Mile Carpenisan

M-a socat vestea plecarii dintre noi, atat de devreme, a lui Mile Carpenisan. A fost un profesionist de exceptie, un jurnalist curajos si o constiinta lucida care s-a incapatanat mereu sa gandeasca liber. E prea nedreapta aceasta plecare prematura ca sa mai pot spune ceva. Dumnezeu sa-l odihneasca in lumea celor drepti! Sunt alaturi de sotia sa si de familia indoliata si le transmit sincere condoleante!

Anunțuri

22 de gânduri despre “Mile Carpenisan

  1. Cei care RĂMÂN şi după ce pleacă… şi printrr ei, Mile, Mile al nostru…

    Vetar dokono senke spopada
    Huk u ambis tisine propada
    Jedne noci k’o ova, znace Bog
    Doslikacu portret zivota svog…

    Dumnezeu să-l hodinească-n pace!

    RESPECT !

  2. O durere sfasietoare, azi se implinesc 23 de zile de cand copilul meu drag, iubirea mea, dragostea mamii a plecat in urma unui accident cumplit in Lugoj. Cum eu nu-mi pot reveni si de la o zi la alta durerea dvine ot mai mare asa imi imaginez si durerea celor apropiati ale lui Mile. Sper si ma rog din tot sufletul ca Domnul Dumnezeu sa-i aiba in paza Lui sa le dea lumina , dragostea Lui necuprinsa si fericire vesnica.
    Dumnezeu sa-i odihneasca in pace

    Ne e dor de voi iubirile nostre, sa stiti ca va vom iubi mereu.

    Florina

  3. Mile a fost una dintre valorile reale ale jurnalismului şi nu numai. Şi ca şi om a reprezentat cu frumuseţe valorile pe care fiecare ar trebui să le avem ascunse în noi: a fost un om care a ştiu dărui, care a ştiut să fie prezent, care a oferit compasiune şi înţelegere în locuri unde aceasta nu mai exista!

    Mile a vrut să salveze vieţi, dar nu a ştiut nici o clipă că va renunţa la a sa!
    Mare păcat, mare ironie ne mai joacă Cerul uneori şi cum ne mai goleşte Dumnezeu de oameni frumoşi…

    Dumnezeu să-l ţină lângă El aşa cum ar trebui ţinut un fiu bun şi un om de mare excepţie!

  4. “Am trait o viata plina, am calatorit pe fiecare cale a mea, dar mai mult, mai mult decat atat am facut-o in felul meu. Regrete am cateva, dar apoi…sunt prea putine pe care sa le mentionez. Am facut ceea ce trebuie sa fac si uite asa am trecut prin toate fara exceptie.
    Mi-am programat fiecare deplasare si fiecare pas pe care l-am facut pe drumuri laturalnice. Ah…si, mai mult… mai mult decat atat am facut-o in felul meu………
    Am iubit, am zambit si am plans, am avut partea mea la paguba, iar acum cand lacrimile au devenit substitut pentru bucurie ma uit in urma si ma amuz.
    Cand ma gandesc ca am fost capabil pentru toate astea si nu intr-un mod rusinos…e clar.
    A fost in felul meu. Si istoria o va spune.
    Mi-am asumat toate bunele si relele si pana la urma am mers pe calea mea.
    Da, e calea mea.”

    Dumnezeu sa te ierte si …. drum bun JURNALISTULE

  5. Dumnezeu sa te odihneasca in pace.Regret enorm plecarea ta,sincer sunt socata,insa oricum vei ramane pentru totdeauna in amintirea noastra.Condoleante familiei.

  6. cu durere in suflet imi scriu acum regretele. regret ca te-ai dus, om al jurnalisticii, al vremilor interesante ,al nostru. Eu personal nu am avut ocazia sa il cunosc,insa mi-am propus asta. Mi-am propus asta datorita prietenilor lui , care mi-au povestit atatea lucruri frumoase despre el. Totusi pot spune ca il cunosc deja pe jumatate, avand in vedere ca i-am citit captivantele publicatii. De asemenea acest om , indirect vorbind , mi-a aratat calea pe care vreau sa o urmez si anume : cea a jurnalisticii , a cercetarii continue.. R.I.P Mile Carpenisan . Alexandra [ jimbolia ]

  7. Sa te odihnesti in pace, „sarbule” asa cum cu drag a spus un jurnalist! Mile e asteptat in rai…dar egoismul nostru pur omenesc l-ar mai fi vrut printre noi, inca multi, multi ani! Acolo sus, nu o sa te mai dezamageasca nimeni si poate nu o sa mai simti tristetea din tara asta gri….

