Bugetul UE ignoră adevăratele priorități ale cetățenilor europeni

Decizia Consiliului European privind  bugetul UE stabilește priorități greșite și ignoră problemele cetățenilor europeni. Este un proiect dezamăgitor, mai ales că a fost nevoie de două summit-uri și de luni de zile de discuții pentru a se ajunge la un buget bazat doar pe reduceri de fonduri. Acest cadru financiar propus UE pentru următorii șapte ani este mai degrabă rezultatul lașității, al lipsei de viziune și de încredere în proiectul european și de aceea riscă să compromită șansele de realizare a Strategiei Europa 2020. În aceste condiţii, e foarte probabilă respingerea de către Parlamentul European a bugetului propus ieri de șefii de state și guverne din UE.

 

Cred că  s-a ajuns, în cele din urmă, la o decizie pentru că o nouă amânare ar fi însemnat un semnal catastrofal pentru piețele internaționale și investitori. Dar rezultatul maratonului demagogic de consultări, menit să mulțumească pe fiecare dintre liderii din Consiliu, îi ignoră tocmai pe cei cărora ar trebui să li se adreseze: cetățenii europeni. S-a tăiat de la educație, cercetare și infrastructură – domenii vitale pentru salvarea unei generații de tineri ce riscă să fie sacrificată în numele austerității. România, de exemplu, pierde un miliard de euro la capitolul dezvoltare regională, în condițiile în care există deja decalaje imense față de vechile state membre. Nu e un cadru multianual bazat pe solidaritate între țările europene și față de propriii cetățeni. Cât privește agricultura, subvențiile sunt perfuzii pentru supraviețuire în cazul agriculturii românești, nu soluții durabile la deficitul de competitivitate.

 

Fiecare cadru financiar multianual, de la primul din 1988 încoace, a avut un obiectiv major: crearea pieței interne, pregătirea pentru moneda unică, pregătirea extinderii și creșterea sustenabilă – obiectiv compromis de criza economică. Actualul buget ar trebui să relanseze economia UE și să impulsioneze procesul de integrare europeană. După cum au arătat și liderii celor patru mari grupuri europarlamentare, într-o declarație comună fără precedent, un asemenea buget nu poate trece de Parlamentul European, care are ultimul cuvânt, conform Tratatului de la Lisabona.

 

Parlamentul European poate aproba sau respinge, cu majoritate de voturi, poziția Consiliului, fără a putea adopta amendamente pentru cadrul multianual. În caz de neaprobare de către Parlament, Comisia Europeană propune un buget anual bazat pe plafoanele și liniile directoare prevăzute de  bugetul în curs pentru 2013. Parlamentul poate să propună, în acest caz, amendamente la proiectul Comisiei, iar dacă există dezacord cu Consiliul, se convoacă un comitet de conciliere. În caz de menținere a dezacordului, Comisia prezintă un nou proiect de buget. Dacă de această dată Consiliul respinge și Parlamentul aprobă, Parlamentul decide ca autoritate bugetară. În cazul în care nu poate fi adoptat bugetul anual, cheltuielile la nivelul Uniunii se efectuează în baza unui buget lunar calculat în funcție de plafoanele maximale ale anului precedent împărțite la cele 12 luni.