Raoul Șorban – eternitatea unui ”drept între popoare”

S-au implinit, ieri, 101 ani de la nașterea lui Raoul Șorban: pictor, scriitor, critic de artă și istoric, o personalitate enciclopedică, un cărturar în adevăratul sens – tot mai uitat – al acestui cuvânt. Mă leagă amintiri frumoase, senine, de acest carismatic înzestrat cu eleganța și șarmul altui timp, dar și cu luciditatea și verticalitatea celui conștient de datoria de a fi o prezență activă în viața cetății. După cum mă leagă o prietenie trainică de fiica sa, Cristina, care, alături de mama ei, Eva, îi veghează memoria, cu o grijă demnă de admirație.
A fost unul din acei compatrioți pe care ar fi trebuit să-i ascultăm mai mult, cât au fost între noi, și la a căror operă se cuvine să medităm mai mult, după ce ne-au părăsit. Ritmul vremii noastre nu e o scuză pentru ignoranță și uitare.
raoul-sorban
Descendent al unei vechi familii nobiliare românești din Ardeal, fiu al compozitorului Guilelm Sorban – autor al celebrelor romanțe pe versuri eminesciene – Raoul Șorban a avut o viață ce sintetizează întreg zbuciumul unui secol. A fost, până la al doilea război mondial, jurnalist și atașat de presă în Ministerul Afacerilor Străine, a fost deținut în închisorile horthyste, a condus, după eliberarea nordului Transilvaniei, Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică și Institutul de Arte din Cluj, a fost exclus apoi din învățământ și silit să lucreze ca zugrav la o cooperativă, a fost arestat și închis în temnițele staliniste, după care a predat la Universitatea București și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.
În 1987, Institutul Comemorativ al Martirilor şi Eroilor Holocaustului „Yad Vashem”, din Ierusalim, i-a acordat titlul de „Drept între popoare” – titlu primit de “neevreii” care au salvat evrei de la moarte. În 1990, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al Statului Israel.
A fost, așadar, un umanist nu doar prin spirit, ci și prin faptă. A făcut parte din rețelele ce au salvat mii de evrei din Ardealul de Nord, în timpul ocupației horthyste.
În aceste zile, în care fantome venind din absurdul istoriei țin să răscolească rănile trecutului, se cuvine să ne plecăm în memoria cărturarului patriot Raoul Șorban și să medităm fie și numai la titlul-avertisment al uneia din lucrările sale, apărută în 1990: „Fantasma imperiului maghiar şi Casa Europei“.
Să vă fie amintirea mereu vie și senină, domnule Șorban, precum zâmbetul înțeleptului ce-a fost nu doar martor atent, ci și parte activă a istoriei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s