Raspunsul Comisiei Europene la interpelarea privind sprijinirea lucratorilor peste 55 de ani

  • Ieri, am participat la o dezbatere organizata de colegul Catalin Ivan, pe tema „Comunicarea în criză – Uniunea Europeană şi media”. Un ecou al discutiilor avute cu numerosii ziaristi romani prezenti la Parlamentul European puteti gasi aici.
  • Am primit raspunsul Comisiei Europene la intrebarea scrisa pe tema incadrarii in munca a cetatenilor peste 55 de ani. Ca o prima impresie, cred ca nu este suficient ca Uniunea Europeana sa-si stabileasca tinte ambitioase in plan economic si social, ci este nevoie de masuri concrete si eficiente care sa apropie realitatea din tarile membre de obiectivele stabilite. Dupa parerea mea, e o eroare absenta unei strategii coordonate la nivel european focalizate pe aceasta grupa de varsta si cred ca esecul Strategiei de la Lisabona pentru primul deceniu al secolului ar trebui sa reprezinte un avertisment in perspectiva aplicarii agendei Europa 2020.

In raspunsul Executivului european, se precizeaza ca de la lansarea Strategiei de la Lisabona din 2000, Comisia a invitat statele membre să ia măsuri în cadrul Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă în vederea promovării politicilor de îmbătrânire activă pentru lucrătorii vârstnici, ținând cont de diferențele care există între situația femeilor și cea a bărbaților. „În pofida progresului realizat, Comisia recunoaște că, în 2010, nu se va atinge obiectivul de încadrare în muncă a 50% dintre lucrătorii vârstnici și că este încă nevoie să se depună eforturi importante pentru a crește nivelul de încadrare în muncă în rândul femeilor”, se arata in raspuns, precizandu-se ca numai în cinci state membre s-a atins un nivel de încadrare în muncă de peste 50% pentru femeile vârstnice.

Nu pot sa nu remarc, inclusiv pe baza datelor furnizate de Comisie, ca, desi rata europeana a angajarii femeilor de peste 55 de ani a crescut cu aproape 10 procente intre 2000 si 2008, ajungand la 36,9%, exista un decalaj de aproximativ 20 de procente fata de barbatii cu loc de munca din aceeasi grupa de varsta, iar aceste diferentieri au fost puternic amplificate de criza economica. Femeile de peste 55 de ani se confruntă cu un dublu dezavantaj – de gen și de vârstă – în ceea ce privește accesul și menținerea pe piața muncii. Este o realitate care trebuie contracarata mai ferm.

De asemenea, la nivelul intregii categorii a cetatenilor intre 55 si 64 de ani e nevoie de masuri de stimulare a angajatilor si a angajatorilor pentru imbunatatirea prezentei pe piata muncii, in conditiile in care doar 45,6% dintre lucratorii varstnici aveau un loc de munca la debutul crizei, care, de altfel, a alterat grav aceasta situatie. Intre cei peste 6 milioane de cetăţeni europeni ramasi fara loc de munca în ultimii doi ani, lucrătorii vârstnici sunt printre cei mai afectati. Va reamintesc ca, la Consiliul European din martie 2010, a fost adoptat, între obiectivele principale pentru anul 2020, un prag ambiţios în materie de ocupare a forţei de muncă: o rată de 75% pentru femeile şi bărbaţii cu vârste cuprinse între 20 şi 64 de ani.

In raspunsul comisarului european Viviane Reding, se mai afirma ca Executivul comunitar „sprijină eforturile statelor membre de eliminare a elementelor disuasive care împiedică lucrătorii să muncească până la vârste mai înaintate, de descurajare a pensionării anticipate, de stimulare a învățării continue pentru a preveni pierderea competențelor, de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de menținere a stării de sănătate generale a populației adulte. Totodată, Comisia a evidențiat necesitatea de a promova elemente stimulative prin intermediul măsurilor fiscale pentru a îmbunătăți nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul lucrătorilor vârstnici și, în special, al femeilor care dețin cel mai scăzut nivel de participare pe piața muncii”, se arata in raspunsul Comisiei.

