Mai bine?

         Şeful statului, prezent ieri la un soi de seminar economic, dă verdicte în legătură cu politicile economice pe care ar fi trebuit să le promoveze sau le-a promovat guvernul al cărui premier este, de facto: „Le-am propus partidelor impozitarea temporar a pensiilor, a tuturor pensiilor, cu 10%. Partidele s-au întâlnit în şedinţa de Guvern şi ce au făcut? Au mărit TVA. TOATE au fost împotrivă, inclusiv PDL. Pensionarii, atunci, le-au mulţumit partidelor. Ii rog să vadă ACUM cât au pierdut în realitate prin creşterea TVA. Pentru că până la urmă, mărirea TVA ne va face să ne târâim încă 2-3 ani de acum înainte. A fost o greşeală pe care o vom plăti încă câţiva ani”.
         Chiar aşa, cât au pierdut pensionarii? Dacă e vorba doar de TVA, strict de TVA, influenţa lui în creşterea inflaţiei este undeva la vreo 3%. Sigur, nu-i puţin. Dar e mai puţin decât 10%. Dar CAS de 5,5% pentru pensiile peste 740 de lei pe lună nu e o povară pentru toată viaţa? Această mărire de ce o uită domnul preşedinte?
         Reducerea cu 10% a pensiilor a fost dorinţa sa. Şi cum nu i-a fost îndeplinită, este şi acum supărat şi încearcă să spună ceva cetăţenilor. Ceva de genul:„politicienii dăunează grav portofelului dumneavoastră! Toţi sunt o apă şi-un pământ! Numai eu, care NU sunt politician, sunt demn de încredere!”
         Evident, mărirea TVA a dus la o reducere a consumului. Dar nu vitupera domnul preşedinte creşterea economică „nesănătoasă”, bazată pe consum? Şi aplauda creşterea bazată pe exporturi? Acum are nostalgia „consumului”? De ce?   Poate pentru că exportul începe să se plafoneze? Sau pentru că anumite investiţii, nu puţine, nu se mai fac în România, pentru că piaţa internă nu mai este atractivă? Sau pentru că, oriunde în lume, este absurd să produci, dacă nu poţi sau nu ai cui să vinzi?
         Şi atunci, reducerea brutală a consumului, indiferent că se face prin creşterea TVA sau prin reducerea generală a salariilor şi pensiilor, NU este o soluţie? Austeritatea are sau nu are sens? Discuţia asta este valabilă nu doar în România. Şi grecii, şi spaniolii, şi englezii, şi portughezii, au implementat „măsuri de austeritate”. Şi ce au rezolvat?
         Ce am rezolvat noi? Reamintesc un amănunt: am angajat împrumutul de la FMI, BM şi CE ca pe un soi de „plasă de siguranţă”. Banii ăştia, cele 20 de miliarde de euro, nu generează nimic în materie de creştere economică. Evident, nici consum. Pentru că, sincer vorbind, nimeni nu mai înţelege acum de ce am împrumutat aceşti bani. Doar pentru o stabilizare artificială a monedei naţionale, care nu are nicio legătură cu realităţile economiei naţionale?
         Aşadar, până la urmă, pentru cine era mai buna reducerea pensiilor cu 10%? Pentru pensionari nu. Pentru economie, nu, pentru că oricum consumul ar fi scăzut, chiar mai mult decât acum. Pentru cine atunci? Pentru nişte indicatori macroeconomici, doar nişte cifre pe hârtie, cifre de care depinde soarta POLITICĂ a preşedintelui Traian Băsescu (complezenţa FMI în 2009 a contribuit şi ea la realegerea sa) şi a PDL.
         Pentru români, fie că este vorba de bugetari, de pensionari, de mici sau mai mari întreprinzători, de agricultori, nu există, cu actualele politici economice, niciun mai bine economic şi social. Pentru că abordarea este fundamental greşită. Cineva remarca un lucru, de bun-simţ: doar cererea creează locuri de muncă. Dacă nu există cerere de consum, nu va exista nici ofertă de produse, ne place sau nu. Deocamdată cererea pe piaţa românească se comprimă. Iar liberalizarea preţurilor la gaze şi la energie electrică şi renunţarea la subvenţiile pentru încălzire o vor comprima şi mai dramatic.
         Acum, să nu credeţi că nu există şi români pentru care este mai bine în aceşti ani de criză: clientela politică a PDL şi a celor din majoritatea parlamentară. Cam puţini, dacă îi raportăm la populaţia aflată în nevoi, dar foarte mulţi, dacă judecăm impactul lor asupra banilor publici. Care impact va creşte, pentru că alegerile costă, iar PDL e unde e în sondaje…
Anunțuri

