Pachetul de soluţii pentru economie prezentat de PDL se rezumă, de fapt, la reciclarea propunerii mai vechi privind reducerea cotei unice.
Singura idee economică a fostei Alianțe „Dreptate și Adevăr” a fost de a introduce „cota unică de impozitare” – 16%. Una din consecințe e polarizarea socială și economică fără egal pentru o țară membră a UE. Am avut creștere economică fără dezvoltare și fără reducerea sărăciei.
O reducere a cotei unice de impozitare de la 16% la 12% ar împinge România să urmeze scenariul Greciei, oferind „reţeta” falimentului sigur pentru România reală. Din cel puțin două motive:
· scăderea cotei ar aduce un minus anual la buget de 6 miliarde de lei și ne-ar trimite înapoi spre procedura de deficit bugetar excesiv, detonând, în acelaşi timp, o adevărată bombă socială;
· când cetățenii ar fi chemaţi să plătească costurile acestei măsuri, bogaţii ar avea de unde (pentru că, între timp, s-au îmbogăţit şi mai tare), iar săracului sau românului din clasa de mijloc le-ar fi aplicată tradiţionala, deja, strângere de curea patentată de fosta putere.
Concret, între doi cetățeni – unul cu salariul de 1.000 de lei, iar celălalt cu salariul de 10.000 de lei – prin reducerea cotei de la 16% la 12% primul ar avea un beneficiu de 40 de lei, iar cel de-al doilea ar câştiga 400 de lei, adică de zece ori mai mult. Nu este corect, pentru că amândoi ar fi chemaţi să contribuie egal la plata datoriilor pe care le implică această măsură. Iar costurile sociale ar fi resimţite mult mai greu de către cel cu salariul mai mic.
Reducerea cotei unice ar însemna și blocarea oricăror investiții publice în infrastructură (toţi banii ar trebui daţi pentru susţinerea acestei măsuri) și prestații sociale mai mici. Per total, ar însemna creșterea sărăciei, pentru că pensionarii, șomerii, beneficiarii de prestații sociale nu ar câștiga nimic de pe urma reducerii cotei. Această idee nu face, așadar, decât să pună pe tavă favoruri celor bogaţi, forţându-i în acelaşi timp pe cei mai săraci dintre români să contribuie la plata luxului de a avea concetăţeni şi mai bogați.
Scăderea cotei unice este, în realitate, o falsă creștere a veniturilor. Ceea ce câștigă pe de o parte, angajații pierd pe mai multe părți. Iar cei care trebuie să rezolve această problemă sunt managerii și proprietarii de afaceri din România.
Reducerea unor impozite şi taxe poate avea loc, în viziunea USL, doar pe măsura creării spaţiului fiscal favorabil. Pe termen scurt, este necesară creşterea salariului minim, la pachet cu reducerea CAS. Astfel, efectele negative ale acestor măsuri asupra bugetului vor fi mult diminuate. Iar pe termen lung, una dintre soluţii ar fi menţinerea cotei unice de 16% pentru cei cu venituri mari, în paralel cu introducerea unor cote diferenţiate pentru românii cu venituri medii şi mici.
CORINA CRETU 
Pingback: Apropo de ultimul sondaj… « Motanul Incaltat
Cota de impozitare pe profit si venit e la un nivel suficient de bun pentru a incuraja plata taxelor si intr-adevar nu are sens o diminuare. Reducerea CAS (1) si revenirea cotei de TVA (2) la 19 sunt masurile care pot aduce mai multi bani in contul firmelor si a angajatilor, deci astea ar trebui urmarite, desigur, secvential.
Cresterea salariului minim incurajeaza munca la negru si reprezinta o bariera atat pentru angajatori cat si pentru angajati, in special intr-o tara ca Romania unde marea majoritate a locurilor de munca sunt declarate la nivelul salariului minim iar plata complementara se realizeaza prin PFA samd. E nevoie de o alta abordare aici, intrucat descurajati antreprenorii si angajarea celor tineri si fara experienta!
