Acum zarurile sunt aruncate, și la București, și la Bruxelles. Consiliul European va începe mâine, într-o atmosferă tensionată, după o săptămână și mai bine de declarații tăioase din partea mai tuturor țărilor membre ale UE, legate mai ales de planul de buget al lui Van Rompuy. Un plan apărut cum nu se poate mai inoportun, de vreme ce Comisia Europeană și Parlamentul European prezentaseră un buget de compromis, care găsise un echilibru onest între cerințele statelor mari contrubutoare și nevoile statelor net beneficiare, din grupul ”Prietenii coeziunii”.
Favorizând vizibil statele net contributoare, cu excepția Franței, planul Rompuy a complicat lucrurile. Dar părțile sunt conștiente de răspunderea lor și de potențialul impact al unui eșec, care s-ar adăuga la resentimentele unor țări, care văd că solidaritatea clamată drept principiu fondator al Uniunii pălește în fața egoismelor naționale. Câteva mari națiuni din sud suferă din cauza crizei. Pentru ele solidaritatea este vitală, pentru a trece peste un moment greu.
Firește, nimeni nu poate fi blamat pentru că-și apără interesele, nici contributorii, nici beneficiarii. Nici măcar retorica folosirii dreptului de veto nu este un lucru de blamat. Cel mai recent caz de evocare a posibilitatii de a recurge la dreptul de veto este cel de azi al premierului Portugaliei. Fermitatea face parte din tehnica negocierii și spune că nu poate fi vorba despre un compromis cu orice preț. Despre asta a fost vorba și la București, în relația dintre premier și președinte. Nu este de neglijat poziția formulată de Parlament. Nicăieri în Europa un lider politic nu poate ignora Parlamentul fără să se aștepte la consecințe.
Ce vrea România, până la urmă? Să nu se afle din nou în poziția în care se află în cazul Schengen. Adică să fie sancționată în afara mecanismelor legale ale UE, pentru o slăbiciune explicabilă prin faptul că este abia la începutul procesului de integrare. Lipsa de performanță în folosirea fondurilor europene de până acum nu este o fatalitate. Dacă un guvern a eșuat, nu înseamnă că automat toate guvernele care vor guverna România vor fi la fel de neperformate în domeniu. Deja guvernul Ponta a început să schimbe lucrurile în bine.
Nu vrem să fim discriminați si să ne luptăm iarăși cu criterii arbitrare. Mi se pare nedrept să pierdem opt miliarde de euro în perioada 2014-2020. Sper sincer că negociatorii României, în frunte cu Traian Băsescu, îsi vor face datoria, în logica interesului național. Pentru asta trebuie să construim alianțe, în plus fata de grupul ”Prietenilor Coeziunii”. Franța este unul dintre aliați, mai ales în domeniul Politicii Agricole Comune. De unde și importanța întâlnirii premierului Ponta cu președintele Francois Hollande, de mâine. Eu sunt de un optimism prudent. Optimismul vine din faptul că țările contributoare știu că nu pot întinde prea mult coarda, pentru că, în ultimă instanță, mai puțini bani pentru coeziune și pentru agricultură înseamnă mai puțini bani și pentru economiile lor, în contextul pieței unice. Iar prudența vine din lipsa, în acest moment, a unui nou plan bugetar, care să țină cont de interesele tuturor membrilor UE.
Sper că vom învăța din acest tip de negocieri pe muchie de cuțit. Regret că nu premierul este cel care participă la Consiliul European. Dar dacă toți ne vom face datoria, lăsând deoparte diferențele de opinii, România își va atinge obiectivele.
CORINA CRETU 
Pingback: Din nou despre Grecia si Spania… « Motanul Incaltat
@ Buna dimineata !
ROMANIA nu-si va ATINGE niciodata obiectivele cu Traian Basescu
” la carma ” TARII !!!
Acesta-i adevarul si domnia ta o stii cel mai bine !
Va citesc permanent articolele iar pe unele ( cum e si cel de fata ) le postez si pe blogul
http://aliosapopovici.wordpress.com
cu indicarea sursei !
Va multumesc !
Cu stima si respect,
Aliosa.
Dupa parerea mea, nu cred ca se va ajunge la un acord acum…
Insa ar trebui sa tina cont de ceea ce spune FMI si anumeca cererea trebuie relansata in Europa. Altminteri situatia nu se va imbunatati. Sunt multe tari europene care au cresterea economica negativa: Italia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Grecia… De observat ca e vorba de economii mari! In general vorbind, in Europa cresterea economica nu depaseste 3% din PIB, fata de tarile din Est care au o crestere de peste 3% (de ex: India, China, Rusia). Eu cred ca problemele acestea ar trebui sa preocupe Consiliul European.
Eu ce v-am spus…
http://www.gandul.info/politica/consiliul-european-negocierile-de-la-bruxelles-au-esuat-basescu-nu-s-a-ajuns-la-un-buget-al-ue-dar-s-au-facut-progrese-10345740
Pingback: Esecuri si “succesuri”… « Motanul Incaltat
Cine investeşte încredere şi dă vot Maritzei ( ” Pisi ” ) ? NUMAI cei săraci, săraci cu Duhul !
Sărmanilor NU le arde s-o ardă-n firişire cu d-alde ” Pisi ” care au un ”ambîţ” şi fiţe, că cică-i în ” trănduri ”…
”PISI” dă Banat-Caraş-Severino
Cu alte cuvinte : arde-o ” Pisi ” prin alte locuri, pe cărăşeni, SCUTEŞTE-I de mieunături şi damful de lături !!
http://sfinx777.wordpress.com/2012/11/23/pisi-da-caras-severino-cea-cu-fite-s-un-ambit/
BLESTEMATO
« Ocuparea viitorului » presupune localizarea lui exactă, care reclamă utilizarea triangulaţiei, a « triangulaţiei politice ».