20 de gânduri despre “Mai bine?

  1. Dar in piesa de teatru ; Blonda-Chioru si Piticul nu da CCR replica ca (sic) nu se poate ? Alooooooooooo ! Base.Nu se pot reduce pensiile asa cum ai propus. Nu mai da vina pe partide.

  2. A mai spus de curind ca nu are incredere in „politicieni”. Cei romani in contextul discutat, dar banuiesc ca are retineri si fata de cei francezi, si italieni si..mai toti sunt o apa si-un pamint pentru el. Dar si el e politician, chiar daca de la un timp pare sa nu mai vrea sa fie. Problema are o alta dimensiune, dat fiind faptul ca a fost rejectat in ultimul timp de „iubitul popor” si-a creat o aversiune ancorata in mai multe porturi. Se poarta ca un indragostit pe care l-a parasit iubita sufocata si lesinata de-atita „dragoste”, dar mai ales de foame.

    Referitor la austeritate, cred au vrut ca Romania sa fie mai catolica decit Papa, si sa arate investitorilor straini ca se iau masuri severe, ca sa ii incurajeze sa investeasca. Si ce am realizat? Ca si din experienta altora, se confirma ca teoria asta de dreapta al strinsului curelei care ar atrage bani ca ursul la miere, e doar o poveste de adormit prostii, adica votantii. Nu se poate creste sanatos economia doar prin masuri de austeritate. In ce priveste joburile, cred ca sunt disperati, daca au ajuns sa se laude cu sute de mii de noi contracte de munca. Economia romaneasca nu are cum sa genereze atitea locuri de munca. E vorba de un tric, o minciuna care ascunde niste date despre ciorba cu galuste prezentata ca supa de coada de cangur.

  3. Sunt două proleme complet diferite. Reducere generală a salariilor nu există, pentru că majoritatea celor care lucrăm nu ne câştigăm banii de la statul român. Dacă o firmă merge bine, nu reduce salariile. Dacă statul român nu merge bine, sigur că trebuie să reducă fondul de salarii al bugetarilor, chestia asta se ştia şi pe vremea lui Mihai Viteazul.
    O reducere generală a pensiilor evident că trebuia făcută, pentru simplul fapt că banii ce se strâng din contribuţiile de pensii nu ajung pentru plata tuturor beneficiarilor de pensii de acum, iar noi nu vrem să plătim impozite pentru ca să aibă alţii ce păpa. Ca să nu plângă două milioane de moftangii şi moftangioaice care iau pensie pe nemeritate, pentru că n-au lucrat de fapt destul, am fost toţi afectaţi cu mărirea TVA-ului, în cel mai jenant stil colectivist. Asta e de fapt măsura nocivă pentru economie, care ne face mai puţin competitivi. Doresc să fac o corecţie absolut necesară. Singura cerere de care se poate ţine seama este cererea solvabilă. Un număr uriaş de oameni care în timpul socialismului aveau slujbe nesustenabile economic, doar ca să se poată spune că sunt cuprinşi în câmpul muncii, sunt acum pensionari. Culmea ironiei, pensiile acestor oameni sunt de asemenea nesustenabile. Economia se răzbună singură, nu e nevoie de Scaraoţchi pentru asta.

