Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Adrian Păunescu!

Anunțuri

23 de gânduri despre “Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Adrian Păunescu!

  1. @Doamna Corina si All; imi cer scuze ca ma repet, dar m-am grabit cu postarea:

    Ne Mor Titanii

    A spune acum Vorbe, dupa ce Parintele Lor s-a stins din viata, ar fi o adevarata blasfemie.
    Sa Te Ierte Dumnezeu, Nemuritorule, Si Sa Te Odihneasca In Pace Si Tihna In Vesnicie!

    Ne mor Titanii tarii, se duc neconsolati,
    Ca lasa-n urma un pamant, condus de scelerati.
    Si c-ale lor povete si sfaturi de bun simt
    Au fost batjocorite si sfaramate-n dinti.

    Ne mor Titanii tarii, ne moare si cultura
    Batjocorita astazi greu, tratata doar cu ura.
    De clauni insensibili, lasi, ajunsi stapani pe tara,
    Traind doar prin osane si in fals, votati a doua oara.

    De ce va duceti, oameni buni, lasand in loc doar ticalosi,
    Mici epigoni de doi arginti, vanduti unor jegosi?
    Mai stati cu noi, nu va grabiti, locul in Rai asteapta
    Nu ne lasati flamanzi si goi, tratati ca o otreapa.

    Caci de n-avem paine si nici tol, al vost’ cuvant e hrana
    Ce ne mentine pe pamant ca o cereasca mana.
    Datori va suntem pentru tot ce vine din cultura
    Mai stati cu noi, nu va grabiti, suntem satui de ura.

  2. Imi pare foarte rau.Speram sa nu se intample nenorocirea asta,dar s-a intamplat.Nu cred ca trebuie judecat in nici un fel.Cred ca e cel mai mare,cel mai valoros,din ultimii…nu stiu cati ani,poate e mai mare si decat Eminescu,dar sa nu ma pronunt.Nu am de unde sa stiu.Acest om nu trebuie uitat,cum se intampla de cele mai multe ori la noi.Din pacate sunt si oameni de nimic ce se bucura.

  3. @ Corina Creţu
    Având în vede că poetul Adrian Păunescu este valoare naţională şi europeană, dacă puteţi, adresaţi câteva minute Parlamentului European înspre reculegere.

  4. Pingback: Adrian Paunescu va trai vesnic in inimile noastre « Hai ca se poate!

  5. S-A STINS UN OM , S-A NĂSCUT UN ZEU

    Apus la răsărit de soare
    Nu e o pură întâmplare ;
    O ştie numai Dumnezeu
    Că s-a născut un mare zeu.

    Să îl cinstim cum se cuvine,
    Acasă şi în ţările străine,
    Toţi de un sânge cu maestrul,
    De azi în cer, un zeu terestru.
    ––––––––––––

  6. SIMŢIRE

    E pudică natura, oprindu-se din striptis.
    Azi nu mai dă iubire şi nici baletul gratis.
    Veghează chipul dulce al celui cea cântat-o ;
    Răsfăţ de-ndrăgostită… Maestrul a lăsat-o !

  7. se apropie toamna sau noi ne apropiem de toamnă – oameni
    aruncăm pe noi câteva uitări,
    câteva zâmbete peste umăr,
    câteva frunze uscate în păr,
    pe buze brumă – de neputinţă

    oameni – a venit iarna sau noi am intr în iarnă
    mult prea înveşmântaţi cu nepasare
    la colţ de viaţă stau atât de mulţi îngeri
    ei, tac în timp ce din aripi le cad minutele, orele, zilele
    pe care noi le pierdem, iar ei le strâng încercând
    sa-şi cârpească zborul frânt – la ceasuri fragede
    ei, ţipă mut

    (stiţi voi…
    trupul zvâcnind a trăire – spasmodic
    genunchii în piept sau adânc în piatră – înfipţi,
    capul cu fruntea pe cer – picurând sânge
    gura deschisă larg – cât pentru toate sunetele
    ce nu se aud,
    iar mâinile – se frâng în pumni – lacrimi
    ştiţi voi?)

    au venit şi au trecut anotimpuri
    au trecut şi au revenit nepăsări
    încă ducem prea multe veşminte inutile
    pe noi,
    în noi,
    cu noi,
    îngerii nu primesc niciodată nimic – adună
    ce le-a fost dat să fie

    ascultaţi cum s-a frânt un înger
    asemeni unui os
    înfipt adânc în carnea părinţilor şi a copiilor săi
    care şi-o smulg
    şi-o frământă
    în pumni,
    în palme,
    în degete
    poate li s-o mai plămădi iarăşi pruncul
    sau tatăl
    în timp ce ochii urlă,
    părul stă strâns în pumni lângă tâmple,
    trupul urlă şi se prelinge pe lângă noi,
    genunchii sunt zdrobiţi de atâta trântă
    gura e singura care e încleştată
    cu sufletul în ea!

