Un premiu pentru cetatenii Europei

Cred că a fost cu adevărat o surpriză acordarea premiului Nobel pentru Pace Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât acum Uniunea trece prin momente extrem de dificile, pe fondul crizei economice şi sociale pe care o traversează de ceva vreme. Cele ce se văd pe străzile Atenei, Madridului, Romei şi altor mari oraşe europene sunt departe de imaginea păcii sociale. Cu toate acestea, Uniunea îşi merită pe deplin premiul, pentru că, după cel de-al Doilea Război Mondial, doar existenţa ei şi a structurior sale anterioare a asigurat pacea şi stabilitatea continentului, tranziţia spre democraţie a ţărilor ieşite din comunism, gestionarea consecinţelor Războiului Rece, ale destrămării Uniunii Sovietice şi a Iugoslaviei, precum si pacificarea Balcanilor de Vest.

Existenţa Comunitatii Europene a grăbit destrămarea lagărului socialist, pentru că a oferit un model alternativ, mai performant, infinit mai democratic şi mai prosper decât socialismul real. După dispariţia comunismului, UE nu s-a comportat ca un învingător, nu s-a grăbit să umple golul de putere rămas în Est. Puterea ei stă în ceea ce americanii numesc „soft power”, atracţia modelului social, a instituţiilor sale, care, oricât ar fi de criticate pentru birocraţie, au funcţionat şi funcţionează în slujba unui bine comun.

UE reuşeşte să împace 27 de viziuni şi de interese, 27 de culturi politice şi administrative, să le facă să funcţioneze în mod paşnic şi consensual. Diversitatea este tăria, nu slăbiciunea sa. UE este un spaţiu al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, al valorilor politice moderne.  

UE este un actor de marcă pe scena politică externă, fiind implicată în multe acţiuni de interes global, cum este gestionarea crizei din Orientul Mijlociu. Are cele mai mari programe de asistenţă externă, fie că este vorba de protejarea populaţiei în conflicte civile, fie că este vorba despre asistenţă pentru dezvoltare sau pentru gestionarea consecinţelor unor catastrofe.

În secolul XXI, pacea este un concept mult mai complex decât absenţa războiului. UE a făcut mult mai mult decât orice altă organizaţie multinaţională pentru păstrarea păcii pe continent şi în zonele adiacente, şi asta de decenii bune.

Acest premiu obligă UE. În primul rând, la o mai bună înţelegere şi gestionare a crizei din ţările cu probleme, care au nevoie de timp şi de solidaritate, pentru a depăşi consecinţele sociale ale programelor de austeritate. În al doilea rând, la o adevărată politică de integrare a noilor ţări membre. În al treilea rând, la o extindere către acele zone ale continentului care sunt încă surse de instabilitate. În al patrulea rând, UE trebuie să facă un efort suplimentar în materie de politică externă, care să ducă în sfârşit la pace în Orientul Mijlociu, inclusiv prin rezolvarea crizelor siriană şi iraniană.

Nu pot să nu fiu mândră de acest premiu. Este şi o recunoaştere a rolului României la pacea continentului, care a avut o cumpănă la începutul anilor 90. De fapt, toţi europenii pot fi mândri. Fără voinţa lor, politicienii nu puteau face prea multe. Este un premiu pentru cetăţeanul european, in primul rand!

Anunțuri

2 gânduri despre “Un premiu pentru cetatenii Europei

  1. 2. ATENŢIE LA GLUME

    Cirip, cirip, cirip ! cere tain
    o vrabie-n limbajul cel mai fin.
    Bunicul pregătind ceva mălai :
    – Mircea, fă bine, grabnic, să i-l dai
    după trei paşi şi înc-un ciripit.
    – Tataie, iartă-mă ! te-ai ramolit
    sau iar cutezi să-mi faci figuri ;
    ea nu păşeşte, face numai sărititi.
    – Că bine zici, aşa-mi făcu şi bunul meu ;
    să-l hodinească-n pace Dumnezeu.
    Pot să mă car, de-acum, din lume,
    ograda va rămâne pe mâini bune.
    …………………………………………………
    Copii, atenţie mărită şi la… glume !
    Viaţa să meargă, ca pe strune.

    1. – De ce e vită Guvernatorul Traian Băsescu să ridice Premiul Nobel pentru Pace ?
    – Să nu-i recidiveze hernia de disc.

  2. Este întâmplătoare orice asemănare cu Guvernatorul.

    AUTOR NECUNOSCUT

    – Mamă, Lola e zgâriată sub coadă ! O examinează ea cu pricepere, şi hotărăşte, pe loc :
    – Să n-o slobozeşti din lanţ pân’ nu-i trece „buba”. Lola era o admirabilă de 2 ani pe care mi-o dăduse, de pui, tuşa bătrână din capul satului împreună cu o poză de viţică abia înţărcată. Îmi ginise, hoaşca, slăbiciunea pentru necuvântătoare…
    A dracului bubă. Tot mai des lătra la felinarele cerului sfârşind prin a protesta urlând, aşa că i-am programat un liber condiţionat, cum s-a îndepărtat mama spre praşila doua la un loc apropiat.
    După un ceas, nemaizărind-o prin curte, privesc instinctual la locul viran de peste gard, ca s-o surprind pe Lola în linie, coadă-n coadă, cu un jigărit chior, pirpiriu, parţial năpârlit, acceptat de ea după principiul „primul venit, primul servit”.
    Peste o vreme, mama, care se pricepea la d-ale vieţii, mi se confesează cu amărăciune cum că Lola s-ar fi împuiat cu un „autor necunoscut”.
    Aşa era? Ne-am procopsit cu 5 căteluşi. Mi-am spălat păcatele cu ei până au început să mănânce, iar într-o zi însorită le-am făct cu mâna la poarta unei staţii de desbenzinare din vârful dealului. Acolo lucrau în schimburi 4 consăteni, oameni cu inimă şi frică de… eternitate.
    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
    Cum vorba zboară, aflu că chiorul, care dăduse-n rabie, ar fi fost împuşcat de Vasile, păduraru. Sfârşitul unui autor necunoscut !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s