  4. Cred ca sustinerea leului a fost o masura buna. Asta ne mai lipsea, un leu care sa o ia razna. Pai chiar ca ne taiam venele noi astia care nu suntem platiti in Euro.

    Mai cred ca printre romanii care au dus o bine in anii astia de criza alaturi de pedelisti se numara si pededistii. Nu am vazut niciun rid nicio ingeijorare pe fata vreunui lider social democrat nu am auzit ca vreunul sa renunte la cursele de masinute din weekend sau sa fie obligat sa si vanda vreo ferma sau vreo padurice ca sa faca fata. Daca tu ai cunostinta de pededei in suferinta let me know.

  5. O discuţie despre ce ar fi fost mai bine, scăderea pensiilor sau creşterea TVA… este greu de condus. Toate discuţiile care încep cu „ce ar fi fost dacă” sunt greu de susţinut.

    Problema este alta. Guvernul a decis scăderea pensiilor cu 10%, deci faptul că cei din Guvern s-au opus mi se pare uluitor. Păi dacă s-au opus, cum s-a ajuns ca cei din Guvern să-şi angajeze răspunderea?

    Dar nu numai asta m-a şocat. M-a şocat faptul că preşedintele spune că ar fi fost mai bine execuţia unei legi pe care CCR a declarat-o neconstituţională. Ce ne spune de fapt domnul Băsescu? Ne spune că, dacă s-ar fi încălcat Constituţia (respectiv decizia CCR în numele legii), poporului român i-ar fi fost mai bine. Asta nu cumva se înscrie la capitolul „acţiuni împotriva ordinii constituţionale”?

  6. Pingback: Quod erat demonstrandum « Popateapa's Blog

  7. 1. Nici ca simpla curiozitate, pata de culoare, pe post de mascota ori dragon de Komodo n-are ce cauta Traian Basescu la discutii economice. Indiferent, seminarii, chestii punctuale; economia nu se discuta, nu se face si nu se analizeaza – cel putin nu in tarile serioase – la modul hă ! hă! hă !
    Si nu-i el de vina ci toti acei care, inca, il mai onoreaza si il crediteaza cu prezenta lor la asemenea adunari. Oricat de mult i s-ar acorda circumstante de genul ” e totusi presedinte si merita ca macar institutia sa o respectam”, doar lasat singur-singurel exista sanse sa priceapa ca este si inseamna doar nimic
    2. De 20 de ani se tot face vorbire de procente, TVA-uri, bugetari, pensionari, inflatie, drumurile care nu exista sau cainii comunitari. Si se cam uita etern ca Romania este cu si despre oameni.
    Ar cam fi vremea sa nu se mai tot „discute” la modul „eu pot striga atat de tare incat te acopar si te fac sa taci”, sa se termine dialogurile in care interlocutorii se tot intrerup la jumatatea frazei si tot ceea ce inseamna politic si politicieni sa revina inapoi la baza; dovedind ca isi merita salariile („de la buget”), ca raspund atunci cand gresesc (altfel decat din 4 in 4 ani, cu mita electorala) si ca tot ceea ce intreprind inseamna interes national si nu vesnicul interes personal sau de partid.
    Si sa munceasca altfel decat fiind vesnic in studiourile televiziunilor
    3. Stanga, dreapta, centru, socialism de cumetrie, liberalism de gasca, nationalism sforaitor sau demente a la Vadim ori Dan Diaconescu, putin imi pasa; votul meu, atunci cand va veni vremea , se va duce spre cei care vor reusi sa ma convinga ca imi ofera macar 1% garantii ca voi putea deveni mandru ca sunt roman.

  8. ” Toate aceste nedumeriri îşi primesc răspuns dacă luăm în calcul situaţia disperată în care se află Traian Băsescu.

