Pretext şi motiv

         Sunt printre cei care au atras atenţia, public şi la modul cel mai serios, asupra pericolului unei explozii sociale în România. Vocea mea şi a celor ca mine a răsunat în pustiu. Guvernul condus în fapt de Traian Băsescu şi în acte de Emil Boc nu a avut ochi de văzut şi urechi de auzit, ci doar mână de luat sau de tăiat.

         Izbucnirea de violenţă de sâmbătă noaptea, vânătoarea de oameni începută apoi de jandarmi – toate astea puteau fi evitate dacă guvernul administra ţara cu bună-credinţă, transparent şi în folosul cetăţenilor.

         Este un semn de bun augur faptul că românii sunt solidari cu Raed Arafat. Dar guvernanţii ar face bine să nu considere că el este motivul pentru care oamenii au ieşit în stradă. Nu, este doar un pretext, picătura care a umplut paharul. Motivul ieşirii lor este proasta guvernare, în dispreţul legii şi al Constituţiei şi în beneficiul unor indivizi care nu vor decât să se îmbogăţească pe seama banului public.

         Contează mai puţin dacă manifestaţiile vor continua sau nu şi zilele următoare. Traian Băsescu şi guvernul lui, majoritatea parlamentară de strânsură şi de şantaj – au primit cel mai sever vot de blam. Vor ţine cont de el guvernanţii? Mă tem că nu. Cred că au făcut o retragere tactică, pentru a încerca să calmeze spiritele. Ne vom mai întâlni cu legea sănătăţii şi cu prevederile ei, pentru că interesele celor care vor să pună mâna pe banii şi pe bunurile serviciului public de sănătate nu vor lăsa prada din gheare.

         Nu pot să nu fiu de acord cu propunerea lui Victor Ponta, aceea de a elabora un Pact Naţional pentru Sănătate. Actualul sistem şi-a atins limitele şi trebuie adus la zi. Dar dacă totul se va rezuma la servicii mai puţine, mai proaste şi mai scumpe, cum ne propune PDL, nu avem ce discuta. În sistem se face multă risipă, există proastă gestionare a fondurilor. Dar asta e treaba guvernanţilor: să gestioneze lucrurile cu eficienţă.

         Este o mare prostie să întreţinem confuzia între proprietate şi administrarea ei. Problema sistemului nu este că el constituie un bun public. Problema lui este că e prost administrat şi prostia este un eufemism pentru rea-voinţă. Faptul că trece în mâini private nu e o garanţie că va fi mai bine administrat, ci doar că va fi mult mai scump.

         Da, trebuie să introducem un set de avantaje fiscale pentru cei care doresc şi au cu ce să se asigure suplimentar la un sistem privat. Dar salariile mici din România nu permit dezvoltarea unei pieţe a asigurărilor private de sănătate suficient de atractivă pentru marii asigurători. Pentru că, de fapt, singura soluţie este creşterea veniturilor tuturor românilor. Ceea ce actuala guvernare s-a dovedit incapabilă să asigure.

Anunțuri

7 gânduri despre “Pretext şi motiv

  1. Apare din ce in ce mai pregnant ca regimul Basescu nu mai lucreaza in interesul romanilor, asta daca intr-adevar ar fi lucrat vreodata pentru ei. Regimul are deja agenda scrisa de grupuri de interese externe tarii, de tip neo-conservator, agenda care duce in final la permanentizarea statutului de colonie a Romaniei. De asta o duc si o vor duce si mai prost romanii atita timp cit puterea este o marioneta in mainile altora, aplicind mecanic politici care nu sunt pentru romani.

  2. Începutul sfârșitului acestui regim
    de Crin Antonescu la 15 ianuarie 2012 la 14:35
    Toată lumea înţelege că episodul Arafat este doar picătura care a umplut paharul. Este un caz tipic pentru atacul pe care puterea îl dă la societatea civilă, fiind lesne de constatat că războiul lui Traian Băsescu şi al clicii sale, aflate astăzi la putere, nu este doar cu partidele politice din opoziţie, este un război cu întreaga societate, este un război cu drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Este un război cu elitele româneşti şi, la urma urmelor, cu toţi acei oameni pe care cineva ca Raed Arafat îi reprezintă şi îi simbolizează.

