Provocarea de a fi român

Am fost invitată, azi, la dezbaterea organizată de doamna Sandra Pralong, la Teatrul Național. Din păcate, n-am putut să ajung, dar subiectul pus în discuție – provocarea de a fi român – mi se pare foarte important, pentru că se referă, în esenţă, la cauzele şi consecinţele unei crize identitare, venită din timp, şi pe care prăbuşirea comunismului n-a făcut decât s-o potenţeze.

Observ, şi nu-mi face plăcere, faptul că mulţi au ajuns să considere că a fi român este de-a dreptul un sport extrem. Cum la fel de contra-productivă este şi cantonarea într-un soi de excepţionalism, şi în bine, şi în rău, legat de români şi de problemele lor. Ceva de genul: „ca la noi, la nimeni!” Nu e adevărat: toate naţiunile europene trec prin astfel de crize identitare. E adevărat că în România ea este mai puternică, şi trăită mai dramatic de toţi, decât în Occident. Problema nu este criza, ci răspunsul la criză.

Este motivul pentru care cred că provocarea de a fi român constă în găsirea răspunsului potrivit pentru a depăşi criza identitară. Trebuie să ştim cine suntem cu adevărat, cu bune şi rele, ce putem şi ce nu putem face, pentru a ne putea, în sfârşit, compara corect şi fără frustrări sau prejudecăţi, cu ceilalţi.

Acest răspuns depinde însă de cât de corect înţelegem natura şi cauzele profunde ale crizei identitare, care nu este doar o toană, o simţire, o trăire subiectivă. Cauzele crizei sunt cât se poate de obiective, şi consecinţele la fel. Subiectivismul trăirii fiecăruia le poate doar amplifica, sau relativiza. Dar fără acţiuni concrete nu pot fi depăşite

Aş pleca de la faptul că, în nici cinci decenii, românii au trăit două schimbări dramatice de regim politic, de regim al proprietăţii, de sistem de valori morale şi etice. Sunt foarte mulţi români care au suferit o dublă schimbare identitară: din ţărani au ajuns muncitori, s-au rupt de un mediu, cultural şi de valori, au ajuns în oraşe, unde au trebuit să înveţe alte reguli, să aibă alt tip de relaţii inter-umane, ca apoi, după 1989, pe măsură ce reforma economică producea masiv dezurbanizare şi dezindustrializare, să se întoarcă în rural, unde găseau o lume schimbată, la rândul ei, pe care iarăşi n-o mai înţelegeau. Iar peste toate a venit un alt tip de construcţie identitară, aceea de cetăţean european, aflată şi ea la început, şi nu doar în România.

Ce anume poţi construi cu oameni care nu mai înţeleg bine cine sunt, care le sunt valorile, care este locul lor, care le sunt responsabilităţile, care le sunt drepturile? Câte dintre discursurile noastre frumoase despre orice găsesc un ecou în mintea şi în sufletul lor?

La rândul lor generaţia care a prins doar o schimbare de sistem, şi cea s-a născut în democraţie, şi se pregăteşte acum să intre pe piaţa muncii nu au scăpat de problemele identitare. Mai mult, şi aici mi se pare că avem cea mai mare problemă, se văd deja semnele unui soi de refuz al identităţii, în general, nu doar cel al identităţii de român. Sunt oameni care cred că a nu avea o identitate este un avantaj, pentru că îi scuteşte de efortul de a o construi. Sunt oameni care iau forma locului în care se află la un moment dat, fără ca asta să lase vreo urmă asupra lor.

Sunt şocată să văd cum oameni care au învăţat sau învaţă în Occident, care trăiesc acolo, nu înţeleg nimic din valorile care structurează societăţile pe care altminteri le admiră şi le dau de exemplu în ţară, în efortul lor de a justifica de ce nu se simt români. Nici francezi, nici germani, nici britanici, italieni sau spanioli nu pot fi, pentru că nu vor.

Aşadar provocarea de a fi român este provocarea de a ne construi identitatea, plecând de la un set de valori politice, morale şi etice, de la un proiect de viitor şi de la nevoia de normalitate. Nu va fi simplu, pentru că noi mai avem încă un handicap, de fapt două: un individualism dus dincolo de raţional, şi o cultură a supravieţuirii. O societate formată din indivizi care nu înţeleg sau nu acceptă să lucreze împreună pentru un bine comun nu este o societate normală, cât despre performanţă nici nu poate fi vorba. Iar strategiile de supravieţuire, într-o astfel de societate duc lucrurile către imposibilitatea de a construi normalitatea pe care o admirăm atât, chiar şi atunci când ni se pare plictisitoare, la societăţile occidentale.