Anunțuri

Un gând despre “Raspunsul Comisiei Europene la interpelarea privind sprijinirea lucratorilor peste 55 de ani

  1. praf in ochi doamna Cretu.
    trebuie schimbat modelul de salarizare. cu vorbe frumoase si cu actualul model nu ajungem nicaieri.

    in Franta sunt niste chestii pentru protejarea in privinta concedierilor. dar asta nu este o solutie. stiu foarte foarte bine despre ce e vorba.

    cred ca in mod normal ar trebui schimbat modelul de progresie salariala.
    ma uitam, discrepanta salariala intre categoriile de varsta 20-30 si 50+ este undeva la 35%. cultura noastra de munca ne impiedica sa urmam ciclul biologic. or, dupa 50 de ani ori esti intr-o pozitie unde conduci o structura de minim 10 insi si atunci performezi, ori competentele tale nu mai pot fi ameliorate prin procesul de invatare si atunci nu mai exista legatura intre salariu si competenta.

    cum cresterile salariale se negociaza anual si sindicatele impun intotdeauna o crestere minima de salariu exista si un impact. cei de peste 50 de ani, cu cat imbatranesc, nu mai isi pot sustine salariul cu competentele acumulate si nici sa le improspateze nu mai pot. cand devine imposibil ca munca celor de sub 50 de ani sa completeze plusul salarial al celor de peste 50 de ani consecinta este ca acea companie sa incerce sa inlature (oh, ce rece suna … chiar imi pare rau) sursa de pierderi fixe din masa salariala.

    asta e o problema culturala. daca oamenii in general (inclusiv eu sau dumneavoastra) am putea sa acceptam diminuarea salariala atunci cred ca seniorii ar putea sa reziste mult mult mai mult in cadrul companiilor care fac planuri de concedieri in masa. dupa aceea cu atat mai mult nu isi gasesc de lucru in alta parte.

    din pacate nimeni nu accepta acest lucru… sunt niste precedente de exceptie in germania (doar in germania) unde s-a intamplat ca in unele companii private sa se accepte reducerea de salarii prin negociere individuala. ar mai fi austria unde s-a negociat scaderea numarului de zile libere la nivel global.

    de asemenea, societatea e atat de tembela incat nu accepta regresul de functie. cel care trece de la director la sef de serviciu patimeste ironiile colegilor, cel care trece dintr-o pozitie de sef de proiect in cea de inginer sufera ca un caine etc…

    va amintiti valul de sinucideri care a fost la noi in urma concedierilor de la inceputul crizei anilor 90? dupa aia am invatat (cu forta) ca a fi concediat nu e un motiv sa mori. dar cu cate sinucideri am invatat lucrul asta? in mod normal ar fi trebuit sa existe un mecanism prin care oamenii sa fie obisnuiti cu ideea. organism care nu a existat. cred ca asta ar trebui invatati oamenii acum. ca dupa progresie urmeaza si regres. ca nu poti avea totul. cand esti tanar nu poti avea experienta, cand esti matur ai experienta dar nu mai poti invata asa repede, cand esti batran daca esti prea scump si compania are probleme tu esti dat afara primul.

    cred ca e rolul stangii sa impuna o viziune clara asupra acestei categorii de varsta si cum trebuie facut asta. (vorbesc de centru-stanga, nu de zabaucii aia marxisti sau ecologisti care bat campii cand vine vorba de economie).

    dreapta se bazeaza doar pe piata si traditie. piata are niste reguli, traditiile altele. implicit clashul intre acestea doua duce la suferintele angajatilor de peste 50 de ani. asta e hiba numarul 1 a dreptei europene. (a doua hiba ca ordin de marime este faptul ca la dreapta se considera ca lipsa de reguli pentru o piata inlesneste competitia. or tocmai faptul ca nu exista reguli nu asigura conditii egale competitorilor de talii diferite. despre asta om discuta alta data).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s