    au trecut şi au venit speranţele
    sau
    noi trecem şi venim odată cu ele
    copacii se scutură sub noi,
    iar părinţii, copiii,
    părinţii-copii
    ne zboară odată cu toamna
    atât de sus,
    atât de departe
    atât de…”spre cer”

    Dumnezeu să te odihnească în linişte alături de cei mai frumoşi îngeri ai săi!
    Nu te vom uita niciodată poet plin de magia frumuseţii şi omeniei!
    Drum bun către stele Adrian Păunescu!

  8. Si gandul meu imi pare muritor,
    Precum e pasul pe nisip de trecator,
    Cand stau si ma gandesc cu neputinta,
    Ca nu poti fi mereu in biruinta…

    …Ca viata cere, da si ia mereu,
    Ca trebuie sa dam si tu si eu…
    Ca doar pamantul ne e leagan sfant
    Si Paunescu ne recita din mormant!

    Dumnezeu sa-i ocroteasca spiritul neinfrant!

  9. Târziu

    Când v-am rugat să-i ocrotim,
    Când v-am rugat a nu-i uita,
    N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
    Că-i o problemă foarte grea.

    Şi-am fost ridicol stăruind
    Şi-am încercat să vă mai spun
    Şi noi m-aţi învinovăţit
    Şi m-aţi considerat nebun.

    Şi eu v-am zis că nu e timp,
    Că suntem nişte pasageri,
    Şi voi aţi construit minciuni,
    Mai multe astăzi decât ieri.

    Şi-acum de ce vă bucuraţi
    De arta celor ce-au murit,
    Când voi i-aţi condamnat pe ei
    La trai pe muchie de cuţit?

    O locuinţă v-am cerut,
    S-o dăm artiştilor pribegi,
    Şi jaful vostru mi-a răspuns
    Cu literele unei legi.

    Acum, e gata casa lor
    Şi v-aţi putea şi voi mândri
    Că daţi o casă celor morţi,
    Deşi ei v-au cerut-o, vii.

    Târziu răspuns şi ipocrit,
    Artiştii au ajuns pământ,
    E gata casa vieţii lor,
    Dar locatarii nu mai sunt.

  10. Adrian Paunescu a sfarsit Jocul lui pe acest Pamant si a plecat ACASA!
    Ne tulbura orice plecare a unui om .Si cand acest om ne-a trezit constiinta de-a lungul vietii, plecarea lui ne tulbura si mai mult.
    In apropierea mortii ne dam seama ca meritam mai mult de la viata. Cine ne scrie destinele ?
    Destinul poetului Adrian Paunescu a fost scris de el insusi!
    A ars ca o Flacara pe tot parcursul vietii , razvratindu-se in fata constrangerilor si limitarilor din jur.
    Si flacara s-a stins !
    Ce putem spune?
    Ne bucuram ca ai ajuns ACASA, ne intristam ca suntem in dimensiuni diferite.
    Energia ta va ramane pe Planeta Pamant . Vei ramane langa noi sa ne inveti ca pentru a schimba ceva in viata noastra este nevoie de revolta, de revolta impotriva pasivitatii si nonactiunii.
    Du-te linistit Acasa , noi ne vom descurca, vom incepe SCHIMBAREA mai intai in propriul suflet si apoi in relatiile noastre. Te poti odihni acum , ti-ai indeplinit menirea pe acest Pamant !
    Esti iubit Adrian Paunescu!
    http://eulinterior.blogspot.com/2010/11/adrian-paunescu-plecat-acasa.html

  11. Ma gandesc la faptul ca sunt mandra ca m-am nascut in Romania,am crescut si am trait in regimul comunist….mi-a fost greu, mi-a fost foame, frig si am invatat la lampa,dar nu regret….de ce? pentru ca in aceasta perioada am participat la Cenaclu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.

  12. „Cu ochii arzand in orbite,
    Cu ganduri si simturi curate,
    Urmasilor te vom promite,
    Si te vom pazi, libertate.

    Din tine se naste furtuna,
    Ce-n panzele veacului bate,
    A noastra vei fi totdeauna,
    Si te vom iubi, libertate.

    Din lacrima cresti si durere,
    Si din umilinte-ndurate,
    Din lupta ce dreptul si-l cere,
    Si ne luminezi, libertate.

    Tu nu esti platita cu banii,
    In tine o inima bate,
    De tine se tem toti tiranii,
    Dar noi te iubim, libertate.

