„Europa se destrama”

Nascuta din interese economice si extinsa apoi pe criterii mai degraba politice, Uniunea Europeana risca sa fie dezmembrata de presiunile crizei economice. Va rezista ea presiunii uriase la care este supusa? – intreaba revista Biz, intr-o ancheta careia i-am raspuns recent si pe care o reproduc integral pentru actualitatea subiectului.

Este greu sa nu observi ca, la Bruxelles, orice indicator, inscriptie sau avertisment apare scris in cele doua limbi oficiale principale.   Este un semn al unitatii extraordinare a celor doua comunitati, valona si flamanda, care formeaza Belgia. Insa, in ultimii ani, aceasta unitate are fisuri tot mai mari. Este, probabil, una dintre cauzele pentru care tara este de aproape opt luni in criza politica, formarea unui guvern parand o misiune imposibila.

Motivul dezbinarii este in esenta unul economic, partea flamanda considerand ca este obligata sa  plateasca pentru scoaterea din criza a valonilor. Asa s-ar putea ajunge la ironia suprema: capitala Europei unite ar putea deveni epicentrul rupturii unei tari din cadrul UE. Ironia merge insa si mai departe, pentru ca situatia din Belgia se regaseste la scara continentala la nivelul intregii Uniuni Europene, care a fost serios afectata de criza economica si lupta din rasputeri pentru a mentine pe linia de plutire o moneda (euro) aflata in mare dificultate. Iar Germania, cea mai mare economie a continentului, este tot mai nemultumita de faptul ca este pusa sa plateasca pentru greselile guvernelor altor tari din zona euro, cum ar fi Grecia, Irlanda sau Spania. UE a cheltuit zeci de miliarde de euro pentru pachetele de salvare destinate Irlandei si Greciei.

Statele membre au format recent si Fondul European de Stabilitate Financiara, cu resurse de 440 de miliarde de euro disponibile pe termen lung pentru a stavili declinul. Insa tari ca Germania se intreaba de ce sunt nevoite sa salveze alte guverne care au facut greseli si s-au afundat in datorii publice uriase, profitand la maximum de faptul ca sanctiunile prevazute pentru depasirea parametrilor de participare la moneda europeana nu au fost niciodata cu adevarat puse in aplicare. “Criza economica a fost primul test major pentru zona euro si moneda  unica. Zona euro nu a trecut acest test si a aratat ca sistemul creat de catre UE este unul fragil; este nevoie de integrare politica si fiscala cat mai rapida”, arata Dragos Cabat, Managing Partner la compania de consultanta Financial View.

MOTIVE DE RUPTURA

De altfel, analistii avertizeaza ca, si daca actuala criza a datoriilor publice va fi rezolvata, dezechilibrele  structurale majore din zona euro ar putea determina dezintegrarea politica a blocului comunitar si iesirea unor tari din mecanismul monedei unice. Majoritatea investitorilor internationali majori estimeaza ca cel putin un stat va parasi zona euro in urmatorii cinci ani, iar Grecia si Irlanda vor intra in incapacitate de plata, potrivit unui sondaj efectuat de Bloomberg.

Criza economica nu a facut insa altceva decat sa expuna cea mai grava  problema a constructiei europene: dincolo de declaratii si bune intentii, fiecare tara din UE vrea in primul rand sa-si protejeze independenta, limba, cutumele, inclusiv sau mai ales pe cele financiare, legate de modul in care guvernele nationale decid sa-si cheltuiasca banii colectati din impozite. De aceea, multi cred ca burzuluiala Germaniei din ultima vreme are un scop egoist. “Sloganul «Euro in pericol!» are un scop: impunerea viziunii germane in ceea ce priveste gestiunea monedei unice. Asta se face fara o dezbatere democratica si fara sa se fi ajuns la un consens in privinta acestui mod de gestiune”, este de parere Corina Cretu, europarlamentar roman si vicepresedinte al Comisiei pentru Dezvoltare a Parlamentului European.

