Pentru sanctionarea explicita ca infractiune a violentei domestice

Am organizat si moderat, ieri, la Bruxelles, o conferinta privind necesitatea intensificarii eforturilor in vederea semnarii si ratificarii Convenţiei Consiliului Europei pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice. Au participat numerosi colegi europarlamentari socialisti, membri ai Comisiei pentru drepturile femeilor, deputati din Parlamentul Romaniei, precum si reprezentante ale organizatiilor non-guvernamentale implicate in combaterea violentei de gen si colege din organizatiile locale de femei ale PSD.

_MG_3679

Actele de violenta domestica impotriva femeilor trebuie sanctionate ca infractiuni. Iar UE trebuie sa transmita un semnal ferm ca actuala stare de fapt nu mai poate continua si ca se impun masuri concrete de contracarare a discriminarii pe criterii de gen.

Ratificarea acestei Conventii este decisiva, pentru ca textul ei statueaza, pentru prima data in istorie, faptul ca violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică nu sunt probleme private, ci dimpotrivă, si ca agresorul va primi o pedeapsă mai severă dacă victima este soţia sa, partenera de viaţă sau membru al familiei. Aceasta conventie introduce si o serie de infractiuni noi, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată, hărţuirea, avortul forţat sau sterilizarea forţată.

_MG_3794

Violenţa reprezinta apogeul discriminărilor la care sunt supuse femeile. Studiile de specialitate demonstreaza ca marea majoritate a victimelor hartuielilor si violentelor sexuale, ale violurilor si abuzurilor fizice si psihologice sunt femeile. In fiecare an, violenta pe criterii de gen ucide la fel de multe femei ca si cancerul. E un record sinistru si o comparatie care vorbeste de la sine despre amploarea acestui flagel.

Stim bine care este situatia din societati cu puternice reminiscente traditionale, asa cum este cea romaneasca, iar situatia e caracteristica multora din noile state membre, dar si celor din zona mediteraneeana. E un misoginism evident, pe care trebuie sa-l combatem deschis, pentru ca blocheaza sansele femeilor la afirmare in societate, la initiativa economica, la dezvoltare personala, la obtinerea unor drepturi firesti intr-o lume civilizata si democratica. Nu putem fi egali doar pe hartie, trebuie sa devenim si in viata de fiecare zi. Nu e corect sa muncim 14 luni pentru a castiga la fel cat un barbat intr-un an si nu e just sa existe decalaje intre ratele somajului intre femei si barbati sau in privinta reprezentarii in viata politica, in sfera deciziilor economice sau la nivel administrativ. Acest cumul de factori impiedica promovarea drepturilor femeilor in societate si favorizeaza violenta de gen, fapt pentru care trebuie actionat impotriva tuturor elementelor care perpetueaza vulnerabilitatea femeilor.

Conventia Consiliului Europei pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor si a violentei domestice a fost semnata, pana in prezent, de 17 state membre ale Uniunii Europene, dar numai un singur stat membru al UE a si ratificat-o. In plan national, e in curs procedura legala in vederea semnarii.

10 gânduri despre “Pentru sanctionarea explicita ca infractiune a violentei domestice

  1. Oricum era infractiune si asa…intra la loviri si alte violente…dar daca femeia abuzata nu depune plangere,e doar amenda….200 lei,500 lei.1000 lei.Depinde….cat considera politistul.Daca depune plangere inseamna cam 3 ani….o palma sa insemne 3 ani cu executare?Mi se pare cam mult….
    Stiu un caz….un barbat i-a tras unei femei de etnie rroma o palma.A depus plangere la politie.Barbatul e de 8 luni la nebuni.Va sta acolo cat considera judecatorul.Mi se pare aiurea.

  2. Dl. Iliescu a tras bine semnalul de alarma: anume ca viata de partid nu trebuie subordonata administratiei statului. PSD risca sa isi piarda din identitate daca devine un partid paralizat in ce priveste activismul si afirmarea ideologica. Actiunile guvernului Ponta ramin, in mare, pete de culoare intr-o mare ‘sarata de PNL’. Taxa de solidaritate este un concept frumos pe hirtie, si ar fi fost si mai frumos daca se infaptuia, dar ca utilitate e discutabila. Este si un esec de imagine. Nu vii cu o actiune in public, pina nu confirmi ca ai sprijin de la aliati.