    Iată că Traian Băsescu recidivează, iată că am asistat în primele zile ale acestui an la o demonstraţie de forţă şi de dispreţ total faţă de Constituţie a acestui domn care astăzi ne este preşedinte. Ştie toată lumea, chiar şi oamenii simpli, cine are drept de iniţiativă legislativă în această ţară. Ştie toată lumea că aceste lucruri – cum ar fi reforma, Legea Sănătăţii – sunt stabilite clar, prin Constituţie, ca atribuţii ale parlamentului, ale guvernului, ale ministerului de resort.

    Traian Băsescu a încălcat, încă o dată, în văzul lumii şi explicit toate aceste lucruri şi, practic, am ajuns într-un moment în care, la începutul acestui an 2012, avem mişcări de stradă semnificative, pentru că puterea din România – preşedinte, guvern, majoritate parlamentară, instituţii neconstituţional subordonate voinţei unui singur om – i-au adus la exasperare pe oameni.

    În aceste condiţii, demararea unui nou demers de suspendare a lui Traian Băsescu capătă consistenţă şi o nouă valoare, o nouă dimensiune.

    E foarte clar şi cu prilejul acestei crize că noi nu avem guvern. Este vorba despre o absenţă jenantă, total descalificantă a guvernului, a primului-ministru, care nu au existat în dezbaterile din aceste zile. Oricât ar încerca instituţii care răspund astăzi la comenzile domnului Igaş şi, de fapt, direct la comenzile domnului Băsescu, să-i ameninţe pe oameni, să-i sperie, să-i caute, să-i pedepsească pentru faptul că şi-au exercitat un drept constituţional paşnic, nemulţumirea populară de o amploare fără precedent se va manifesta în continuare. E foarte clar că soluţia politică imediată şi singura de altfel raţională este aceea de a face alegeri anticipate parlamentare. În condiţiile de totală discreditare a actualei puteri, cu preşedintele, cu guvernul, cu parlamentul actual, în condiţiile în care, în general, cum se ştie de multă vreme şi poate azi mai mult ca oricând, încrederea în politicieni este scăzută, singura soluţie pentru ca autorităţile democratic alese să aibă un minimum de credibilitate şi deci capacitatea de a acţiona, este aceea de a fi legitimate de un vot popular.

    Ceea ce s-a întâmplat în acest prime zile de ianuarie trebuie să însemne începutul sfârșitului acestui regim și revenirea României la normalitate.

  3. ANUNŢ

    Caut spaţiu comercial modest, stradal, în Piaţa Universităţii pentru desfacere de unelte agricole necesare unei vieţi mai bune : furci, seceri, cazmale, sape, greble târnăcoape, topoare.
    Se distribuie – exclusiv – la mitinguri spontane, numai prin închiriere sau abonament. Amprentele utilizatorilor în regim de confidenţialitate. Cozile, în general, şi de topor, în special, sunt înseriate. Stoc limitat la 300.000 bc per total.

  4. EPISTOLIA DIN URMĂ

    Ş-acel monstru-al poeziei cari-a schilodit o limbă,
    Vânzător de neam şi ţară, cel cu feţe ce le schimbă,
    Stă acum ascuns în munte murdărind zăpada vieţii ;
    Jon* nu vei scăpa de lava din vulcanul tinereţii…

