuri de relansare a economiei. La intern vânzarea de autoturisme autohtone a scăzut.

Deşi ar fi o soluţie, nici 2010 nu va fi un an decisiv în materie de absorbţie a fondurilor europene. Pentru că nu există suficiente fonduri pentru co-finanţare.

De fapt, în 2010 criza economică se transformă în criză a datoriilor statului. Şi politica economică a Guvernului Boc se va rezuma la găsirea fondurilor necesare plăţii datoriilor, prin reducerea consumului statului, asta însemnând şi reducerea veniturilor bugetarilor, şi reducerea numărului lor(undeva între 80 şi 100 de mii de persoane), şi reducerea investiţiilor publice.

Cred că această criză a datoriilor va dura cel puţin trei ani, lucru confirmat de afirmaţiile noului ministru al finanţelor, care prevede îngheţarea salariilor bugetarilor trei ani, precum şi cfra de 400.000 de licenţieri în sectorul bugetar până în 2012.

În plan social, anul 2010 se anunta a fi un an extrem de agitat, cu mişcări sindicale şi sociale de amploare. Nu se ştie cum va evolua climatul social, dar nu sunt excluse violenţele sociale. E drept că în sectorul privat nu mai există o mişcare sindicală coerentă. Dar aici sunt cele mai multe pericole, pentru că nu există parteneri sociali care să intre în dialog.

Va creşte munca la negru, şi legată de ea, evaziunea fiscală. Poate că relansarea economiilor occidentale va reduce presiunea pe bugetul destinat protecţiei sociale, pentru că, altminteri şomajul va fi o mare problemă. Dacă relansarea e viguroasă, se va relua migraţia forţei de muncă.

Din pacate, eu nu vad semne mai bune pentru acest inceput de an. Important este, asa cum spuneam in ultimele zile, sa gandim pozitiv si sa nu ne pierdem speranta, in ciuda realitatilor care ne contrazic atat de brutal.

Va doresc un week-end frumos!

Anunțuri

9 gânduri despre “Bilant 2009 – Perspective 2010

  1. Motto : nu criza mă-nspăimântă ci veşnicia ei.

    Raţeta de puţâşoare

    Aglaia (mama) : 600gr.cartofi ferţi în coajâ, 2 lingureli fainâ, un
    ou vazut cucoş, scaiva brânză..
    Frecat pasta mână muiere, puţâşoare bagat la cald şi gata dat la
    lingăi.

    Aglaia (cochila însulară sositâ di Craşun)
    Brânzâ nu-i higenic.
    Barosaneli de 20 cm grorşoare 2 ţoli se lamineazâ în cald pân se
    fac puţâşoare (contra 100 euro lut avanti).

  2. Maimuţa carpatină.

    Maimuţa ducea o viaţă tropicală aşezată, mai degrabă monotonă,
    care nu i se potrivea temperamentului, având ca dominantă curiozitatea şi preocupările ieşite din tiparele speciei. Starea inerţială i-a fost întreruptă de o banală şi minusculă prezenţă cutanată în vecinătatea anusului din care a făcut obsesie, zgărmănând-o frecvent cu unghia nespălată, până când s-a dezvoltat o infectie sadea (buboi). Adio viaţă liniştită ! De acum o singură preocupare 24 din 24 – buboiul – răspuns astral prompt pentru cel ce rupe mâneca destinului.
    Este exact situaţia în care se află România noastră care cu maimuţoiul în frunte (Traian Băsescu ) a transformat o criză economică şi socială într-o criză a datoriilor, aparent fără ieşire,
    de care nu scăpăm fără ca mai întâi să înlăturăm maimuţoiul şef, prin urgente mişcări de masă generale şi ordonate.
    Postarea dv. oportună şi de excepţie vă obligă să rămâneţi angajată pentru a folosi pârghii adecvate momentului, mărind cadenţa acţiunilor.
    Blogul dv. trebuie să devină o veritabilă tribună populară, în condiţiile în care altele au derapat în zona sterilă a flecărelei intenţionate sau au căzut în cursa întisă de urmaşii lui Curban.
    Gratuitatea internetului de viteză mică, într-o primă fază, tre
    buie materializată de opoziţia democrată PSD-PNL în timp record, la nivelul de o sută de mii, pe zonele de eficienţă maximă.
    Nu mă îndoiesc de prezenţa comentatorilor români dinamici care să zburde pe câmpul democraţiei noastre în pericol, toţi cu numeroşi aderenţi.
    Vă preţuiesc !

  3. O analiza foarte buna si foarte profunda a situatiei actuale. O astept cu si mai mare interes pe ce legata de situatia PSD.