UITE EURO, NU E EURO

Ideea monedei unice europene a venit intr-un moment de exuberanta si optimism, cand o colaborare mai puternica a statelor membre ale Uniunii parea nu doar posibila, ci aproape inevitabila. Insa aceasta abordare a avut o hiba majora: ea era sustinuta doar de o banca centrala, nu si de o politica fiscala unica.

Pentru ca acest lucru nu era posibil la vremea respectiva si nu este posibil nici acum, s-a constituit Pactul de stabilitate si  crestere, prin care statele participante la zona euro s-au angajat sa duca o politica fiscala prudenta, de maniera sa nu puna sub risc stabilitatea monedei unice euro. Insa fiecare stat membru al zonei euro si-a gestionat finantele cum a crezut de cuviinta si nu de putine ori state membre, inclusiv Franta si Germania, au depasit parametrii fixati, mai ales cel referitor la limitarea deficitului bugetar la cel mult 3% din produsul intern brut, folosind practic euro ca un fel de card de credit atunci cand s-au aflat in dificultate. Iar in astfel de cazuri nu numai ca nu au fost impuse sanctiunile prevazute de Pact, dar chiar s-au modificat prevederile acestuia tocmai pentru a permite abaterile.

“Problema monedei unice europene este aceea ca ea se bazeaza doar pe o politica monetara comuna, in timp ce politica fiscala a fost veriga slaba. Multe tari membre au inregistrat derapaje fiscale sistematice fara a exista mecanisme concrete de corectie, Pactul de stabilitate si crestere dovedindu-se a fi insuficient”, subliniaza Ionut Dumitru, economist-sef la Raiffeisen Bank. O greseala a fost si increderea oarba in cifrele macroeconomice din criteriile de convergenta, care pot fi destul de usor “mimate” si de o economie mai putin pregatita.

Desi se afla in centrul furtunii economice, moneda unica nu s-a aflat la de fapt la baza crizei, care a fost provocata mai degraba de o politica monetara comuna insuficient coagulata, plus o lipsa de flexibilitate, de adaptare a acesteia la specificul fiecarei piete in parte. “Provocarea principala, daca ma intrebati pe mine ca nespecialist, este aceea de a gasi o varianta de a reusi sa realizeze o politica monetara comuna care sa raspunda nevoilor statelor membre din zona euro, nu numai unui stat membru sau unor state membre, ci tuturor statelor membre, care sunt state foarte mari, cum e Germania, sau state foarte mici, cum e Estonia, care tocmai a intrat”, este de parere europarlamentarul Ramona Manescu. Dezbaterea privind viitorul euro este foarte actuala si pentru Romania – vezi “Leu sau euro”?

REDESCOPERIREA UNITATII

Actuala situatie pare sa indice faptul ca singura sansa de supravietuire a Uniunii Europene sta intr-o integrare mult mai puternica si o coordonare mult mai stricta a politicilor economice din fiecare tara. Adica tocmai ceea ce nu s-a intamplat pana acum, in principal din cauza orgoliilor nationale. Franta si Germania, cele doua forte motrice ale UE, incearca sa dea un exemplu printr-o cooperare economica si politica bilaterala mai puternica, existand chiar discutii pentru a avea ministere, universitati, companii sau proiecte de aparare comune. Daca se va reusi o integrare mai stransa, euro are sanse nu doar sa reziste, ci si sa primeasca noi membri in acest deceniu. “Ar fi o mare eroare sa renuntam la moneda unica sau sa obligam membri ai eurozonei sa faca pasul in afara ei. Asta nu ar face decat sa agraveze lucrurile. Cred ca ceea ce trebuie facut, la nivelul UE, dar si al eurozonei, este sa se schimbe abordarea, in sensul in care nivelul de dezvoltare al economiilor tarilor membre si aspirante sa se egalizeze cat mai mult, sa fie sustinut un proces de reindustrializare a tarilor membre”, arata Corina Cretu. La o abordare similara invita si Adrian Severin, vicepresedintele Grupului Socialist Democrat din Parlamentul European, care nu crede ca, pentru a face euro mai puternic, trebuie aiba loc retrageri de state din zona euro.

