O guvernare împotriva statului de drept

Operaţiunea guvernului Boc de înfometare a unor categorii socio-profesionale de bază continuă. O putere câştigată prin abuzuri nu-şi poate da obştescul sfârşit decât săvârşind abuzuri până la capăt. Faptul de a contesta anumite hotărâri judecătoreşti pentru a limita, din nou, bruma de venit a profesorilor înseamnă să crezi că vei ramane vesnic in functie. Beţia puterii care a cuprins PDL, încurajată şi de încrederea în sistemul de fraudare electorală, îi determină pe reprezentantii sai să-şi permită orice. Toată atitudinea pdl-istă cu privire la austeritate, la sacrificiile care trebuie impuse populaţiei şi mai puţin lor, e de o demagogie ridicolă, mai ales în conditiile in care acest partid s-a zbătut să impună majorarea salariilor profesorilor cu 50%.

Interesant cum PDL a devenit acum, din lipsă de soluţii şi competenţe, bun doar la tăiat, iar înainte de alegeri era bun doar la dat. Responsabilitatea pentru proasta gestionare a crizei nu pare a-i apăsa deloc. Aşa cum dezvăluie şi Wikileaks, mai mult pentru puţinii care au rămas naivi, preşedintele Băsescu ştia de criză, dar nu-i folosea la nimic să ridice capacul de pe oala încinsă. De ce atunci nu vorbeau despre strânsul curelei? Din acelaşi motiv pentru care nu vorbesc acum despre disperarea neputincioasă în care guvernează şi pe care încearcă să o acopere printr-o nesfârşită deresponsabilizare. Probabil că după această tentativă abuzivă faţă de normele statului de drept, de a nu respecta decizia unor instanţe judecătoreşti, Guvernul va veni ulterior să ne spună cât a mai crescut economia românească de pe urma urma banilor luaţi de la profesori.

Problema cea mai gravă, însă, este că s-au creat două lumi paralele. Puterea vorbeşte de o creştere economică, despre care cetăţenii acestei ţări n-au aflat şi nici nu vor afla în grabă, uitându-se în buzunarele lor. Există riscul ca mesajele privitoare la criză să devină un instrument de manipulat în continuare populaţia. PDL îşi imaginează că va putea repeta şi în 2012 scenariul din 2008, când va uita de criză pentru moment şi va arunca pomeni electorale, pentru ca apoi reprezentanţii săi să apară îndureraţi în faţa naţiunii, vorbind de un nou val al crizei, deja fiind pregătit terenul în acest sens, prin exprimarea publică a acestei îngrijorări. Din păcate, ei se joacă de-a criza, prin care oricum nu trec, iar poporul e luat drept masă de manevră, când amăgit cu ieşirea din recesiune, când bun de jecmănit.

Anunțuri

15 gânduri despre “O guvernare împotriva statului de drept

  1. Romanii sunt pe cale sa redescopere ca stinga este singura solutie viabila pe termen lung. Dreapta intotdeauna a servit interesele celor putini si bogati, oriunde in lume, ignorind clasa mijlocie si pe cei sub pragul de saracie sau bolnavi ( si pacalindu-i cu populisme ieftine pe alegatori ). Singur lor solutie este sa taie cheltuieli, insa nu au nimic de pus in loc.

    Daca regimul portocaliu mai iese odata victorios, cred ca va fi posibil doar prin furt electoral masiv (atentie la votul prin corespondenta pentru diaspora care poate fi usor furat!)