    Ca si alte partide de stinga europene, PSD este in impas ideologic si din cauze externe, anume criza continua si modul in care „centrul” de putere UA/SUA intelege sa o rezolve. Olli Rehn, un cunoscut activist de dreapta, a consfiintit inca odata directia de austeritate ce este imprimata tarilor membre UE, inclusiv Spania, Franta, Italia. Aceste tari au probleme definite in termeni „de dreapta”, anume datorii relativ mari, competitivitate externa mica (salarii prea mari, conditii prea relaxate de munca). Dar intrebari „de stinga” nu isi mai pune nimeni la „centru”. Intrebari despre coeziune sociala, despre solidaritate, despre dreptul la munca, despre dreptul la un salariu decent, despre conditii de munca bune pentru toti cetatenii UE, despre reducerea decalajelor intre tari/zone de dezvoltare din UE etc.

    Ginditorii „de dreapta” insista ca nu poti sa ai conditii sociale bune fara o economie performanta. Insa uita ca si reversul este perfect logic.

  3. „Unemployment figures show EU’s north-south divide

    …Austria, Germany and Luxembourg had jobless rates of 4.8 percent, 5.4 percent and 5.5 percent, respectively.

    By contrast, Greece and Spain’s unemployment rate is 26 percent while Portugal is on 17.5 percent.

    Unemployment among the under-25s is particularly high.

    More than one in two young people are without work in Greece (58.4%) and Spain (55.7%). In Portugal, it is 38.2 percent and in Italy 37.8 percent.

    Germany, the EU’s strongest economy and the country shaping the budget-cutting response to the crisis, has a youth unemployment rate of 7.7 percent.

    The European Commission reacted by calling the figures a „tragedy for Europe.”

    http://euobserver.com/economic/119663

  4. http://www.realitatea.net/traian-basescu-implicat-intr-un-accident_1158304.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb

    Preşedintele Traian Băsescu a fost implicat într-un accident auto, în zona podului Otopeni, autoturismul pe care îl conducea tamponând o altă maşină. Şeful statului a admis că incidentul a avut loc din vina sa.

    Din fotografia făcută la faţa locului (?!) mai că-ţi vine a crede că era în vădită coabitare cu alcoolul, deşi gurile rele spun că asta ar fi starea lui normală.

