Despărțirea de Havel, în Decembrie

M-a întristat profund vestea plecării dintre noi a președintelui Vaclav Havel. Știam că e bolnav, că luptă de ani de zile cu mai multe afecțiuni și că, totuși, se încăpățânează să reziste, așa cum a făcut o viață întreagă. Vaclav Havel, un lider de excepție, pe care am avut privilegiul să-l cunosc, părăsește această lume la 22 de ani de la căderea regimului comunist, căruia i s-a împotrivit cu prețul propriei libertăți. Și-a asumat fără nicio rezervă angajamentul față de poporul său, devenind, după Revoluția de Catifea, simbolul democratizării și integrării europene a Cehiei.

Într-un timp al liderilor politici fără viziune si charismă, al demoralizării debusolante a politicii și a puterii văzute exclusiv ca scop, nu ca mijloc pentru a acționa în favoarea binelui general, Vaclav Havel amintește, la ieșirea discretă din scenă, cu puterea exemplului propriei vieți dăruite celorlalți, că oamenii au nevoie, în primul rând, de repere. Valul uriaș de speranță din 1989 a distrus un întreg sistem, ce părea veșnic. Energiile descătușate atunci au făcut posibilă schimbarea destinului popoarelor din estul Europei. Acum, în vremurile de oboseală și derută în care s-au afundat procesul de consolidare a noilor democrații și cel de de integrare europeană în ansamblul său, energia, consecvența și echilibrul lui Vaclav Havel reprezintă un model mai necesar ca niciodată în aceste ultime două decenii.

Undeva, Cineva veghează, cred, ca nimic să nu fie la voia întâmplării în această viață. Sunt sigură că nu e deloc întâmplătoare plecarea lui Vaclav Havel, în acest Decembrie al unei aniversări mai degrabă resemnate. Să-i fie amintirea luminoasă și exemplul mereu viu!

Anunțuri

15 gânduri despre “Despărțirea de Havel, în Decembrie

  1. Da, Corina noastră, de Modele, repere e necesar ” să ne agăţăm ”, căci fără de ele, rătăcim Drumul. Iar Modelele, sunt atât de puţine în aceste vremuri cărora ne străduim să le supravieţuim, că de trai nu poate fi vorba sub regimul securistului de la Anvers….
    Depinde şi de noi, de fiecare din noi să ne păstrăm reperele să le arătăm şi altora repere şi modele, să le explicăm că există întotdeauna alternativă la rău, astfel încât românii să renunţe la renunţare ! Şi amintesc că Havel sublinia mereu ” Libertatea si democratia presupun, implicit, atitudinea activ participativa a fiecaruia dintre noi ! ”.
    Mă alătur ţie şi spun la rându-mi : să-i fie amintirea luminoasă şi exemplul mereu viu !

  2. La ce folos s-a luptat Havel, si prin extensie cehii, slovacii, ungurii si romanii pentru libertate, cind azi libertatea celor putini si privilegiati devine constringere pentru cei multi? Mai mult ca oricind ar trebui sa onoram lucrarea lui Havel, prin a arata lumii injustetea si imoralitatea sistemului capitalist-globalist opresiv de azi, o masinarie in care politicienii se dau cu poporul pina cistiga alegerile, pentru ca apoi sa slujeasca alte interese…

  3. Dna Corina Cretu! Vaclav Havel trebuie stimat pentru ca s-a impotrivit totalitarismului, dar nu se poate bucura de consideratia celor doritori de dreptate, pentru faptul ca a fost anticomunist!
    Binele general nu poate fi aflat in ordinea sociala care imparte oamenii in stapani si in slugi!
    Popoarele din estul Europei ar fi preferat sa nu-si schimbe destinul (in RAU!).
    Nu „valul urias de speranta din 1989 a distrus un intreg sistem”, regretat acum de peste 80% din populatie, ci cardasia dintre tradatorul (sau tampitul) Gorbaciov si cei ce doreau sa-si mareasca numarul de sclavi!

  4. Pingback: Baba Vanga « Popateapa's Blog

  5. ÎN SOMN SPRE VEŞNICIE

    Azi ceasul n-a sunat a deşteptare,
    Lăsând pe Havel în eternă hibernare.
    De-ar fi ştiut ăst revoltat de catifea,
    Aseară-ar fi-nghiţit o oală cu cafea.
    A încheiat o viaţă agitată, cu onoare.
    (Un vertical şi mare scriitor nu moare).
    Nici Moartea n-a putut să îl trezească,
    Uitându-l pe vecie-n pace să trăiască.
    Îl rog pe Bunul Dumnezeu să-l ierte
    Şi pentru ce făcut-a rău, să nu îl certe !

  6. chitarea fostului premier pesedist Adrian Năstase în dosarul ”mătușa Tamara” reprezintă eșecul regimului Traian Băsescu și demonstrează că mult invocata luptă anticorupție a fost doar o temă de campanie bazată pe fabricarea unor dosare care nu au legătură cu realitatea, afirmă analistul politic Bogdan Teodorescu, pentru Inpolitics.