    Încleştarea de dinţi prin care acesta îi anunţa pe cei din sală că vor trebui să se dea afară unii pe alţii spune totul despre această stare. Locatarul Cotrocenilor simte funia cum se apropie de par. El nu mai este interesat acum decât de o singură criză: aceea a nesiguranţei faţă de propriul viitor, în cazul în care nu va reuşi fraudarea, penală sau morală, a alegerilor din 2012.

    Cheia alegerilor se află la Ministerul de Interne. Celelalte instituţii vor lucra în van dacă la Interne nu se va închide cercul.

    Este acel minister fără de care, cum spunea un vicepreşedinte PDL, Băsescu n-ar fi câştigat preşedinţia.

    Este locul unde, în dimineaţa zilei de 7 decembrie 2009, după noaptea de pomină în care Băsescu a ajuns preşedinte (deşi a pierdut alegerile pe teritoriul României), tripleta Blaga, Videanu şi Berceanu a avut o întâlnire misterioasă. Berceanu spunea şăgalnic că s-au întâlnit la o ciorbiţă de văcuţă; gurile rele spun că s-au întâlnit ca să şteargă urmele nopţii electorale precedente.

    Pentru a-şi asigura spatele în 2012, Traian Băsescu încearcă soluţia finală: să pună în aplicare, la scara tuturor instituţiilor statului, tezele fascistoide despre „sângele proaspăt“ şi „de ce vă e frică nu scăpaţi“. Bagă sânge proaspăt la comanda din vămi şi poliţie pentru a-şi asigura fidelitatea unor garnituri acoperite, noi şi recunoscătoare. Şi bagă frica în toţi, ca să-i poată domina cu organele care-l delectează cel mai mult, „ochiul şi timpanul“. ” – Octavian Ştireanu

  9. Pingback: Organizarea admnistrativa a tarii. Despre viziunea D-lui Basescu exprimata la TVR si altele… « Motanul Incaltat