De unde să începem să construim normalitatea? După ce am stat de vorbă cu destui români care au ales să plece din România şi să muncească în state din Occident, care mi-au spus că nu se întorc în România decât în momentul în care statul român va fi precum statele în care trăiesc acum, răspunsul mi se pare evident: de la reconstrucţia statului. Ne place sau nu, solidaritatea naţională şi socială nu este un fenomen spontan, ea trebuie organizată. Să nu o confundăm cu compasiunea: când ajut pe cineva, o dată, că mi se face milă de el, e compasiune. Solidaritate este atunci când omul în nevoie este încadrat într-un sistem care-l ajută să depăşească problemele, să-şi regăsească respectul de sine şi un loc în societate.

Iar cel mai firesc organizator al solidarităţii sociale şi naţionale este statul. Sigur, în acest moment, din motive pe care le cunoaştem cu toţii, statul este, nemeritat şi periculos, perceput ca un inamic al cetăţeanului. Dacă vom reuşi să împăcăm statul cu cetăţenii lui vom fi făcut un mare pas spre normalitate.

De ce statul? Pentru că el este gestionarul riscurilor colective şi, la urma-urmei, statul suntem noi. Statul român funcţionează cum funcţionează pentru că nouă nu ne pasă de asta, pentru că nu ne asumăm responsabilităţi. Asta este dincolo de ideologii, de stânga sau de dreapta. O democraţie nu poate exista în afara statului şi nici fără cetăţeni. O democraţie cu indivizi este un soi de sat al lui Potemkin, o formă goală de conţinut.

Trăind într-un stat normal, pe care noi îl vom fi construit, a fi român nu ne va mai părea sport extrem, şi nici motiv de frustrări  sau complexe de inferioritate. Şi nici crizele de identitate nu vor mai fi atât de dramatice ca acum.

  Altminteri sunt o mulţime de alte provocări cărora trebuie să la facem faţă, indiferent că suntem români sau nu. Umanitatea a avut permanent în faţă provocări. Până acum pare să se fi descurcat, de vreme ce există şi progresează. Ăsta este un motiv de speranţă pentru noi: dacă alţii pot, de ce nu ar putea şi românii?

Anunțuri

30 de gânduri despre “Provocarea de a fi român

  1. Subiectul este inepuizabil. Cred ca „modernizarea” statului pe model Basescu nu face decit sa atomizeze legaturile sociale, si acelea slabe, si sa salbaticeasca si mai mult pe romani, care asa cum spui, sufera de un individualism specific (dar urmare fireasca zic eu a unui sistem totalitar, si a unui alt sistem, capitalist, care a promis prea usor bunastare). Romania are nevoie de un stat social. Nu trebuie sa fim mai americani decit americanii, mai nemti ca nemtii, sau mai spanioli ca spaniolii. Putem sa preluam de la fiecare lucrurile care merita. Insa trebuie sa ne regasim ca natiune, si sa acceptam ca este nevoie de a sacrifica eul pentru binele comun. Premiza este insa ca „modelul Basescu” sa dispara din Romania, pentru ca acesti asa zisi „lideri” dau un exemplu foarte prost romanilor. Ei sunt principalii vinovati de starea execrabila a natiunii.

    Romanii sunt satui de politica si politicieni, si dupa cite vad, nu prea au incredere in nici o forta politica. Daca 59% au ajuns sa regrete comunismul, cred ca asta spune foarte multe. Dar, daca am putea sa o multiplicam pe Corina, cred ca am avea mult mai mul succes. E nevoie si de o reimprospatare a politicii cu lideri noi, mai tineri si mai entuziasti. Daca politicienii nu mai au entuziasm, cine sa insufle pasiune pentru tara?