“Solutia este ca toate  impreuna sa ajunga la o guvernare economica de natura a intari economia Uniunii in ansamblul sau si nu de a pastra actualele disparitati”, arata acesta. Dincolo de convergenta economica mai stransa, nu trebuie uitata insa nevoia de reforme interne din multe tari ale Uniunii, printre care se numara si Romania. Criza economica a expus goluri mari in unele sistemele fiscale nationale. “Exista o multitudine de reforme care trebuie facute la nivelul tarilor membre. Aceste provocari tin atat de sustenabilitatea fiscala (sustenabilitatea sistemelor de asistenta sociala sau a pensiilor), cat si de aspecte legate de competitivitate si productivitate. Doar rezolvand aceste probleme UE va putea avea o crestere economica mai sustinuta”, a declarat pentru revista Biz Mariana Gheorghe, CEO Petrom si presedintele Consiliului Investitorilor Straini din Romania (CIS).

CIFRE CARE DAU FIORI

Pericolele pandesc la tot pasul, in special din zona economica. Unii analisti prevestesc sosirea unei asa-zise “a doua crize”, care ar urma sa loveasca Europa in cursul acestui an tocmai din cauza datoriilor publice uriase si

a reactiei incete a liderilor continentali. Doar bancile au de refinantat datorii de 400 de miliarde de euro in prima jumatate din 2011, in timp ce guvernele europene trebuie la randul lor sa gaseasca 500 de miliarde de euro pentru a-si acoperi datoriile scadente. Si nu este vorba doar despre Grecia sau Irlanda – in aceasta primavara, Spania si Italia trebuie sa refinanteze obligatiuni in valoare totala de peste 400 de milioane de euro. La acestea se adauga sutele de miliarde de euro scadente de pe piata ipotecilor, totul putand semana haos pe pietele financiare europene. Deciziile de pana acum ale guvernelor au reusit sa incetineasca procesul, dar datoriile de mii de miliarde de euro cumulate vor trebui refinantate sau vandute. Intrebarea este insa, cine le va cumpara? Fondurile de investitii si alti investitori institutionali mari au inceput sa evite expunerea la titluri de stat, deci s-ar putea sa nu existe suficienti clienti pentru refinantare. “O a doua criza ar fi fatala pentru Europa, in conditiile in care ea ar insemna contagiunea catre tarile mari ale Uniunii; practic, nu mai sunt resurse suficiente pentru sustinerea din interior a unei noi crize”, arata Dragos Cabat, de la Financial View.

VIITORUL IN DOUA CULORI

Previziunile referitoare la evolutia Uniunii si a monedei unice oscileaza in prezent intre cele doua cai: intarirea comunitatii europene prin reforme si o mai puternica coeziune economica sau ruperea blocului continental pe principiul “fiecare pentru sine”. Recentul sondaj Bloomberg in randul a 1.000 de investitori, analisti si traderi internationali a aratat formarea a doua tabere de dimensiuni sensibil egale. Astfel, 45% dintre respondenti cred ca zona euro se va destrama intr-un final, in timp ce 55% considera ca uniunea va rezista.

Pe termen mai scurt, 59% dintre respondenti estimeaza ca cel putin un stat va parasi zona euro pana in 2016, in timp ce 11% restrang acest orizont la urmatoarele 12 luni. Cinicii spun insa ca pana si destramarea va fi un proces indelungat si birocratic, tipic pentru institutiile care coordoneaza de la Bruxelles destinele celei mai mari parti a Europei. “UE lipseste din marile dezbateri la nivel global pentru ca suntem ocupati cu gestionarea ambitiilor nationale”, arata europarlamentarul Corina Cretu. De altfel, reactia greoaie a Uniunii la orice eveniment care iese din canoanele normalitatii este principalul motiv pentru care existenta sa este acum in pericol. Plus lipsa unor lideri cu adevarat puternici.

