Despre alegerile din Franţa şi Grecia

        Înainte de orice, alegerile parlamentare din cele două ţări sunt o veste bună pentru Romînia şi pentru UE. Pentru România, pentru că dacă Grecia reuşeşte să formeze o coaliţie guvernamentală, se liniştesc temerile şi speculaţiile legate de ieşirea sa din Zona Euro. Iar semnalul dat de alegerile franceze este acela că stânga iese din conul de umbră şi devine un posibil motor al ieşirii din criză, prin soluţiile pe care le propune. În plus, şi în Grecia, şi în Franţa, extremele, oricât de zgomotoase şi de populiste ar fi ele, nu au reusit acea străpungere de care ne temeam mulţi.

        Sper că nu doar grecii au învăţat ceva din evenimentele ultimelor luni, ci şi liderii UE. Acum, avem un moment propice pentru a da grecilor un semnal, acela că „austeritatea” nu este o pedeapsă. Termenii acordului de susţinere financiară trebuie negociaţi din nou. Am mai scris despre aceste lucruri: Grecia trebuie să îşi reducă datoriile publice, să-şi restructureze aparatul de stat. Dar viteza cu care li se cere să facă acest lucru a fost din start iraţională şi nerealistă. Iar ceea ce li s-a impus a produs extrem de mult rău economiei greceşti. Acum, trebuie să se ia acele măsuri care să permită reluarea creşterii economice în Grecia.

        Francois Hollande, legitimat şi de victoria fără precedent a Partidului Socialist în alegerile parlamentare (deţine majoritatea absolută în Adunarea Naţională), poate negocia de pe alte poziţii planul de relansare a creşterii economice în UE, pentru care are nevoie de 120 de miliarde de euro. Sunt, oricum, mult mai puţini bani decât cei aruncaţi într-o iluzorie salvare a băncilor.

        Se limpezesc apele în UE. Rămâne ca liderii ţărilor membre să întărească aceste evoluţii pozitive prin deciziile pe care le vor lua la summitul de la sfârşitul acestei luni, la care sper, pentru binele nostru, să participe premierul Victor Ponta.    

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre alegerile din Franţa şi Grecia

  1. „În plus, şi în Grecia, şi în Franţa, extremele, oricât de zgomotoase şi de populiste ar fi ele, nu au reusit acea străpungere de care ne temeam mulţi.”

    In Franta nu au reusit… In schimb in Grecia au cam reusit – Syriza (stanga radicala) la mai putin de 3% fata de Noua Democratie, iar pe de alta parte ascensiunea Zorilor de Aur in Parlamentul grec, cu 18 mandate (6,92%). Foarte slab scorul obtinut de PASOK… M-as fi asteptat la mai mult din partea socialistilor.

    „Pentru România, pentru că dacă Grecia reuşeşte să formeze o coaliţie guvernamentală, se liniştesc temerile şi speculaţiile legate de ieşirea sa din Zona Euro.”

    Si eu sunt printre cei care cred ca e dificil sa se formeze o coalitie guvernamentala stabila… Nu-mi place ca au intrat partide nedemocratice in Parlament. Masuri de crestere economica nu se pot lua, sau sunt anevoie de luat, daca nu chiar imposibil atata vreme cat treburile nu merg bine in tarile dezvoltate din Vestul Europei. Ma refer si la Spania, si la Italia, dar si la Marea Britanie sau Franta. Tratatul de guvernanta fiscala si austeritatea nu au dat roade bune si nici nu cred ca vor da vreodata. Va fi interesant ce masuri va lua Franta, cum va manevra Hollande… Austeritatea pe vreme de criza e o prostie care va afecta negativ economiile statelor europene. In niciun caz o solutie. Uitati-va, spre exemplu, cum datoria Spaniei a crescut in loc sa scada. Cititi ce spune marele economist Paul Krugman in The New York Times. Iar adancirea recesiunii in Europa devine o realitate. In aceste conditii e foarte greu, daca nu chiar imposibil, ca Grecia sa-si reia cresterea economica.

    Dupa parerea mea, ar fi bine ca Grupul Socialist sa sustina o abordare keynesiana a economiei pe plan european. N-ar strica sa-l consultati pe Paul Krugman sau Joseph Stiglitz. Vad ca dreapta conservatoare, din pacate, respinge aceasta abordare keynesiana a economiei, absolut necesara pe vreme de criza economica, daca vrei sa iesi repede din recesiune. Ca altfel nu se poate! Din pacate nici dreapta conservatoare din SUA nu intelege (sau se face ca nu intelege), desi au fost presedinti republicani care au aplicat teoria lui Keynes – se si vorbea de „arma” keynesiana a lui Reagan, cand cu criza din anii ’80 (Krugman, din cate am inteles, a scos in evidenta aspectul asta interesant). N-ar strica daca ati avea o abordare in acest sens si ati lua o pozitie in acest sens. Poate ca sunt colegi si din Grupul Popular care v-ar sustine. Pentru ca ceva trebuie facut si trebuie inceput bine. Altfel tare ma tem ca recesiunea se va agrava inutil… Vorba lui Krugman: Durere fara castig…

