Consiliul European de azi are o miză foarte mare, prin implicatiile deciziilor sale – atat asupra fiscalitatii din UE, despre care am vorbit in interventia plenara de ieri, cat si asupra politicii energetice europene.
Se pune în discuție, acum, sistemul de subvenții pentru energia verde. Este un sistem benefic în sine, pentru că a permis dezvoltarea unor tehnologii pe care costurile de producție a energiei le-ar fi făcut inaccesibile, într-un moment în care schimbările climaterice, determinate de emisia de gaze cu efect de seră, sunt o realitate tot mai scumpă și mai periculoasă pentru noi toți.
Dar acest sistem de subvenționare a fost deturnat de la scopul său inițial și folosit de unii pentru a obține profituri nemeritate de pe urma sa. Mai grav, dezvoltarea energiilor alternative, extrem de costisitoare, a afectat atât nivelul de trai al cetățenilor, cât și dezvoltarea unor ramuri industriale, cum este siderurgia, feroasă și neferoasă.
În fond, ceea ce se caută acum, la Consiliul European, este găsirea unui optim între energia obținută din surse clasice și cea ”verde”, care să le facă rentabile pe ambele, să nu împiedice dezvoltarea în continuare a tehnologiilor nepoluante, dar de data asta pe o bază sănătoasă, durabilă, și nu pe subvenții exagerate, de care să profite nu consumatorii, nu cei din industriile aferente, ci doar aceia care, precum în Spania energiei solare, și chiar și la noi, în zona eolienelor, au văzut în acest sector doar o sursă de profit imediat, pentru investiții în logică financiară, nu industrială. Poziția României este aceea de a se reduce subvențiile pentru energiile verzi la un nivel la care să fie protejate interesele întregului sector de generare, precum și cele ale consumatorilor.
Este doar o parte a problemelor legate de viitorul energetic al UE. O alta, la fel de sensibilă pe agenda liderilor europeni, va fi cea a gazelor de șist. Independența energetică a UE este folosită drept argument de susținătorii exploatării lor. Dar nu putem extrapola în Europa datele existente pentru SUA și Canada. Acolo, majoritatea exploatărilor sunt în zone nelocuite, in vreme ce Europa e un continent dens populat, cu probleme reale legate de accesul la apa potabilă. Putem vedea în ce măsură acele zăcăminte există, dacă merită să fie exploatate și cu ce costuri. UE pare reticentă la ideea exploatării lor și vrea să mai acorde cinci ani tehnologiei actuale, pentru a elimina dezavantajele cunoscute sau pentru dezvoltarea unor tehnologii alternative.
Poziția României este clară: deocamdată explorare cu tehnologii clasice și atât. Când va fi clar că tehnologia nu prezintă riscuri de mediu și se confirmă existența unor resurse suficiente, abia atunci se va permite exploatarea lor în regim industrial. Cred că premierul Victor Ponta a fost extrem de clar în luările sale de poziție pe această temă și nu cred că președintele Traian Băsescu a dat un mandat contrar acestei poziții, care este în interesul României.
Vor fi și alte subiecte de acest gen pe agendă, inclusiv veșnicul proiect Nabucco. De principiu, cu cât UE va dispune de mai multe surse alternative de aprovizionare cu gaz, cu atât mai bine. Dacă însă aceste conducte vor fi umplute majoritar sau exclusiv cu gaz rusesc, nu cred că vom rezolva mare lucru. Și așa se invită pe agendă problema Iranului, care era una distre sursele de gaz care justificau existența Nabucco.
Din punctul meu de vedere, lucrurile în domeniul siguranței energetice nu sunt complete fără o strategie de cercetare-dezvoltare în domeniu pe termen lung, care să cuprindă noi tehnologii nepoluante sau cu impact minim asupra mediului, care să ducă la reducerea permanentă a consumului de combustibili fosili.
Aceasta este problema centrală a ceea ce numim ”independența energetică”: reducerea dependenței de combustibilii fosili. Pentru că, altminteri, societățile moderne sunt construite în jurul consumului de energie, sunt societăți energo-intensive. Depinde de noi să folosim inteligent energia, să facem posibile noi surse, mai curate și mai puțin constisitoare pentru viitor.
Cred că România a început să-și construiască o strategie coerentă în domeniu, care să permită o dezvoltare durabilă și benefică pentru consumatorii sectorului energetic. Să vedem cum se va structura ea, după deciziile Consiliului European de azi.
CORINA CRETU 
Da,asa este,acest aspect al gazelor de sist nu e prea luat in seama de cei favorabili exploatarii,Europa e un continent dens populat,pe cand America de Nord,ca si alte continente,sunt mai putin, raportat la suprafata lor.
Totusi problema energiei e una mai complexa,si din punct tehnic,dar si geo-strategic.Romaniei cel putin nu ii va fi deloc usor sa scape de gazul rusesc prea curand,sunt interese prea mari in joc,Europa insusi nu va scapa prea usor nici ea.Sa nu uitam ca Rusia e un mare furnizor de gaz,daca nu cel mai mare din regiune,gaz de care dispune din plin si care este pricipalul ei produs de export,de unde castiga foarte multi bani.Nu prea vad eu ca rusii sa accepte o Europa independenta energetic,asta ar inseamna ca ei si-ar pierde principala sursa de venit.Pe langa aspectul financiar,gazul rusesc e si o arma importanta in negocierile politice cu U.E.Acest Nabucco se vrea o alternativa cu gaz din Azerbaidjan,dar aceasta e o tara ex-sovietica,iar rusii detin acolo o parte din capitalul energetic.De aceea mi se pare ca ne vom intoarce de unde am plecat – nu putem scapa de Rusia.
Cat priveste aspectul tehnic,energiile regenerabile si nepoluante sunt ideale,dar in practica nu e chiar asa simplu.Energia eoliana presupune investitii serioase in echipamente,dar cel mai important,valabil si in cazul energiei solare,e faptul ca aceste tehnologii sunt profitabile la scara mica,la nivel national sunt prea costisitoare,nu poti compara energia produsa de ele cu cea a unei termocentrale,hidrocentrale sau centrala nucleara.
Nu in ultimul rand,un aspect foarte important e faptul ca energia produsa de ele nu e constanta,e la mila naturii,daca e soare sau vant,iar ca sa introduci asa ceva intr-un sistem energetic national nu e nici profitabil,dar nici corespunzator d.p.d.v. al parametrilor tehnici de frecventa/tensiune/putere etc.
Parerea mea e ca aceste tehnologii pot fi aplicate local,pentru consumatori casnici individuali,nu se pune problema de alimentare in zona industriala.