De ce nu ieşim din criză?

„Europa emergentă şi Asia Centrală au revenit pe creştere, dar există temeri privind şomajul şi durabilitatea expansiunii economiei… Redresarea nu s-a simţit la fel în toate statele. Croaţia, Letonia, Kîrghistan si România încă nu au revenit pe creştere”. Am citat din declaraţia vicepreşedintelui Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală, Philippe Le Houérou. Sigur, la Bucureşti nu s-a aflat despre asta, noi, din noiembrie 2009 ieşim la fiece trei luni din criză, după cum evoluează umorile şi interesele propagandistice ale celor de la putere, în special cele ale preşedintelui Traian Băsescu.

Sub titulatura „Europa emergentă” se ascund, de fapt, Europa Centrală şi de Est, adică în principal fostele ţări socialiste. Deşi unele ţări din zonă, precum Rusia şi Polonia, au reuşit performanţe onorabile în condiţiile date, această criză a scos în evidenţă slăbiciunile structurale ale economiilor lor, faptul că nici după două decenii de „reforme” economice  (ghilimelele sunt justificate de faptul că reformismul a fost mai degrabă un alibi pentru a justifica transferul, adesea fraudulos, al proprietăţii publice în mâini private) ele n-au reuşit o restructurare a aparatului productiv, ba, mai mult, s-au trezit transformate în pieţe de desfacere pentru alţii.

Creşterea economică a fost înşelătoare, pentru că s-a bazat pe consum, în principiu un lucru care nu are de ce fi condamnat, dar acest consum a fost finanţat nu din bani proveniţi din creşterea reală a puterii de cumpărare a cetăţenilor, ci din credite de consum. Acum, când criza financiară şi economică s-a transformat într-o criză a datoriilor publice, obligând guvernele să adopte programe de austeritate, ce scad dramatic puterea de cumpărare şi investiţiile publice, acest motor al relansării economiei nu poate fi folosit. Iar dezindustrializarea face ca aceste ţări să nu poată fi puternic orientate spre export, care să compenseze scăderea consumului intern.

Sincer vorbind, nu doar statele din zonă au de meditat asupra politicilor economice promovate în ultimii douăzeci de ani, ci şi organismele financiare internaţionale, FMI şi Banca Mondială, cele care au oferit suportul ideologic şi fondurile asociate pentru implementarea reformelor economice necesare trecerii la economia de piaţă. FMI a rămas în urma Băncii Mondiale, din acest punct de vedere. Aşa cum arată situaţia României, vechile reţete al Fondului, care şi-au dovedit cu prisosinţă inadecvarea în ultimii douăzeci de ani au fost scoase de la naftalină şi în cazul actualei crize. Cu efectele care se văd, cel puţin în cazul României.

Banca Mondială, care, prin natura funcţiilor sale, este mai apropiată de realităţile economiilor ţărilor în care derulează programe, şi-a schimbat mult abordările şi priorităţile în aceeaşi perioadă, şi se concentrează asupra aspectelor care pot avea cel mai mare impact asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor. Dovadă stă faptul că  pentru a ajuta statele lovite de criză din zonă, Banca Mondială şi-a dublat nivelul de creditare, de la 3,9 miliarde de dolari în perioada 2000-2008, la 9 miliarde de dolari în anul fiscal 2009. În anul fiscal 2010, creditele oferite de BM sunt estimate la 11 miliarde de dolari – 10,5 miliarde de la Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD), şi 0,5 miliarde de dolari de la Agenţia Internaţională de Dezvoltare.

Din discuţiile avute cu reprezentanţi ai Băncii Mondiale se desprinde îngrijorarea lor faţă de faptul că, în multe ţări membre ale UE, şi nu doar în rândul ţărilor care au aderat recent la Uniune, se regăsesc aspectele economice şi sociale ale subdezvoltării. Şi asta spune multe despre contrastul dintre iluziile noastre de la începutul anilor 90, în materie de dezvoltare economică şi de bunăstare individuală şi naţională, şi realităţile zilei. Realităţi care ne obligă să ne re-gândim modul în care ne structurăm priorităţile şi politicile publice în materie economică şi socială. În acest proces Banca Mondială ne poate fi un bun partener, fie şi pentru faptul că nu se rezumă la aspectele strict economice ale problemelor şi are o sensibilitate crescută faţă de aspectele sociale. Iar şomajul este acum de departe cel mai penalizant fenomen, atât economic, cât şi social. El, mai ales în cazul în care este şomaj de lungă durată, accentuează sărăcia şi fenomenele asociate ei.

România trebuie să-şi propună reducerea şomajului, ca obiectiv prioritar al oricărui program de relansare economică. Economia românească nu este capabilă să genereze locuri de muncă. Pe hârtie avem puţini şomeri, raportat la media europeană. Dar e DOAR statistică. Realitatea economiei este alta. Şi trebuie schimbată prin politici adecvate, nu cu sloganuri de doi bani.

Câtă vreme ne uităm doar la „agregate macro-economice”, fără să ne pese de faptul economic real, nu vom ieşi din criză, rămânând excepţia care arată pericolele proastei guvernări. 

Anunțuri

6 gânduri despre “De ce nu ieşim din criză?

