Reprezentarea Romaniei la Consiliul European

Incă din momentul aderării noastre la UE, în 2007, atrăgeam atenţia asupra faptului că, după aderare, România va avea două capitale, Bucureşti şi Bruxelles. Ceea ce până la aderare părea a fi acţiune de politică externă în raport cu Bruxellesul, devenea problemă de politică internă.

Din păcate, timp de cinci ani această realitate nu a fost corect percepută la Bucureşti şi oficialii români au privit şi au tratat relaţia cu organismele comunitare ca pe una din sfera politicii externe. Dar, atâta vreme cât în Constituţie se stipulează clar că, atunci când între legea internă şi directivele comunitare intervin divergenţe, primează directiva comunitară, când actele comunitare se transpun automat în legislaţia românească, nu mai putem vorbi despre politică externă în raport cu Bruxellesul.

Pretenţia preşedintelui Traian Băsescu de a avea un monopol în materie de politică externă nu are obiect în relaţia cu Bruxellesul decât în cazuri speciale.

Construcţia europeană nu are echivalent în istorie, deci nu putem discuta din perspectiva precedentului. Dar există o abordare cu instrumentele bunului simţ comun. Şi acesta ne spune că UE s-a dotat cu o politică externă comună, cu un „preşedinte”, chiar dacă ales indirect, şi cu un „ministru de externe”. Ceea ce are consecinţe şi asupra politicii externe româneşti.

De aceea este cazul să decidem, după o dezbatere publică, cine reprezintă România în relaţia cu Bruxellesul. Nu mai este evident că Preşedintele României, indiferent de numele lui, trebuie să facă acest lucru. Cel care pune în operă deciziile adoptate la summiturile de la Bruxelles este primul ministru, respectiv guvernul României. Nu se mai poate pleca la aceste summituri fără un mandat, ca după aceea, la o conferinţă de presă, preşedintele să dea de ştire Executivului ce are de făcut.

Este important ca premierul să ia locul preşedintelui la cele mai multe dintre aceste summituri. Cred că se poate ajunge la o delimitare clară a temelor care intră în ariile de competenţe ale fiecăruia. Şi în funcţie de aceste teme, participă unul sau celălalt. Bruxellesul nu are ce obiecta asupra acestei partajări. Ambii reprezentanţi au legitimitatea democratică şi ambii reprezintă România în relaţiile cu toţi partenerii ei din UE.

Cred că această dispută trebuie tranşată în Parlament şi e de aplaudat poziţia lui Victor Ponta. Nu în jurnale sau la televizor se rezolvă această problemă. De aceea cred că trebuie să mergem şi mai departe: înainte de fiecare summit să existe o dezbatere în Parlament, care să formuleze un mandat pentru cel care reprezintă România, fie că este preşedintele, fie că este premierul. Dacă Preşedintele României se consideră parte a Executivului, atunci trebuie să se supună, ca şi Executivul, controlului parlamentar, cum prevede Constituţia. Iar formularea mandatului este parte a acestui control, place sau nu.

Asta nu înseamnă îngrădirea atribuţiilor de politică externă ale Preşedintelui. Lumea nu se termină cu UE. Nu avem o politică externă coerentă nici faţă de SUA (cu tot parteneriatul nostru special, predomină dimensiunea militară), nici faţă de China, India, Rusia sau Brazilia, ca să nu pomenesc decât ţările care se afirmă acum pe scena globală. Eu nu văd vreo contribuţie, în ultimii şapte ani a lui Traian Băsescu la îmbunătăţirea relaţiilor cu aceste naţiuni.

M-a dezamăgit reacţia preşedinţilor celor două Camere, Vasile Blaga şi Roberta Anastase. Cred că dacă întârzie această dezbatere, îi fac un bine lui Traian Băsescu. Nu-i fac. Mai devreme sau mai târziu, această dezbatere va avea loc. Dar dacă trage de timp, PDL mai pierde în termeni de intenţie de vot. Dacă mai are de unde pierde, foarte bine. Dar pierde şi România. Şi asta nu poate fi acceptat.

Europa are nevoie de soluţii şi ele nu pot veni decât din partea guvernelor naţionale, care trebuie să le formuleze, dar să le şi aplice. Dacă PDL nu a înţeles acest lucru cât a fost la guvernare, plăteşte. USL nu vrea să repete greşelile PDL. De aceea, cere delimitarea clară a acestor atribuţii, pentru a se şti, în ultimă instanţă, şi cine plăteşte, politic vorbind, eşecurile. Este un lucru inevitabil într-o democraţie.

Cred că este evident că un model de ieşire din criză, prin ducerea la absurd a măsurilor de austeritate, a eşuat şi el trebuie înlocuit. Asta este tema zilei la Bruxelles. Şi ar fi contra naturii ca, în numele României, să vorbească despre creştere economică acela care a impus cele mai dure măsuri de austeritate, măsuri care au dat cele mai proaste rezultate. E vorba şi de moralitate, până la urmă.

A venit vremea unor decizii. Cu cât le luăm mai repede, cu atât mai bine!