  2. Artico necesar Cine acuza opozitia ca nu aduce solutii nu are decit partial dreptate. La urma urmelor guvernul este dator sa dea solutii sau sa plece, nu opozitia trebuie sa ii faca treaba …Vreti solutii de la opozitie va rugam sa va retrageti de la putere (cascaval) si sa ii lasati sa conduca Poate se vor compromite poate vor reusi dar pina una alta guvernul actualei majoritati are paine si mai ales cutitul … asa ca a spune ca opoitia nu da solutii i se pare cel putin bizar …

  3. Stimata doamna, aveti dreptate in tot ce spuneti. Sunt lucruri cunoscute si traite pe viu ,ca sa folosesc un pleonasm poate e mai convingator dar, pentru numele lui Dumnezeu actionati in Parlamentul European in acest sens. Pentru inlaturarea unor dictaturi din Africa si Asia atit americanii cit si europenii ( vezi Franta ) declanseaza razboaie. Sigur, comparatia e fortata dar totusi in Romania se fura voturi in Parlament. In Romania un prim-ministru ( jurist, fie vorba intre noi) terfeleste Constitutia cu legi si hotariri ne-constitutionale. In Romania se moare de foame si din cauza lipsei de medicamente si, mai nou, a lipsei de asistentei sanitare. Completati Dvs tabloul miseliilor dar, actionati cumva pe plan extern . Mult succes si putere de munca.

  4. Guvernarea PDL s-a compromis complet prin incompetenţă, hoţie şi mai ales printr-o dezgustătoare inconsecvenţă. Creşterea salariilor profesorilor ar fi fost pe deplin posibilă, cu condiţia eliminării rapide şi la timp a uriaşelor pierderi cauzate de companiile de stat, care ar fi trebuit de mult trecute în mâini private. Povara acestor companii, bune doar pentru furt şi pentru plasarea în slujbe mănoase a clientelei politice, este în procente din PIB, mult mai mare decât întregul buget al învăţământului. Cât despre aşa-zisele hotărâri judecătoreşti, părerea mea personală este că ele arată cât de mare este mizeria justiţiei de la noi. Nivelul salariilor profesorilor trebuie reglementat, după o unică regulă valabilă pentru toţi profesorii, numai şi numai de angajator. Niciun judecător, nici puterea judecătorească în ansamblul ei, nu poate stabili cuantumul niciunui salariu din ţara asta. Problema României nu este dacă guvernarea va fi autointitulată de stânga sau de dreapta (ambele caricaturi jalnice de guvernări şi politici europene), ci dacă ţara va fi pusă pe direcţia bună, prin eliminarea companiilor de stat, prin limitarea drastică, severă, a cheltuielilor statului, principala frână a dezvoltării economiei noastre. Iar despre efectele unei eventuale creşteri economice, e normal să fie resimţite doar de cei implicaţi în această creştere, adică de minoritatea care lucrează şi-i întreţine pe toţi. Niciun ajutor social pentru o persoană validă nu ar trebui acordat fără prestarea de ore de muncă în folosul comunităţii, e o chestiune de elementar bun simţ.