“UE se afla intr-un punct mort, din lipsa de viziune, pentru ca cei doi conducatori ai Directoratului sunt lipsiti de anvergura politica. Suntem departe de cuplul Kohl-Mitterrand si inca si mai departe de parintii fondatori ai proiectului european. Acum avem niste lideri populisti, care nu vad mai departe de azi si care cred ca austeritatea tine loc de proiect politic pentru UE”, adauga Corina Cretu. Dar, ca sa fim sinceri, Uniunea Europeana are mai degraba o logica geografica si mai putin una culturala, care sa aduca o unitate adevarata.

Diferentele de la o tara la alta sunt foarte mari – este suficient sa ne uitam doar la cei doi poli ai disputei actuale: Germania si Grecia. Daca pentru nemti punctualitatea si munca inseamna totul, grecii iubitori de soare prefera oricand o siesta sanatoasa unei ore petrecute la birou. In Franta, te poti trezi ca ramai fara hartie igienica daca s-a facut ora 6 seara si nu ai apucat sa mergi la magazin, in timp ce englezii cred ca magazinele trebuie sa ramana deschise cat mai tarziu. Inca de la inceput, Uniunea Europeana a avut de suferit din pricina acestor mici diferente, care acum se adancesc din cauza problemelor economice si ar putea trage dupa ele blocul continental. Printre vestitorii prabusirii se numara miliardarul George Soros, care crede ca dezechilibrele structurale din zona euro ar putea duce la dezintegrarea politica a UE. Lui si celor ca el li se opun cu toata forta liderii Frantei si Germaniei, cel putin la nivel declarativ.

Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, s-a lansat chiar recent intr-o adevarata tirada la adresa celor care canta prohodul euro: “Doamna cancelar Merkel si eu insumi nu vom lasa niciodata euro sa cada… Este o chestiune de identitate europeana”. Sa nu uitam insa ca acelasi presedinte francez promoveaza un discurs puternic nationalist pe plan intern, iar Franta isi apara cu dintii fiecare element de identitate nationala in cadrul Uniunii.

Daca ne uitam la posibilii beneficiari ai unei rupturi a Uniunii, Statele Unite par clar interesate de asa ceva, insa si noua putere globala China ar putea obtine avantaje nete din tratate comerciale bilaterale cu fiecare stat in parte, in loc sa incerce sa convinga un bloc de 27 de tari sa-i acorde facilitati. “Daca cineva isi inchipuie ca Statele Unite au interesul sa existe UE puternic independenta si care sa aiba o voce chiar de 10% cat e demografia globala, se insala”, arata europarlamentarul Iuliu Winkler. Mai optimist, Adrian Severin spune ca UE va progresa asa cum a progresat si pana acum, dupa expresia lui Jean Monnet – “Prin forta necesitatii”, indiferent de “populismul national al doamnei Merkel sau de teribilismul domnului Sarkozy, indiferent de o anumita miopie a irlandezilor sau de o anumita aroganta a lui Vaclav Klaus”. De altfel, pragmatic vorbind, destramarea zonei euro nu este deloc o solutie nici macar pentru state precum Germania, fiindca deja mecanismele pietei unice europene au format legaturi invizibile, dar vitale, intre actorii economici din toate tarile Uniunii. “Deja exista reguli care peste tot in Europa. Deja este o piata unica. Deja se construiesc retele energetice care sunt acum pe agenda comisiei. Deci deja se face o constructie care foarte greu poate fi faramata si sa se revina la ce a fost inainte”, crede europarlamentarul Marian Jean Marinescu.

Desi tensiunile la nivelul uniunii europene nu sunt de neglijat, pare putin probabil ca ele sa degenereze pana in punctul in care o tara sa paraseasca zona euro, fiindca orice fractura cat de mica ar atrage prabusirea intregului ansamblu financiar intr-un moment deloc favorabil unor noi provocari. “Costurile economice si sociale pentru orice tara care ar decide sa iasa din zona euro, exceptand Germania, ar fi foarte mari cu efect pe termen mediu si lung”, spune Mariana Gheorghe, de la Consiliul Investitori Straini. Iar actiunile de pana acum ale statelor europene, chiar si intarziate, au demonstrat ca pragmatismul primeaza de fiecare data in fata orgoliilor sau nemultumirilor de moment.

