Dor de Paunescu…

Am fost astăzi, intr-o „mini delegatie ad-hoc”, împreună cu Adrian Năstase si Titus Corlatean, să-i aducem un omagiu colegului nostru, poetul Adrian Păunescu. A fost toată viaţa lui un om de stânga, cu un discurs nu o dată radical. Această radicalitate nu i-a făcut prea mulţi prieteni, nici înainte de 1989, nici după. Dar a trecut mereu peste toate astea. Acum am văzut şi ce preţ a plătit pentru arderea lui. Mulţi spun acum că, dacă nu ar fi avut acest angajament politic, şi s-ar fi dedicat doar literaturii, ar fi fost mai câştigat. Eu cred că a fost un atât de bun poet pentru că s-a angajat, pentru că i-a păsat, pentru că a dat un sens social revoltei lui. Pentru că a fost şi un permanent revoltat.
Angajamentul politic al scriitorului, implicarea lui în viaţa cetăţii nu ţine loc de talent. Dar când există şi talentul, iar Adrian Păunescu a avut talent în exces, implicarea îi potenţează talentul şi poate da naştere unor capodopere. Sunt atâtea exemple în viaţa literară a secolului trecut, şi nu strică să ne aducem aminte de asta.
Lumea noastră nu mai înţelege şi nu mai apreciază angajamentul social al creatorului de artă. Acum totul este călduţ, lipsit de vitalitate, făcut doar să placă unui număr cât mai mare de oameni. Adrian Păunescu n-a fost aşa.
Eu l-am iubit, ca poet, şi l-am respectat, ca politician, am fost impreuna in Senat si nu o data am petrecut multe ore stand de vorba, mai ales despre soarta partidului de dupa 2004. Avea o sensibilitate de care nu ai fi crezut în stare o personalitate vulcanică, precum a lui. Şi mai avea o sinceritate a credinţei care lipseşte multor politicieni din ziua de azi.
Credea, in ultima perioada, că lumea l-a părăsit, era trist pentru că un sistem de vot rău întocmit i-a transformat în înfrângere victoria din circumscripţia lui. Îi lipsea lupta politică. Nu se vedea luptând doar cu trupul său. De asta a şi ajuns prea târziu la medici.
A avut o viaţă împlinită, şi mai ales a lăsat ceva în urma lui. Lumea nu-l va uita. Generaţia care a crescut cu poezia lui şi cu muzica promovată de el nu va lăsa în uitare opera lui, şi o va transmite generaţiei următoare. Dar de acum înainte ne va fi tare dor de Păunescu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Anunțuri

11 gânduri despre “Dor de Paunescu…

  1. Prin Adrian Paunescu, spirit fabulos, am cunoscut nume ca Serghei Esenin, Ion Alexandru, Stefan Augustin Doinas. El a fost cel care mi i-a arata altfel decat ii cunosteam pe Mihai Beniuc si Zaharia Stancu. Mi-a fost unul dintre cei mai importanti dascali, in ciuda distantei care ne despartea.
    Merita sa-i tinem Flacara vie!
    Dumnezeu sa-l ierte!

  2. DACĂ STÂNGA NU E, NIMIC NU E

    Valoarea poetului nu o confirmă critica literară, bârfa organizată sau manipularea, ea având un singur decident – poporul, care în cel priveşte pe Maestru s-a pronunţat tare de mult, nepărăsindu-l vreodată, contopindu-se cu acesta. Fenomenul Adrian Păunescu a dominat lumea culturală românească din ultimii 40 de ani iar dispariţia lui fizică determină o explozie socială care ar putea ea însăşi să fie o şansă pentru Romînia spoliată şi anesteziată.
    Jalnicul Băsescu Traian prezent ieri la catafalcul Maestrului cu un buchet de crini din care îi lipsea doar Crin, a urmărit stoparea căderii în sondaje, convins fiind că * dacă stânga nu e, nimic nu e*.
    MRNAP (Mişcarea Renaşterii Naţionale Adrian Păunescu) s-a declanşat, iar Maestrul *răstignindu-se pe cruce* a făcut-o tocmai că ne aflăm la hotărâtoarea răscruce a existenţei naţionale.
    Generaţia de oţel te salută, dragă Maestre !


