Gâlceava vice-regelui FMI cu politica

 

         Nu am nimic cu FMI, dimpotrivă. Avem o bună colaborare cu Fondul, este implicat în proiecte care vizează dezvoltarea durabilă în ţări din lumea în curs de dezvoltare, care fac obiectul atenţiei UE. Numai că mi se pare că unii dintre oamenii Fondului, profitând de slăbiciunile unor guverne naţionale, au ajuns să se comporte ca un soi de vice-regi, trecând peste orice fel de reguli, şi intrând în conflict cu principiile guvernării democratice.

         Un astfel de funcţionar al FMI este Jeffrey Franks, care se comportă ca un soi de stăpân al României. Nimic din activitatea sa anterioară nu-l acreditează ca un geniu al economiei. Dimpotrivă: argentinienii îi poartă o amintire neplăcută, ca să mă exprim politicos. Cu toate astea, timp de trei ani, cu paşi mici, a preluat de facto funcţia de premier al României. Iar lui Emil Boc, perfect divergent cu teoria şi practica economice, situaţia îi convine de minune. Nouă, celorlalţi, deloc!

         Azi domnul Franks se trezeşte vorbind despre „gălăgia politică din România”, cauză a lipsei de încredere a românilor în economie. Să fim bine înţeleşi: „gălăgia politică” se numeşte „democraţie”, şi este singura garanţie a existenţei unei economii libere. Încrederea oamenilor în capacitatea economiştilor şi a capitaliştilor de a oferi soluţii la problemele lor este şi mai mică decât în capacitatea politicienilor de a face acest lucru. Nu politicienii creează locuri de muncă. Capitaliştii trebuie s-o facă. Şi nu este mediul economic românesc cel mai toxic pentru „capitalism”. Judecând după marjele de profit, aş zice că dimpotrivă.

         Poate se uită domnul Franks la condiţiile pe care le-a impus guvernului Boc. Politica economică a României îi aparţine în totalitate domnului Franks. E o ipocrizie să spui că Boc şi ceilalţi au gândit ceva cu mintea lor.  Începe să nu-i placă ce vede, şi cauză curţi în care să arunce pisica moartă din braţele domniei sale? Văd că bizantinismul e obiect de studiu la FMI, ca şi fuga de răspundere.

         Văd şi că domnului Franks nu-i place nici măsura, ridicolă, până la urmă, a BNR, de a reduce dobânda de politică monetară cu 0,25%. Să fim serioşi! Asta nu va duce la reluarea creditării, la scăderea dobânzilor la credite, şi nici nu va fi sursă de inflaţie. Mai degrabă costurile mari ale creditării generează inflaţie. Dar ce ştim noi, muritorii?

         Declaraţia domnului Franks este deplasată. Şi nu ar fi trebuit să rămână nesancţionată. În primul rând de cei de la putere, şi apoi de clasa politică, în general. Criza economică nu trebuie să fie pretext pentru restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Domnul Franks nu a protestat atunci când Guvernul României a invocat restrângerea unor drepturi constituţionale, pentru a îndeplini condiţiile impuse de el pentru obţinerea ajutorului FMI.

         Domnul Franks poate invoca faptul că nu e politician. Da, dar este cetăţean al unei democraţii, cea care se imaginează liderul lumii democratice. Calitatea de cetăţean este lăsată la garderobă, atunci când îşi face meseria de birocrat al FMI? Atunci domnul Franks nu are îndreptăţirea morală să dea lecţii nimănui.