Români treceţi Tisa ! De grabă, şi ocupaţi – fără vărsare de sânge – viitorul. Ăsta e ordinul prin care recunosc un conducător veritabil. După care mărşăluim până la Bruxelles ca să strigăm : Vetooo ! Ieşi dracului afară bretonato ! Iaca ici mandatul de arestare pentru port ilegal de sex. Paşol na turbincă ! Şi nu oricum : nici îmbrăcată nici dezbrăcată, nici călare nici pe jos, nici în căruţă nici în teleguţă. Acasă vei purta o vreme nr oo53, deşi arăţi ca 0083. Blestemato !
Europa tuturor, Europa nimanui
Nimic nou sub Soare. Situaţia actuală a Europei era previzibilă. Ce sa făcut nu este altceva decît o ” cârpeala ” a democraţiei. Naţiunile trebuie să fie de sine stătatoare, într-o deplină colaborare; economică, ştiintifică, socială, culturală etc. Moneda unică şi liberalizarea ( cu forţa ) a pieţelor nu poate duce decît la haos şi pauperizare. Milioane de cetăţeni sunt în prag de …inaniţie în timp ce o mână de oameni gen Barroso se lăfaie în bunăstare. Cum cred aceşti imbuibaţi că pot controla multimea nemulţumită, cum cred că pot controla o piaţa unică europeană cu o monedă creeată artificial şi în pripă cînd, inflaţia abia se stăpâneşte într-un areal geografic şi social restrains ?
Miliarde euro mai putine…asta ne ofera ei.Basescu s-a dus sa negocieze….ce?
Pingback: Doi actori… « Motanul Incaltat
Nu am obsesii cu Basescu. Pur si simplu mi se pare un pericol pentru tara, in sensul ca actioneaza pripit, in detrimentul Romaniei, din perspectiva unor interese externe. Pe zi ce trece imi confirma. Ultimul discurs face parte, ca tonalitate, din discursul unui om disperat de a controla Romania, un om care se lupta politic sa supravietuiasca. Nu o sa ma refer la el, ci o sa reamintesc aici din pozitia lui Basescu din 18 mai 2012, dupa intrevederea cu Richard Morningstar, trimisul special al secretarului de stat al SUA pentru Energie în Eurasia:
„În orice caz, privind energia, trebuie să recunoaştem că în România avem deja o dezbatere privind gazele de şist şi trebuie să dezvoltăm o strategie de a explica populaţiei că nu sunt riscuri serioase cu aceste gaze”, a spus preşedintele Băsescu….”
Cu alte cuvinte, sa incercam sa mintim populatia, ca nu ar exista „riscuri serioase”. Este clar astazi ca Basescu s-a antepronuntat, incercind sa faca propaganda pentru companiile americane, care au probleme chiar la ele acasa, in SUA, unde puturile de gaz de sist seaca mult mai rapid decit predictiile companiilor si unde e necesar sa se implementeze procedura de mai multe ori, ceea ce necesita milioane de litri de apa.
„The oil and gas industry has propagated a vision that fracking unleashes vast amounts of gas which then flows relatively steadily for decades. But a growing mountain of evidence suggests that nothing could be further from the truth. Shale gas wells dry up, sometimes long before they have produced enough gas to cover the costs of drilling and fracking them.
In the oldest shale formation, Texas’s Barnett shale, many aging wells have had to be re-fracked multiple times to keep them from running dry. Re-fracking costs millions of dollars and requires millions of gallons of water….
This is the dirty little secret that the oil and gas industry rarely will acknowledge. Oil and gas companies don’t want to discuss it because high volume slickwater horizontal fracking is so new that there is paltry data to show how wells generally perform over the long run (read: twenty to fifty years)….”
Graba lui Basescu de a convinge populatia ca nu este nici o problema cu extractia acestor gaze de catre companiile americane este suspecta. Asa cum este suspecta toata activitatea lui Gitenstein si eforturile lui de a manipula decizia politica in Romania, pentru ca a gasit in Basescu un aliat fara scrupule cu o coarda sensibila la tot ce e american.
De ce dezvoltarea Romaniei pare dintr-o data posibila doar prin exploatarea acestor resurse de catre americani? Alta cale de dezvoltare nu exista? Il aud aruncind prezidential cu vorbe mari despre cum pune el doar Prim Ministri care au solutii, dar el ce solutii are, in afara sa se angajeze intr-o directie politico-economica neclara? Ce garanteaza el pentru Romania, daca acele resurse sunt exploatate de catre companiile americane? De ce nu da amanunte, cifre, ca sa poata sa aibe o discutie „cu poporul”?
Sa fie clar: nu sunt un „anti”, dar imi pun intrebari, pentru ca stiu cum natiunile mici devin vulnerabile atunci cind au la conducere conducatori slabi. Basescu are aceasta slabiciune fata de fratele mai mare de la Apus, si nu e OK. El e acolo sa slujeasca Romania, si, desi se jura ca o face, actiunile lui vorbesc contra. Probabil e deja prins in pinza de paianjen. Viitorul apropiat va confirma.
http://www.huffingtonpost.com/brendan-demelle/fracking-output_b_1900810.html
http://www.mediafax.ro/economic/basescu-trebuie-o-strategie-de-a-explica-populatiei-ca-gazele-de-sist-nu-produc-riscuri-serioase-9643311