  5. Cioc, Cioc ! Unde-i Boc?

    A fost de ajuns ca o mana de romani de toate varstele si de toate categoriile sociale sa iasa hotarati in strada, in mai multe orase din tara, trei zile la rand, nelasandu-se intimidati de desfasurarea impresionanta de forte de ordine ordonata de golanii care ne guverneaza, pentru ca acestia sa se ascunda in gaura de sarpe de frica sa nu dea ochii cu cetatenii Romaniei care le cereau demisia.
    Cred ca in nicio tara din lume nu a mai fost inregistrata o asemenea demonstratie de lasitate a autoritatilor puse fata in fata cu strada, cand mai putin de zece mii de romani adunati din toata tara, insa hotarati si determinati sa-si strige pasul, sa bage asa o frica in oasele guvernantilor in frunte cu presedintele tarii (s-a dovedit cu varf si indesat ca prim ministru avem doar pe statul de plata) incat acestia sa faca pasul inapoi si sa nu stie pe unde sa se ascunda, lasand toata responsabilitatea guvernarii pe umerii implatosati ai jandarmilor si la argumentul decisiv al pulanelor si gazelor lacrimogene cu care au incercat timp de trei zile sa bage frica in protestatari. Timp de trei zile n-am auzit si nu i-am vazut pe Basescu, Boc, Udrea sau macar pe ministrul braNconier de interne care cel putin de ochii lumii ar fi putut sa iasa la rampa si sa incerce sa calmeze cat de cat lucrurile, ci am ascultat purtatori de cuvant ai jandarmeriei, iar tara a fost guvernata prin Comunicate ale aceleeasi Jandarmerii,, prin care eram instiintati ce ci cat au fost amendati protestatarii si cate galerii ale echipelor Steaua si Dinamo au participat la luptele de strada.
    Sincer sa fiu, am urmarit la televizor (neputand sa ies in strada) ceea ce s-a intamplat si am fost neplacut impresionat de modul in care niste tineri cu fete mascate si imitand modelul anarhist preluat din America, Anglia, Grecia etc. au reusit ca prin manifestarile lor de violenta sa dea apa la moara autoritatilor care abia au asteptat un prilej ca acesta pentru a escamota manipluativ adevaratele manifestari in care romani din toata tara au manifestat pasnic clamandu-si drepturile cetatenesti si cerand debarcarea de la Putere a actualului regim criminal pastorit de derbedeul de Basescu si de gasca sa de mafioti.
    Nu trebuie sa fii sociolog sau mare analist politic pentru a realiza ca romanilor le-a ajuns cutitul la os si ca scanteia generata de comportamentuil aberant al chiombului fata de d-l doctor Arafat a fost declansatorul unor ample (ca durata, extindere si intensitate) manifestari de strada care au bagat pur si siimplu groza in derbedeii de la Putere.
    Daca la inceput Opozitia a facut bine ca nu s-a amestecat in conflictul Basescu-Arafat acum, dupa ce revendicarile si-au modificat directia in sensul schimbarii unei guvernari imbecile, cupide si veroase, este cazul ca impreuna cu sindicatele sa ia fraiele protestelor in mana si sa conduca masele spre o rezolvare pasnica a acesteii situatii prin demiterea guvernului si suspendarea lui Basescu, masuri fara de care tara noastra este condamnata la moarte dupa coma in care se zbate de cand portocaliii, sub pulpana Nasului, au pus mana pe Putere si bugetul tarii.

    Boc cel mic si fara minte
    Sta ascuns far’de cuvinte
    Dup-un bonzai e pitit
    Si-asculta cum e hulit.

    Tace ca “uratu’”-n iarba
    Cand romanii-i dau in barba.
    Sluga-umila, credincioasa
    Pe sticla chiombu’ nu-l lasa.

    I-a dat ordin foarte clar
    Sa taca protocolar.
    Sa se-ascunda prin cotloane
    De nu vrea sa ia bastoane.

    Chiombu s-a ascuns si el
    Un betiv had si misel.
    Cufurit de frica rau
    Si-a gasit loc sub birou.

    In ast timp jandamri vanjosi
    Aduc calmul, batand mosi
    Si ne dau comunicate
    Care, cum si cine bate.

    Vai de tine Romanie
    Stat de drept in agonie
    Guvernata de golani
    De slugoi si hotomani.

    Altadata mandru plai
    Ai ajuns sa strigi: tulai!
    Cand vezi cum te-au otanjit
    Adultera si un bandit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s