Provocarile independentei in Sudanul de Sud

Anunțuri

Un gând despre “Provocarile independentei in Sudanul de Sud

  1. Constat o escaladare a neliniştilor sociale în întreaga lume. Un efect de domino vizibil şi evident, nu este neapărat provocat de o „condiţionare de efecte”, adică „azi focu-i în Egipt, mâine tot pământu-i fript”.

    Eu cred că peste tot este de fapt o reacţie de revoltă socială provocată de accesul la informaţie. Oamenii au început să afle anumite lucruri pe care acum 50 de ani nu prea aveau cum să le afle, decât cel mult la nivel de bârfă şoptită pe la colţuri. Oamenii au început să audă de marile averi ale politicienilor, de marile conspiraţii, au început să afle că avuţia naţională trece graniţa pentru a ajunge în anumite buzunare, oamenii au început să vadă că cei pe care îi credeau elita societăţii nu sunt practic un fel de super-oameni (Făt-Frumosul din poveste, sau, pentru că vorbim despre lumea arabă, Hārūn ar-Rashīd, cel drept), ci nişte exerciţii de imagine, de cele mai multe ori incompetente şi avide de putere şi bani. Oamenii au început să vadă că popa nu face ce zice popa, este evident că încep şi ei să se întrebe de ce să fie victimele şi slavii unei oligarhii mondiale dacă nu au decât de pierdut. Timpul nobililor feudali a trecut, timpul nobililor burghezi a trecut, timpul nobililor politicieni este pe cale să treacă şi el. Apoi oamenii reacţionează şi la insecuritatea zilei de mâine, la frica pe care organele statului, transformate în organe de represiune, o împrăştie prin popor. Oamenii încep să sesizeze în şefii statului sau, mai larg, în cei ce fac statul să funcţioneze, nu acel stindard care trebui urmat în luptă, ci chiar sursa răului în care trăiesc zi de zi.
    Iată de ce eu cred că instabilitatea socială nu se transmite din aproape în aproape, este curentul de început al acestui secol care „s-a copt” şi acum începe să se manifeste. De aceea eu nu cred că soluţia va veni din partea politicienilor. Omenirea are nevoie de un nou Mesia care să elimine contradicţiile sociale şi să pună bazele unui alt tip de societate, lipsit de beneficiarii-lideri. Avem, în consecinţă, nevoie de foarte mulţi filosofi reali (nu dintre cei care citesc 100 de cărţi de filosofie şi au impresia că şi ei fac filosofia neamului) care să stabilească regulile lumii noi, de după „noua ordine mondială”, după căderea structurii extinse a oligarhilor uniţi din toate ţările.

    Părerea mea.

    Şi aş mai spune că, dacă „oligarhii” nu înţeleg să se retragă paşnic şi să renunţe la pretenţiile formulate în „noua ordine mondială”, violenţele sunt inevitabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s