    • „Niciun ajutor social pentru o persoană validă nu ar trebui acordat fără prestarea de ore de muncă în folosul comunităţii, e o chestiune de elementar bun simţ.” Adica sa i se dea ajutorul social muncind la stat, caci ziceti „in folosul comunitatii”, deci nu, spre ex., la o firma privata.
      Scuzati-ma, va rog, dar sunt putin nelamurit. Pai asta s-a si intamplat. Defapt asta a facut guvernarea Tariceanu, care a angajat 500.000 de oameni la stat, fata de 900.000, cati erau la sfarsitul guvernarii Nastase, si anume numarul de angajati la stat necesar ce poate fi sustinut de catre Statul Roman. Tocmai pentru ca sa le dea ajutorul social, adica pardon, salariu, in schimbul catorva ore muncite „in folosul comunitatii.”, adica in sectorul de stat. Si stiti de ce? Pentru ca sistemul nostru privat este de atat de proasta calitate, datorita clasei patronale, incat nu ar fi putut sa absoarba aceasta forta de munca si daca ar fi fost cazul s-o recicleze din punct de vedere profesional si s-o plateasca cu salarii mai mari decat la stat (lucru la care tot fosta guvernare liberala a contribuit din plin, nu-i asa?). Numai vorbesc ca multi dintre cei cu bani, dintr-o minoritate cu multi bani, s-au dovedit a fi borfasii nr.1 ai tarii, care s-au imbogatit din privatizari de tot felul, din mita, fenomen care a cuprins, din pacate, si miscarea sindicala. Cum se face ca in ciuda faptului ca avem oameni bogati in tara asta, o minoritate, deci oameni cu resurse financiare si cu acces la resurse financiare, tara asta a ramas in urma rau de tot, la coada Europei? Cum e implicata aceasta minoritate in „cresterea economica”, cand, defapt, nu se vede nici o crestere de PIB? Tocmai lucrul acesta demonstreaza ca minoritatea despre care vorbiti nu e implicata in cresterea economica, ci majoritatea, care e prost platita, care suporta rigorile asumarii raspunderii Guvernului pe noul Cod al Muncii, ce introduce arbitrariul in viata sociala a tarii, dand posibilitatea angajatorului de a dispune in mod arbitrar de un angajat, fara sa dea socoteala nimanui pentru ceea ce face, indiferent daca lucrul pe care il face e drept sau nedrept! Pe cand angajatul, care munceste cu adevarat, ajunge sa nu mai aiba niciun drept.
      Practic, sa stiti ca minoritatea despre care vorbiti, care, chipurile, contribuie la cresterea economica a tarii, care „munceste”, este o minoritate lenesa, dornica doar de inavutire personala si care niciodata nu va putea sa duca Romania spre progres. Ar fi facut-o pana acum, daca ar fi reusit, mergand pe filozofia asta. A dovedit in 21 de ani ca nu poate, aplicand o astfel de filozofie. Problema care se pune este ce face majoritatea? Care se zbate in saracie si mizerie – vezi si ultimul sondaj. Iar daca se pune problema ca, din cadrul acestei majoritati, sa mai emigreze din Romania inca cateva milioane, pentru ca minoritatea bogata si hoata sa se imbogateasca si mai mult din privatizari si mismasuri de tot felul, atunci prefer ca aceasta minoritate sa dispara in neant o data pentru totdeauna din tara noastra!

  5. @Corina Creţu. Dacă nu vă hotărâţi să-l schimbaţi pe Ponta, rămânem cu regimul Băsescu. Voi chiar nu vă daţi seama că e, în cel mai fericit caz, incapabil? A nu introduce moţiune de cenzură tocmai acum, când sunt mai multe şansa ca oricând, înseamnă a nu vrea să cadă puterea actuală. Asta face Ponta. Chiar n-aveţi pe cine alege în loc? Cu forţă, prestanţă. Cineva de talia lui Paşcu, Duvăz – că Năstase, din păcate, e ţintă anticipată. Dar lui Paşcu sau Duvăz cine ce să le reproşeze? Sau doamnei Andronescu? De ce nu, doamna Andronescu? Inclusiv ca premier. V-am dat câteva nume de personalităţi care pot face un tandem de credibilitate şi forţă cu Crin. Ponta e în cel mai bun caz penibil. Şi în cel mai rău, omul lui Băsescu. Fie şi involuntar. Nu reuşeşte să mă convingă de contrariul. Voi chiar nu vă daţi seama că dacă se continuă aşa, puterea se consolidează până la realegere – cu fraudă masivă, fiindcă demonstraţi că nu sunteţi în stare nici s-o preveniţi, nici să o opriţi. Şi ştii bine că nu mă refer la tine, Corina. Dacă tu şi cei din categoria ta aţi avea putere de decizie în PSD, cred că regimul Băsescu era deja istorie.

    @Karakas. Asta aţi învăţat-o la cursul scurt? Cel despre lupta de clasă.

  6. Eu imi aduc aminte cum si PSD-ul a votat cu ambele maini cresterea salariilor profesorilor….. saracul Tariceanu a fost singurul care a avut curajul sa va spuna ca este o idiotenie economica.

    Ce e amuzant in toata situatia ?
    Nici pana azi PSD-ul, PNL-ul si toti ceilalti nu si-au recunoscut greseala. Iar Tariceanu e marginalizat….. ia spuneti repede cum sa avem noi incredere in voi ? De securistul chel si gasca lui de hoti nici nu pomenesc, ei sunt niste idioti si asa o sa ramana pana o sa crape. Dar voi, cu voi ce ne facem ?