    Multi politicieni se tem acum sa iasa la tribuna, la cei de stinga ma refer, pentru ca populismul regimului portocaliu a ruinat un tip de mesaj rational. Dar daca Victor Ponta s-a regasit printre demonstranti, si bine a facut, de ce nu continua sa vorbeasca oamenilor cu energie si apsiune despre o noua Romania, o Romanie de stinga, in care sa se regaseasca mai armonios toate segmentele sociale? Eu cred ca e nevoie de mitinguri pentru schimbare la ora asta. Romanii cred ca nu mai pot digera fineturi intelectuale. Poate insa ma insel…

      • Ma bucur c-am reusit sa te amuz. Gratis. Am vrut sa spun ca ar fi bine sa avem mai multi politicieni ca si Corina Cretu.

  2. Pingback: Basescu se sperie de cei care sunt impotriva lui si nu pot fi ‘cumparati sau arestati’ spune Victor Ponta pe blog « Hai ca se poate!

  3. Felicitari pentru editorial!
    Va rog sa-mi permiteti sa fac niste mici remarci.
    „După ce am stat de vorbă cu destui români care au ales să plece din România şi să muncească în state din Occident, care mi-au spus că nu se întorc în România decât în momentul în care statul român va fi precum statele în care trăiesc acum, răspunsul mi se pare evident: de la reconstrucţia statului.”
    Sunt de acord cu Karakas ca acest subiect, despre stat, despre modernizarea acestuia, este inepuizabil. Dar hai sa digeram si „fineturi intelectuale”! 🙂 (Karakas, te rog, nu te supara!)
    S-a tot vorbit despre asa ceva, modernizarea statului, reconstructia statului, fiecare partid, reprezentant al unui curent politic si de gandire, vine cu propria conceptie… Nu stiu cat este de practic sa tot vorbim atat despre acest subiect, cand, se pare, ca nu stim defapt cum trebuie sa procedem. Vedeti… Dvs. spuneati in postare despre dezindustrializare, dezurbanizare. Nu va contrazic. Dar nu cred ca este vorba numai de dezindutrializare; eu as spune ca este vorba de mai mult, de un declin economic profund care a condus la dezgolirea de continut a unei valori: munca. Cei care au plecat in Occident, au plecat acolo pentru ca sa munceasca si sa castige mai bine. Impinsi de nevoi. Pe cand aici, posibilitatile fiind foarte restranse, inclusiv cele ale unui salariu bun, munca a inceput sa nu mai fie privita la justa ei valoare. Vorbesc de ceea ce e aici, la noi. Deci, cu alte cuvinte, pentru omul care doreste sa munceasca aici, nu in alta parte. Ceea ce trebuie aici (subliniez, aici) este munca si organizare. Trebuie activitate. Si cred ca acest lucru e o premisa importanta si pentru modernizarea statului. Problema este ca si in privinta aceasta, a muncii, noi, uitandu-ne cu jind la alte tari, unde cetatenii o duc mult mai bine, incercam sa copiem modelele de acolo in privinta muncii, fara a ne gandi (sau chiar a stii) cum muncim noi, cum putem fi noi eficienti. Pentru ca, si lucrul asta e recunoscut, romanul nu munceste nici precum germanul sau englezul. Deci ce ni se potriveste si cum putem sa facem ca treaba sa mearga mai bine? Eu nu zic sa nu ne inspiram de la altii, dar, cred, ar trebui sa cugetam la ceea ce a afirmat Mircea Vulcanescu, si anume: „Tipicari si respectusi fata de absolutul imperativelor, acesti straini se mira cum de poate izbuti o administratie care umanizeaza norma, sau o intreprindere purtata in iures, energic, dar in perfecta neoranduiala?” 🙂 . Recomand tuturor aceasta carte: Mircea Vulcanescu – Dimensiunea romaneasca a existentei, editia 5, editura EIKON, 2009, Cluj-Napoca. Voi mai cita ceva interesant din aceasta carte, iata ce spune:” Cine se indoieste oare ca existenta e clara si logica pentru francez; adanca si nebuloasa pentru german; navalnica si dezechilibrata, dar plina de rezonante nostalgice, pentru slav;practica si individuala pentru anglo-saxon; ordonata si ierarhizata pentru chinez? Mediteraneanul are o viziune usoara si colorata a existentei, lipsita de tirania imperativelor. Nordicul, dimpotriva, o viziune dramatica, plina de tensiune interioara. Un lucru care ar trece neobservat pentru mediteranean, poate fi un prilej de catastrofa spirituala pentru nordic”. Iar ceva mai jos spune un lucru ce mi se pare foarte interesant: ” Taria spirituala a unui neam se masoara dupa gradul in care e in stare sa impuie altora perspectiva lui proprie a existentei, e in stare sa dezagrege pe a altora, s-o dezarticuleze, sa-i puna in evidenta lipsurile si, cu voie sau fara voie, sa faca pe strain sa incline spre chipul lui de a lua atitudine. Asta inseamna cucerire spirituala! Nu exista contact intre culturi care sa nu aiba asemenea consecinte. Si acesta este avantajul, dar si primejdia schimburilor intre culturi.”