  3. Cu lacrimi ti-as scrie, batrâna mea tara,
    Un cântec facut dintr-un lut absolut,
    Copii sa-ti creasca, dusmanii sa-ti piara
    Sa fii viitor si prezent si trecut.

    La tine eu vin înainte de lupta,
    Si stau în genunchi si iertare îti cer
    Si lancea îti jur sa-mi ramâna nerupta
    Si daca-mi ceri, pentru tine sa pier.

    Ce ochi de lumia, ce ochi ai tu MAMĂ,
    Pe noi în lumina si mila ne cresti,
    Si vorbele tale curate ne cheama,
    Din toate stravechile T;ari Românesti.

    Eu MAMĂ îti zic, dar aud ca-ti spun T;ARĂ,
    Cu lacrima-ti scriu nestirbit juramânt:
    Lumina din ochii tai buni sa ma doara
    Oricât s-o-ntâmpla sa traiesc pe pîmânt.

    Si cum sa te dau pentru alta pe lume?
    Comert cum sa fac cu un deal de stramosi?
    Al tau sunt eu T;ARĂ, cu fapte si nume
    Ca-n colt de batista pe steag sa ma cosi.

    Da-mi pietre sa car, da-mi pe limba tarâna,
    În oase rîstoarna-mi fiertura de stea,
    Acopera-mi ochii si taie-mi o mâna,
    Al tau sunt de-a pururi, tu, MAMĂ a mea.

    C-a fost adevar sau vis sau reclama
    De mic am aflat un cuvânt, Dumnezeu.
    Al LUI feminin îi esti tu, T;ARĂ MAMĂ,
    Puterea suprema a tot ce-i mai bun.

    Iubire deplina si fara conditii
    Nu-ti dau daca-mi dai, ci-s al tau fiindca sunt,
    Prin mine datori îti sunt înca scitii,
    MAMĂ, tu, T;ARĂ, CUVÂNTULE SFÂNT !
    MAMĂ ŢARĂ – PĂUNESCU

  4. (…) PĂDUCHE DE PACE, PARDON (…)

    „Pizmăneanu”, aidoma Mangafalei din Dămăroaia (acum devorată de viermii laţi), nu are profil, are doar o proiecţie-umbră a unei materii reziduale care cată unghiul favorabil obţinerii unui pisc în planul odihnitor al budei prin efectul de strangulare a muşchilor fesieri.
    În aceste condiţii e de prisos a spune că tragerea apei se impune ca înţeleaptă soluţie pentru a-l trimite în elementul lui pe acest „păduche de pace…pardon” (ca să-l citez pe clasicul AP-Maestrul).

  5. terminati … popor las si plin de falsa compasiune …
    La fel ati plans si la moartea lui Dan Spataru , Tatiana Stepa , Florian Pittis !
    Ce dracului , sunteti oameni , ganditi cu capetele voastre daca puteti !
    Nu mai luati ad litteram jegoseniile plangacioase ale mass-mediei !
    Cine isi va mai aduce aminte de el peste o saptamana?
    Voi , astia , piosii , sigur ma veti asigura ca niciodata ,,,
    Oare ?

  6. DE0ACUM SUNYEM MAI SARACI C-UN SUFLET , DE-ACUM SUNTEM LIPSITI DE-UN GAND…DE AZI IMI E MAI TEAMA PENTRU ARTA ….DE MAINE AM SA PLANG MAI MULTA ….
    ODIHNEASCA-SE IN PACE !

  7. DE-ACUM SUNTEM MAI SARACI CU-N SUFLET , DE-ACUM SUNTEM LIPSITI DE-UN GAND…DE AZI IMI E MAI TEAMA PENTRU ARTA ….DE MAINE AM SA PLANG MAI MULT ….
    ODIHNEASCA-SE IN PACE !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s