Trebuie marit consumul intern prin cresterea salariului minim si stoparea disponibilizarilor ca si asa nu avem salariati suficienti care sa cotizeze pentru sistemul de pensii, distrugand salariatii distrugem sistemul de pensii si grabim moartea pensionarilor.
De acord cu prima parte vizavi de marirea consumului intern, dar e un calcul gresit daca considerati ca asta se realizeaza prin cresterea salariului minim. Cresterea acestuia duce (in mod paradoxal, poate) la scaderea numarului de locuri de munca si inhibarea crearii unor noi joburi. Verificati ultimile statistici privind rata somajului si puteti observa o corelatie a acesteia cu majorarea salariului minim la 800 lei – unele joburi n-au disparut, dar au trecut in „economia subterana”.
economia subterana are rol de echilibru si continuitate a cresterii economice in conditiile in care politicile economice nu sunt duse la indeplinire, la o crestere economica reala
@costeltiti
Te rog citeste urmatorul articol din Gandul:
http://www.gandul.info/financiar/banca-mondiala-un-sfert-din-companiile-de-stat-romanesti-in-care-lucreaza-100-000-angajati-sunt-de-facto-in-faliment-8905509
In care se arata, printre altele, ca:
Articolul este ceva mai vechi, din 2011, dar cred ca merita citit pentru ca, dupa parerea mea, situatia nu s-a schimbat foarte mult (unii spun ca s-a si inrautatit…).
Spune-mi si mie, te rog, cum contribuie salariatul la sistemul de pensii cand in sectorul privat profitul brut este de doar 370 de lei per salariat, iar in companiile de stat sunt inregistrate asa pierderi mari? Cand aceste pierderi au un impact negativ asupra veniturilor la bugetul general consolidat, iar aceste pierderi se acumuleaza in timp, nu? Inca cel care lucreaza in sectorul privat contribuie la sistemul de pensii intrucat scoate un profit, mic, e adevarat, dar reuseste sa-l obtina. Dar in companiile de stat, dintre care un sfert, dupa cum ne spune Banca Mondiala, sunt de facto in faliment, cum contribuie salariatul de acolo la sistemul de pensii?
sa se desfiinteze pilonul II de pensii care consuma din banii car trebui sa alimenteze bugetul de pensii, pe acolo se scurg bani in banci straine pe care romanii nu-i vor mai vedea niciodata si se iau comisioane, ungaria a renuntat la pilonul II de pensii de cativa ani si au restituit si banii opriti in banci la oameni
@costeltiti
Eu va inteleg, dar abordarea Dvs. asupra pilonului doi de pensii mi se pare foarte… unilaterala. Cu alte cuvinte, Dvs. pareti a afirma asa: pilonul doi de pensii este rau. Problema ar fi urmatoarea: de ce ar fi rau? Ca nu e facultativ? Din alt punct de vedere…? E foarte bine ca ati ridicat aceasta problema pentru ca aceasta nu s-a dezbatut cum trebuie in societatea romaneasca. Si sunt multi oameni, sunt sigur, care nu sunt convinsi de necesitatea unor pensii private obligatorii (si asta numai pentru o anumita categorie de varsta – persoanele pana in 35 de ani). Va propun sa cititi:
http://www.csspp.ro/pilonul-2
Iata ce se arata printre altele:
Intrebarea mea ar fi: ce vi se pare rau in ceea ce scrie mai sus, privitor la acest pilon 2? Poate ca nu vedeti niciun progres… Care e parerea Dvs.?