  4. Foarte frumos ai scris Corina. Cred ca de astfel de activism avem nevoie noi la ora actuala, asa cum ai scris, deasupra ideologiilor de partid iar mai ales din partea ta sunt binevenite pentru ca un europarlamentar este vazut cumva deasupra mizeriei politice de zi cu zi din Romania.

  5. Eu am fost prima data in Italia in 1990.Eram copil.Am stat 3 saptamani.Ma jucam fotbal cu italienii.M-am imprietenit cu ei.Dar m-am certat cu unu` rau de tot.Cam avea boala pe noi,romanii.Era si el copil,dar a fost educat de parinti sa ii urasca,sa ii jigneasca pe romani.Cu 30 m-am inteles foarte bine.Era si o italianca frumoasa(ele in general sunt cam urate).Se juca si ea fotbal cu noi.Ne jucam wrestling.Ne tranteam in iarba.
    Acum nu stiu cum e.Ma duc iar acolo,in orasul ala.Am fost si in 1991 acolo,tot 3 saptamani.Acum sunt si ei adulti.Nu i-as mai recunoaste.Probabil tot prieteni vom fi.Daca nu cumva s-au schimbat in rau intre timp si au boala pe romani.
    E o tara frumoasa Italia.Am fost de 4 ori pana acum.

    Ma simteam prost in primele zile in Italia.Mi se spusese ca e o tara mult mai dezvoltata decat a noastra,ca sunt alte conditii de viata.Ma simteam inferior.Dar dupa 3-4 zile eram chiar sef acolo.Eram cel mai bun la fotbal,la wrestling.

  6. De ce nu spuneti doamna NICI un cuvant despre cauzele mai „indepartate” ale dezastrului actual ? De ce nu spuneti ca Iliescu a avut in mana viitorul Romaniei si neamului romanesc pe urmatorii 100 de ani ? De ce nu spuneti ca de dragul puterii s-a inconjurat de oligarhia care stapaneste Romania actuala ?
    Pai cum sa spui asa ceva despre „ingerul pazitor” ? Nu musti mana care iti da sa manaci .
    Banuiesc ca te-a bufnit rasu’ de cat fraier sunt. Pierd timpul pe aici.

    PSD – social democratii au creat mediul de cultura a infectiei actuale. Iliescu a luptat impotriva ideii de monarhie, de pluripartidism etc . Si-a apropiat numai lichele . si ce-i mai grav a distrus orice speranta ( incredere) in doctrina pe care zice ca o para.
    Iliescu este nasul monstrului social romanesc actual. Si dumneata unealta lui , bine platita sa impingi vantul la Bruxelles. Ca de altfel restul €parlamentarilor . Impreuna cu delicventii din Parlamentul Romaniei.

    • @emanuel deleanu
      In ceea ce-l priveste pe Iliescu… se pare ca lucrurile nu stau tocmai asa cum spuneti. Eu nu vreau sa-l apar pe Iliescu acum, in acest comentariu. Inteleg ca multi au fost dezamagiti de Iliescu. Dar trebuie, cred, observat, ca nici CDR, din punct de vedere economic, nu a facut mai nimic. Daca ne uitam pe statisticile FMI observam ca in perioada in care CDR a fost la putere PIB-ul a avut si scaderi mai mari decat in perioada FSN-FDSN. Practic, un progres economic si social nu s-a vazut in toata perioada cederista, iar cifrele confirma lucrul acesta. Nici macar in privinta monarhiei, cu toata aparenta sustinere a monarhiei de catre CDR. Iata de ce nu ma convinge ca Iliescu a insemnat „raul absolut”, ca sa zic asa. Constatinescu a zis ceva de genul ca „a fost invins de sistem”. Dar, scuzati-ma, au avut la dispozitie toata perioada dintre 1996-2000 ca sa puna la punct sistemul, au avut puterea s-o faca. De ce n-au facut-o atunci? Sa nu zic a ce miroase asta… Eu nu incerc sa gasesc aici scuze cuiva. Cu atat mai putin lui Iliescu. Insa chestiunea cu distrusul increderii in „orice speranta in doctrina pe care zice ca o apara”, iarasi nu prea tine. Obiectiv vorbind PSD singur a inregistrat un scor electoral bun si se mentine un partid mare, cu toata perioada de opozitie, pe care o are si la ora actuala si cu toate dificultatile interne prin care a trecut. Ca partid este, actualmente, dupa sondajele de opinie, in top. Daca Iliescu ar fi distrus orice speranta (de notat cuvantul orice, care afirma categoricul si ireversibilul), PSD ar fi disparut de pe scena politica. Atunci ce sa mai zic de PNT-CD….?