  1. Romania se afla in criza structurala. Acest stadiu nu poate fi depasit mai devreme de zece ani. Numai in zece ani de acum inainte am putea incepe o dezvoltare reala si acest lucru se poate intampla numai daca Romania va beneficia de conditii favorabile si daca in acesti zece ani va aplica masurile potrivite pentru eliminarea efectelor adverse ale guvernarilor dintre 2004-2010 (cu precizarea ca PDL in frunte cu Traian Basescu a fost o formatiune politica nociva in proportie de 80%, nocivitatea celorlate forte participante la actul guvernarii rezumandu-se la anumite persoane si grupuri). Conditiile minime pentru redesare sunt clare: eliminarea mafiei PDL-iste si a grupurilor afiliate, si impumuturi pe termen lung si foarte lung in conditii decente pentru a putea plati datoriile pe termen scurt si mediu astfel incat populatia saracita a Romaniei sa fie protejata. Simultan trebuie create locuri de munca prin infiintare de companii de stat si sprijinirea creerii locurilor de munca in mediul privat. Statul minimal trebuie inlocuit de statul intreprinzator.

  2. In numele „flexibizarii” pierii muncii, FMI a impus Guvernului Romaniei modificarea Codului Muncii, care in noua forma ii va avantaja pe angajatori. Nu inteleg de ce FMI impune acesta decizie acum, cind deja sunt mari probleme cu somajul si locurile de munca. Nu se putea astepta pina cind exista crestere economica? Mi se pare o conditionare fara cap, absurda si cu efecte economice proaste.

  3. @Karakas> in logica imuabil ultra-liberala a FMI, avantajarea angajatorului, prin mijloace fiscale dar si tinand de usurinta de a reduce posturi, il va incuraja automat pe acesta sa faca angajari, micsorandu-i riscurile in caz de criza.

    Politica s-a dovedit falimentara, pe termen lung, majoritatea sistemelor care au trecut de la logica sociala a unui loc de munca sigur si, implicit, scump pentru angajator, la unul nesigur si mai ieftin, inregistrand numai restructurari masive, in special in sectorul industrial si energetic, neurmate de start-up-uri masive si angajari in alte sectoare.

    Nici macar cobai nu mai suntem, caci experimentul a fost deja facut, refacut si a esuat de fiecare data. Suntem pur si simplu victimele unor descreierati, ale ambitiei si lacomiei lor nemasurate. Daca pe Ceausescu l-am impuscat, pentru a pastra proportiile, pe astia ar trebui sa ii jupuim de vii si sa ii fierbem in ulei de Sfintele Pasti.

    Sunt de acord totalmente cu un coleg din blogosfera, exasperat zilele trecute de capacitatea neintrecuta a romanului de a pleca, umil, capul si de a inghiti fara cracnire. De data asta, insa, plecatul nu ajuta cu nimic. Sabia vine, nemiloasa si il taie. Vorbim in primavara. Ma refer la cei care au sa supravietuiasca iernii.

  4. E simplu, nu ieşim din criză din cauza dezastrului economic promovat de clientelismul politic al FSN, FDSN, PSD, bazat pe sindromul CORA (Cumetri-Odrasle-Rude-Amante) care a infectat timp de două decenii toate structurile României. Astăzi, altă camarilă continuă jaful pe acelaşi model, aceiaşi bandiţi, sub alt nume de partid: PLD, PD, în fine, alte ghene de gunoi cu aceeaşi duhoare. Concluzia: ţara este condamnată. Nu mai e nimic de făcut.

  5. apropo de criza Corina, am citit astazi presa (stii ca nu pot asculta la tv, decat sa citesc ce scrie in barele de jos) si aflu ca guvernul vrea sa taie/micsoreze alocatiile de handicap din 1 ianuarie 2011. Eu fiind persoana cu handicap, iti dai seama ce am simtit cand am citit. Bun. E criza, inteleg daca e temporar, macar am loc de munca. Citesc mai departe si aflu ca, daca am si venituri de asemenea, atunci alocatia va fi si mai mica, pt ca realizez deja un venit. Or, asta imi suna a discriminare. Numai eu si familia mea stim cate eforturi am depus sa traiesc normal, sa fac scoli normale, s afunctionez in societate conform regulilor/normelor, sa ma descurc ft bine etc etc…. si, cu atat mai mult, dau randament mai mare la serviciuu si in general, dorind sa demonstrez ca pot fi mai buna decat ceilalti, sa suplinesc cumva prezenta deficientei mele auditive. Si vin astia si sucesc tot!! Atatea eforturi in viata, si pentru ce!??! ca mine sunt mii si mii. De acord, se poate si mai rau, sunt oameni care nu au nimic, desi sunt normali si nu au niciun handicap. De acord. Dar privind si prin prisma altora, caci vad zeci de cazuri ft grave…. pai unde vor ajunge? Dar privind prin prisma mea si a eforturilor mele si familiei mele pt mine din toti acesti ani si din prezent, e dureros…. si atunci ce se tot bate apa in piua pe tema reintegrarii profesionale si ajutor din partea statului/tarii/sistemului daca sistezi indemnizatia de pers cu handicap sau o conditionezi in functie de venit, sau daca ajungi ca acum nu stiu cati ani s ate uiti la persoanele cu handicap, ca la … nici nu gasesc un termen potrivit. Corina, la CE se aude ceva legat de acest segment, de pers cu handicap, legat de indemnizatii etc??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s