  5. Unde Esti Tu, Ceausescule?

    In cele ce urmeaza doresc sa-mi explic oarecum pozitia fata de cursul evenimentelor politice ce se desfasoara in aceste zile pe splai de Dambovita. Si asta deoarece cativa dintre preopinentii mei ma tin vinovat de faptul ca, vezi Doamne, nu prea inteleg eu ce mare om politic este Victor Ponta, deoarece si-a calcat orice fel de cuvant si orice fel de promisiune electorala, tradand speranta a milioane de romani si a batut palma facand o tovarasie de tot rahatul si rasul curcilor cu cel care pana mai ieri din porc nu-l scotea. Si iarasi, vezi Doamne, toata aceasta renuntare la statura de homo erectus, nici macar homo sapiens, Ponta a facut-o cu gandul la cele douazeci si cate milioane de romani om va mai fi, santajat fiind de Sultanat cu taierea fondurilor sau piedici la imprumuturi cu dobanzi mici. Caci din cate am vazut chiombu nu prea are cu ce sa-l santajeze.
    Sa fim intelesi, eu nu sunt nici antiusele, nici macar antiPonta. Antibasescu, da! Dar nu in asta consta supararea mea, ci in faptul ca dintre atatea milioane de romani nu se gasesc cativa cu coloana vertebrala si iubire de tara in ei care sa stie sa zica “Pe aici nu se trece!” atunci cand Sultanatul briuselez isi depaseste cu mult atributiunile, amestecandu-se fara perdea si nesimtit in treburile interne ale unei tari membre cu drepturi depline si egale cu ale celorlalte participante. In schimb avem parte de niste nevolnici politici care, pentru propriul lor interes, sunt gata la orice injosire sau vanzare de suveranitate natioanla doar ca sa le fie lor bine, aburindu-ne pe noi ca de fapt acesta a fost interesul national.
    Culmea ironiei face ca in istoria postbelica a tarii noastre singurul exemplu de barbat cu statura politica nationala, un exemplu care a umplut de mandrie inimile a milioane de romani si a impus respectul international, vine dinspre mult hulitul si preaimpuscatul Ceausescu.
    Aveam cinsprezece ani cand, plin de emotie, i-am urmarit discursul tinut in fata la peste doua sute de mii de romani, discurs prin care condamna invadarea Cehoslovaciei riscand prin aceasta o interventie militara a statelor participante la Tratatul de la Varsovia in tara noastra. Cred ca acel moment mai poate fi comparat,culmea, cu cel din decembrie 89 prin implicatiile de solidaritate a unei intregi natiuni in jurul unei idei.
    Pastrand proportiile stau si ma intreb, oare ce l-ar fi costat pe Ponta sa iasa in fata natiunii (si nu folosesc aiurea cuvinte mari) si sa ne spuna franc: “-uite, bai, frati romani, eu vreau sa ma tin de cuvant, dar sultanatul, datorita intelegerilor facute de chiombu’ cu el, ma santajeaza si-mi zice ca nu-mi mai da bani de salarii si pensii daca nu le tin sluga la Cotroceni, asa ca eu, ca om politic cu sange, coloana vertebrala si cuvant, mai bine imi dau demisia decat sa-mi bat joc de conationalii mei care au avut incredere in mine!
    Sunt convins ca o asemenea atitudine ar fi scos romanii in strada in semn de solidaritate, Sultanatul ar fi inteles ca privata publica mioritica s-a inchis si ca este cazul sa urineze in alta parte si nu in capetele romanilor, chiombu ar fi fost lasat de izbeliste, ni s-ar fi dat si imprumuturi ca doar nu ni le dau degeaba, ci platim dobanda la ele, nu ar fi fost absolut nicio criza politica, iar Ponta ar fi guvernat in continuare, dar pe un armasar alb, nicidecum in mocirla tradarii nationale si a obedientei slugarnice fata de Marea Finanta si Cercurile Oculte de Interese Economico-Financiare in aceasta parte a Europei.
    Ei ce ziceti, n-ar fi fost frumos, sa fim si noi din nou mandri ca suntem romani si sa uitam ca de cand cu revolutia am ajuns o marfa de troc pe taraba plina de scarna a asa-zisilor nostri politicieni?
    Eu zic ca DA!

  6. Pingback: Care e parerea Dvs.? « Motanul Incaltat

  7. O VECHITURĂ MAI ACTUALĂ CA NICIODATĂ

    „În primăvara lui 1989, NicolaeCeauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.
    Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!
    Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.
    Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.
    Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.
    Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtieinutilă?!.
    Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentrufinanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”!.
    Mi-am dat seama de asta şi dinînverşunarea deplasată cu care „Europa liberă” si „Vocea Americii”au comentat momentuleliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfelumanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!
    Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitateaşi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa.
    Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încercavreodată, în Europa de Est sau înAfrica, în America Latină sau înAsia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o s-o păţească!
    Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!
    De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
    Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.
    M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şinu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte „indicaţii superioare”.
    Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.
    Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!
    Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte „agenturi”!
    Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână,împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşticreditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de laprimele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!
    Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român!
    Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’??! Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!
    Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca DaciaFelix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!
    Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!
    Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu,ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70!
    Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi caoamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragicăa lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopulurmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.
    Au azmuţit asupra noastră omână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara . Acestafiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.”

    Prof.univ.dr. Ion Coja

  8. SĂ FIE VORBA DESPRE DEMISIA LUI TRAIAN BĂSESCU DIN FUNCŢIA DE PREŞEDINTE ?
    …………………………………………………………………………………………………………………………………………………
    SEMNUL DIVIN de pe Muntele Athos care îi înspăimântă pe călugări: „Va avea loc o MARE NENOROCIRE”

    Mai mult: SEMNUL DIVIN de pe Muntele Athos care îi înspăimântă pe călugări: „Va avea loc o MARE NENOROCIRE” – Magazin | Libertatea.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s