      • Buna ziua,

        Pai din 1990 si pana in 1996 ?? Eu la asta ma refer. Aici este buba.
        Iliescu in 1990 avea puterea sa instaureze monarhia, sa emita legi adevarate, sa ridice o Constitutie adevarata si multe multe altele.
        Ce face el ? Lupta impotriva PNT si impotriva ideii de democratie adevarata. Manipuleaza masele. ILIESCU STIA FOARTE BINE CAT DE NOVICI SUNT ROMANII IN PRIVINTA EXERCITIULUI DEMOCRATIC.
        A profitat de ignoranta oamenilor si repet a manipulat masele in folosul lui. Consider ca 80% dintre actiunile lui Iliescu au avut drept motivatie setea de putere. Si nu intersul general al neamului.
        Avand in vedere efectele catastrofale ale politicii lui Iliescu in perioada ’90-’96 consider ca exista temeiuri importante pentru a fi tras la raspundere. Desigur ca 99% dintre urmasii sai (de toate rangurile) merita deasemenea sa fie trasi la raspundere.(cam simplutz discursul meu dar cer iertare , nici timp prea mult nu am acum)
        Sa auzim numai de bine

      • @emanuel deleanu
        Da, mi-am dat seama ca va refereati la perioada 1990-1996. Dvs. spuneti ca „Iliescu in 1990 avea puterea sa instaureze monarhia”. Si aici este o problema: nu cred ca monarhia poate fi (re)instaurata in Romania doar prin vointa unui singur om. Daca ne referim la problema instaurarii monarhiei in Romania, eu cred ca aceasta s-ar putea face prin vointa poporului. Daca da Dumnezeu asa ceva! Eu vreau sa va spun ca exista oameni cu optiuni republicane profunde, chiar dintre cei aflati in PDL. Iata aici un articol al lui Cristian Preda, pe tema asta:
        http://cristianpreda.ro/2010/11/09/paravan/
        in care optiunea republicana e clar exprimata. Pe tema asta am scris si eu un articol, sper, interesant:
        http://motanulfilozof.blogspot.com/2010/11/dupa-ce-isi-schimbau-gecile.html
        Pe de alta parte, o societate de abia iesita din comunism (dictatura ce a durat aprox. jumatate de secol) sa aiba optiuni monarhice… mi se pare un lucru indoielnic. Vorbesc de societatea romaneasca in ansamblul ei, pentru ca, desigur, au fost si oameni care au avut si care au o asemenea optiune. Eu ma refer aici la mutatiile pe care le-a produs experimentul comunist in tara noastra. Apropo de lucrul acesta, mai recomand o carte – Marin Preda – Jurnal Intim, Editura Cartex Serv, Bucuresti, 2008 – deosebit de complexa.

    • Partea proasta, apropo de CDR, e alta. Romanii si-au pus mari sperante in CDR si in schimbare. Imi amintesc de faptul ca se simtea speranta oamenilor atunci in 1996, la vot. Cu totii ne gandeam ca o sa fie mai bine. Este de remarcat faptul ca romanii au preferat CDR stiind ca acolo exista si viguroase optiuni monarhiste! Lucru important! Ca sa constate, pe urma, nu la mult timp dupa victoria in alegeri: lipsa de unitate dintre partenerii de coalitie si frictiunile din interiorul sau! Social-democratul (pe atunci, sper sa nu gresesc) Basescu prabuseste Guvernul Ciorbea in 1998, deci nu Iliescu, ca apoi sa vina Radu Vasile care tot n-a reusit sa demareze cu hotarare reformele economice necesare, iar cand s-a legat de minieri, ca sa-i disponibilizeze, a rezultat o criza sociala de proportii considerabile. Practic, singurul Mugur Isarescu a mai incercat sa dreaga busuiocul. CDR a insemnat o incercare de definire, ca sa zic asa, a Opozitiei la FSN-FDSN-PDSR care, dupa un rezultat bun in 1992, a esuat cand a fost efectiv la Putere in perioada 1996-2000 si, nu cred ca gresesc daca spun asa, a aratat frictiunile si dezbinarile care exista in interiorul dreptei, lucru care se constata si acum daca ne gandim la PNL si PDL (partide de dreapta, desi PDL, ma rog, nu se stie in ce masura s-a definit doctrinar… in fine).