  4. Basescu zice ca in 2010 Romania va scapa de criza. Evident nu discuta de motorase. Probabil criza va fi invitata oficial sa paraseasca teritoriul tarii. Avem oricum vraci si vrajitoare suficiente sa se ocupe de treaba asta.

    http://www.mediafax.ro/politic/basescu-in-2010-vom-scapa-de-criza-optimismul-ne-va-anima-5237991

    Ah, da, deja se vorbeste de comasarea spitalelor, datul afara de medici si personal sanitar. Ca si cum Romania ar fi avut prea multe spitale…

    http://www.mediafax.ro/social/spitalele-se-pot-comasa-pentru-eficientizarea-fondurilor-si-cresterea-calitatii-serviciilor-5250851/

  5. Off topic ?

    Catren sentimental

    Privid atent, la general, ai zice că Opriş
    Lucrâd o ţară pe la spate o face pe furiş.
    Se cade un răspuns atunci când vă-nrebaţi:
    Poporul nos’ e şi f***t dar şi cu banii luaţi !

  6. Lăsaţi-vă toţi de fumat

    „Viaţa omului este doi poli, ce e peste e-n plus”. Ştiu când şi de la cine am cumpătat-o, cât despre justeţe, rămâne la aprecierea fiecăruia.
    Între blocul paralel cu strada şi o casă de tristă amintire politică, un fel de gâtuire a unei străzi ce leagă o şosea cu un bulevard, se desvăşoară o activitate economică sub cerul liber, neagreată de Cer – desfacerea ţigărilor de contrabandă, cu un profit net de cca
    5 miliarde lei pe an. Locul ales este un autentic vad comercial amplasat la 300 m de crca de poliţie şi 100 m de o piaţă comercială foarte frecventată.
    Se lucrează în echipă de doi : ea o a minionă albă cu ochi albaştri, de 35 de ani care se află la capătul ciclului bani-marfă-bani şi el un zdrahon tuciuriu inconfundabil de 1,85 m / 110 kg, cam de aceiaşi vârstă, cu fişă de atribuţiuni complexă (gardă de corp, ţine de “şase”, scanează toate figurile interesante în mişcare şi staţionare, primeşte marfa de la centru venită auto cu pilot cunoscut şi varsă încasările, supraveghiază sporadic, de la distanţă, automobilul propriu parcat regulamentar la 50 m, dispune asupra scurtelor pauze când se retrag în auto, primeste întăriri la supraveghere-mascare, etc.). Se lucrează 10 ore / zi în sezonul de iarnă, începând cu 8:00 am, indiferent starea atmosferică.În perioada anali
    zată (ultimele două luni ) nu au fost incidente importante. .Domnul Preşedinte, cu trecutul său contrabandist, ar comenta mult mai subtil, dar acum e foarte ocupat de influenţa razelor de lună asupra activităţilor subterane.
    Chiar ce’or face dăunătorii ăştia pe care îi finaţăm din guşă, cu atâta bănet ? Câteva nuvele tot mai scot eu din timpul irosit, sau un roman al românului constrâns să suporte minorităţile cu infracţiuni majore (evreii fiind şi ei renumiţi în potlogării ).
    Veţi fi priceput dumneavoastră că nu v-am spus decât un centimetru din kilometrul cunoscut şi înregistrat pe diferite suporturi.
    Soluţia : lăsaţi-vă toţi de fumat că ei tot ce ştiu vor face !

  7. Motto :”Era pe când nu s-a zărit,
    Azi o vedem, şi nu e”

    Replică

    Şaua nu-i sculă de fală pe Calul Troian
    (Taina vidanjei aduse de tine pe şir indian).
    Elada datoare vândută se uită cu milă la Boc
    Finanţele noastre secate, acum sub obroc.
    Amarnic lingi ciotul canin crezând că-i ciubuc,
    Nălucă e ţara bătrâne ce eşti doar un.. « cuc”.
    Reptilă ! confunzi cu lătratul îndemnul la luptă,
    Arunci cu fecale-n români, din mintea ta suptă.
    Doar învăţaşi “la gât cravata cum se leagă, nodul”
    Oricum tu eşti prea slab să „fericeşti norodul”.
    Vineri e bine să posteşti că s-a născut Titanul,
    E sărbătoare la români; EL ne-a cântat aleanul.
    Ar fi zdrobit orice tiran, de-l inghiţea oceanul.
    Naive poţi tu să pricepi ce-i spune glia-n şoaptă?
    – Urăsc “orânduiala cea crudă şi nedreaptă !”

  8. Ba cal ba şa

    Vă place Udrea, ce se vrea pe şa?
    Răspunsu-mi sincer e: aşa ş-aşa.
    La drept vorbind îi stă mai bine-aşa
    Cum cheia e-n enigma „Bacalbaşa”!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s