Cine se scuză…

Incredibil ce se întâmplă în Parlamentul României! Marţi s-a votat, practic în unanimitate, o lege prin care TVA la o serie de produse alimentare de bază scade la 5%, iar pensiile sub 2000 de lei nu vor mai fi impozitate. Pentru adoptarea ei au votat şi miniştrii Muncii, Finanţelor şi Dezvoltării. La nici 24 de ore deputaţii PDL descoperă cu stupoare că au votat „greşit”. Ceea ce a urmat ţine de aplicarea vechiului proverb: „Cine se scuză se acuză”. Ei bine, scuzele deputaţilor PDL sunt absolut ruşinoase. Şi jignitoare pentru cetăţeni, care sunt trataţi drept proşti, fără nici cea mai mică ruşine.
 
Sigur, este jenant să te afli în situaţia în care votezi  împotriva propriului guvern şi să spui că nu ştii ce ai votat, că nu ţi-au spus consilierii sau alţi activişti de partid, care au misiunea să te tragă de mânecă. Mai mult, la câteva ore de la vot, când legea nici măcar n-a fost promulgată, te apuci să faci legi care să le anuleze pe cele tocmai votate.
 
Roberta Anastase şi ceilalţi din PDL au reuşit să creeze un haos total în activitatea de legiferare. Ignorarea tuturor prevederilor regulamentare, votul la comandă, care exclude parlamentarul din procesul de elaborare a legii, absenteismul, lipsa oricăror cunoştinţe de tehnică legislativă, toate astea au dus parlamentarismul în impas.
 
Cred că este momentul să tragem linie şi să vedem ce-a produs „reforma sistemului de vot”. Câtă vreme demnitatea de parlamentar poate fi cumpărată, şi nu e cazul să dau acum exemple, episoade de acest gen se vor repeta tot mai des. Ce facem: netezim drumul aventurierilor care vor revenirea la regimul partidului unic? Ne batem joc de jertfa celor care au murit în decembrie 1989 pentru ca noi să fim liberi şi să trăim în democraţie?
 
Acum trebuie să vedem ce se va întâmpla în continuare. Ce va face Preşedintele României? Va respinge legea şi o va trimite din nou în Parlament? Pe ce motiv? Pentru că deputaţii PDL nu ştiu pe ce lume trăiesc? Pentru că a invoca inutilitatea legii sau lipsa de mijloace pentru aplicarea ei este rizibil şi ar adăuga noi bile negre bilanţului şi aşa întunecat al lui Traian Băsescu.
 
Suntem într-un nou impas de genul celui apărut după votarea legii creşterii salariilor celor din învăţământ. Nici acum nu am ieşit din acel impas. Presupun că nu vom ieşi prea curând nici din acest impas. Cetăţenii, care aşteptau prevederile acestei legi, pentru a putea trăi un pic mai bine, vor fi victimele ping-pongului între palate, care nu va lua sfârşit prea curând. Şi victimă va fi democraţia, dar cum ea este ceva abstract pentru cei mai mulţi, nu-i vom simţi lipsa decât după ce nu ne vom mai bucura de ea.   
Anunțuri

13 gânduri despre “Cine se scuză…

  1. Pingback: Cum sunt tratati alegatorii de alesi PDL « Popateapa's Blog

  2. Pingback: Eroarea din prostie!!!?? « Popateapa's Blog

  3. nu ma mira. oricum si-au gasit candidat , de dreapta cica:
    :))
    Cuvântul Partidului

    Cuvântul tău în mine-l simt suind tăcut

    Cum primăvara-n arbori puternic seva suie;

    Când soarele meu tânăr în zori a apărut,

    Colindă peste câmpuri cu raza lui gălbuie.

    Copaci uscaţi de iarnă, cu trunchiul negru frânt,

    Mai stăruie, şi ceaţa în preajma lor se-aţine.

    Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt

    Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.

    Privesc prin ani ca printre perdele verzi de ploi;

    Eroi de altădată răsar în depărtare,

    Plecaţi odinioară. Acum se-ntorc la noi,

    Sub faldurile-acestor drapele-nvingătoare.