    Ca nu e lumina mai mare
    Si cer mai frumos nu se poate,
    Decat viata ta ce ne doare,
    Si-ti suntem ostasi, libertate.

    Tu nu ne indemni la huzururi,
    La trai consumat pe furate,
    Cinstita si buna de-a pururi,
    Tu dreapta te-arati, libertate.

    Tu birui poveri si dezastre,
    Cetate unesti cu cetate,
    Lumina a patriei noastre,
    Si sfanta ne esti libertate.”

    Adrian Paunescu – Oda libertatii

  13. Marelui Maestru al poeziei româneşti, Adrian Păunescu :

    Te plâng pe versurile tale sublime
    Românii din ţară şi de pe aiurea ;
    Lacrimi dezgroapă-n ritmuri şi rime ,
    Moştenind de la tine”Totuşi,iubirea” .

  14. PÂNĂ NU SE RĂCEŞTE

    Cine pune mâna, acum, pe drepturile de publicaţie a imensei şi supervaloroasei opere păunesciene, i-a pus Dracul mâna-n cap !!!

    p.s. Se văd, deja, dorsalele rechinilor…

  15. Cred ca in fata acestei impresionante manifestari a durerii unui popor (cei care n-au nici minima omenie de a-si reprima veninul in fata mortii se autoexclud), instituirea unei zile de doliu national, maine, in ziua inmormantarii poetului, ar fi o necesara recunoastere, fie si postuma, a talentului si rolului unic jucat in ultimele decenii de Adrian Paunescu nu doar in poezia romana, ci si in viata sociala si politica a tarii. Ar fi un gest de onoare din partea unei tari care si-a regasit mereu durerile si bucuriile, deznadejdile si sperantele in verbul lui Adrian Paunescu. Ar fi prilejul unei binevenite si atat de dorite de el regasiri nationale, dupa atata timp irosit in vrajba inutila. Ma alatur propunerii formulate de Adrian Nastase, Marius Tuca si Victor Socaciu ca maine sa fie declarat doliu national, in ziua inmormantarii celui mai mare poet roman al vremii noastre.

  16. Din crampeiele de informatii despre poet, cred ca incep sa inteleg ca el a trait in lumea lui, pe care si-a creat-o incepind cu anii ’70. Unii ar spune ca a fost un neadaptat, un copil cu suflet de aur, insa eu cred ca a fost un luptator pentru o societate mai buna, pentru justitie sociala, si pentru un alt tip de societate. Adrian Paunescu a perceput bine injustitia facuta poporului roman de catre cei mari si puternici. Nici comunismul, nici capitalismul nu au fost solutiile ideale, desi in comunism cred ca a avut o satisfactie personala mai mare, fiind tinar si avind posibilitatea sa transmita romanilor speranta in vremuri friguroase. Adrian Paunescu a fost si ramine deasupra vremurilor. De aceea trebuie perceput si recunoscut ca poet national.

    Condoleante familiei si pooporului roman pentru aceasta enorma pierdere.

  17. GÂNDURI

    – Mişcarea de Renaştere Naţională Adrian Păunescu ;
    – Sala Adrian Păunescu (actuala Sala Palatului) ;
    – Adrian Păunescu – brend de ţară ;
    – Patrimoniu Naţional – opera lui Adrian Păunescu ;
    – O sală dintr-o universitate să-i poarte numele lui AP ;
    – Strada pe care locuieşte să fie rebotezată AP.

    PA ! (Păunescu Adrian) maestru între maeştrii.


  18. Adrian Paunescu – Un gand de iarna
    Cînd primele ninsori or sa se cearna,
    Atunci va fi mai greu de cei plecati,
    Atunci sa cînti peste al vietii zat,
    Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

    Prin lume numai oameni de zapada,
    Un foc din vatra stînilor sa smulgi,
    Si, cu puterea disperarii dulci,
    Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

    Se vor asterne între noi vecernii,
    Din clopote cadea-vor chiciuri mari,
    Atunci visez, frumosa, sa apari
    La marile instante ale iernii.

    Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,
    Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

    Dumnezeu să-l aşeze în loc cu Lumină !

  19. DE NECREZUT

    În porumbelul alb de la Spitalul de Urgenţă
    Sa-ntruchipat sufletul pur eliberat, din trup
    Purtat pe braţe de voinicii epocii Hei Rup,
    Un semn Divin ce-l vom păstra cu sapienţă.

    Prezent şi câinele de pază până la cimitir,
    A dipărut (unde s-a dus?) ca vinul din potir.
    Ce straniu ! Toţi simţeau, la fel , că omul zeu
    De-acum e preluat spre infinit de Dumnezeu…

    P.S. Îregistrările confirmă, Maestre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s