  8. Mile, imi pare rau ca nu am apucat sa ne mai vedem de ceva vreme… Sper ca ne vom intalni candva, desi… nu-s sigur ca merit sa ajung si eu acolo unde esti tu acum. Am fost colegi, ne-am certat, am mancat impreuna, ne-am luptat „pentru cameraman si masina” la Tele Europa Nova, acum vreo cinspe ani… Evident, ai castigat mereu, pentru ca aveai de ce… tu faceai transmisiuni din irak, eu faceam emisiuni cu banditi marunti de pe la noi… tu faceai corespondente din kosovo, eu- reportaje de la fabrica de zahar. acum, eu m-am retras din presa, ca e evident ca nu am ce cauta in breasla. si tu te-ai restras, desi aveai un loc de cinste!
    Mile, azi i-am povestit fiului meu cate ceva despre tine. Ce mi-am adus si eu aminte. A plans cu lacrimi mari si limpezi, suspina din greu, saracul de el. La 9 ani a inteles ca unii oameni pleaca prea repede dintre noi.
    Mile, jos palaria! Vorba unui antevorbitor: exista oameni care raman si dupa ce pleaca… TU esti unul dintre ei. Ai avut o viata intensa si, probabil, omul e „setat” pe un anumit numar de batai de inima, numar pe care tu l-ai atins mult mai timpuriu decat mine. ai avut o viata frumoasa dar cumplit de grea, iar asta are un pret, nedrept de mare, dar il are! Dumnezeu sa te odihneasca! Maine te voi vedea pentru ultima data, dar nu voi mai putea vorbi cu tine… PACAT, MARE PACAT!
    Vio

  9. Condoleante familiei! Acum ce mai conteaza….S-a dus! Acum este in ceruri…Vreau totusi sa-i spun ca imi pare rau ca nu a avut mai multa grija de el.Nu a fost suficient ca a fost un bun jurnalist, un barbat adevarat. Nu-mi place deloc expresia barbat adevarat…..Pe mine nu ma impresioneaza deloc astfel de afirmatii. Deocamdata ideea noastra de daruire este inteleasa gresit.A te darui total uitand de tine insuti inseamna prostie.Sa ne fie o lectie pentru toti.

  10. E trist, la asa o varsta sa mori. Sunt mai batran cu un an ca si el…si ma simt mult prea tanar pentru a ma gandi la moarte. Ce ciudata e viata….Parca astfel de vesti ne face sa fim mai cuminti….sa ne mai gandim…Imi pare foarte rau ca a murit! Dumnezeu sa il odihneasca si sa aline suferintele celor care i-au fost aproape!

  11. Iti multumesc si eu si parintii lui Mile pentru cuvintele frumoase. Stiu ca Mile te-a apreciat pentru ce ai reusit sa faci cu viata ta si stiu ca ar fi vrut sa-ti multumesc eu in numele lui.

  12. Draga Ramona, inca o data condoleante tie si parintilor lui Mile, imi pare nespus de rau – pentru el, pt voi, pt noi.. A fost un om cu totul deosebit, asa cum am spus. Am tinut la el si l-am admirat, chiar daca am vorbit, cred, doar o data in viata. Sper insa sa ne cunoastem cat mai curand. Iti doresc sa fii tare, puternica si sa poti trece- cumva – peste aceasta imensa pierdere. Inteleg tragedia si tristetea parintilor lui Mile si te rog sa le transmiti inca o data din partea mea toate gandurile mele bune, de compasiune, tristete si solidaritate. Nu stiu, nu prea imi gasesc cuvintele. In orice caz, as vrea sa stiti ca sunt langa voi. Dumnezeu sa il odihneasca pe Mile!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s