    PS> Roxana are dreptate, Ponta e numai un manuitor de vorbe si nu convinge cu nimic. Ce pierdeti din vedere este ca bazandu-va numai pe principiul „o sa ne voteze ca sa scape de pd-isti” o sa ne pierdeti si pe noi.

  7. @roxana iordache, da, lupta este de clasa, degeaba ii punem funditza si o parfumam cu Dior. Este o lupta surda intre bogati si saraci cu multe victime. Intre cei carora le este foame si cei care au prea multi saci. Intre cei care sunt bolnavi si nu au bani sa se trateze, sau sunt alungati din spitale, si cei bogati care se trateaza la Viena. Intre cei care merg cu caruta si cei care isi cumpara Ferrari, sa vada toti ca s-a ajuns.

    Karma te viziteaza intotdeauna, inclusiv cind spui rautati despre altii pe care nu ii cunosti.

  8. @Karaks, aveţi dreptate, lupta de clasă a existat şi există. Marea ironie a soartei e însă că sistemele sociale şi politice nu au fost schimbate nici datorită luptei sclavilor, nici datorită luptei iobagilor, nici datorită celei a proletarilor. Toate cele trei clase pomenite, fie că au dispărut, fie sunt pe cale de dispariţie. Progresul umanităţii se datorează în întregime unui alt tip de competiţie, cea economică, între oameni liberi, luptă dusă pe tărâmul performanţei. Toţi cei care postează pe acest blog vădesc simţ civic şi cred că sunt pătrunşi şi de valorile umanismului. Evident că cei defavorizaţi trebuie ajutaţi să-şi depăşească statutul. Cum se poate însă face asta cel mai bine, în ce model de societate, e obiectul discuţiilor de faţă.

  9. @Motanul Încălţat, e foarte bine zis că avem o clasă patronală de proastă calitate, acesta e un punct extrem de slab al societăţii româneşti, comparativ cu al altor naţiuni. Din fericire companiile străine care lucrează la noi au alte standarde, lucrez la una din ele şi cunosc bine situaţia. Şi instruirile profesionale făcute periodic şi atitudinea faţă de angajaţi sunt din cu totul altă lume. Când am vorbit de minoritatea care lucrează, implicată direct în creşterea economică, m-am referit la cei cca. 3,5 milioane de angajaţi din sistemul privat, care plătesc contribuţiile din care sunt plătite toate cheltuielile celorlalţi, deci integral tot ce consumă bugetarii, pensionarii şi asistaţii social. Faptul că cei cca. 1,5 milioane de angajaţi la stat plătesc şi ei impozite, nu înseamnă decât o redistribuire a banilor generaţi în sistem privat, pentru că per total, sectorul de stat este deficitar, este consumator net, nu producător. Acestea sunt fapte, nu opinii (de dreapta sau de stânga). Când am vorbit de munca depusă în folosul comunităţii, nu am înţeles deloc muncă pentru stat, ci munca pentru curăţenia localităţilor, pentru desfundarea şanţurilor, pentru repararea podeţelor, pentru repararea şi zugrăvirea şcolilor, pentru înlăturarea mizeriei generalizate, din localităţile afectate endemic de plaga numită sărăcie, care parcă fabrică în serie indivizi ce preferă vizibil mizeria, lenea şi beţia, în loc să depună un minim efort de a-şi îmbunătăţi viaţa. Nu statul trebuie să le facă curăţenie, nu statul le va lua sărăcia de pe cap ci numai ei înşişi. Au milioane de hectare la dispoziţie dacă ar vrea să lucreze, dar de fapt nu vor, asta e problema, simplu şi la obiect.
    PS. Am cunoscut şi intreprinzători români cinstiţi, harnici şi capabili, am cunoscut şi unii după care angajaţii au plâns la despărţire. A dori aneantizarea întregii categorii de intreprinzători, pe motivul ticăloşiei generale a acestei clase , seamănă sinistru cu dorinţa de aneantiza neamul românesc, pe motivul că ar fi un popor mic, dar nesimţit.