Anunțuri

3 gânduri despre “Reprezentarea Romaniei la Consiliul European

  1. Eu cred ca, de fapt, trebuie optat ori pentru modelul franco-americano-rus [unde presedintele este ales prin vot direct si apoi, timp de cinci ani, are toate parghiile necesare pentru a exercita puterea executiva si dirija politica externa (in timp ce parlamentul controleaza prestatia, o poate critica dar impeachmentul este aproape imposibil pe motive politice – se ocupa doar de legi)] sau pentru modelul germano-englez unde parlamentul decide cine si cum guverneaza. Noi avem un sistem hyper-prost. O tampenie nascuta din dorinta unui fost premier de a deveni relativ independent fata de un fost presedinte.

  2. UN SPION PRINTRE NOI :VLADIMIR TISMANEANU ! CUM SI DE UNDE AM AFLAT DESPRE DUBLUL AGENT VOLODYA !

    Premierul Victor Ponta l-a eliberat pe Vladimir Tismăneanu din funcţia de preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului…….Acesta trebuie sa fie doar inceputul. El trebuie imediat anchetat si arestat . Am trimis un memoriu oficial noului guvern
    Ponta.
    Dosarul de spionaj Vladimir Tismaneanu poate fi urmarit ” serializat ”
    pe Robert Horvath Deva blog.

    SOBOLANUL ROSU VOLODEA IN ATENTIA SERVICIULUI AMERICAN !
    Despre Tismaneanu mi-a atras atentia DRAGOS MUNTEANU. Afost cel cel mai apropiat prieten si confident. Am lucrat impreuna la un fel de plan Marshal japonez pentru Romania. Profitand de relatiile sotiei, mele (membra a unei influente familii) am pus la cale un urias plan de investitii. Pe langa aspectul economic a existat un puternic aspect politic. Creiarea unor statii de TV particulare si a unei cinematografii sponsorate de Sony, ar fi spart controlul complect al regimului Iliescu asupra mediei. Pentruca mafia comunista se ascundea dupa sloganul „nu ne vindem tara” trebue actionat cu finete si confiidentialitate. Dragos care era atunci Ambasador la ONU mi-a intins un numar de telefon la care sa sun, cand ajung la Bucuresti. Am ajuns cu sotia mea Kiyoko intr-un oras inca traumatizat de venirea minerilor. La telefonul care trebuia sa aranjeze vizita nu a raspuns nimeni. In disperare de cauza am luat legatura cu fostul meu sef de la TV, Neagu Udroiu.(seful

    Agerpres) Acesta a luat legatura cu Bujor Sion asitentul preseditelui.Peste jumate de ora am trecut salutat de soldati de portile Cotrocenilor, nimerind in biroul lui Ion Iliescu. Am prezentat in linii mari proiectul care putea duce prosperitate Romaniei. Au participat un numar de ministrii carora nu le retin numele. Ni sa pus o masina la dispozitie. A fost convocat primarul Capitalei Ciurel care urma sa asigure bunul mers al scurtei vizite. Termiand vizitarea Muzeului Satului am observat din masina in fata casei mele o mare agitatie. Mai de aproape am vazut un grup de persoane in camasa alba, la cravata, avand manecile suflecate. Absolut surprinzator toti aveau topoare in mana. Am reusit sa contactam o vecina care plangand isterizata a anuntat ca „tovarasii au part cu toporul tot ce era de lemn in casa”. Dupa o vizita scurta la Ambasada Japoneza am plecat spre ambasada USA. Am cerut sa vorbesc imediat cu „ofiterul politic”. Reprezentantul

    C.I.A.la Bucuresti ne-a anuntatat ca ambasada este „bug „.adica plina de microfoane. Pe o zi plouasa ne-am deplasat prin noroi intr-un colt de gradina unde se parea ca nu suntem ascultati.

    Am luat jeep-ul ambasadei si ne-am deplasat la Sectia 1 de Politie. Spionul nostru avand mustata si o figura specifica de activist de partid, vorbind romaneste cu accent ardelenesc s-a,adresat hotarat ofiterilor care motaiau pe la birouri. Tovarasi ce sa intamplat pe Alexandrina 27 ,am auzit ca a avut loc o spargere ? Raspunsul a venit promt „Ni s-a spus sa inchdem ochii.”. Ma opressc aici. Ajuns la New York la sediul de 16 etaje (imaginati cati securisti sunt aici) al diplomatiei romanesti. Relatand intamplarea lui Dragos Munteanu ( ambasador la ONU) acesta mi-a spus ” Nu cred ca este mana lui Iliescu de si orice este posibil. Probabil si-a bagat nasul TISMANEANU” La sfarsitul conversatiei a scos din sertar copia unui document declasificat al CIA In care se spune ” un anume agent pe nume Volodea este infiltrat in randurile emigratiei, actionand printre intelctuali si artisti.” Desi au trecut multi ani ma intreb si astazi daca acest Volodea nu este

    chiar Vladimir Tismaneanu? Dumneavoastra ce parere aveti?

    DOCUMENTUL VA FI PUBLICAT PE BLOGUL MEU IN DECURSUL SAPTAMANII VIITOARE.

  3. Romania are nevoie de un Pact Pentru Dezvoltare, nu de unul care ii limiteaza capacitatea de dezvoltare! UE trebuie sa redevina un motor de dezvoltare pentru toate economiile, accentul trebuie pus pe dezvoltarea tariloe sarace/slabe economic.

    Nu tot ce e bun pentru Germania e bun si pentru Romania!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s