  2. In Elitismul Lor Bulevardier Nici Macar Originali Nu Pot Fi!

    Istoria a consemnat de-a lungul derularii ei pe frumoasa si primitoarea noastra planeta, o serie intreaga de evenimente, care au marcat profund destinele celor care au participat , idiferent de ce parte a baricadei la derularea lor, si care au ramas consemnate in analele universale dupa ce si-au imprumutat denumirea fie de la apartenenta sociala a celor care le-au generat fie de la anumite simboluri folosite de protestatari/beligeranti la momentul evenimentelor.
    Pentru a nu trage de text prea mult voi consemna ca de exemplu, ca sa zic asa , “Rascoala Boxerilor” din China, “Razboiul Celor Doua Roze” in Anglia sau mai recent “Revolutia Garoafelor Rosii” in Portugalia, care a pus capat dictaturii lui Salazar.
    Din pacate, noi ca romani patibulari, cu frica de Dumnezeu drept model de conduita si ca metoda folosind “capul plecat pe care sabia nu-l taie”, ne-am lasat purtati de val, ba mai mult ne-am oferit sub forma de latrine feluritelor neamuri migratoare sau imperiale care au binevoit sa se cace si sa se pise in capul nostru, in momentul in care terminau rezervele de funie cu care de regula ne spanzurau (vezi teoria patibularismului patapievician), motiv pentru care n-am reusit sa fim pomeniti in Istoria Universala ca martori macar la vreun astfel de eveniment.
    In epoca contemporana, mai precis in timpul regimului basist, locul popoarelor migratoare si al impilatorilor imperiali l-au luat chiar voda Basescu cu gasca sa de derbedei, care nereusind sa produca decat jaf si haos intr-o tara si asa uitata de Dumnezeu, s-au gandit ca n-ar da rau daca ne-ar folosi la randul lor pe post de private la purtator, mai ales ca pedeapsa cu moartea fiind abolita ei nu se mai pot bucura urmarind miscarea pendulatorie a patibularilor cocotati in streang.
    Si treaba le-a mers snur, sub directa indrumare si conducere a romanului neaos si verde Patapievici, Institutul Cultural Roman a reusit sa toace aproape fara niciun fel de control sau justificare milioanele de Euro ce-i erau destinati anual ca buget, producand la schimb spre exemplu, Expozitii Internationale in mari orase ale mapamondului, in care exponatele erau reproduse cu mare grija de pe peretii W.C.-urilor publice din Romania (originalele ramaneau pe loc, ca viitoare sursa de inspiratie la ceas de constipatie) si apoi expuse in susnumitele expozitii ca fiind produsul de geniu al noii generatii de avangarda culturala a romanimii. Poneirozcuzvasticipcur, Isusi si sfinti sodomizati, modele de icoane prinse de ilustri autori Neica Nimeni in diferite pozitii explicite de Kama Sutra si cate si mai cate astfel de monstrouzitati n-au intors pe dos stomacul eventualilor vizitatorii, numai o statistica a ICR ar putea sa ne dea cifre exacte.
    Seful acestei mascarade, care arunca valuri de laturi pe adevarata arta romanessca contemporana, nebagata in seama si in cautare disperata de sponsorizare, in tot acest timp era ocupat sa dedice sute de pagini de elogii sefului statului roman pe care din cand in cand il mai vizita pe banii presedintiei, via aero BAC 1-11, la vila mostenita de Basescu de la Ceausescu in statiunea Neptun, nedand nimanui socoteala pentru banul public cheltuit pe sodomizareaa culturii romane si indobitocirea electoratului roman. Dovada ultimei afirmatii consta in implicarea papionatului H.P. la campania pentru prezidentiale cand, la un ziar de limba spaniola, a aruncat o dejectie de cea mai puturoasa provenienta, care nu a fost si nu va fi niciodata probata cu privire la practicile sexuale la care s-ar deda contracandidatul Basescului in timpul liber.
    Despre mizeria si promiscuitatea in care Patapievici a adus nivelul unui institut national care ar trebui sa fie stindardul culturii romanesti, s-ar mai putea spune foarte multe si la fel de documentate lucruri. Insa subiectul este prea scarbos pentru a pedala pe el.
    Interesant este insa altceva si anume faptul ca noul guvern a hotarat, pe buna dreptate, sa termine cu depravarea orgiastica cu care Patapievici a incercat sa arunce in antichitate atat de nevinovatul sediu si generator de cultura de pe splaiuri dambovitene, procedand in acest sens la trecerea sa in subordonarea Senatului.
    Lumeeee, lumeee, ce Rascoala Boxerilor, Razboiul Celor Deoua Roze, sau Revolutia Garoafelor Rosii, vino neamule la Bucuuresti sa vezi cum pupincuristii lui Basescu, simtindu-se amenintati la sinecura cu repercursiuni in buzunarele doldora de ban public nemuncit, au dat navala in magazine si ba si-au cumparat, ba au inchiriat papioane negre, simbol al elitismului intelectual datorita caruia inregistrau orgasme multiple la momentul admirarii poneiuluirozcuzvasticapecur’ sau vizionand piesa Pipipdicai in care se simula un act de felatie intre Maria Magdalena si Domnul Iisus Cristos (Ptiu, fie la ei acolo!).
    Domnii n-au iesit cu sau fara papioane cand a fost asasintat invatamantul romanesc, cand Maestrului Ion Lucian (Dumnezeu sa-l odihnessca!) i s-au pus bete in roate in realizarea proiectului sau teatral sau cand presa basista dadea afara diluvian de renasterea cultului personalitatii intr-o forma si mai mizerabila decat cea practicata de comunisti.
    Nu, ei au iesit, speriati ca sobolanii la scufundarea navei, cand au simtit miros de control financiar si taiat golanii erijati in intelectualii neamului drastic la portofele.
    Si nu au iesit oricum, ci copiind lamentabil si penibil o forma de protest prin care liberalii din tara asta au inteles sa se solidarizeze cu primul ministru si sa sanctioneze un presedinte badaran si grobian.
    Sa speram totusi ca istoria ii va da cezarului ce-i al cezarului si va inscrie cu litere de aur in analele sale “Protestul Papioanelor Negre de la Poale De Carpati”.
    P.S. ca uitasem; motul acestu rahat a fost pus de papionatul Ungureanu. Cum care Ungureanu, Mihai Razvan Ungureanu ?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s