    • @Cetateanul intrigat
      Va multumesc pentru raspuns. In al doilea rand va rog sa-mi permiteti sa-mi cer scuze de doua ori: prima data ca, la randul meu, va raspund cam tarziu, dar din motive obiective nu am putut mai repede. In al doilea rand, pentru faptul ca in comentariul meu am avut accente ceva mai radicale. Sper sa primiti scuzele mele, pe care le adresez si gazdei noastre.
      Eu nu m-am referit, Doamne fereste, la „aneantizarea neamului romanesc” si nici la „aneantizarea intregii categorii de intreprinzatori” dintr-un motiv sau altul, ci am vrut sa scot in evidenta altceva si anume ca nu mi se pare deloc in regula sa ne indreptam spre un tip de societate in care sa existe o minoritate bogata si o majoritate saraca si sa fie numai asa. Adica inegalitatile sociale, salariale sa fie foarte mari, o societate cu decalaje mari in sanul ei. Pentru ca in felul acesta ne intoarcem spre ceva asemanator cu perioada de Ev Mediu, in care am avea marea boerime, minoritara, bogata si prospera si marea majoritate a populatiei saraca, lucru care cred ca nu e de dorit. Dvs. ati spus: „Iar despre efectele unei eventuale creşteri economice, e normal să fie resimţite doar de cei implicaţi în această creştere, adică de minoritatea care lucrează şi-i întreţine pe toţi.”. Ei, nu pot sa fiu de acord ca aceasta crestere economica sa fie resimtita in exclusivitate doar de o minoritate. Cresterea economica trebuie sa se reflecte in bunastarea materiala si spirituala a intregii societati. Pentru ca mie mi se pare ca numai in aceste conditii putem vorbi de dezvoltare in adevaratul sens al cuvantului. Am inteles ce vreti sa spuneti prin ideea cu munca in folosul comunitatii. Insa permiteti-mi sa va spun ceva: daca admitem asertiunea ca ne-munca trebuie combatuta prin munca, atunci ar trebui avut in vedere tocmai crearea de locuri de munca bine platite si stabile in sectorul productiv (lucru care ar reduce si emigratia). Pentru ca munca in folosul comunitatii nu este o munca propriuzisa. Ar parea, poate, mai degraba o pedeapsa, dar in niciun caz o munca prin care omul sa fie demn de sine. Demnitatea umana ar fi stirbita grav in felul acesta, sa-l pui sa munceasca in folosul comunitatii. Or, Statul Roman trebuie sa aiba grija de cetatenii sai – este si constitutional, dar este si de bun simt, dupa parerea mea. Din contra, trebuie sa-i oferi un loc de munca stabil si cu un salariu din care sa poata trai cel putin decent, pentru ca numai in acest caz se poate vorbi ca omul respectiv munceste si ii este respectata demnitatea sa si in felul acesta, economic vorbind, s-ar crea premisele pentru o crestere economica sanatoasa. Schiller spunea undeva ca moralitatea omului este data de munca, iar eu as adauga: nu orice fel de munca (cum ar fi ideea muncii in folosul comunitatii) ci o munca prin care sa-i fie respectata omului demnitatea sa de om. Referitor la localitatile afectate endemic de saracie, trebuie facut ceva tocmai pentru ca sa scape de saracie, or munca in folosul comunitatii nu-i va putea niciodata scapa pe acesti oameni de saracie. Ci numai o munca adevarata, productiva, angajat si platit pentru ceea ce face. De aceea trebuie investit in astfel de localitati, in potentialul uman care se afla acolo si de ce, daca nimeni nu se implica in asa ceva, sa nu se implice Statul, tocmai pentru a combate saracia.