  10. Blonda, Chioru Si Piticu, Sa Traiasca Nenea Nicu !

    Zilele acestea urmarind dezbaterile televizate referitoare la cenzurarea unei piese de teatru in Romania “democratica” a golanului basarabean, am avut o acuta senzatie de “deja vu” si asta deoarece exact aceleasi sentimente si trairi exprimate de regizorul piesei si de actori cu ocazia intervievarii lor pe aceastta tema le-am trait si eu in urma cu patru ani.
    Dar despre ce este vorba?
    Acum patru ani de zile, dupa o joaca pornita pe forum la Juralul National, am fost convins de cativa forumisti ca intamplarile pe care le relatam aproape zilnic in aceste pagini virtuale ar merita sa fie stranse intr-o carte si publicate ca atare. Acest lucru si faptul ca un om de mare caracter cu care nici macar nu ne cunosteam personal, dand dovada de un altruism desavarsit si in deea ca anumite fapte ar trebui consemnate pentru a ramane in istorie, macar in aceasta forma, deci acest om, il voi numi in continuare cu nick-ul Vasile, s-a decis sa sponzorizeze fara abslut nicio pretentie tiparirea cartii, au condus in final la materializarea ideii respective.
    Cautand o editura mai accesibila ca pret am descoperit ca Universitatea Maritima Constanta poseda o editura, unde as putea eventual sa tiparesc cartea, motiv pentru care l-am contactat telefonic, pe la jumatatea lunii august, pe seful acestei edituri, un distins profesor-doctor in cadrul UMC si i-am prezentat proiectul. Domnia Sa, nu-i pomenesc numele pentru ca nu merita acest lucru, m-a rugat sa-i trimit un capitol, doua prin e-mail. Cartea fiind terminata in forma electronica in proportie de 85% i-am trimis-o pe toata. Dupa mai putin de doua zile am fost sunat de d-l profesor,cu care am avut aproximativ urmatorul dialog:
    – Domnu’ comandant, am vrut sa citesc o pagina, doua sa vad daca merita, dar pur si simplu m-a captivat si nu m-am lasat pana n-am terminat-o. Acum suntem in vacanta, dar cum incepem cursurile in speptembrie, veniti cu ea si o publicam urgent.
    Zi si facut, in septembrie m-am prezentat cu ambele variante fiinalizate (electronic si print) la cabinetul d-lui profesor entru a definitiva “afacerea” unde am avut un alt dialog cu domnia sa:
    -Domnu’ comandant, mai am un rest de zece zile de concediu si plec in Croatia. Vad ca ati terminat cartea, asa ca o iau cu mine sa o citesc si cand vin ii dam drumul. Dar din ce-am citit eu nu prea inteleg de ce i-ati dat titlul May Day…Sabordarea Flotei Comerciale Romane (pentru cei mai putin obisnuiti cu termenii marinaresti, May Day este semnalul de pericol in marinarie, care a inlocuit clasicul S.O.S., iar sabordare inseamna scufundarea intentionata a navei proprii a unui armator pentru a nu fi capturata de inamic (de regula folosit in Marina Militara). ?
    -Pai, aveti rabdare sa citi si ultimile capitole si veti intelege !
    Acestea fiind zise, ne-am luat ramas bun, i-am urat “vacanta placuta” si l-am sunat din nou la sosirea in tara, cu banii pregatiti pentru a semna contractul.
    Nu mica mi-a fost mirarea cand distinsul profesor-doctor mi-a dat urmatoare replica dupa schimbarea “politeturilor” de rigoare:
    – Cat despre carte, domnule comandant, nu cred ca o putem publica in viitorull apropiat sau ca eventual o mai putem publica. Ganndu-ma la cine stie ce catastrofa s-a intamplat l-am intrebat cu o curiozitate, zic eu, legitima:
    – Dar ce s-a intamplat domnule profesor?
    – Pai de trei zile imi lipseste un tipograf de la munca si nu stiu cand, sau cum pot rezolva problema. Cu toata uimirea cu care pur si simplu m-a interzis stimabilul n-am putut sa ma abtin si am izbucnit intr-un ras cat se poate de sanatos:
    – Auzi, bre profesore, talica ai impresia ca vorbesti cu copiii de gradinita, de-ti permiti asemenea povesti ?
    – Haideti, domnu comandant ca nu… I-am inchis in scarba telefonul si pana la urma am gasit totusi o editura in Constanta dispusa sa-mi publice cartea.
    Cea de-a doua intamplare legata de aparitia acestei carti s-a petrecut la momentul in care am vrut sa introduc cartea in circuitul de librarii din Constanta si asta deoarece pe de-o parte, dupa revolutie au mai ramas doar vreo trei-patru librarii in Constanta, restul fiind transformate in baruri si birturi, iar pe de alta parte datorita faptului ca proprietara a trei dintre acestea ,careia am avut ghinionul sa-i fac propunerea, s-a dovedit a fi o pupinbasista in toata splendoarea definitiei acestui cuvant, drept pentru care am avut urmatorul dialog telefonic cu ea:
    – Sarut mana doamna, ma numesc…, si intamplator am scris o carte cu subiect marinaresc pe care as vrea s-o distribuiti la vanzare in librariile Dvs.
    – Da, domnule, cu cea mai mare placere, cum se numeste cartea?
    – May Day,.. Sabordarea Flotei Comerciale Romane, i-am raspuns eu politicos. M-am convins de multa vreme ca sustinatorii cei mai infocati ai basescului, numai de inteligenta sau posesie de cultura generala nu pot fi acuzati sau macar suspectati, insa de data asta am dat peste o chestie care stia cu ce se mananca marinaria, asa ca nici daca as fi ars-o cu fierul rosu nu ar fi avut reactia pe care a avut-o:
    – Ce vorbesti dom’le, pai s-a facut experiza si a reiesit ca d-l presedinte nu are nicio vina in dispartia flotei, te-ai trezit dumneata sa spui altfel decat expertii.
    Auzind acestea am considerat ca inutila orice alta dezvoltare a subiectului asa ca i-am trantit telefonul cu un bine meritat “hai sictir!”
    Norocul meu a constat totusi in existenta prietenilor, a colegilor de facultate si a unor cunostinte virtuale din lumea bloggeritului, ocazie cu care le multumesc inca o data pe aceasta cale, pentru faptul ca la ora actuala din toata editia, am ramas numai cu vreo cateva exemplare, chit ca aceasta carte nu a simtit miros de librarie sau confort de taraba. Pe langa aceasta satisfactie traiesc si sentimentul lucrului bine facut, deoarece toti cei care au citit-o au apreciat-o ca pe o lectura care merita a fi facuta la ora de week end.
    Va las pe Dvs. sa trageti concluziile referitoare la modul in care este tratata libertatea de exprimare in statul chiombului, al blondeisi al piticului urmasi demni ai preaciuruitului targovistean.