    (…)Partid iubit! Şi-atuncea cuvântul tău arzând,

    Mă va chema pe drumul victoriei depline,

    Cuvântul tău în luptă e singurul cuvânt,

    Al cărui fulger timpul l-a împlântat în mine.

    (A.E. Baconsky, „Cuvântul Partidului”, „Gazeta Literară”, anul II, nr.49, joi 8 decembrie 1955, p.1)

    Colocviu cu inima mea

    Nu mă întreb partidul cum să-l cânt;

    El a pătruns în cântecele mele

    Ca soarele-n pădure, ca un vânt

    Gonind pe boltă norii prevestitori de rele.

    De mult a fost? Anii se duc sau poate

    Ca fluturii-n gogoaşe se închid –

    Un tânăr se-ntâlnise prin cetate

    Cu flacăra lozincii de partid.

    (…)Nu mai cunosc torentul –

    Mă uit şi nu mai ştiu,

    Al cui e chipul tânăr dintr-o poză…

    Anii trecuţi în lupte mari, înscriu

    Singura, marea mea apoteoză.

    (…)Nu mă întreb partidul cum să-l cânt

    El m-a pătrns cu fulgerări de stele,

    Incendiind, iluminând,

    Codrii de mai ai tinereţii mele.

    Şi de atunci cu fiecare rând

    Ce-l scriu, cu fiecare răsuflare,

    Chemarea lui în mine-o simt arzând

    Şi-o strig la poarta lui viitoare.

    (Anatol E. Baconsky, „Colocviu cu inima mea”, „Gazeta Literară”, anul II, nr. 45, joi 10 noiembrie 1955, p. 3)

    Pe Lenin am să-l pot vedea

    De mult îmi stăruie un gând:

    Pe Lenin cum să-l văd dormind

    În Mausoleul lui, departe, pe care-l văd în câte-o carte

    Sau despre care-mi spun prieteni întorşi în ţară de curând –

    Să-l văd cum odihneşte lin,

    Sub semnul vremii care trece,

    Când iarna-şi pleacă mâna-i rece

    Pe zidul-naltului Kremlin.

    (…)Ce-i care-au fost ne povestesc

    Cum oamenii în valuri cresc,

    Spre Mausoleu, din zi în noapte,

    Păşind uşor, vorbim în şoapte;

    Din toate colţurile ţării veniţi,

    Acolo se întâlnesc.

    De-i timp frumos ori mohorât

    De-i frig, de-i ploaie ori zăpadă,

    Pe Lenin vin mereu să-l vadă

    Cum odihneşte liniştit

    Bătrânii îşi aduc aminte

    De vremurile dinainte

    Când glasul lui, vestind victorii,

    Chema la luptă muncitorii

    Şi parcă vorbele-i de-atuncea şi-acuma

    Le răsar în cuvinte.

    (…)Afară neaua a-ngheţat

    Şi viscolele-n zbor străbat

    Şi undeva-n Kremlin o rază de fereastră luminează –

    O văd mineri, soldaţi, colhoznici, vreun activist îndepărtat

    Acolo Stalin rând pe rând

    Căi noi spre comunism croieşte

    Şi ceas cu ceas îşi împlineşte

    Cutezătorul jurământ

    O, ne-ncetat voi aştepta

    Pe Lenin – când să-l pot vedea,

    Să-i spun că razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare,

    s-aprind arzând mereu mai tare şi luminează-n ţara mea!

    Un gând îmi stăruie mereu

    Dar calea-i grea şi-ndepărtată

    Şi nu ştiu de-am să ajung vreodată

    Să-l văd dormind în Mausoleu.

    (…)Şi târnăcoapele când bat

    Şi stânca din adâncuri frântă

    Şi apele când se frământă

    Vorbesc de Lenin ne-ncetat.

    Şi-atunci când vom sfârşi cu bine,

    Vor geme apele bătrâne

    Şi vor zbura prin mii de fire lumini cu taza lor subţire,

    Luminând câmpii şi sate, mişcând tractoare şi combine,

    Atuncea ştiu că-n faţa mea

    Printre căderile de ape

    La fel de viu şi de aproape

    Pe Lenin am să-l pot vedea.