Bun, si atunci cum ramane cu salariile nesimtite de la stat? Eu nu prea vad de ce sectorul privat trebuie sa plateasca pierderile rezultate din slaba performanta si incompetenta ale intreprinderilor de stat, care inregistreaza pierderi foarte mari si unde e cuibarita toata clientela politica platita cu salarii barosane. Dumneavoastra omiteti sa spuneti ca pierderile acestea mari de la intrepinderile de stat neperformante noi le platim, contribuabilii. Cu atat mai mult cu cat in acest sector de stat, neperformant, salariile sunt mai mari decat in sectorul privat…
Salariile intreprinderilor falimentare oricum le-am plati: daca ii da afara trebuie somaj si compensatorii si pe langa toate si impactul social. Deci politicienii nu vor sa se bage in castronul acesta fierbinte.
Mi se pare absurd asta cu cresterea salariului minim cand e un somaj real de minim 30%. Pai ar trebui sa se ocupe majoritatea locurilor de munca si apoi crescut. Daca cresti inainte salariul minim, cei ce au loc de munca vor castiga mai mult dar cei ce n-au de lucru vor gasi si mai greu.
Solutia nu va venii niciodata de la politicieni. Prin ei poate, de la ei nu.
@clau
Inteleg punctul Dvs. de vedere. Dar, dupa parerea mea, trebuie incercata privatizarea si vazut ce se poate face si ce nu… Pentru ca problema asta cu intreprinderile de stat de facto falimentare nu o putem lasa asa la nesfarsit, ca si cum n-ar exista, deoacere se va agrava.
Chestiunea asta cu cresterea salariului minim nu ma convinge nici pe mine… Nu a crescut productivitatea muncii pentru ca sa maresti salariul minim. Si e mai greu acum, in perioada de criza, cand creditarea e incetinita si cererea slaba pe piata…
Ce dovedeste conflictul Ponta-Basescu in privinta lui Tokes? Ca raminem divizati ca natiune la cel mai inalt nivel si ca extremistii pot sa isi continue linistiti activitatile in Romania, in litera legii invocate de Basescu. Ei pot fi si decorati cu cele mai inalte insemne ale statului chiar daca aduc prejudicii insemnate interesului national. Si nimeni nu o sa le ia decoratiile inapoi, ba din contra, o sa ii sprijine chiar Presedintele Romaniei! Pot si eu sa vin impreuna cu Garda mea sa cer autonomie pentru tribul meu, sa ma separ de Romania si sa cer protectoratul Uruguay-ului? Si mai sper sa primesc si eu medalii si decoratii pe chestia asta….
Viziunea USL, draga doamna Cretu? Pina acum nu am vazut nici o viziune. Era, parca, ceva facut de departamente, de care, dupa venirea la guvernare, nu mai tine nimeni cont.
Ca in orice alt domeniu in care Romania nu se descurca ( dar in care domeniu se descurca Romania? Cu siguranta la furat), nu poti amesteca principiile. Sigur ca aveti dreptate si ca impozitarea, ca si cota unica, nu mai poate fi scazuta: avem in tara din ce in ce mai putini contribuabili care trebuie sa sustina costuri relativ constante ( si furturi ale politicienilor din ce in ce mai mari!). Sunt milioane de contributii care, prin politica inteleapta a celor care ne-au guvernat mai mult de doua decenii, sunt platite acum altor state, prin migrarea fortei de munca, a celei mai bune forte de munca.
Opinia mea este sa facem ca la francezi: daca nu ma insel, la ei firmele cu cifre de afaceri de pina in 400000 de euro anual nu sunt taxate, iar taxa la cifra de afaceri de 400000 de euro era, daca tin bine minte, de 0,4%. Ceea ce fac francezii ne ofera si un principiu: statul nu taxeaza – la profit – activitatea de subzistenta a familiei. Deoarece o afacere mai mica de 400000 de euro inseamna un profit real de 50000-60000 de euro, adica 4000-5000 euro lunar – si este clar ca la o astfel de intreprindere pot lucra, in functie de domeniu, 1-3 persoane. Statul taxeaza, insa, activitatile din care se produce in surplus, adica firmele cu cifre de afaceri mai mari.