    Atitudinea doamnei Raluca Turcan, care i-a urat lui Adrian Năstase succes spre șefia PSD, după ce fostul premier a fost absolvit de acuzațiile de corupție din dosarul ”mătușa Tamara”, vorbește de la sine. Raluca Turcan și-a dat seama de situația ingrată în care se află PDL și a dorit să provoace fisuri în USL. Este vorba despre un eșec clar al politicii duse de Traian Băsescu și de echipa sa. Traian Băsescu și PDL au venit la putere în lumina unor alegații potrivit cărora Adrian Năstase este un personaj corupt. Achitarea lui Năstase vine după șapte ani de regim portocaliu, într-un dosar făcut în perioada Băsescu. Se demonstrează astfel că motivul principal pentru care acești oameni se află la putere – lupta anticorupție – este fals. Nu mai au legitimitate. Actuala putere a preluat o Românie aflată în ascensiune și a dus-o pe marginea gropii. Cât despre lupta anticorupție, cazul Apostu vorbește de la sine. Și nu este un caz singular.
    http://www.pesurse.ro/#/2011/12/19/teodorescu-achitarea-lui-nastase-reprezinta-esecul.html

  7. p.s. Ovidiuleeeee….
    pune-te, majkă pe taraba cu can-can, zarzavaturi … dar lasă-ne cu ” senzaţional ” că ALTELE sunt priorităţile şi durerile românilor. Ce buba !!

  8. Ca să pot înțelege mai bine, ce a însemnat Václav Havel pentru mine, voi face referire la anumite momente din viaţa mea, dar şi la scrisoare trimisă de acesta, în octombrie, anul acesta, celor ce au sărbătorit ziua sa de naştere, în cadrul Centrul de Cultură al Republicii Cehia la Bucureşti, sub titlul „La mulţi ani, Václav Havel!”, scrisoare citită de domnul Jiří Šitler, ambasadorul Republicii Cehe în România, pe 5 octombrie. Înainte a avut loc o gală cu un spectacol cu piesele de teatru scrise de sărbătorit.
    Mi-aduc aminte de Cehoslovacia, din copilărie când urmăream serialul „Patru tanchişti şi un câine”
    Următoarea amintire se leagă de primăvara de la Praga. Ascultam alături de părinţii mei, copil fiind știrile difuzate de Europa Liberă. Aşa am aflat de Jan Palach, de arestarea lui Alexander Dubček de către sovietici lui Leonid Brejnev. Sunetul tancurilor sovietice de pe străzile din Praga, aşa cum erau transmise de diferite posturi de radio, îmi sună în minte.
    Îmi aduc aminte cum pe 16 ianuarie 1969, studentul Jan Palach și-a dat foc în Piața Wenceslav (Václavské námĕstí) din Praga, în semn de protest față de noua suprimare a liberei exprimări. Dubček a fost înlocuit din funcția de Prim Secretar cu Gustáv Husák.
    Undeva, în căutările mele despre acestă perioada am găsit scrisă următoarea frază: „Occidentul nu a acordat nici un sprijin semnificativ reformiștilor cehi.” Mi-am amintit de perioada celui de-al doilea război mondial când începând ziua de 15 martie 1939, trupele germane au ocupat Boemia și Moravia. Statul cehoslovac a dispărut de pe harta politică a Europei pentru aproape șase ani. „Wikipedia-Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial” ! De fiecare dată occidentul a lăsat pradă un stat aliat.
    Şansa Cehoslovaciei a fost în 1989 când după data de 17 noiembrie când a fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel. De data aceasta Cehoslovacia nu a mai avut nevoie de sprijinul occidentului pentru că, după greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Vaclav Havel a ajuns la șefia Statului iar Alexander Dubček , scos din uitarea istoriei, la președinția Parlamentului.
    Soarta a fost dura cu Cehoslovacia şi de data asta. În 1993 preşedintele Václav Havel a pierdut în faţa secesioniştilor. A urmat separarea Republicii Cehe și Slovaciei, în urma Divorțului de Catifea. Vaclav Havel a devenit primul președinte al Cehiei, iar Vaclav Klaus a preluat funcția de premier.
    Iată şi scrisoarea sus amintită:
    „Dragi prieteni,

    Pentru că starea de sănătate nu-mi permite să călătoresc, daţi-mi voie să vă salut măcar de la distanţă şi să vă mulţumesc că v-aţi amintit cea de 75-a mea aniversare. Nu e ceva care să se întâmple foarte des şi de aceea mă încântă şi mă emoţionează.