    (februarie 1952, A.E. Baconsky, „Pe Lenin am să-l pot vedea”, volumul „Cântece de zi şi de noapte”, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954, pp. 46-49)

    Lenin la Şuşenskoe

    (…)În satul acela aruncat pe întinderile îngheţate,

    Ţăranii l-au cunoscut atunci pe Ilici şi l-au iubit

    Pentru că el le aducea flacăra adevăratei vieţi

    Care trebuia să vină

    Şi le vorbea despre traiul lor necăjit

    Când seara cobora înroşind zăpezile nesfârşite

    Şi, pe câmpii, urletele lupilor tăiau liniştea în bucăţi mari

    Lenin, în mijlocul ţăranilor,

    Spre inima lor cu bătăi limpezi şi curate,

    De câte ori vorbea, ochii i se aprindeau

    Şi pe fruntea înaltă lumina zvâcnea

    Ca soarele într-o pădure de brazi –

    Lumina care a purtat la luptă pe oamenii muncii,

    Care îi poartă şi azi

    Şi care îi va purta mereu până când

    La orizont se va vedea ultima nemernicie arzând.

    (…)Primăvara, pe acolo, venea aproape neobservată;

    Zăpezile mai rămâneau până târziu, în vară,

    Şi Lenin, cu ţăranii din Şuşenskoe,

    Se pregăteau să serbeze ziua de 1 Mai.

    s-au adunat şi el le-a vorbit

    mai aprins ca oricând.

    Tăceau toţi – doar la sfârşit

    Unul a-ntrebat: «Spune-ne Ilici,

    Când vom serba liberi această zi, spunene-ne când»?

    Şi Lenin, îngânduerat, le-a răspuns: «Cât de curând».

    Am încercat să-l cânt pe marele Ilici

    În Siberia de atunci, îndepărtată şi tristă,

    Când într-o seară renii l-au adus,

    Surghiunit de nemernicia ţaristă.

    Dar pentru Lenin oricare liră e atât de săracă!

    Pe el îl vor cânta întotdeauna faptele lui mari

    Şi timpul îl va cânta mereu –

    Bătând în pădurile adânci de stejari.

    (Anatol E. Baconsky, „Lenin la Şuşenskoe”, volumul „Poezii”, Editura pentru Literatură şi Artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., Bucureşti, 1950, pp. 84-86)

  4. Cine crede ca tara este guvernata de Cabinetul de ministri ai lui Boc e inca un romantic. Degeaba ii criticam pe guvernanti, ei nu exista decit pentru showul politic romanesc.

    Am cedat odata din suveranitate cind am aderat la UE. Politicile agricole, comertul, justitia, politicile de mediu si tot ce tine de acquis-ul comunitar. Politicile de aparare ale Romaniei sunt formulate prin prisma pozitiilor comune din NATO. Domeniul Afacerilor Externe este probabil 90% concordant cu pozitiile statelor UE si va trebui sa se conformeze 100% conform Tratatului de la Lisabona, odata ce se presupune ca UE va vorbi cu o singura voce in domeiu. Politicile bugetare si fiscale sunt in mina FMI si unor grupuri trans-nationale cu o agenda putin cunoscuta (gen Comisa Trilaterala).

    In ce domenii mai poate Romania sa isi exercite suveranitatea? Sanatatea, educatia, cultura si turismul. Si poate politici sociale, dupa cum trage curentul (pe dreapta sau pe stinga) cind deschidem fereastra spre UE.

    Cine va veni la guvernare va trebui sa stie sa navigheze cu multa inteligenta si abilitate printre aceste conexiuni din Matricea la care suntem cuplati. Un joc politic multi-dimensional cu actori versati si cu o concurenta acerba, joc in care nu e loc pentru incepatori. Mai exact, politicieni de calibrul Corinei Cretu. Care nu sunt multi.