      Chestiunea cu „milioanele de hectare”, ca doar le au, nu e suficienta. Pentru ca, in saracie fiind, nu au mijloacele de productie pentru a putea sa lucreze performant aceste milioane de hectare. Nu este vorba numai de faptul ca nu vor, este vorba de faptul ca nu au posibilitatea sa faca o agricultura performanta, sa suporte toate cheltuielile aferente, mai ales ca la noi sunt gospodarii mici, iar cel mai recent sondaj spune ca pentru 37% din populatie veniturile din gospodarie nu le ajung nici pentru strictul necesar. Care banca crediteaza pe unul care este atat de sarac? Pe de alta parte, daca ei un credit de la banca si vrei sa-ti dezvolti o afacere, din pacate, la noi, intri in logica creditelor neperformante sau in logica falimentului. Pentru ca sunt si au fost destui care au dorit sa faca ceva, au crezut in asta, iar dupa aceea s-au trezit intr-una din cele doua logici de care vorbeam mai sus. Si asa datoriile firmelor private sunt foarte mari si s-a tot vorbit de cresterea economica bazata pe consum. Deci nu e totul sa vrei si sa crezi in ceea ce vrei. Si nici nu se poate concepe o societate formata numai din oameni de afaceri, sau din afaceristi, poate si pentru faptul ca nu toti oamenii au talent la asa ceva, nu toti oamenii au spirit de afaceri, iar lucrul asta este peste tot in lume. Dvs. spuneti: „Nu statul trebuie să le facă curăţenie, nu statul le va lua sărăcia de pe cap ci numai ei înşişi.”. Vedeti, dupa parerea mea tocmai aici este problema. Eu as zice altfel: nu „prin mine insumi” ci „prin noi insine”. Este o mare diferenta de abordare, pentru ca implica solidaritatea intre oameni – nu esti singur, sunt si altii langa tine care te pot ajuta la nevoie: pui umarul, dar simti ca langa umarul tau este si un alt umar, nu esti singur si instrainat de toti. Practic vorbind, eu cred ca Statul trebuie sa se implice in ai ajuta, tocmai ca nu are cine sa-i ajute. Eu am tot spus ca aceasta solidaritate ar trebui sa functioneze prin faptul ca cei bogati sa-i ajute pe cei saraci. Iar principul acesta cred ca trebuie aplicat pe plan mondial: statele bogate trebuie sa le ajute pe cele sarace. Ganditi-va ce dezolant este intr-o zona defavorizata in care singura intreprindere de acolo s-a inchis, oamenii nu mai au locuri de munca, jumatate sunt plecati in strainatate, cu o populatie ce tinde spre imbatranire, cu copii care nu si-au vazut mama sau tatal de ani de zile, pentru ca unul din ei, daca nu si amandoi, sunt plecati sa munceasca in Spania sau Italia. Astfel de lucruri se intampla la noi, din nefericire, pe un fond tot mai agresiv de scadere a natalitatii. Cine ii ajuta pe acesti oameni? Iar consecinta este degradarea economica a tarii. O sa va dau un exemplu: scaderea natalitatii, din punct de vedere economic, inseamna ca forta de munca nu se mai reproduce. Populatia scade, imbatraneste, iar, in felul acesta nu putem avea in viitor o crestere economica si mergem cu totii spre mizerie… Mizeria comuna… Si mie imi pare ca riscul asta e unul foare real.
      In legatura cu faptul ca neamul romanesc ar fi „un popor mic, dar nesimtit”. Dupa parerea mea aceasta viziune despre poporul roman este una foarte deformata. In primul rand ca nu e mic, in al doilea rand, daca admitem ca ar fi nesimtit, nu e mai nesimtit ca altii. A, ca e mai sarac decat altii, este cu totul altceva. Daca e nesimtit, atunci nivelul educational s-a degradat, dar asta e o alta tema de discutie, dar, dupa parerea mea, nu e deloc precum ar parea la prima vedere.
      Fara indoiala ca printre intreprinzarorii romani sunt si exemple pozitive, lucru care ma bucura si as dori sa vad cat mai multe asemenea exemple.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s