    Îmi amintesc cu mare plăcere de vizita mea la Bucureşti, din 1994, şi de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa pe care l-am primit din mâna Rectorului Universităţii, Emil Constantinescu, care a fost şi ales preşedinte la scurt timp după asta. Dacă este printre cei prezenţi azi, îi transmit salutările mele cordiale. Pentru discursul meu de atunci mă gândisem, în urma celor cinci ani scurşi, la soarta pe care o are un slogan revoluţionar şi la diferenţa dintre un ideal şi o iluzie. Idealul pe care îl atinsesem era că am contribuit la prăbuşirea regimului totalitar comunist şi că am făcut posibilă reîntoarcerea libertăţii în ţara noastră. Dar, din păcate, a fost la scurt timp înlocuit cu iluzia calculului cinic, cu iluzia profitului rapid, cu iluzia că toate celelalte lucruri în afara câştigului material sunt de fapt iluzii. În acelaşi timp, idealurile, emanate din spiritul creativ şi din gândirea critică, au devenit o povară şi un lucru de luat în râs. Sunt de părere că exact asta ar trebui să avem în vedere data viitoare când diverse grupări politice caută voturile noastre.(Oare va asculta cineva aceste îndemnuri, ale unui om trecut prin puşcăriile comuniste, dar şi pe la vremelnica funţie de şef al statului?)

    Astăzi, nu doar ţara noastră, ci întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide. Cu toate acestea, criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere.

    Este simţământul de disperare, de nimicnicie în faţa speranţelor pierdute, pentru cei mai mulţi dintre noi. Am trăit în alt veac ţi în alt mileniu parcă mai lent şi mai uman.

    Dragi prieteni, în secolul XX, legăturile dintre ţările noastre au fost bogate. România a jucat un rol important în Mica Antanta între cele două războaie mondiale, în timpul eliberării Cehoslovaciei de sub nazism, ca să nu mai vorbim de solidaritatea de care a dat dovadă România faţă de opoziţia din Cehoslovacia din trecut. Şi acestea au fost expresia victoriei idealului asupra iluziei că suntem mai câştigaţi dacă ne vedem doar de treaba noastră.

    Noi încă păstrăm amintirea refuzului clar al României de a lua parte la invazia ruşinoasă a Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varşovia în august 1968. Şi, de asemenea, aş vrea să amintesc de marile personalităţi din România care au avut o influenţă nu doar asupra mea, ci şi a altora, şi care au îmbogăţit cultura lumii: Tzara, Ionesco, Brâncuşi sau Eliade, ale căror nume se regăsesc în teatrul din Na zábradlí, de la mine de acasă. În concluzie, aş vrea să le mulţumesc tuturor celor care păstrează sau ajută la păstrarea relaţiilor apropiate dintre ţările noastre. Mulţumirile mele sunt şi pentru traducătorii, editorii, cititorii şi spectatorii mei din România.

    Mă despart de dumnevoastră azi cu urarea pe care v-am făcut-o şi în urmă cu 15 ani: Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciuna şi ura!

    Al vostru,
    VH”

    Am înşirat câteva evenimente istorice care m-au marcat, nu din alte motive decât acela că nu poţi să te gândeşti la Václav Havel decât prin prisma unui participant activ la istorie şi făuritor al acesteia, un contemporan simplu care a considerat idealul său mai presus de orice în viaţă. Nu l-am cunoscut niciodată! Nu l-am văzut niciodată în carne şi oase. După ce a trecut în lumea drepţilor, simt cum îmi va lipsi. Nu pot transmite condoleanțe pentru că n-am cui. Nu cunosc pe nimeni din prejmă-i. Dumnezeu să-l odihnească!

    Alte articole legate de decesul lui Václav Havel, din presa scrisă, care m-au impresionat: Vaclav Havel, prietenul meude Adam Michnik , A murit Václav Havel de SÎNZIANA STANCU, Romania lui I. Iliescu și Cehia lui V. Havel , Cehia pierde un preşedinte, Europa o conştiinţă. Simbolul Revoluţiei de Catifea iese din scenă şi încă altele o mie. Pentru mine a murit o personalitate care a marcat şi momente din viaţa mea, prin suflul adus de știrile vremii, dar pe care îl voi avea alături, mult mai aproape, prin opera sa literară.

  9. Pingback: Václav Havel « Popateapa's Blog

  10. Basescu: „Am facut niste demersuri in urma discutiei cu partidele(…) Au pus cam multe conditii ca sa apreciez ca nu vom intra intr-un lung proces de negociere: sa nu fie referendum cuplat cu alegerile, sa fie cuplat cu alegerile (…) Mi s-a parut mai usor sa gasesc intelegere la colegii mei, liderii europeni,…Nu pot risca pe mana intelepciunii partidelor din Romania

    WOW, gata cu atita democratie! Il incomodeaza partidele, si poporul, si mai toata lumea, in afara de liderii „luminati” europeni (aia de dreapta, ca aia de stinga ii put). Se mai indoieste cineva de gindirea totalitara si foamea de putere a acestui individ?

    http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-amana-revizuirea-constitutiei-nu-pot-risca-pe-mana-intelepciunii-partidelor-1140897

  11. DIALOG LA ÎNĂLŢIME

    în avion, între Emil Cnstantinescu şi Traian Băsescu, spre Bucureşti, la înapoiere de la Praga :
    – Nea Emile, cum ajunge cenuşă un om mare !
    – Mai bine cenuşă decât cenuşăreasa Europei, Traiane…
    – !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s