Europarlamentarul Renate Weber recunoaste ca este posibil ca unele state sa fi avut strategii nu tocmai sanatoase in alcatuirea bugetului si nu au reusit mereu sa se tina strict de un plan bine definit sau sa puna capat unor cheltuieli excesive. “Dar, dupa cum bine se vede, UE le-a intins o mana de ajutor. Nu a facut-o neaparat pentru ca sunt baieti buni si cumsecade, ci pentru ca zona euro trebuie salvata… Eu personal sunt de parere ca dupa ce ai mers atat de departe cu integrarea de ai ajuns sa ai si o moneda unica, daca moneda asta unica iti cade, eu cred ca determina un fel de prabusire asa, ca la domino”, adauga Weber. Intr-adevar, un bloc economic cu jumatate de miliard de locuitori, cum este UE astazi, adunand 7% din consumatorii lumii si deruland o cincime din comertul mondial, are o forta mult mai mare decat orice stat component luat singur, fie el Franta, Germania sau Marea Britanie. Si, pana la urma, toate aceste tari ar trebui sa vada ca, pana si in plina criza economica, avantajele strangerii randurilor si continuarii impreuna sunt de departe mult mai puternice decat o cursa pe cont propriu. La fel cum valonii si flamanzi si-ar putea aduce aminte de ce au fost de acord sa imparta totul, inclusiv placutele indicatoare care impanzesc Bruxelles-ul, capitala unei Europe (inca) unite.

Anunțuri

5 gânduri despre “„Europa se destrama”

  1. Uniunea va rezista şi se va realiza treptat obiectivul esenţial, integrarea politică, cu toate consecinţele ce derivă de aici. E normal ca hotărârile privind politicile economice să fie luate de cei puternici şi bogaţi, pentru că însăşi poziţia lor economică şi politică ilustrează justeţea şi sănătatea politicilor economice pe care le promovează. Ţări precum Grecia sau altele din aceeaşi categorie, vor fi ajutate, dar evident că vor trebui să pună capăt risipei banului public. Protestatarii greci erau, fără excepţie, beneficiari ai pomenilor acordate iresponsabil de un stat care s-a îndatorat peste măsură. Dacă Grecia ar ieşi din Uniune, moneda ei ar suferi o depreciere drastică, iar locuitorii ar simţi imediat pe pielea lor ce înseamnă să-ţi baţi joc de bani. Plus că datoria Greciei ar trebui oricum achitată. Restul Uniunii ar simţi o uşurare evidentă în momentul când balastul ar fi aruncat peste bord. Faptul că Grecia nu iese, dovedeşte şi că guvernele care au dus politici risipitoare ştiu că părăsirea zonei Euro este o soluţie păguboasă, pe de o altă parte dovedeşte şi că cei care susţin zona Euro, cum ar fi Germania sau Franţa, au un puternic simţ al unităţii culturale europene, care oricât ar părea de paradoxal pentru cei lipsiţi de un asemenea simţ, este de fapt principalul liant al Uniunii. Dacă tot veni vorba de flamanzi şi valoni, împărţirea Belgiei nu ar fi de fapt nicio tragedie, ambele părţi ar rămâne în Uniune, doar că valonii ar coborâ pe locul care de fapt li se cuvine, măsură corectă şi dreaptă în fond. Nu e un secret pentru nimeni că şi la noi există regiuni întregi care au beneficiat timp de multe decenii de resurse sustrase de la alţii, frânându-le acestora de fapt dezvoltarea, proces care continuă şi acum. Există însă temeiuri serioase să credem că lucrurile se vor schimba.

  2. Pingback: Un Martisor si o dedicatie pentru ca de maine incepe oficial primavara « Rinder Razvan Catalin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s