  5. Corina noastră,
    Cum bine spune şi colegul Karakas, NU sunt mulţi cei abili, dibaci, dar, Har Tatălui încă avem Politicieni, o Corina, un Iliescu şi-un Năstase şi un George Şerban şi… SUNT, chiar SUNT şi soluţii există, la fel căi, alternative la dezastrul gubernării B.U.B.A !!
    MOŢIUNEA VA TRECE !!

  6. p.s. CÂT DESPRE PĂCĂLICII, IPOCRIŢII, IMPOSTORII PEDELACHEI ÎN FRUNTE CU MÂRLANUL DE LA COTROCENI CARE NU E PREŞEDINTELE MEU…. DUPĂ GRATII, ACOLO LE E LOCUL , PUNCT.

  7. EROARE SAU OROARE

    – Micuţu, pricepi că e la două capete : dacă pică Moţi…e eroare (n-o promulg, retur), dacă trece Moţi… e oroare (şi-o “mulg” la sondaje, s-o aplice PAV). Hâ ! Hâ ! Hâ !
    – Dar dacă nu vor la guvernare, Şefu ?
    – I-o fac cadou fratelui scorpion Mihai Întâi, de aniversare (89 de ani la 25.10.2010), cu predare-primire de ziua Republicii pe 30.12.2010, că tot sa-ntors cu torsu-n sus, lumea !
    – Şi-a plecat Emil la coasă iulai, iulai, la…

  8. Personal cred că într-o sferă a lumii responsabile, partidele ar trebui să înceapă prin îndepărtarea neaveniţilor, printr-o mai bună selecţie la înscrierea în partid, prin promovarea în funcţii din interiorul partidelor şi în afara partidelor a oamenilor pregătiţi care chiar vor să facă şi altceva decât să iasă la număr prin ridicare de mâini.

    Suntem extrem de departe de normalitate, România a ajuns de râsul întregului univers cosmic.

    Observam şi eu că în întreg anul 1988 s-au făcut 15 legi mari şi late. În ziua în care parlamentarii nici nu mai ştiu ce au votat au fost votat cam 70 de plx-uri, din care multe au devenit lege. Se legiferează astăzi de peste 30 de ori mai mult decât în trecut şi asta înseamnă o mare instabilitate socială, o instabilitate pe care nimeni nu pare să o sesizeze.

    Repet, cred că partidele ar trebui să-şi păstreze doar oameni de calitate şi pe ceilalţi să-i îndepărteze din posturile de impact ale societăţii. Vreau să văd şi eu o clasă politică cu feţe demne, caractere puternice şi curate, o clasă politică care să-mi acorde respect ca cetăţean şi spre care să simt, la rândul meu respect. Să-mi fie cu iertare, dar cum pot privi eu cu respect pe cineva care spune „OUPS! Am greşit votul!”.

  9. Nu cred ca presedintele va promulga.Se teme de fmi si de aia nu poate.Ar fi vrut sa promulge,dar nu vrea fmi.El iubeste tara,tine foarte mult la pensionari,la bugetari,la copii,la someri,la handicapati,la bolnavi.El este presedintele tuturor romanilor,inclusiv al lui bercea mondialu`.Nu prea are timp sa discute cu invatatoarea aflata in greva.Agenda e incarcata,poate pe la sfarsitul lunii viitoare…dar stie de caz si se va implica.Sigur ca va fi prea tarziu,dar se va implica activ.Doar e presedinte jucator…

  10. DEŞT(EPTĂ-TE) !!!

    Ralu o deputată get-beget
    Detestă o mişcare din deget
    A ramolitului ieşit din formă
    (Operatorul votului la normă).

    Ca vărsător, bătrânul deputat
    Uitase că potenţa s-a vărsat…
    Că domnele te simt cum şezi;
    Cu ele nu se poate să trişezi !

    Veţi cugeta să demolaţi o lege
    Blufând, printr-o fărădelege,
    Înfricoşaţi, cum tot poporul
    Vă face semnul cu „arătătorul”.

  11. Un om e in coma ireversibila,nu mai are nicio sansa,e deconectat de la aparate,dar nu moare imediat,mai poate rezista doua saptamani,dupa ce moare, creierul mai functioneaza 37 ore.Ciudat si organismul asta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s