  7. Iliescu nu s-a imbogatit.Nu ii iau apararea.Le multumea minerilor…
    Basescu s-a imbogatit in 6 ani cati altii in 1000 ani.Basescu ne-a bagat FMI pe gat.El ne-a facut datorii uriase de zeci de miliarde euro.Basescu are si el clanul sau.E interlop.Are si dosar penal.Cum poate castiga un om presedintia,cand are dosar penal?De ce Basescu a fost lasat sa candideze?Tara de lumea a treia…pana si Africa ne-a luat.Pana si aia au 200-250 euro salariul minim,iar cheltuielile sunt mult mai mici decat la noi.

  8. Pingback: Il crede cineva pe Boc? « Dum spiro, spero

  9. Ia Gogoasa Infuriata!

    Basescu: – Emile, mai baga, ba, ceva c-a inghetat marea doar la mal si vreau sa ma duc in Georgia in vizita pe patine!
    Boc: – Sefu’ io atata am putut. Da’ baga mata una d-aia, gen “sa traiti bine !”, ca sa te duci si la Obama cu patinele!

    Inghetat-a Marea Neagra langa tarmul tomitan,
    Fenomen ce rar se-ntampla, cateodata in vreun an,
    Doar de-i ger de crapa piatra si cu Crivatu’ din nord
    Marea pod de ghiata face, patinoar pentru norod.

    De pe mal uimiti se uita si se-ntreaba constantenii
    Ce miracol se produse far’ sa fie toiul iernii?
    Ba, mai mult, e cald afara, n-a cazut prima zapada
    Drept urmare, pe faleza, lumea e la promenada.

    La aceasta intrebare, un mister pentru localnici,
    Specialisti in studiul vremii in raspunsuri au fost darnici.
    Daca marea e-nghetata, de n-o spargi cu dinamita
    Vinovat e nanoBocu ce-a-nceput la greu sa minta.

    El, pe sticla la teveuri, ne-a turnat doar gogonate
    Cum ca tar-a scos din criza luand decizii aberante,
    Cainii cu covrigi in coada, miere, lapte stau sa curga
    Raiul va domni in tara, rezultat la a sa truda.

    Fericiti sunt azi romanii, au uitat chiar si de flota
    De chiombila-nstrainata, la fete sa faca dota.
    Si ei vor ca premierul sa ii minta-n continuare
    Pe patine si cu sanii sa faca comert pe mare.

  10. Pentru că îmi dau seama că am folosit un termen, „pic şoc”, pe care probabil nu-l cunoaşte nimeni în afară de mine… Mă gândesc că este cazul să-l explic.

    La fizică, în liceu, este o lecţie despre frecare, mai precis despre determinarea coeficientului de frecare. Cum coeficientul de frecare este raportul dintre forţa de frecare şi forţa exercitată pe suprafaţă, rezultă că acest coeficient de frecare este tangenta unghiului planului înclinat pe care corpul alunecă uniform. Ei bine, forţa de frecare statistică este mai mare decât forţa de frecare de alunecare, nu cu mult, doar cu un pic. Şi atunci se spune că dai un mic bobârnac corpului ce trebuie să alunece. Eu am numit asta un „pic şoc” acea energie minimă care pune lucrurile în mişcare. Nu ştiu cum de mi-am adus aminte de acest lucru ce ar fi trebuit să-l fi uitat de mult… 😀 (scuzaţi descrierea brută în ceea ce priveşte coeficientul de frecare, dar bănuiesc că toată lumea a înţeles despre ce e vorba)

  11. Pingback: Marile firme americane consideră că România nici nu există « Popateapa's Blog

  12. Nu ştiu cât sens mai are acum să o luăm de la 48` încoace sau din Evul Mediu, ori chiar de la daci. Problema trebuie centrată pe prezent şi viitor cât şi pe definirea noastră ca români cetăţeni europeni.