  11. GÂNDIREA OVINELOR

    – Ce prost trăim la târlă măi Mioara,
    Tunşi, mulşi, de Jon*; amară e papara.
    Iarba-i prea puţină pe pământul prost.
    Hai în lume dragă să căutăm un rost.

    – Prea ascuţit la minte, ai behăit Mitică.
    Turma e săracă, miaua e prea mică,
    Îi scump laptele praf, nu e de înţărcat.
    Ugeru-mi e flasc fiindcă n-am mâncat.

    În toamna cea trecut nu ai fost preventiv,
    Ignorând să-ţi cumperi un prezervativ !
    – Minte de oiţă, faci din toate dramă ;
    Nu erai gestantă, ajungeai pastramă…

    Spre Dunkerque, hai, şi-acolo punem botul,
    Noaptea cu lună nouă trecem cu feribotul
    Ajunşi în Dover mascaţi în câini: ham, ham
    Mergem pe firul ierbii până la Buckingham.

    Acolo tundem iarba scurt, în curte la palat,
    Fără salariu, dar sigur nu mai suntem în rahat.
    Le dăm şi lâna toată, monarhilor pentru peruci,
    Şi ţâţă duce de oiţă doică, pruncilor de duci…

    P.S.
    Bă Jon*, nu peste multă vreme ai să fi pe rugi
    Dar pân-atunci ce aia lui Mitică o să sugi ?

  12. LOGICĂ SECVENŢIALĂ

    De când te-atacă „demascaţii”,
    Foarte curând vin şi mascaţii.