    • Stiti ce se intampla, dupa parerea mea? Este vorba de o contradictie intre rolul statului intr-o economie centralizata, cum a fost in comunism, si rolul statului intr-o economie de piata. Oamenii plecati peste hotare, la munca, spun: „ca la noi, la nimeni!” si de aceea v-au zis: „că nu se întorc în România decât în momentul în care statul român va fi precum statele în care trăiesc acum”, iar cei ramasi acasa au nostalgii comuniste in proportie de 60%, dupa ultimile sondaje de opinie. Si atunci se pune intrebarea: ce doresc acesti oameni de la stat? In orice manual de economie, curs mediu, se poate afla care este rolul statului intr-o economie de piata. Pe de alta parte, daca vorbim de stat, acesta, desigur, este constituit conform Constitutiei. Deci: e in neregula ceva cu felul in care este constituit? Sau oamenii nu prea sunt de acord cu rolul statului intr-o economie de piata si ar dori ceva mai mult de la acest stat? Cu alte cuvinte, ca acest stat sa le asigure si garanteze locuri de munca, asa cum era pe vremea comunismului – „o idee buna, dar gresit aplicata”, dupa cum afirma ei in sondaje. Asta este contradictia pe care eu o vad… Caci Dvs. spuneti: ” Solidaritate este atunci când omul în nevoie este încadrat într-un sistem care-l ajută să depăşească problemele, să-şi regăsească respectul de sine şi un loc în societate.”
      Pe de alta parte exista o ineficienta a statului daca ma gandesc la slaba atragere de fonduri europene pentru dezvoltare sau credite pentru dezvoltare, care pot crea locuri de munca. Daca ma gandesc, spre exemplu, cum merge autostrada Bechtel – mai rau decat melcul. Sau la „umflarea” aparatului de functionari publici in ultimii ani, lucru de care a vorbit si Adrian Nastase. Practic vorbind, in prezent sunt un manunchi de contradictii generatoare de ineficienta a statului si, bineinteles, exista si aceasta criza economica globala, ce face greoaie dezvoltarea.

  13. Domnul Geoana ce statut are acum?Este independent,apolitic?Psd i-a retras sprijinul.Presedintele senatului mai are sustinere?Mai poate sa functioneze legal,daca partidul l-a suspendat pe 6 luni?Nu ar trebui alegeri pentru presedintia senatului?In acest moment sta ilegal.Probabil pdl o sa atace,probabil doreste si senatul.

  14. Pingback: Gabriela Cretu » Blog Archive » Provocarea de a fi român

  15. Oare mi-aş dori atât de mult dacă îmi doresc normalitatea?
    Nu vreau provocări, nu vreau culmi, nu vreau mediocritate…vreau doar normalitate. Oare este chiar atât de greu să se întâmple totul cum e firesc să fie?

  16. Frumoasei gazde (în exclusivitate)

    1.(R) Punte, pun’te bine cu malurile să nu te ia valurile.
    2.(R) Punte, sfidând malurile te ia valurile.
    3.(R) Punte, foloseşte apa drept oglindă nu ca scăldătoare.
    4.(R) Cu Dracul nu te poţi face ” frate de cruce ” ( nici ca să treci puntea).
    5.(R) Pun’te capră ca să ţi-o tragă gloata.
    6.(R) Puntea-ngustă nu suportă simultan şi contra sens două capre.
    7.(R) Cea mai îngustă punte e o coardă !
    8.(R) De sub punte poţi vedea crăpăturile.
    9.(R) Riscantă punte – cea a împrumutului pe termen lung
    10.(R) Puntea peste ani se trece cu vinul.
    11.(R) Şi puntea minciunilor se sprijină pe malurile adevărului.
    12.(R) Până şi puntea vaporului duce dorul malurilor
    13.(R) Puntea dragostei uneşte ţărmurile iubirii.

  17. « QUOD ERAT DEMONSTRANDUM »

    Purtătorul de curvânt de la Cotroceni declară că huiduielile populare nu sunt ce par a fi.
    În realitate, aşa cum explică şi Preş. Traian Băsescu, este vorba de ecou (binecunoscutul fenomen de reflectare a sunetelor pe o « suprafaţă colţuroasă şi discontinuă » cum este cea a mulţimii.
    Concret domnul Traian Băsescu emite cu intermitenţă justificatele sunete de durere, pe fondul neputinţei opoziţiei unite, la ore de audienţă maximă : ouh ! ouh ! ouh ! ; acestea revin, puternic amplificate, sub formă de ecou (sufletesc) ca : huo ! huo ! huo ! Teoria este susţinută şi de «prim mimistrul » Boc – asumatorul needucat al Legii educaţiei…
    Mai simplu de atât nu se poate. Qoud erat demonstrandum.

  18. ANUNT SFARSITUL REGIMUL BASESCU !

    La prima vedere este o exagerare sau o licienta jurnalistica. Din fericire
    memoriul meu remis catre FBI , impinge lucrurile tocmai catre acest desnodamant.
    Clica este stransa la mantinela si nu are nici o posibilitate de scapare. Nu neg
    posibilitatea unor interferinte politice sau unor interese strategice de moment.
    Dar nu vad cine mai are nevoie de Basescu….cu atat mai putin cetatenii Romaniei
    Diplomatia americana este pragmatica si te intrebuinteaza atat cat au nevoie de tine….iar apoi a-ti dau un sut in fund, Acest sut al va lua un curand Basescu…din plin. An discutia cu consulul din New York am remarcat faptul ca lucrurile nu mai sunt in competenta mea. Sunt in schimb doua variante al desfasurarii evenimentelor. Basescu pleaca acuma singur cu sansa sa fie uitat sau daca nu scandalul devine monstru, avand canotatii internationale. In acest caz va trage dupa el intraga mafie a armamentului, serviciile si o mare parte a clasei politice, Basescu este un cal pierzator si nici macar serviciile secrete numai pariaza pe el. Am fost informat de guvernul Roman ca a transferat cazul Politiei ceeace este un semn bun. Oricum daca politia Romana nu reuseste sa-i puna de graba catusele o vor face altii politisti …vorbitori de engleza.
    Robert Horvath Deva New York. ziarist specializat in terorism si transport ilegal de arme

    GUVERNUL ROMANIEI
    Secretariatul General al Guvernului
    Directia Relatii Publice
    Domnule Director.
    Va multumesc pentru trimiterea ( memoriul meu remis serviciului american FBI) catre Inspectoratul General al politiei Romane. Mentionez trimiterea partii a doua a acestei sezirari
    in cursul saptamanii viitoare. Va urma partea treia cu desvaluiri ….confidentiale . Tot acest
    material va apare intr-o carte intitulata DOSARUL FBI BASESCU pe care intentionez sa o public
    la inceputul anului viitor. Cartea va cubrinde pe langa memoriul respectiv. interviuri, documente inedite , fotografii etc. Voi incepe sa public serializat fragmente din aceasta carte in media occidentala. Pregatesc un film pe aceasta tema. El va putea vizionat nu numai la televiziunile japoneze pe care le reprezint alaturi de sotia mea Kiyoko Horvath ci si la principalele televiziuni americane si europene. Voi publica in curand fragmente din aceasta carte de deosebit interes, pe ROBERT HORVATH BLOG. Voi posta pe acest blog pe langa memoriul mai sus mentionat si eventuala corespondenta cu dumneavoastra.
    Mentionez ca am avut o intalnire cu Consulul Romaniei la New York la initiativa acestuia, in cursul zilei de ieri. Am discutat probleme aferente memoriului meu si consecintele grave care le va avea pentrul regimul politic, actual din Romania.
    Cu stima
    Robert Horvath Presedinte DEVARTES FILM INTERNATIONAL NEW YORK TOKYO

    Secretariatul General al Guvernului
    Directia Relatii Publice
    NR.15D 15.
    Domnului HORVATH ROBERT
    Referitor la memoriul dumneavoastra, va facem cunoscut faptul ca a fost transmis, spre analiza si informare,
    INSPECTORATULUI GENERAL AL POLITIEI ROMANE.
    Cu stima DIRECTOR.

    MEMORIUL ROBERT HORVATH REMIS CATRE FBI !
    ATAC CRIMINAL BASESCU IMPOTRIVA SUA !
    DESCHIDETI ROBERT HORVATH DEVA BLOG

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s