    Notă:
    – Tu eşti Mircea ?
    – Ba(niaş)…

  13. Chiombu Si Chinezii

    Ca Romania, sub conducerea “inteleapta” a chiombului, a ajuns sa fie tratata drept paria vietii politice internationale, motiv pentru care a fost ridicat drapelul de carantina si suntem ocoliti mai rau decat o tara lovita de ciuma de toti conducatorii acestei lumi, stiam de foarte multa vreme.
    Ca imbecilul de basescu, in nemernicia lui, ca un caine turbat, a muscat din mana celor mai importanti parteneri europeni si a pus pe butuci relatiile internationale ale tarii noastre, oferindu-ne in loc manifestarile sale maladiv viscerale cu care incearca sa-si invinga frustrarile unui om limitat in gandire si manat in actiunile sale doar de setea de putere absoluta si impunere a unui ego atat de tarat incat ar putea servi drept model de “asa nu” pentru o lume intreaga, stiam de asemeni de multa vreme.
    Ca la conducerea Ministerului de Externe a numit un neavenit rupt de realitate, total inutil in fruntea acestui minister, uns doar pentru iuteala de mana cu care a fraudat rezultatul votului la Ambasada noastra din Franta in favoarea lui chiombila si pentru a repeta performanta la viitoarele alegeri parlamentare, la nivel de intreaga diaspora, iara stiam de multa vreme.
    Ca tatal chiomb al portocaliilor, in loc sa se ocupe de prerogativele constitutionale pe care le are in domeniul politicii externe, face orice altceva de la conducerea nemijlocita a cimitirelor si toaletelor publice ale Romaniei pana la implicarea fatisa si total anticonstitutionala in viata de partid a termitelor portocaliii, stiam si ne saturasem de multa vreme si de acest lucru.
    Ceea ce nu stiam insa, dar nu m-a surprins de niciun fel, este faptul ca in trei din cele mai importante si cu enorma greutate economica mondiala state asiatice si anume China, Japonia si Coreea de Sud, in conditiile in care noi am ramas singura tara europeana care in loc sa iasa din criza, se afunda si mai tare, ca urmare a imbecilitatii basescului si a guvernului sau de marionete si in care orice investitie in economie ar fi mana cereasca, noi nu avem ambasadori in aceste tari, ba mai mult, prin vocea lui plangacila din capul statului tunam si fulgeram impotriva unor eventuale investitii venite din partea Chinei.
    Politrucul asta nenorocit, care in timpul lui Ceausescu tinea echipajelor lectiile de invatamant politico-ideologic in calitate de propagandist PCR si servea la cel mai inalt nivel interesele PCR sub tunica ofietrului acoperit de Securitate, la Anvers, s-a trezit dintr-o data mare capitalist si luptator anticomunist si trateaza republica China, de pe pozitiile staliniste ale luptei de clasa, uitand ca tara respectiva este a doua mare putere economica mondiala, curtata de toti marii capitalisti adevarati ai lumii si ca de-a lungul timpului aceasta tara ne-a fost un partener traditional de afaceri indiferent de regimul politic al celor doua tari.
    In cretinismul lui, chiombila are senzatia ca, dezavuand relatiile cu China sau schelalaind impotriva Rusiei, poporul roman, este, in marea lui majoritate, antichinez, antirus si anticomunist si ca va sari de cur in sus de bucurie votand in draci partidul portocaliilor la viitoarele alegeri multumindu-le astfel ca l-au adus în sapa de lemn, indatorandu-l pe doua generatiii si lasandu-l muritor de foame in strada dar cu convingeri anticomuniste de neclintit.
    Caci asta face trogloditul de basescu din exces de lupta “anticomunista”: confunda sula cu prefectura, conducerea comunista a Chinei cu interesele economice majore ale Romaniei si o tine langa-balanga cu “jos comunismul” dupa ce comunismul l-a adus langa Petre Roman, gata sa-l injunghie in spate la momentul potrivit in calea de a deveni presedintele Romaniei.
    Tragedia consta in faptul ca mai are din mandat “cacalau, maria ta” si daca Opozitia nu va reusi sa-l descauneze (si eventual sa-l descapataneze pentru tot raul facut acestei tari pana acum), inainte de expirarea mandatuului avem toate sansele de a ne intreba ca tampitii de ce dracu ne-am dat de ceasu’ mortii sa fim primiti in Uniunea Europeana care deocamdata se multumeste sa ne evite ca pe ciumati, dar dac-o mai pune chiombila de una sau doua de nefacute, aia suntem!

  14. Pingback: Quod erat demonstrandum

  15. Din “Înţelepciunea Prezidenţială” : mai mult sex, mai puţin tva !

    DE PE CENTURĂ

    Şoferul unui tir vede o „fată blondă” în gura pădurii, pe centură, opreşte şi :
    – O partidă repede în picioare până nu se opreşte… motorul, cât costă ?
    – 50 lei fără tva…
    – Dar cu tva ?
    – 10 lei (pentru poziţia incomodă). Restul de 40 lei suportă internetul prin firma TVA (Te Vede Antena).
    – Poate la-ntoarcere, că s-a oprit „motorul”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s